-
Dialog Despre Psihic Și Conștiință
An apariție: 2019
Autor: MIHAI GOLU, GELU MUSCELEANU
Nr. pagini: 176
Editura: Mass Media România de Mâine
Lucrarea abordează dintr-o perspectivă interdisciplinară – științifică și filosofică – problemele legate de natura, structura și funcțiile psihicului și conștiinței umane. Forma de dialog în care este elaborată este de natură a capta și stimula curiozitatea și interesul cititorului.
-
Idei în așteptare – prin tumultul vremii
An apariție: 2021
Autor: ACSINTE DOBRE
Nr. pagini: 194
Editura: Mass Media România de Mâine
Studiile și eseurile semnate de domnul prof. univ. dr. Acsinte Dobre, reunite în volumul IDEI ÎN AŞTEPTARE – PRIN TUMULTUL VREMII, sunt un nou prilej de explorare a ideilor pe baza cărora există și se dezvoltă lumea zilelor noastre. De ce poate fi incitantă lectura unor astfel de scrieri? Pentru că temele abordate intrigă, fascinează, trasează uimitoare linii de legătură între teoriile elaborate de marii gânditori de-a lungul vremii și răstălmăcirile și interpretările generate de noile paradigme ale secolului XXI. Actualitatea unor teme poate fi bănuită încă din titlurile acestora: Reflecții socio-istorice despre adevăr și știință; Marea înșelătorie generalizată a manipulării în lumea supertehnologizată; Prioritatea efemerului – nucleu al unei viziuni asupra contemporaneității hipermoderne; Știință și credință în perioada unui presant și (uneori) neresponsabil secol al XXI-lea; A trăi împreună – Imperativul întăririi legăturilor sociale într-o lume tot mai individualistă; Amplificarea raporturilor omului cu natura și „noua alianță” din știința contemporană; Universal și contextual-istoric în evoluția spiritual-culturală a postmodernității; Să regândim conflictele sociale în lumea complexă de azi; Vechiul univers Guttenberg și lumea virtuală nouă, a internauților. Sunt numai câteva dintre abordările uimitoare care vor face deliciul cititorului nu neapărat pasionat de filosofie, ci a tuturor celor care își pun întrebări asupra vremurilor în care trăiesc.
-
România și Marile Puteri (1933-1940) – documente
Autor(i): Ioan Scurtu
Anul aparitiei: 2006
Nr. pagini: 232 pagini
Editura: Mass Media România de Mâine
-
Alege să devii
Autor(i): Editura For You
Nr. pagini: 160 pagini
Editura: For You
Călătoria incitantă și transformatoare pe care a inițiat-o Editura For You acum două decenii și jumătate a condus la conștientizarea din numeroase perspective a relației dintre corp, minte și spirit, prin diverse ipostaze ale descoperirii de sine, așternute cu har și profunzime în cărți valoroase. Autorii publicați sub sigla editurii For You au adus revelații, inspirație, speranță și bucurie în sufletul cititorilor editurii.
Editura For You îți oferă încă un instrument pentru evoluția spirituală: „Alege să devii”.
Acest caiet de lucru pentru dezvoltare personală te ajută să-ți recapeți controlul asupra visurilor și dorințelor tale. Învață cum să-ți formulezi obiectivele pentru dezvoltarea relației pe care o ai cu tine și cu ceilalți, precum și cu principalele dimensiuni ale vieții tale. Îți vei recupera astfel puterea asupra propriei vieți și vei merge cu viteză, dar și cu precizie, către împlinirea obiectivelor cu cea mai profundă semnificație pentru tine.
-
Calea magică a intuiției
Autor(i): Florence Scovel Shinn
Nr. pagini: 144 pagini
Editura: For You
Ești gata să-ți urmezi propria cale magică, înțelepciunea divină, și să-ți realizezi visurile?
Intuiția! Ba o ignorăm, ba ne simțim vinovați când ținem cont de ea. Adesea, prima noastră reacție la o situație este intuitivă, însă cum ne-o asumăm de fapt? Fascinanta lucrare „Calea Magică a intuiției” pune în cuvinte ceea ce simțim nedefinit cu privire la intuiție și ne demonstrează că, alături de imaginație și vizualizare, intuiția își are locul legitim în călătoria spre un nivel superior de spiritualitate.
Pentru Florence Scovel Shinn, intuiția a fost un mod de viață. Ca urmare, cartea ei „Calea Magică a intuiției” conține 10 lecții prețioase pentru o viață spirituală autentică. Printre acestea, vei găsi observații valoroase despre puterea rugăciunii și a gândirii intenționate, despre forța generatoare a recunoștinței și despre cum formele de gândire, negative sau pozitive, îți afectează fericirea, sănătatea, iubirea, inteligența și capacitatea de a săvârși minuni.
Cu o introducere de Louise Hay, această carte pătrunzătoare îți oferă afirmații puternice pentru a-ți cultiva intuiția și a te elibera de orice rezistență, frică și îndoială.
-
Ho oponopono
Autor(i): Nathalie Bodin
Nr. pagini: 144 pagini
Editura: For You
Inițial, Ho’oponopono se folosea pentru rezolvarea conflictelor apărute în cadrul unui trib. Șamanul și membrii tribului se adunau pentru a aduce la lumină sursa problemei. Faptul că formulau problema în propriile cuvinte le permitea oamenilor să înțeleagă că cealaltă persoană are o viziune diferită asupra evenimentului. Astfel se ajungea la iertare, conform unui protocol străvechi ce și-a dovedit mereu eficiența
Astăzi, ritualul s-a simplificat și le este accesibil tuturor prin formulele „Îmi pare rău, iartă-mă, mulțumesc, te iubesc“, folosite imediat ce întâlnim o situație conflictuală.
