-
Confesiunile balaurului cu șapte inimi
AUTOR: Vasile Iftime
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 108
EDITURA: Eikon
cineva să arunce bila aceasta în cer
vrei să te rogi
dar buzele și degetele și genunchii s-au retras în carne
ești un poem ce se rostogolește între spitalul de urgență și
biserică
îngerul tău este pasionat de popice
și doamne cât de mult îți dorești să înfurii îngerul
să arunce mai cu viață
și bila să nu se mai oprească
și bila să doboare porțile
clopotnițele bisericilor
crucile
când erai tânăr un călugăr te-a învățat rugăciunea inimii
o rosteai pe silabe ca pe o curgere tainică
inima ta în alte inimi colmatate
acum în spital în biserică în patul conjugal
ți se administrează câte o perfuzie cu dumnezeu
tu și dumnezeu la ambele capete
în cer sângele este albastru
în venele tale nu se asimilează fierul
calciul magneziul dumnezeu
ai pierdut mult sânge spun doctorii
și din perfuzie curge cer limpede
și din potir cer limpede
de parcă pe iisus l-a născut o pasăre
de parcă însuși dumnezeu este un decupaj
dint-o revistă de colorat diminețile
dar tu vrei să te rogi
mâinile și buzele și genunchii s-au ascuns în alte mâini
în alte buze
în alți genunchi
bunica purta o metanie împletită din cânepă
tu porți metania împletită de cânepă
și numeri mai departe
privești cerul
dumnezeu coboară în ochii tăi și plânge
-
Contribuții la istoria cenzurii în România: 1944-1948
AUTOR: Raluca-Nicoleta Spiridon
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 384
EDITURA: Eikon
„Principalul motiv pentru care am considerat necesară reeditarea Listelor publicaţiilor ce urmau a fi retrase din circulaţie din cauza cuprinsului lor dăunător bunelor relaţii dintre România şi Naţiunile Unite este faptul că o distincţie era necesară, din punctul de vedere al conţinutului, între titlurile de carte publicate în Monitorul Oficial, sub formă de liste şi ceea ce a fost considerat indezirabil paradigmei comuniste după abdicarea Regelui Mihai. În termeni cantitativi, în baza listelor publicate în Monitorul Oficial, până la data de 9 februarie 1948 au fost retrase 3.318 titluri. Excepţie face Lista nr. 24 din 23 octombrie 1946, care se referă la mărcile filatelice retrase din circulaţie. Deriva interdicţională comunistă va ridica la 8.000 de titluri numărul de publicaţii interzise până la 1 mai 1948, generalizând criteriile ideologice de cenzură a cărţii.
Mulțumiri aparte în privinţa sprijinului acordat pentru apariţia acestui volum le datorez prozatoarei Liliana Corobca, Cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc şi domnului Silviu Moldovan, Director al Direcţiei Cercetare Expoziţii Publicaţii a CNSAS.” Raluca-Nicoleta Spiridon
-
Corp de teatru (în cinci rochii strălucitoare)
AUTOR: Cătălina Florina Florescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 282
EDITURA: Eikon
Femeile care trăiesc în textele Cătălinei pot fi imaginate tipologic în orice spațiu. Cu toate acestea, ceea ce le leagă de zona românească este jocul de cuvinte de diferite facturi colocviale sau nu, care dovedește că autoarea nu s-a îndepărtat de România. Mai mult, prin felul în care construiește teatru, Cătălina își exprimă încă o dată afinitatea spre medicina umanistă. – Cristina Matilda Vănoagă, autoare și profesoară la Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia
Mai mult decât o simplă colecție de amintiri, volumul este şi o incursiune adâncă în sufletul femeii în căutarea propriei identități. Volumul apasă deopotrivă butoanele epocii comuniste, aducând la suprafață amintiri dureroase – îndulcite de suprapunerea cu perioada copilăriei, dar şi întortocheata relaţie cu sinele nostru cel mai profund. – Ana Sorina Corneanu, actriță și autoare de piese de teatru, câștigătoarea Concursului Piesa Anului, UNITER, 2019
Pe lângă justițiar și comic, textele Cătălinei sunt adesea duioase, luând cititorii mereu prin surprindere. Piesele din acest volum sunt un insight fantastic în România dinainte și după revoluție, un teatru documentar excelent. – Andreea Helen David, co-creatoare a asociației Drama Acting for Life & Povești spuse-n românește
