-
Cafeneaua cu poeți și amintiri
Autor(i): George Sbârcea
Nr. pagini: 256
An: 2023
Editura: Paul Editions
Un nume cu rezonanță în lumea artistică, scriitorul și compozitorul George Sbârcea s-a născut pe 23 martie în Topliţa și s-a făcut remarcat atât prin virtuozitatea sa la pian, cât și prin talentele sale polivalente în compoziție și literatură. Fiecare notă interpretată de el devine un capitol într-o poveste muzicală, iar fiecare cuvânt scris dezvăluie latura sa contemplativă și poetică.
George Sbârcea a cucerit inimile ascultătorilor prin opere clasice sau compoziții contemporane, abordarea sa plină de pasiune aducând în prim-plan emoția și profunzimea muzicii. A fost un compozitor prolific, un scriitor și un jurnalist desăvâsit. Lucrările sale sunt o incursiune a emoțiilor umane, ce reflectă o paletă variată de stări sufletești. Compozițiile sale au fost apreciate în concerte și la evenimente culturale de prestigiu din țară și de peste hotare.
George Sbârcea, personalitate marcantă a culturii române a fost și un scriitor desăvârșit. Cartea sa, „Cafeneaua cu Poeți și Amintiri” reprezintă o călătorie literară ce invită cititorul să pășească în universul său introspectiv. Poveștile din cafenea devin întâlniri cu personalități artistice, momente definitorii și reflexii asupra vieții.
„În timp ce scriitorul Ion Agârbiceanu n-a fost o apariţie singulară în literatura română, fiind înrudit, prin preocupările sale, de satul şi oraşul ardelean, cu Ion Slavici şi Liviu Rebreanu, pe omul Agârbiceanu l-am găsit unic în felul său. Era într-însul un amestec inedit de putere şi duioşie, care îi dădea imunitate în faţa oamenilor. Sfiiciunea sa firească punea între ei şi alţii o distanţă, accentuată şi de sutana preoţească. Nu împlinise decât cincizeci şi şapte de ani când a luat conducerea Tribunei clujene, dar gravitatea şi barba stufoasă, de moliciunea câlţului, cu irizări argintii în ea, îl arătau mai în vârstă. Pleoapele lui erau mereu roşii şi în jurul gurii avea o trăsătură de slăbiciune, ca amintirea unui zâmbet sleit. Rămăsese cu toate acestea ceva în el, care îi făcea ochii ascunşi după lentile să lucească de gândire încordată, datorită căreia îi treceau, la răstimpuri, prin priviri, sclipiri de voioşie şi curiozitate.”
Cartea lui Sbârcea nu este doar o cronică a întâmplărilor dintr-o cafenea imaginară, ci este un spectacol literar-muzical în sine. Fiecare pagină oferă cititorilor o experiență completă și captivantă. Fiecare capitol al cărții aduce în prim-plan un dialog între compozitor și poeți celebri, întâlniri care deschid ușa către lumi demult apuse.
-
Constantin Brancuși, zborul pătimaș către infinit al Prințesei X
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
An aparitie: 2023
Editura: NEVERLAND
Constantin Brancuși (19 februarie 1876, Hobița, Gorj – 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor cu contribuții covarșitoare la innoirea limbajului și viziunii plastice in arta moderna și contemporana, ales membru postum al Academiei Romane, o palida reparație morala pentru nedreptațile care ii fusesera facute in țara. Chiar daca statul roman comunist i-a refuzat, in prima faza, moștenirea artistica și a vrut chiar sa demoleze Coloana fara Sfarșit, el a ramas intotdeauna un roman autentic, care, in atelierul sau de la Paris (unde s-a iubit inclusiv cu Cella Delavrancea și Maria Tanase), a continuat sa invarta ritualic in ceaunul de mamaliga ancestral.