Numai că uneori e dificil să intri în această energie a iertării și a reconcilierii, mai ales când emoțiile sunt foarte puternice. Așa că Nathalie Bodin s-a întors la tehnica originară și a elaborat o metodă modernă de „punere în cuvinte“ a emoțiilor.
În cartea de față vei afla formulele potrivite pentru principalele conflicte pe care le poți vindeca prin Ho’oponopono. Cele 30 de formule înțelepte inspirate de Ho’oponopono te invită să intri într-o lume a păcii și a liniștii sufletești.
-
Întinereşte şi trăieşte mai mult
Autor(i): Deepak Chopra
Nr. pagini: 240 pagini
Editura: For You
Iată un manual complet pentru întinerire! Parcurge cei 10 pași, fiecare constând în trei acțiuni zilnice. Învață cum să-ți menții mintea tânără, cum să-ți retrezești energia sexuală, cum să-ți întărești sistemul imunitar și să te hrănești eficient și sănătos, cum să-ți modifici percepțiile și să te bucuri de o stare de conștiență plină de pace.
„Cartea ‘Întinerește și trăiește mai mult’ reprezintă o călătorie extraordinară în miracolul întineririi, oferită de doi dintre cei mai buni medici și gânditori ai vremurilor noastre.“ – Dr. Wayne Dyer, autor al cărții Fericirea este Calea
-
Terapia axată pe comportamentele verbale
Autor(i): Mary Lynch Barbera
Nr. pagini: 288 pagini
Editura: For You
Metoda comportamentului verbal (VB) este o formă de analiză comportamentală aplicată (ABA) care se bazează pe analiza comportamentului verbal, aşa cum o face B.F. Skinner şi care funcţionează foarte bine în cazul copiilor care au abilităţi minime sau inexistente de limbaj. În această carte, Mary Lynch Barbera se bazează pe propria ei experienţă, ca analist comportamental certificat şi părinte al unui copil cu autism, pentru a explica metoda comportamentului verbal şi modul ei de folosire.
Acest ghid oferă instrucţiuni pas cu pas şi informaţii din abundenţă, despre cum să-i ajutăm pe copii să dezvolte aptitudini de limbaj şi de vorbire mai bune, în acelaşi timp explicând cum să predăm folosirea limbajului mimico‑gestua, în cazul copiilor neverbali. Un capitol întreg se concentrează pe modalităţi de a reduce comportamentele problemă, iar volumul conţine şi informaţii utile cu privire la predarea deprinderilor de mers la toaletă şi a altor aptitudini de independenţă, care sunt utile unui copil.
Terapia axată pe comportamentele verbale le va da părinţilor şi specialiştilor care nu cunosc principiile ABA şi VB, posibilitatea de a începe imediat să folosească metoda comportamentului verbal în educarea copiilor cu autism şi cu tulburări conexe.
-
Vindecarea sufletului de frică și suferință
Autor(i): Deepak Chopra
Nr. pagini: 192 pagini
Editura: For You
Șoc, amorţeală, sentimentul de neajutorare şi vulnerabilitate, apoi panică, mânie, nelinişte, depresie și o durere ce pare interminabilă…
Iată simptomele fricii și suferinței posttraumatice, într- o carte inspirată dintr-un eveniment ce a traumatizat o națiune întreagă. Tragedia ce a lovit SUA în 11 septembrie 2001 l-a inspirat pe Deepak Chopra să le ofere alinare victimelor de atunci și din toate timpurile ce vor veni.
Când nevoile noastre cele mai profunde sunt neîmplinite, începe suferința. Începem să ne vindecăm numai atunci când ne depășim furia personală și ne întoarcem spre realizarea sinelui nostru adevărat, căruia nu îi este niciodată frică și care nu poate fi rănit niciodată. Vindecarea sufletului de frică și suferință te învață cum, în numai 100 de zile, să-ți aduci iarăși pacea și armonia în suflet.
-
Curs de matematică pentru învățământul primar și preșcolar
Autor(i): Costel-Dobre Chiteș
Nr. pagini: 172 pagini
An aparitie: 2019
Editura: PRO UNIVERSITARIA
Dezvoltarea tehnologiilor si tehnicii, a cunoasterii ın general, conduce la necesitatea adaptarii ınvatamantului la cerintele actuale prin aplicarea unor noi metode.
Factorii implicati ın educatie recunosc posibilitatile de informare deosebite pe care copiii din generatiile actuale le poseda prin utilizarea internetului, a mijloacelor de informare. Suntem adeptii formarii noilor cadre din ınvatamantul preuniversitar ın spiritul utilizarii unor metode flexibile, bine adaptate acestor necesitati. Matematica este regina stiintelor, iar aritmetica este regina matematicii. Ca metoda deductiva, matematica a fost prima stiinta care a reprezentat un model pentru celelalte stiinte.
Fiecare student doritor sa performeze este invitat sa dezvolte aceste note de curs si probleme de seminar prin parcurgerea bibliografiei orientative, prin elaborarea de portofolii ın care sa pregateasca structura lectiilor viitoare. Sa nu uitam ca un profesor veritabil trebuie ın primul rand sa se priveasca ın oglinda propriului spirit, sa fie multumit de ceea ce se reflecta. – Lector Dr. Costel Dobre Chites
-
-
Cenușa din ornic
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 414 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
De ce ai fugit de pedeapsa? Te facusesi de cremene. Daca nu toata, partea de suflet ce trebuia intoarsa cu fata spre inceputuri. Ce greseala enorma, sa ma asiguri ca ai platit, fara sa platesti! Sa refuzi sa-ti achiti datoria, acum, sub ochii mei avizi, nerabdatori, dispusi sa accepte si o rascumparare tarzie, oricat de tarzie!