Personajele Cătălinei Florescu își privesc prezentul cu o ironie meditativă, adesea intertextuală, care însă nu le împiedică să facă gesturi bruște, radicale, de eliberare. Lectura pieselor, în sine, este captivantă. – Dr. Ileana Năchescu, activistă feministă și profesoară la Rutgers University
-
Cot la cot cu duhurile
AUTOR: Liudmyla Diadcenko
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 122
EDITURA: Eikon
vorbește-mi toamnă cu ploaie măruntă sau
cu frunze care mângâie bălți și picioare de porumbel
auzim acum mai mult ne-amintim ce-am învățat
să cântărim de două ori înainte să alegem
celorlalți întotdeauna le-a fost mai bine mai ușor mai limpede
în care dintre emisfere să trăiască să gătească orezul
să-i certe pe vecini să stea tăcuți precum șoarecele
în fața unei pisici grase care-apare de undeva
într-o toamnă în care pavajul este ca pernele
într-o noapte mândră: care din păcate nu te va-mpiedica
să vezi ferestrele – ca pe niște cărți deschise
cu pagini galbene pe care nimeni nu le citește
-
Credincios conform legii
AUTOR: Sorin Negruți
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 180
EDITURA: Eikon
„Comunismul n-avea nevoie de cineva care, prin talentul său oratoric, prin condei și, mai ales, prin exemplul personal, definit de o moralitate desăvârșită, putea influența mințile și inimile oamenilor. Fiind sinonim cu mediocritatea, comunismul încerca să anihileze excelența care nu îi era obedientă, folosind Securitatea ca poliție politică. Tata a reprezentat un pericol și, ca atare, a fost ținut permanent sub observație, din scurt, cum se spune mai pe românește. Pentru a supraviețui și la propriu, și la figurat, tata a încercat să-și adapteze credințele personale conform cerințelor regimului, să devină un credincios conform legii pământești și totodată și celei divine. Pentru că s-a ambiționat să nu-și trădeze valorile, să nu redevină un instrument al Securității, a plătit cu sănătatea și cu liniștea familiei. Deși regimul i-a valorificat inventivitatea, l-a obligat să subziste într-o mahala. Cele trei decenii de persecuții au fost recompensate cu tot atâtea trăite în libertate. Cele câteva luni pe care medicii i le dăduseră la douăzeci și șase de ani, în 1957, s-au transformat în șaizeci și trei de ani, murind la aproape nouăzeci de ani, în 2020. Credința l-a ajutat să se bucure de viață, indiferent de vicisitudinile prin care a trecut. Spiritul face diferența. Cu cât este mai conectat la Divin, cu atât și trupul este mai vivace, cum a dovedit-o tatăl meu, Mircea Negruți, întreaga lui viață.”
Autorul
-
Cultura de proximitate
AUTOR: Laura Cătălina Dragomir
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 338
EDITURA: Eikon
Treizeci și patru de personalități din diverse domenii (literatură, pictură, sculptură, design, muzică, teatru, jurnalism, cercetare, educație) vorbesc deschis despre cum trăiesc sau au trăit pandemia, despre artă, societate, despre viața profesională și cea personală; confesiunile lor – privite obiectiv, capătă multiple valențe: fie de document istoric (posibile fresce interioare ale unei societăți dominate de restricții, impuneri și adaptarea la o cultură transformată de pandemie), fie literare cei intervievați încercând să cristalizeze în răspunsuri un nou crez artistic compatibil cu noile condiții sociale și mijloace de comunicare. (Emilian PAL)
Laura Cătălina Dragomir are abilitățile unui foto-jurnalist, reușind prin formula dialogului să scoată în vedere portretele unor scriitori și artiști din generații și spații de cultură diferite. Interlocutorii Laurei sunt sinceri și ai impresia, în urma lecturii acestei cărți, că ei devin de fapt personajele unui scenariu jurnalistic, ai senzația că toți se află într-o sală mare de cinema și pe rând sunt chemați să își dea reprezentația în fața unei oglinzi uriașe. La finalul lecturii acestei cărți rămâi cu senzația că deși ai început să cunoști mai bine cele 34 de personalități, totuşi ceva ar mai fi de căutat, iar acest fapt nu este decât libertatea pe care autoarea ne-o oferă. (Paul CORBAN)
-
Destine (Clan)Destine
AUTOR: Maria Ileana Tănase