Multe dintre operele sale geniale – ca și diferite episoade biografice, inclusiv cele legate de relațiile sale amoroase – au starnit și continua sa starneasca și azi controverse, marele artist fiind pus adesea in ecuație și cu comunitatea LGBT a avangardei pariziene, cu „Capitanul” Zelea‑Codreanu sau cu francmasoneria…
-
Corp de teatru (în cinci rochii strălucitoare)
AUTOR: Cătălina Florina Florescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 282
EDITURA: Eikon
Femeile care trăiesc în textele Cătălinei pot fi imaginate tipologic în orice spațiu. Cu toate acestea, ceea ce le leagă de zona românească este jocul de cuvinte de diferite facturi colocviale sau nu, care dovedește că autoarea nu s-a îndepărtat de România. Mai mult, prin felul în care construiește teatru, Cătălina își exprimă încă o dată afinitatea spre medicina umanistă. – Cristina Matilda Vănoagă, autoare și profesoară la Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia
Mai mult decât o simplă colecție de amintiri, volumul este şi o incursiune adâncă în sufletul femeii în căutarea propriei identități. Volumul apasă deopotrivă butoanele epocii comuniste, aducând la suprafață amintiri dureroase – îndulcite de suprapunerea cu perioada copilăriei, dar şi întortocheata relaţie cu sinele nostru cel mai profund. – Ana Sorina Corneanu, actriță și autoare de piese de teatru, câștigătoarea Concursului Piesa Anului, UNITER, 2019
Pe lângă justițiar și comic, textele Cătălinei sunt adesea duioase, luând cititorii mereu prin surprindere. Piesele din acest volum sunt un insight fantastic în România dinainte și după revoluție, un teatru documentar excelent. – Andreea Helen David, co-creatoare a asociației Drama Acting for Life & Povești spuse-n românește
Personajele Cătălinei Florescu își privesc prezentul cu o ironie meditativă, adesea intertextuală, care însă nu le împiedică să facă gesturi bruște, radicale, de eliberare. Lectura pieselor, în sine, este captivantă. – Dr. Ileana Năchescu, activistă feministă și profesoară la Rutgers University
-
Destine (Clan)Destine
AUTOR: Maria Ileana Tănase
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 322
EDITURA: Eikon
Romanul Destine clandestine este o carte a amintirilor, mai apropiate sau mai îndepărtate. Este o cronică de familie, bogat ilustrată cu întâmplări intime, speranțe și vise, picturi, nopți albe, rețete culinare, festinuri, care toate la un loc fac un mix narativ bine dozat. Astfel scrisă, într-o singură măsură mixată, care nici nu urcă, nici nu coboară, romanul Mariei-Ileana Tănase este o moderație prelungă și ar putea continua pe această temă, a unor vieți trăite pe jumătate, într-o demipensiune confortabilă. Standardele sociale sunt păstrate cu rigoarea actelor, hârtiilor care certifică acest lucru. Visele clandestine, intime își creează propria lor trăire și las cititorului plăcerea de a descoperi, măcar unul dintre ele. Pasagere și mesagere în „mașinuța de aur” a destinului, ele călătoresc împreună spre o destinație necunoscută. (Clelia Ifrim)
-
Minunea credinței
AUTOR: Dorina Stoica
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 284
EDITURA: Eikon
„Clipă de clipă, primim atât de mult, de fapt, primim cu mult mai mult decât merităm ori cerem de la Dumnezeu, cunoscătorul de inimi, încât, adeseori, ne întrebăm la fel ca psalmistul David: «Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el? Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el» (Ps. 8, 4-5).” Autoarea
„Se spune că ar fi bine să nu povestim nimănui minunile ce ni se întâmplă, dar eu fac această mărturisire ca să fie de folos celor care sunt copleșiți de tristețe, fără speranță, și în necazuri să se întărească în credința că Bunul Dumnezeu nu ne lasă! Dacă Dumnezeu mi-a dat mie, păcătoasa (și credeți-mă, am păcate mari și grele), atâtea semne minunate, atunci sunt convinsă că ajută pe oricine are credință «cât o boabă de muștar».” fragment
-
Necunoscutul scriitor Virgil Ierunca
Autor(i): Mihaela Albu și Dan Anghelescu
Nr. pagini: 292 pagini
An: 2020
Editura: AIUS Printed