A ne retrai trecutul, impreuna, insemna, cum vezi, a ne infiora de groaza pentru ce faptuisem unul impotriva altuia, si fiecare impotriva lui insusi, a recunoaste deschis ca mintile ni se ratacisera, ca am fost pacatosi, rai, nesimtitori, flusturatici, frivoli, si ca necazurile ce se abatusera asupra noastra le meritam din plin, cum meritam orice lovitura a soartei, mania ei turbata. Retrairea nu insemna sa ne mandrim, cum faceai tu, cu asceze inventate. Nu insemna sa ne drapam in faldurile unor false virtuti manastiresti. Dimpotriva, cerea sa smulgem de pe noi tot ce acoperea, si ascundea privirilor celuilalt, plagile, hidosenia vietii gresite, terfelite aiurea, prin locuri sordide, opuse firilor noastre, idealurilor noastre, dreptului nostru la fericire adevarata.
Fiecare noua «dezvaluire» imi confirma ca ai tras chiulul destinului si, implicit, ca m-ai trisat. Tacit si expres, mi-ai cultivat incredintarea ca fata de soarta, si fata de mine, esti chit. Aceasta a fost crima ta. Ai sperat ca ma poti insela. Ai avut superficialitatea sa-ti inchipui ca vei stapani sufletul meu cu mainile netrecute printr-un foc purificator.Dumitru Popescu, Cenusa din ornic -
Cronos autodevorându-se. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 302 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Dintr-o trasatura de condei, viata lejera, de auditori de cursuri si clienti ai bibliotecilor, cozeuri ironici si bine distantati de societate, trotteuri si cronicari ai strazii, s-a schimbat cu o suta optzeci de grade. Legitimatia studenteasca a aparut deodata minora si aproape inutila, inlocuita chiar de a doua zi cu una scortoasa, purtand antetul revistei, fotografie si stampila oficiala, de ziarist. Identitatea publica a capatat alta dimensiune, neacoperita inca, fireste, de valoarea intrinseca a prestatiei, dar imediat convertibila in autoritate. Tot de a doua zi, in practica zilnica s-a instalat un nou reflex: lectura presei. Nu rasfoirea distrata a gazetei de catre functionarul public inainte de a-si scoate mapele pe masa de lucru, nici incomoda lectura a titlurilor de catre calatorul din tramvai sau piguleala curioasa a faptului divers pe bancile din parcuri, ci efortul avizat de a te tine la curent „cu evenimentul”, urmarirea directiilor de orientare in sfera profesionala si, nu in ultimul rand, „competenta” apreciere critica a productiei de pe tot esichierul bransei.
Din momentul intrarii in arena, am dispus fiecare de cate o masa de birou, pe care am exersat la inceput elementare gesturi profesionale, iar apoi am imortalizat, pe rand, poza „ganditorului”, a „inspiratului”, a „expeditivului”, a „sententiosului” sau a „torturatului” de idei inca nediscernabile. Biroul acela a devenit, timp de zeci de ani, un fel de cochilie a melcului; e drept, n-am carat-o in spate, mai degraba am fost carat de ea, dar in acest desen viata s-a circumscris ca intr-un cerc magic, consumandu-se zi si noapte in galopul frenetic al „cailor de curse”, cu nimic altceva in fata decat linia de sosire.Dumitru Popescu, Aburul halucinogen al cernelii -
Cronos autodevorându-se. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 314 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Ceausescu s-a hotarat sa lase in pace randul ce-i dadea de furca si a impins maldarul de file, parca gata sa se ambaleze intr-un dialog, dar in ultima clipa s-a razgandit. S-a lasat doar pe spatarul scaunului si a intrebat moale, cu plictiseala initiala, acum expusa nestingherit: „Si ce vezi tu rau in faptul ca niste scriitori tineri se adreseaza, printr-o telegrama, secretarului general al partidului? l-a intrebat pe Mizil.N-au scris nici la Europa Libera, nici la americani. Nici chiar la Moscova!”, si si-a intors spre mine sageata unui ochi fals amenintator. Mizil nu s-a lasat, a mai comentat ceva, dar se vedea ca numai de forma, ca sa nu-i dea pe loc satisfactie sefului. Ii stia obiceiul de a taia uneori elanuri provocate de un zel deplasat, prin dusul rece al logicii simple, elementare, una exclusiv de bun simt. „Mai lasati-i, mai, in pace, sa respire si ei, nu-i dadaciti atata! Ei se supara, ei se impaca, asa sunt scriitorii. Vad ca noi, pe aici, mai trebuie sa ne obisnuim cu democratia, ei au deprins-o repede.“
Dumitru Popescu, Panorama rasturnata a mirajului politic -
Cronos autodevorându-se. Volumul 3
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 440 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Intr-o dimineata, in timpul promenadei, am fost dus sa vad un han de tip meridional, situat pe mamelonul statiunii. Colombe d’or avea o curte intinsa, cateva mese sub un palc de copaci si multe frunze moarte ravasite de vantul trist al inceputului de toamna. „Hai sa bem o limonada”, a propus cineva si, fara sa raspundem, ne-am apropiat de mesele pustii. „Uite-l pe Yves Montand”, a exclamat acelasi; intorcand capul, l-am vazut pe actor in picioare, conversand cu o doamna asezata pe scaun in fata unei sticle cu vin. Era ca si cand ne-am fi dus la brutarie sa luam paine si ne-am fi trezit la tejghea alaturi de Charles de Gaulle. Dandu-ne seama ca frizam indiscretia, ne-am asezat la intamplare, langa prima masa. Doamna statea cu spatele la noi si cu mana dreapta invartea paharul pe jumatate plin cu vin rosu. Marele sansonetist, vedeta cinematografica de talie internationala, sprijinit in pumn de tablia mesei, putin inclinat ca sa intre mai bine in raza vizuala a partenerei de dialog, vorbea. La un moment dat, ca si cand ar fi auzit un zgomot, au intors amandoi capul spre noi. „E Simone Signoret, a mormait bine informatul, sotia lui.”