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 322
EDITURA: Eikon
Romanul Destine clandestine este o carte a amintirilor, mai apropiate sau mai îndepărtate. Este o cronică de familie, bogat ilustrată cu întâmplări intime, speranțe și vise, picturi, nopți albe, rețete culinare, festinuri, care toate la un loc fac un mix narativ bine dozat. Astfel scrisă, într-o singură măsură mixată, care nici nu urcă, nici nu coboară, romanul Mariei-Ileana Tănase este o moderație prelungă și ar putea continua pe această temă, a unor vieți trăite pe jumătate, într-o demipensiune confortabilă. Standardele sociale sunt păstrate cu rigoarea actelor, hârtiilor care certifică acest lucru. Visele clandestine, intime își creează propria lor trăire și las cititorului plăcerea de a descoperi, măcar unul dintre ele. Pasagere și mesagere în „mașinuța de aur” a destinului, ele călătoresc împreună spre o destinație necunoscută. (Clelia Ifrim)
-
Dialog epistolar: Mihai Eminescu – Veronica Micle
AUTOR: Mihai Rusu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 580
EDITURA: Eikon
„Mihai Rusu vine, cu o consecvență pasionară salutară, să ne reintroducă în labirintul dedalic al unei mari iubiri în care se pot distinge atât tipurile cunoscute și teoretizate (Eros sau iubirea-pasiune, Agape sau iubirea împlinită, stadiile platonice, corporale, matrimoniale ș. a.), cât și cele determinate de raporturile dintre doi poeți puse și sub semnul psihologiei creației, deci al unor factori formatori de natură intelectuală. În țesătura complexă a acestor raporturi se amestecă și firele de urzeală ale prieteniei spirituale (în sensul lui Plato), afinităților elective (goetheene), și similitudinilor de temperament de caracter, de viziune asupra lumii. Se poate spune, generalizând, că Veronica Micle este ființa eminesciană, cu un program po(i)etic sub semnul modelator tras la indigo și realizat, desigur, cu puterile ei creative mai modeste, și că Eminescu urmărea, după propria mărturisire, o legătură ideală ca cea dintre Amor și Psyche.
Deși de natură diferită, platonică, discretă, relativ ceremonioasă din partea lui Eminescu, marcată de îndrăzneală și de elanuri de intimitate din partea Veronicăi Micle, relațiile dintre cei doi (epistolare și concret afective) dezvăluie, în opinia lui Călinescu, o notă comună: „Și pentru unul, și pentru celălalt, această corespondență era un exercițiu sufletesc necesar. Eminescu condensa în Veronica toate aspirațiunile sale afective, nerealizabile în viața de toate zilele, pregătindu-܈și astfel și sublimându-și materia poeziilor sale erotice; pentru tânăra d-nă Micle – scrisorile, întocmite pe furiș, în spaima de a spionată, constituiau un ce romanțios și, în afară de aceasta, ca poetă, ea simțea negreșit o vanitate ascunsă a se lăsa cântată și de a sta în corespondență cu un poet pe care-l bănuia mare” (G. Călinescu, Viaаa lui Mihai Eminescu, București, 2002, p. 173).”, Mihai Cimpoi
-
Dimensiunea Românească a Existenței
Autor(i): Mircea Vulcănescu
Nr. pagini: 112 pagini
Editura: Eikon
… fiecare popor are, lăsată de Dumnezeu, o faţă proprie, un chip al lui de a vedea lumea şi de a-l răsfrânge pentru alţii. Fiecare îşi face o idee despre lume şi despre om, în funcţie de dimensiunea în care i se proiectează lui însuşi existenţa.(…) Pe planul spiritual, tot ce există are un profil absolut: o efigie imperială; sau nu este. Altfel zis, dacă noi existăm într-adevăr nu numai ca o colectivitate biologică, dar şi ca o fiinţă spirituală, nu se poate să nu avem o faţă a noastră proprie, un chip neasemănat de a răsfrânge lumea aceasta a lui Dumnezeu la care să voim să reducem pe toate celelalte, care chip ne este, oarecum, justificarea existenţei noastre deosebite pe lume, în marea cea mare a făpturilor lui Dumnezeu. Mircea Vulcănescu
-
Din lumea urieșilor. Portrete și evocări
AUTOR: Ion Piso
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 293
EDITURA: Eikon