Dupa cum se cunoaste, in perioada comunista, nu s-a permis – oficial – sa se vorbeasca despre exil sau sa se scrie despre cartile ori activitatea scriitorilor plecati din tara. Chiar si numele lor erau interzise.Daca nu li s-ar reedita azi operele, daca nu am scrie despre acestea, ar insemna sa participam, cu buna stiinta, la ceea ce Virgil Ierunca numise ,,pedagogia uitarii” si chiar ,,voita de clasa a uitarii”.De aceea, aceasta carte (a doua in colectia ,,Cartile exilului”) il (re)aduce in atentie pe unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai exilului, scriitorul Virgil Ierunca, perceput insa de marele public mai ales ca jurnalist, ca ,,vocea” de la Europa Libera.„Esti un mare scriitor”, ii scrisese Mircea Eliade lui Ierunca dupa lectura unor fragmente din Jurnalul acestuia.Urmand aprecierea aprecierea lui Eliade, ne-am propus in volumul de fata ca, pe langa (re)actualizarea unor date asupra vietii si activitatii lui Virgil Ierunca, in contextul istoric si social de dupa 1944, sa atragem atentia (si) asupra valorii literare a scrisului sau. – Mihaela Albu, Dan Anghelescu -
Întâlniri cu Aurora
Autor(i): Mihaela Albu
Nr. pagini: 174 pagini
An: 2021
Editura: AIUS Printed
Stiu un lucru: ca oricum vei canta, va fi Aurora Cornu, nu altcineva si asta e pentru mine de ajuns. Gandesc ca si pictorul lui Tolstoi din Ana Karenina. Nu stiu care e treapta de valori pe care ne va aseza timpul, dar stiu ca noi amandoi avem ceva de spus care n-a fost spus. – Marin PredaIn Jurnalul Et in America paginile despre Aurora Cornu sunt si numeroase si esentiale, demne de luat in seama de aceia care scriu aici, in Romania, despre ea. – Iordan DatcuAurora Cornu – un om exceptional, o femeie pe care nu poti sa nu o indragesti si sa nu te simti privilegiat ca poti sta in preajma ei… – Mariana Sipos -
Eterna întoarcere
Autor(i): Elena Caragiu
Editura: Palimpsest
Cartea aceasta, scrisă de fosta soţia a marelui actor, actriţa Elena Caragiu, stabilită în SUA, rememorează traseul unei iubiri de o patimă intensă, cu aură de poveste romantică, dar şi demontează o serie de minciuni şi false legende, descoperindu-ne o “faţă” inedită a lui Toma Caragiu: aceea de îndrăgostit de “rasă”, delicat, sensibil, sentimental, a unui bărbat fascinant, de o candoare şi gingăşie dezarmante. Surpriza pentru cititori va fi la fel de mare ca şi atunci când au lecturat, în urmă cu decenii, volumul Toma Caragiu. Poeme şi alte confesiuni. Ce contează însă cu adevărat este faptul că în această carte, dincolo de o viaţă pasională tumultoasă, cititorul are şansa să descopere modul cum Toma Caragiu îşi pregătea fiecare rol, tensiunea la care trăia pe tot parcursul elaborării lui. De asemenea, de un mare interes sunt consemnările din zilele dramatice ale cutremurului din 1977 când încă se mai spera că pote fi în viaţă. De altfel, Elena Caragiu nu ocoleşte senzaţionalul, ci îl relevă ori de câte ori i se iveşte ocazia, aşa cum procedează şi în comentariul, absolut fabulos, cu privire la propria moarte, întâmplată într-un bar din New York, despre care a aflat dintr-un necrolog publicat de un tabloid din ţară.
-
Însemnările unui belfer
Autor: Joachim Botez
Nr. pagini: 307 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
Joachim Botez este un scriitor puţin cunoscut, mult prea puţin dacă ţinem cont de valoarea sa culturală. A fost un scriitor-călător, un „vagabond”, pornit în lume dintr-un sat de pe malul Bistricioarei. A părăsit locurile natale în urma unui incendiu al casei părinteşti, familia sa mutându-se la Bucureşti, unde Joachim studiază inclusiv la Liceul „Cantemir Vodă”, pe care îl părăseşte însă, devenind învăţător suplinitor în comune din jurul Bucureştiului. O scurtă perioadă a fost „gardian mâzgălitor de catastife la Închisoarea Văcăreşti”.
După ce a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti îl găsim profesor la Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, dar şi la alte licee din ţară: la Piteşti, Mizil, Buzău, Olteniţa sau Suceava. Între cele mai importante scrieri ale lui sunt „Însemnările unui belfer”, (apărută pentru prima data în două volume), cu această carte reţinând atenţia criticilor literari Pompiliu Constantinescu şi Eugen Lovinescu (ultimul îl considera „mare prozator în devenire”), apoi publică „Schiţe şi însemnări din şcoala de ieri şi de azi”; „După o jumătate de veac”; „De azi şi de demult”; „Prin Bucureşti odinioară şi astăzi” şi mai multe traduceri.
„Însemnările unui belfer”, este o serie de povestiri cu tentă memorialistică, uneori nostalgice, alteori cu umor, unde deschizând poarta neuitării, autorul ne îndeamnă să-l întovărășim, să cunoaștem locurile și oamenii, cu bunele și relele lor, care i-au ieșit în cale în călătoria sa în „această lume vremelnică“.