Simone Signoret? Tocmai o vazusem in Martha, parca asa se numea ultimul ei film mare, in care facea rolul mamei unui tanar certat cu legea. Acolo era ea insasi hangita. Ma surprinsese schimbarea totala a infatisarii marii artiste, ingrosarea taliei, marirea gabaritului. De la Thérèse Raquin la Martha – un drum ca de la cer la pamant. I-am impartasit aceste ganduri bine informatului (pe buna dreptate, fiindca de cativa ani locuia in Franta, indeplinind nu stiu ce functie la ambasada noastra din Paris) si el mi-a soptit: „S-a ingrasat, s-a buhait. E alcoolica”. „Doamne Dumnezeule!” m-am mirat. Si primul impuls a fost sa intreb: „Si el?” „Nu, el nu”, mi s-a raspuns, si pe de o parte am rasuflat usurat, iar pe de alta m-am intristat si mai mult. Fireste, pentru el era bine, dar pentru ea? Umilinta era mai mare in inegalitate, in solitudinea viciului. Intr-adevar, nu era nici unsprezece dimineata si ea bea acolo, de una singura la masa goala, abia acoperita cu un servet, vin rosu, aspru, barbatesc, de camionagiu.Dumitru Popescu, Artele in mecenatul etatist -
Cronos autodevorându-se. Volumul 4
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 382 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Logica, destul de contorsionata la prima vedere, dar simpla in esenta ei, este urmatoarea: spre deosebire de beneficiara privilegiilor de clasa ale comunismului, muncitorimea – care nu s-a sfiit sa arunce la canal si copilul, odata cu apa murdara din copaie – noi, militantii, identificati conceptual si afectiv cu telurile majore benefice ale sistemului, de dragul copilului sovaiam sa rasturnam zoaiele.
Si mai exista o motivatie a blocajului nostru, tot atat, daca nu si mai grava. In sabotarea si debarcarea lui Ceausescu ne-am fi intalnit, cot la cot, uniti de o fatalitate detestabila, capatand aspectul fraternitatii, cu URSS. Cine putea risca dintre noi o asemenea alianta? Intre cele doua tabere, il preferam totusi pe batranul, grosolanul, decrepitul fost animator al spiritului national romanesc, candva neinfricat adversar al bolsevicilor ce ne amenintasera fiinta nationala.
Mai existau pilde, in istoria noastra, de tradare a domnitorului autonom prin pactizare cu puterea straina care ne voia pasalac, gubernie, land. Bine ne venea noua sa reeditam acele pagini rusinoase ale trecutului?
Fosti cavaleri ai turnirurilor, devenisem majordomi famelici si muti ai unui rege isteric, meschin si ratacit. Candva, el stiuse sa adune glorie, revarsand-o asupra intregii tari; acum, lovit de autism si neghiobie, ne condamna pe toti la decadenta.Dumitru Popescu, Reductia celulara -
Cronos autodevorându-se. Volumul 5
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 418 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Nu as da acest gir de putere celor care au desfiintat Partidul Comunist. Nu ei au dizolvat partidul, sa ne intelegem! Partidul s-a autodizolvat. Si, de acest crah penibil, rusinos, se face vinovat inaintea comunismului romanesc, Nicolae Ceausescu insusi. Aceasta este culpa lui, nu bazaconiile care i s-au pus in carca: subminarea economiei, uciderea a 60000 de timisoreni, imbogatirea pe spinarea poporului. Partidul n-a putut vorbi in clipa fatala, n-a putut protesta, nu s-a putut opune, fiindca dupa fuga lui Ceausescu n-a mai avut niciun purtator de cuvant, niciun cap responsabil activ, niciun fruntas veritabil care sa preia carma si sa faca sa navigheze corabia pe furtuna. PCR nu avusese decat un singur lider, un singur patron, un singur stapan. Si cand acesta si-a luat talpasita, a ramas ca un sat fara caini. Sub masca falei, a fortei si grandorii, Nicolae Ceausescu distrusese incet-incet partidul, transformandu-l intr-o fantose. Ii luase vigoarea si mobilitatea, imbolnavindu-l de o obezitate monstruoasa, ii rapise reactivitatea normala a sistemului nervos, si pana la urma, vointa, obligandu-l sa-l aclame toata ziua pe el, sa-si dea adeziunea neconditionata la orice fleac emanat de gandirea lui mediocrizata. Ii interzisese sa aiba opinii critice, sa gandeasca liber, sa-si exprime discernamantul politic, sa manifeste initiativa si sa formuleze concluzii, sa apere rationalitatea, ca valoare suprema, impotriva oricui i-ar fi adus atingere, inclusiv a sa, a lui N.C.
