Autor(i):Ion Tobă-Hatmanu

Nr. pagini: 434 pagini

An: 2014

Editura: Favorit

Autentic „om al frontului”, desemnat de către generalul german Helge Auleb drept „cel mai indicat a conduce şi executa acţiunile de distrugere a partizanilor din Munţii Iaila” în al Doilea Război Mondial, supranumit „Hatmanu” fiindcă, în 1940, veghease ca mormântul voievodului Ştefan cel Mare să rămână în hotarul de nord-est al României, Ion Tobă va fi capturat de sovietici într-o ambuscadă, în 1948, la Bucureşti, în plină pace, pe când era transportat către închisoarea Jilava, judecat de urgenţă ca „spion german” – întrucât făcuse parte din Jagdverband Kommando Skorzeny, cu gradul de Sturmbannführer – şi condamnat la moarte, pedeapsă comutată ulterior în 25 de ani de muncă silnică în lagărele din Siberia. Scăpat cu viaţă din Gulag în 1956, după mari peripeţii (descrise în partea a II-a a cărţii de faţă), închis apoi de comuniştii români pentru încă aproape zece ani şi eliberat în 1964 doar ca să fie urmărit non-stop de Securitate – care îi va confisca până şi „amintirile”, ţinându-le sub obroc din interese de stat, ca să protejeze imaginea imperiului sovietic –, Ion Tobă-Hatmanu se dezvăluie azi, la o jumătate de veac din momentul în care a început să-şi pună pe hârtie povestea vieţii, în toată dimensiunea şi drama lui, de veritabil erou al unei armate uneori învinse, dar niciodată îngenuncheate.