„Maestrul Ion Piso este un om de cultură deplin, cu un noian de cărți și studii legate de operă, de muzică, de filosofie, de viață, în general, prolific în ultimele decenii, ca și cum preaplinul gândirii sale ar fi dornic să se reverse cât mai mult. M-a impresionat de la început un fel de încoronare a personalității sale, care cred că l-a marcat întreaga viață: iubirea de țară și de neam, învățată din familie, de la admirabilii părinți, de la școală, dar și de la menționații filosofi, adevărați apostoli ai poporului român.” Ioan-Aurel Pop
„Două sunt persoanele care se desprind prin importanța pentru biografia omului și a artistului Ion Piso. În ordine intelectuală și morală, Lucian Blaga, evocat în scene de o căldură sufletească, care nu poate proveni decât dintr-un amor intelectualis profund și total. În ordine, cum să-i spun, existențial-spirituală este, desigur, soția sa, doamna Livia Piso. Sunt aici splendide pagini de iubire ale unui bărbat care recunoaște transfigurarea întru absolut pe care femeia iubită o produce asupra sa. Alchimie din care se ivesc, simultan, existența și arta. Și titlul, dar și «morala» subiacentă a acestor texte ne duc cu gândul la celebra parabolă a lui Bernard de Chartres, filosoful medieval: suntem niște pitici pe umerii unor uriași. Astfel putem vedea mai mult și mai departe nu datorită unor merite personale, ci doar pentru că ei ne-au ridicat, asemenea unui tată care-și ridică pe umeri copilul. Această relație paternă, în sens chiar teologic, subîntinde textele evocative din această carte cât un veac a domnului Ion Piso.” Christian Crăciun
-
Diplomați români. Puterea reală, puterea aparentă, ediția aIIa
AUTOR: George Apostoiu
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 272
EDITURA: Eikon
„Când a apărut, în 2021, volumul Diplomați români. Puterea reală, puterea aparentă, perspectiva unui război în Europa nu se întrezărea. Speram ca războiul montat, în 1991, pentru dezmembrarea Iugoslaviei să fi cutremurat conștiința europenilor suficient de mult pentru ca diplomația să-și intre în drepturi și să impună pacea. La granițele României a apărut un alt conflict militar, cel produs de agresiunea Rusiei în Ucraina. Profit de apariția acestei noi ediții pentru a adăuga un comentariu despre precaritatea păcii. Sau despre cum trebuie să scriem istoria pentru a construi pacea, cum zicea Titulescu. Pe plan conceptual, diplomația dispune de un ansamblu de norme, principii și strategii care pot împiedica războiul. Cu condiția să fie folosită. În absența negocierii păcii, generalii pun tunurile pe harta lumii. Cu trei sferturi de veac în urmă, Nicolae Titulescu spunea că pacea trebuie organizată. Această responsabilitate nu o poate avea decât diplomația.” Autorul
-
Dosarul Pascaliei: Reconstituiri din arena publicistică interbelică, vol. I: Cuvântul
Ediție îngrijită de Carmen Ciornea și Ionuț Butoi
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 524
EDITURA: Eikon
„Volumul de față s-a născut din dorința de a recupera și a repune în circulație articolele tipărite în cotidianul Cuvântul pe tematica Pascaliei, realizând, în fapt, o reconstituire a controversei de mare anvergură ce a avut ca punct de plecare hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 14 mai 1928 de a reașeza data prăznuirii Paștelui ortodox începând cu primăvara anului 1929.” Carmen Ciornea
„Schimbarea eșuată a Pascaliei este un eveniment de tipul hârtiei de turnesol: a arătat slăbiciunile proiectului național-liberal proiectat asupra Bisericii, care ar fi trebuit să devină factor de modernizare, aducere la zi și omogenizare a societății românești. El ține de transformările și mutațiile provocate de proiectul de modernizare al Vechiului Regat și, ulterior, al României Mari, de elitele politice și culturale. În cadrul acestui proces, largi segmente ale societății, îndeosebi cele rurale, au fost lăsate la o parte; reformele, inclusiv cele bisericești, erau percepute ca fiind decizii arbitrare ale «domnilor de la București». Forțarea schimbării a alimentat consistent tendințele schismatice, a produs disensiuni între ierarhi, a vulnerabilizat postura Patriarhului și a știrbit încrederea în instituția sinodală, până acolo încât guvernul era chemat să arbitreze această situație.” Ionuț Butoi