Dumitru Popescu, Angoasa putrefactiei -
Cronos autodevorându-se. Volumul 6
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 356 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Reactivarea la senectute a prieteniilor din pubertate si adolescenta genereaza un inimaginabil flux de energie psihica. In anumite privinte, efectul este egal cu o renastere, respectiv redobandirea dimensiunilor pierdute ale eului si conturarea unora noi, nebanuite. Cel mai important castig mi se pare confirmarea spontana a identitatii personale, intr-o categorica si luminoasa consecventa a evolutiei de la origini pana in cvasifinalul existentei. Spre batranete, poate si mai devreme, tot timpul ne intrebam daca mai suntem aceiasi care am pornit candva la drum, si de care nici nu prea ne mai aducem bine aminte. Ne controlam sinele prin pipaituri orbesti, ca sa ne convingem ca ne-am pastrat integralitatea, asa cum face cu trupul sau amputat un invalid. In buna masura, sentimentul de nesiguranta in viata vine tocmai din aceasta incertitudine a dainuirii complete, din teama ca nu mai suntem cei din startul cursei, pe care i-am iubit; nostalgia ne face sa suferim ca niste rataciti irecuperabili. Degeaba rasfoim albume cu fotografii sau ne descoasem parintii, pana nu mor, cum eram, ce faceam, caci nu ne recunoastem in aceasta documentatie decat partial, fulgurant, ceea ce ne sporeste si mai mult secreta suferinta. Aproape uitam de inceputuri, nevoiti sa ne rememoram fiintele de la linia intrebuintarii publice active, ceea ce ne da sentimentul stanjenitor si amar ca nu avem un inceput, sau ca am fost taiati de la jumatate ramanand doar cu bustul, si ca faptura aceasta fara picioare se sprijina pe un soclu inert. Neputinta evaluarii personalitatii in contiguitate organica si armonioasa cu varsta de aur, atat de voalata, ne submineaza grav, determinandu-ne sa ne banuim de infidelitate fata de nucleul original, chiar de tradare, sa ne suspectam de involutie, in cel mai bun caz de zigzaguri si sinuozitati penibile.
Dumitru Popescu, Disperarea libertatii -
Diformitatea liniilor în portret
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 428 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
In anii 1995-1996 am tinut in presa o rubrica zilnica sub titlul „Panorama tranzitiei”. Consemnam anomaliile sociale, morale si psihologice ale etapei, modul distorsionat, hidos dar si ilar in care romanii se adaptau (din instinct si cu fler) imperativelor noii vieti comunitare – totul reiterat de fapt, caci fusese impregnat in filmul genetic antebelic.
Rasfoind modesta cronica a „chinurilor facerii” acestui destin romanesc redivivus, i-am gasit o oarecare semnificatie: aceea de album cu instantanee, in care adultul de astazi sau, ma rog, junele maturizat prematur, isi descopera mimetismul infantil ce-i anunta personalitatea.
Am facut o selectie din cotidiana prestatie publicistica de aproape doi ani, alegand ce mi s-a parut mai pregnant sub raportul anticiparii portretului romanesc actual (inca incomplet conturat), incarcat de linii diforme – dramatice, dar si comic grotesti – ce incep sa ne sperie. Se ofera astfel cititorilor punctele de plecare ale unei evolutii (sau involutii) pe care nimic nu pare sa o mai poata opri sau corecta. -
Drumuri europene
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 262 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Voci de osteni batrani, ragusite si ingrosate de emotie!
Grenadieri, cuirasieri, cavaleristi din garda ale caror picioare si brate au ramas, pe campurile de lupta de la Austerlitz sau Marengo, la lena sau Friedland, la Burgos ori Saragossa, la Wagram sau la Borodino. Eroii schilozi ai marilor campanii napoleoniene. Au iesit in carje sa-si intampine idolul.
Deodata… insisi pasii lui.
Marunti, fermi, apasati, producand o sonoritate grava in marea curte de la Hôtel des Invalides.
Se asterne o liniste stranie, ca intr-un oras mort. Apoi, ca la o comanda nevazuta, zidurile bubuie:
— Vive l’Empereur! Vive l’Empereur!
…Ecoul marilor emotii ce, cu un secol si jumatate in urma, au bantuit ca o furtuna pieptul barbatilor cu care imparatul spulberase toate armatele lumii, se pierde pe nesimtite in noapte…
Luminile se sting.
Coloanele de piatra sunt inghitite de intuneric una cate una.
In golul imens, istoria curge, neauzita.
Intr-un tarziu, in linistea inghetata a Domului, rasuna pasi. Umbla fantomele. Grav, sacadat si trist, se aud pasii celor cincizeci de ofiteri care aduc pe umeri sicriul cu ramasitele pamantesti ale imparatului. Se opresc in fata statuii. Lumina reflectoarelor aluneca incet, lintoliu alb de ingropaciune. Un reflector isi apleaca, omagial, fascicolul pana la picioarele imparatului de piatra, strecurandu-l apoi sub lespezi.
Din nou liniste, din nou golul negru al vremii si al noptii.
Hôtel des Invalides reintra in impasibilitatea sa istorica.
Spectacolul costa 5 franci. Are la baza un magnetofon, cateva reflectoare bine amplasate, un text concis si sobru, o ingenioasa idee regizorala si, desigur, curtea si galeriile interioare de la Hôtel des Invalides.Dumitru POPESCU, Drumuri europene -
Dunărea, aurul României
Autor(i): Adrian Eugen Cristea, Marius Marinescu, Mihai Mitran
Nr. pagini: 292 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Ne bucuram ca avem un mare fluviu, Dunarea, si o delta cum nimeni in lume nu are. Beneficiem de existenta ei si asistam la o dezvoltare rapida a tot ce exista in aceasta parte de lume,chiar si la transformari in viata sociala a locuitorilor.
Evolutia este buna si aducatoare de satisfactii.