-
Amintiri din pribegia dupa 1848. Vol. 2
Autor: Ioan Ghica
Nr. pagini: 288 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
Iată urmarea istoriei mele. Bolliac ţi-o fi povestit-o până când ne-am despărţit lângă Caransebeş. Am intrat în acest oraş, cu toate că mi se spunea că pot găsi acolo pe duşman fiindcă voiam să merg la Bem şi altă cale nu aveam. Nu era nici imprudenţă, nici uşurinţă, nici exces de vitejie, ci numai stăruinţa în a îndeplini hotărârea de a ajunge în sfârşit pe Bem, după care alergam de vreo trei săptămâni. După ce m-a lăsat Bolliac, eu am propus ungurului ce ne însoţea de a intra cu mine în oraş, nevrând a expune pe Racoviţă2 şi pe Florescu3. Ungurul a primit. Atunci şi băieţii n-au vrut să mă lase a merge singur şi s-au rugat să le dau voie a veni şi ei. A avut norocire a nu găsi pe vrăjmaş în oraş şi a apuca drum Haţegului, unde, după o cale de un ceas, ajunserăm armata ungurească ce se retrăsese din oraş. M-am întâlnit cu capul ei, contele Lazar, şi merserăm împreună până spre Poarta de fier, câmp vestit de glorie a lui Huniad4 cu turcii. M-am silit în tot chipul să deştept puţină inimă în contele Lazar, care împreună cu armata lui erau foarte demoralizaţi, îndemnându-l ca să ne oprim şi să dăm acolo în acea poziţie minunată o bătaie în cinstea lui Huniad. Dar în zadar îmi fu silinţa. Atunci îi lăsai şi plecai cu soţii mei spre Haţeg.
-
Amintiri din pribegia dupa 1848. Vol. 1
Autor: Ioan Ghica
Nr. pagini: 256 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
Cartea cu amintirile lui Ion Ghiea din pribegia de după revoluţia anului 1848, tipărită de autor în 1889, de mult nu se mai afla în comerţ. Lucrarea aceasta nu s-a retipărit în întregime nici cu prilejul editării „Operelor complete“ ale lui Ghica, la „Minerva“, înainte de război (1914-15). Într-adevăr, d. Petre V. Haneș, care a îngrijit cele patru volume ale operelor complete, s-a mulţumit să publice în ultimul volum lămuririle lui Ghica, presărate în întreaga operă, fie la începutul fie în corpul celor 13 capitole din care se compune ea. Dar nici aceste lămuriri, care formează aproape singura contribuţie personală a lui Ghica și care justifică în același timp forma de ,,scrisori către Vasile Alecsandri“ ce o au singuraticele capitole, nu au fost retipărite în întregime, iar unele omisiuni nu pot fi deloc înţelese.
-
Viața ca un oratoriu
AUTOR: Paul Constantinescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 272
EDITURA: Eikon
Muzica este taină, credinţa este taină, iar muzica este credinţă; trebuie să crezi ca să-i poţi simţi binefacerea; necredinciosul nu-i poate împărtă şi darul. Omul care crede o simte cum pricepe vorba, pentru că ea nu e vorbă; şi o are aproape de inimă, nu o pricepe după, dar o intuieşte, îi vede puterea şi expresia ei muzicală, care nu poate fi totuşi nici pământ, nici soare, nici apă, nici foc, nici rău, nici bun; sau poate fi toate deodată. Alţi „pipăitori de gânduri” încearcă să-i pună pietre de moară la picioare, supunând-o tuturor sentimentelor sufleteşti, pe care ei le ştiu şi le numesc, făcând reguli de geniu şi trecându-le în cataloage după categorii: aici este durerea, aici bucuria, aici mila, aici răutatea. Se întreba cândva un om de gust: „aş vrea să ştiu cine, pricepător în muzică, va îndrăzni să-l descifreze pe Bach ca pe o ceaşcă de cafea?”. Ba merg alţii şi mai departe şi schimonosesc un delicat cântecel după fiecare vorbă din text, pe care, spun ei, o traduc exact în muzică. …Nu numai că am utilizat melodii româneşti, dar cel puţin am vrut ca să fie ceva românesc de la început până la sfârşit în ritm, melodie şi armonie, de altfel căutarea acestui românism este singura mea preocupare în muzică şi singurul lucru care poate da azi este studiul cântecului popular şi a muzicii bisericeşti din care trebuiesc scoase toate elementele unei compoziţii culte, melodicul, polifonia care există într-o stare latentă în melodie, ritm şi chiar elemente de formă. (Paul Constantinescu)