Speram ca, intr-o perioada scurta de timp, intreaga delta si litoralul pe care-l are Marea Neagra, sa devina un complex turistic deosebit de civilizat care sa fie cautat in sistemul international. -
Focul de paie. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 342 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
„Remarcabila este si faza in care a intrat un intelectual hiperanalitic ca Dumitru Popescu, care in romanele publicate in jurul anului 2000, adica Pasajul, Omul zapezilor si Focul de paie a dat, ca nimeni, pregnanta unor medii sociale in prefacere, tinandu-se la o inaltime analitica, dar si sintetica, dupa mine, fara egal. Sunt cu totul convingatoare descriptiile sale de mediu din primul roman citat, dezbaterea de idei social-politice din cel de-al treilea, dar mai ales translatia de la socialism la capitalism din destinul personajelor Omului zapezilor, roman de mare densitate caracterologica si superba finete morala, scris fara parti-pris-uri si fara revulsii, ale unui fost inalt demnitar comunist, actual mare scriitor roman. Aceasta proza contine aptitudinea de a deveni exponentiala pentru dinamica societatii noastre, asezandu-l pe Dumitru Popescu in plina reverberatie a actualitatii, la modul grav, serios.”
„Discursul unui septic sceptic”, 2011
Paul Everac -
Focul de paie. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 308 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
„Remarcabila este si faza in care a intrat un intelectual hiperanalitic ca Dumitru Popescu, care in romanele publicate in jurul anului 2000, adica Pasajul, Omul zapezilor si Focul de paie a dat, ca nimeni, pregnanta unor medii sociale in prefacere, tinandu-se la o inaltime analitica, dar si sintetica, dupa mine, fara egal. Sunt cu totul convingatoare descriptiile sale de mediu din primul roman citat, dezbaterea de idei social-politice din cel de-al treilea, dar mai ales translatia de la socialism la capitalism din destinul personajelor Omului zapezilor, roman de mare densitate caracterologica si superba finete morala, scris fara parti-pris-uri si fara revulsii, ale unui fost inalt demnitar comunist, actual mare scriitor roman. Aceasta proza contine aptitudinea de a deveni exponentiala pentru dinamica societatii noastre, asezandu-l pe Dumitru Popescu in plina reverberatie a actualitatii, la modul grav, serios.”
„Discursul unui septic sceptic”, 2011Paul Everac -
Ieslea minotaurului
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 184 pagini
Anul apariției: 2024
Editura: Hoffman
SIMPLIFICARE GENERALA
Luna-si scutura furioasa
pletele carunte
ca o lady Macbeth sacaita de constiinta anxioasa
a molaului partener la crima.
Pe sus se pune din nou la cale ceva,
in sali inghetate
abia atinse de lumina sfesnicelor cu seu.De jur imprejur s-au ridicat tepi inalti de otel
Si, in varfuri, balize rosu-violet –
insangerate capete de extraterestri.
Ce puncteaza focurile
sangelui neomenesc?
Se rostogolesc valuri de ceata stacojie
peste pavilionul psihiatric
unde am o fereastra libera
ca sa spionez.
Un caine lup proaspat avansat
face apelul cainilor lupi
din subordinea sa.Se pare ca noaptea aceasta
va fi lipsita de dimineata.
Asa cum de la un timp
diminetile sunt lipsite de zile.
Nu mai am trebuinta
de cele patru ipostaze diurne
surprinse de Michelangelo,
cum nu-mi mai sunt folositoare anotimpurile.
O noapte perpetua
intr-o iarna constanta
ar simplifica portiunea noastra de univers,
ar starpi virusul latent al romantismului
lasand tenebrele sa exulte
ca gitanele in valvataile unui flamengo.Luna s-a mai limpezit,
se spala pe fata cu zapada carbonica,
imprastiind fumurile betiei.
In sfarsit, o privire.
Cum se vede: nebunia incalceste chiar
nodul gordian.
Altceva ne trebuie:
un teren cu lame de argint
crescute vertical,
o padure de sabii circaziene…
Oricum, mult metal subtire, ascutit,
ca sa putem dansa
taindu-ne elegant, felie cu felie,
pana la oasele curate
ca fildesul slefuit.„Mai exista o solutie, ar spune luna,
imbata-te cu vaporii planetei Mercur!”
Ce buna sfatuitoare!
Lady, zapada carbonica, extraterestrii,
ceata sangerie, cainele lup cu stea la petlita,
lamele, fildesul,
poarta spre tenebrele patimase…
Prea destul! -
Amurg istoric. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 404 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Adevaruri, care merita alte adevaruri, care demonstreaza cat de importanta este competitia adevarurilor. Adevaruri care, prin forta sugestiva a esteticii autorului, impun o mare personalitate literara, in galeria valorilor spirituale postdecembriste.
E un paradox: mult injuratul ideolog al socialismului ceausist se dovedeste un exceptional analist al perioadei respective si un nume valabil al noii culturi romane.Adrian PAUNESCU -
Amurg istoric. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 348 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Iata, asadar, de ce era necesara cartea lui Dumitru Popescu. Ea ne invita sa aruncam o privire asupra unei lumi pana la care curiozitatea cetateanului de rand nu putea ajunge: lumea liderilor comunisti… Dand seama de aceste momente si personalitati, Dumitru Popescu e prima memorie mai acatarii care se lasa exploatata pentru a dezvalui generatiilor de azi enigmele lumii comuniste. Suficient argument pentru a-i considera cartea un eveniment editorial.
Ion CRISTOIU -
Eclipsă în „cetatea soarelui”
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 440 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Dar ce cauta limba de lemn in gura groparilor lui? De ce se canta aceleasi „patetice” ca la inceputul comunismului: revolutie, eroism, martiraj, libertate, fericire? De ce iluzionisti stangaci incearca sa faca din negru alb, din prabusire inaltare, din pierdere castig? De ce iarasi forumuri, tribune, bolboroseala? De ce din nou didactica uscata, e drept, fara doctrina, dar preocupata sa imbrobodeasca, sa acopere plagile cu grotesca vopsea trandafirie?
Ce s-a schimbat, in realitate.
Ceva n-a murit, si ceva nu s-a nascut inca.Dumitru POPESCU – Eclipsa in „cetatea soarelui” -
Elefanții de porțelan. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 284 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Aceasta carte s-ar fi dorit o caseta cu pandantive de epoca. Din punct de vedere artistic, s-ar putea sa fi ramas un simplu deziderat. Cu desavarsite sigur este ca in acest sipet de hartie se ingramadeste, totusi, epoca, in ceea ce a ramas dupa ardere, si nu a devenit cenusa. In zgura rascolita cred ca se afla firicele de metal pretios, pepite de aur, sclipiri de pandantiv. Nu exista epoca sterila decat in judecatile simpliste. Unii sunt interesati sa descopere si sa expuna bolovanii de piatra stearpa ramasi pe prundisul timpului dupa o jumatate de secol. Personal caut aici nu contururile unei heraldici politice, ale unei marci de sistem, ci formele particulare imbracate de umanitate intr-o experienta istorica socanta prin noutate, criticabila, cu suflu scurt si a carei efemeritate este acum usor de calificat drept predestinata. Nu ne intereseaza aici decat esenta etern umana, ascunsa in buna masura privirilor contemporanilor de haina unui specific incriminat de criticii habotnici ca fiind rau famat.
-
Elefanții de porțelan. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 254 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Abia acum descoperim ca au dansat in manej elefantii de portelan.
Sub cupola vastelor fantezii s-a produs o gigantocratie fragila. Cu trecerea timpului, marele spectacol istoric ingropat in amintire va deveni fascinant.
Dar cat se va mai putea recupera din craterul plin de fantome retractile? Iata de ce va fi nevoie sa se asculte ecoul agonic al chiar uneia dintre vietile sparte.
Cartea este scrisa pentru cei ce vin, superbi in curiozitatea lor pura.Autorul -
Spațiile dintre negru și alb
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 330 pagini
Anul apariției: 2020
Editura: Hoffman
— Catre ce se indreapta Romania? Ce societate se construieste acum la noi?
— Se construieste? Cred ca suntem de-abia in faza demolarii a ceea ce s-a construit. Probabil faza va fi foarte scurta. Daca intr-un an productia industriala s-a redus la jumatate, aritmetic vorbind ne-ar mai trebui inca unul pentru a ajunge la punctul zero. Dupa care, banuiesc, va urma o remodelare, conform scenariilor organismelor internationale. Vechea strategiea fost inmormantata: am pierdut legatura cu lumea a treia, sursa noastra de materii prime si debuseul produselor industriale. Am sperat ca vom fi primiti in clubul superdezvoltatilor? Poate, pentru a ni se da o livrea. Vom avea, neindoielnic, investitii straine, dar in altfel de industrii, probabil din ramurile usoara si alimentara, pentru care oferim materie prima si mana de lucru ieftina (dupa o explozie a somajului, dupa o ruinatoare inflatie, dupa o brutala reasezare a profesiilor, astfel incat otelarii, minerii, chimistii sa devina tesatori si confectioneri de camasi, iar constructorii de masini, de nave, avioane, autoturisme, camioane, tractoare etc.,. branzari si carnatari de elita). Ca am muncit degeaba o jumatate de secol, nu va mai conta pentru generatiile viitoare, totul se va trece la profit si pierdere. -
Timpul lepros
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 352 pagini
Anul apariției: 2020
Editura: Hoffman
In primavara anului 1968, un eveniment editorial de exceptie a avut darul sa anime climatul social al momentului: in librarii aparuse volumul „Biletul la control” semnat de redactorul-sef al ziarului Scanteia – Dumitru Popescu…
…Dizertatia filosofica nu era, insa, un scop in sine, ci doar canavaua pe care Dumitru Popescu tesea cu abilitate fierele unei realitati sociale cu luminile si cu umbrele ei. Noutatea unei asemenea prezente gazetaresti era coplesitoare. Pentru prima data de la instaurarea noului regim, intr-un ziar oficial (si inca ce ziar!) se tipareau nu platitudini si texte fade, nu indicatii „pretioase”, nu directive care „trasau linia partidului” intr-un amalgam de cuvinte cu sensuri initiale stalcite, distorsionate, ci reflectii lucide, dezbateri vii de idei asupra unor subiecte care nu mai aveau coloratura de partid. Pentru prima data in acei ani cititorul traia senzatia unei lecturi proaspete, in afara sabloanelor, mustind de viata, care spargea gheata dogmatismului din presa romaneasca.
-
Muzeul de ceară. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 278 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Eroul lui Dumitru Popescu este, la inceputul romanului, un sef respectat, adulat, temut. Despina (care si-a asumat din capul locului, printr-un soi de contract cu sotul ei, foarte tanar pe atunci, raspunderea pentru „plenitudinea vietii lui intime”) i-a alcatuit si o „curte”, de rude si de cunoscuti, care, in cite o seara, il distreaza cu glumele lor, il relaxeaza, il scot din priza. Primul capitol il arata pe Harnagea in mijlocul „curtii lui”. Autorul creioneaza citeva portrete memorabile. Sergiu insusi ne apare ca un om tare (pe situatie si pe sine), capricios, brutal si stiind perfect ca toti musafirii depind prea mult de el ca sa ii fie cu adevarat prieteni. La fel de repede si de sigur sunt portretizati colegii lui Harnagea, la sedinta de la minister, in capitolul al doilea.*Sergiu urmeaza o scoala de machiavelism. Invata sa atace si sa se apere, sa se disimuleze, sa fie dur si ipocrit, direct si ocolit, dupa imprejurari. Invata mai ales sa suporte umilintele: aceasta e scoala cea mai grea. Scoala carierismului si a puterii. Tactica si strategia obtinerii puterii sunt studiate meticulos de D. Popescu, cu bune intuitii psihologice. Harnagea, intors acasa dupa ce a fost uns director, la Despina lui fara de care n-ar fi izbutit nimic, simte brusc fragilitatea de portelan, raceala calculatei femei.*Construit strans, fara labartare, scris cu mana sigura, extrem de autentic, plin de observatii de viata, dar si de idei, Muzeul de ceara este un bun roman social si psihologic, care se citeste pe nerasuflate.Nicolae Manolescu, „Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu” -
Muzeul de ceară. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 282 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Eroul lui Dumitru Popescu este, la inceputul romanului, un sef respectat, adulat, temut. Despina (care si-a asumat din capul locului, printr-un soi de contract cu sotul ei, foarte tanar pe atunci, raspunderea pentru „plenitudinea vietii lui intime”) i-a alcatuit si o „curte”, de rude si de cunoscuti, care, in cite o seara, il distreaza cu glumele lor, il relaxeaza, il scot din priza. Primul capitol il arata pe Harnagea in mijlocul „curtii lui”. Autorul creioneaza citeva portrete memorabile. Sergiu insusi ne apare ca un om tare (pe situatie si pe sine), capricios, brutal si stiind perfect ca toti musafirii depind prea mult de el ca sa ii fie cu adevarat prieteni. La fel de repede si de sigur sunt portretizati colegii lui Harnagea, la sedinta de la minister, in capitolul al doilea.*Sergiu urmeaza o scoala de machiavelism. Invata sa atace si sa se apere, sa se disimuleze, sa fie dur si ipocrit, direct si ocolit, dupa imprejurari. Invata mai ales sa suporte umilintele: aceasta e scoala cea mai grea. Scoala carierismului si a puterii. Tactica si strategia obtinerii puterii sunt studiate meticulos de D. Popescu, cu bune intuitii psihologice. Harnagea, intors acasa dupa ce a fost uns director, la Despina lui fara de care n-ar fi izbutit nimic, simte brusc fragilitatea de portelan, raceala calculatei femei.*Construit strans, fara labartare, scris cu mana sigura, extrem de autentic, plin de observatii de viata, dar si de idei, Muzeul de ceara este un bun roman social si psihologic, care se citeste pe nerasuflate.Nicolae Manolescu, „Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu” -
Pamella
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 192 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Acest cel mai recent roman al scriitorului Dumitru Popescu a aparut cu prilejul implinirii exceptionalei varste de 93 de ani.
Romanul are in centru o intelectuala ce imbina inalte virtuti spirituale cu o feminitate fascinanta si o debordanta pasiune a trairii, a devorarii placerilor vietii.
Implicit, personajul traieste si conflictul dintre o supervitalitate si o dogma morala incompatibila. -
Teatrul vârstelor
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 346 pagini
Anul apariției: 2020
Editura: Hoffman
Din zece în zece ani – cu aproximație, desigur, – suntem mereu altcineva. Amintiți-vă cât de crud ne smulge adolescența din copilărie, implicându-ne în primele aventuri sentimentale și în căutarea drumului. Și cum, apoi, atrași de tumultul bâlciului care este viața, alegem ceva pe care îl declarăm „al nostru”. De atunci, ca membrii altei familii, ctitorim corpul material al unui vis manoleic – ce ajunge să fie palat sau cocioabă, alveolă de beton sau biserică personală. Pentru ca, într-un târziu, mintea să ni se trezească în posesia schelăriei unui roman, mai voluminos sau mai firav, pe care cei mai mulți nici nu apucă să-l citească. Și, în sfârșit, să fim chemați pentru a ne pregăti de călătorie, una cu toate că nesfârșită, fără niciun bagaj.
Toate acestea le găsim în teatrul vârstelor omului.Dumitru POPESCU
-
Vitralii incolore
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 444 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Nu mai m-a vizitat la opera, n-a mai telefonat. A venit muntele la Mahomed. Vorba sa fie. E chiar pe dos. Stam intr-un cabinet de spital si conversatia treneaza. Am o dispozitie amara, el mi-a transmis-o. L-am vazut altadata intunecat, napraznic, rau, chiar sadic – nu exagerez? Epitetul l-am inventat pe cand tineam sa-l blamez, stie dumnezeu de ce sa-l blamez? facem atatea lucruri fara noima, ne aprindem din te miri ce, parjolim in jur, si absolut gratuit, fiindca ni s-a nazarit, pur si simplu nazarit. L-am vazut in toate felurile, dar mahnit nu. In celelalte cazuri stiam sa ma descurc, gaseam antidotul, am un sistem defensiv bine pus la punct. Nu gresea cand spunea ca sunt cazona, in sensul asta da! sefa de promotie la Saint-Cyr. Agresorii, cotropitorii, infumuratii conchistadori n-au nicio sansa cu mine. Dar cand e mahnit? Toata stiinta militara imi apare total inutila. Sa ma apar de mahnirea lui? Sa pornesc cavalcada, s-o pun pe fuga? Mahnirea e de plumb, n-ai cum s-o urnesti. Si in acelasi timp imponderabila, nimic n-o poate dobori. Chiar aceasta impresie mi-o face, de pradat. Ce e cu tine, Don Juan? Ce e cu tine si nu spui? si eu nu pot sa ghicesc? M-ai legat fedeles, doar ochii mai pot sa-i misc. Sa strapung, sa scrutez… Si nimic. Nu stiu de unde sa te apuc, nu stiu nici ce sa spun, m-am prostit de tot. Trancanim, nu conversam. Ca doi navetisti de pe santiere diferite, in acelasi compartiment de tren, sau doi pensionari necunoscuti facand coada la hartie igienica.
Dumitru Popescu, Vitralii incolore