• (0)

    Aer rarefiat

    Autor(i): Ann Cleeves

    Nr. pagini: 368 pagini

    An: 2020

    Editura: Crisis Press

    Al șaselea volum din seria Shetland

    Un grup de prieteni din studenție lasă în urmă luminile Londrei și vin în Shetland la o nuntă. Însă noaptea târziu, Eleanor, una dintre tinere, dispare, iar Polly, de care era cel mai apropiată, primește un e-mail care seamănă foarte mult cu o scrisoare de adio. La scurt timp după aceea, cadavrul lui Eleanor e decoperit într-o postură neobișnuită, la marginea unei prăpăstii.

    Detectivii Jimmy Perez și Willow Reeves descoperă în curând că Eleanor era depresivă și avea o fascinație nesănătoasă pentru o fantomă legendară din Shetland, o fetiță care s-a înecat în anii ’20 și pe care insista că o văzuse în mai multe rânduri. Să fi tulburat Eleanor un secret dureros impregnat în istoria insulelor, o taină care merită sacrificiul suprem pentru a fi păstrată?

    36,00 lei
  • (0)

    Guvernarea nimănui. Anarhismul în teorie și practică

    Autor(i): Ruth Kinna

    Nr. pagini: 470 pagini

    Editura: Cetatea de Scaun

    „În 1999, activiști din Seattle au sabotat în mod spectaculos întrunirea Organizației Mondiale a Comerțului, dând naștere fenomenului cunoscut drept alterglobalizare, sau campania pentru justiție globală, o „mișcare a mișcărilor” complexă, anti-capitalistă, descrisă în general ca anarhistă. În același an, James Bond s-a confruntat cu Victor Zokas, alias Renard, în filmul Lumea e prea mică (The World is Not Enough). Renard, fost ofițer sovietic KGB, brutal chiar și după standardele oponenților lui Bond, este, de asemenea, anarhist. Antecedentele sale îl descriu ca pe un mercenar asasin, în slujba organizațiilor anticapitaliste, înainte ca mișcarea alterglobalizării să intre în atenția presei.

    La un anumit nivel, este ușor de făcut diferența între ficțiune și realitate. Renard este produsul scenariștilor și producătorilor de film, pe când sabotajul din Seattle reprezintă istorie documentată. La un alt nivel, însă, aplicarea etichetei de anarhism atât asasinului, cât și mișcării de stradă generează confuzie: ficțiunea pare să surprindă ceva din realitate. Publicul de cinema ar putea să treacă peste neîncrederea suscitată de povestea glonțului imposibil de înlăturat din creierul lui Renard, dar instabilitatea emoțională indusă de acesta și care stă la baza anarhismului său nu par a avea nevoie de explicații. Dimpotrivă, cruzimea și încăpățânarea sa sprijină o viziune asupra anarhismului adânc înrădăcinată, care continuă să influențeze analiza mișcărilor activiste. Cu siguranță, anarhismul adepților alterglobalizării nu a fost automat condamnat ca fiind sadic, agresiv sau răzbunător, dar politicieni de frunte ai vremii au comentat asupra periculosului amestec de vandali și clovni pe care l-au atras: mișcarea a fost discreditată ca neechilibrată și insuficient raționalizată. Odată ce protestele de stradă au adus daune proprietăților, cum s-a întâmplat în Gothenburg cu ocazia summit-ului din 2001, autoritățile s-au mobilizat împotriva „anarhiștilor” din rândurile protestatarilor. Și înainte, și după aceea, folosirea termenului „anarhism” dădea undă verde acțiunilor agresive ale autorităților, iar mișcarea pentru justiție globală nu a constituit o excepție. Protestatarii care s-au adunat la Genova, în 2001, pentru summitul G8, au fost întâmpinați cu violență de către poliție…” (Ruth Kinna, 2019)

    A gândi ca un anarhist

    În 1919, sculptorul și tipograful Eric Gill scria publicației Burlington Magazine, pentru a protesta împotriva propunerilor lui Sir Frederic Kenyon, adresate Comisiei imperiale a mormintelor de război. Comisia fusese înființată în mai 1917, pentru identificarea mormintelor soldaților și pentru declararea ca decedați a celor ale căror morminte nu erau cunoscute. La sfârșitul Primului Război Mondial, trei arhitecți notabili, Sir Edwin Lutyens, Sir Herbert Baker și Sir Reginald Blomfeld, au fost solicitați pentru a concepe planurile cimitirelor militare. Kenyon, director la British Museum, urma să dea coerență planurilor arhitecturale. În raportul său din noiembrie 1918, a solicitat Comisiei adoptarea principiului echității: „ceea ce se face pentru unul, să se facă pentru toți, și toți, indiferent de gradul militar sau poziția în viața civilă, să aibă tratament egal în ceea ce privește mormintele”. Practic, echitatea impunea Comisiei responsabilitatea pentru conceperea memorialelor individuale și pentru planul cimitirelor. Eforturile „nu pot fi lăsate în seama inițiativei individuale”, deoarece rezultate „satisfăcătoare” nu puteau fi obținute în lipsa „banilor și a bunului gust”. În cele mai multe din cazuri, exista riscul ca „monumentele să nu fie ridicate, sau să fie de calitate inferioară”. Cimitirele ar fi ajuns să arate precum curțile bisericilor engleze: îngrămădiri „haotice” de monumente, al căror efect ar fi „nedemn și lipsit de inspirație”, iar „simțul camaraderiei și al efortului comun s-ar pierde”.

    Cumulând echitatea cu regularizarea, Kenyon recomanda ca pietrele funerare individuale să menționeze numele, gradul, regimentul și data morții. Familiile puteau include o mențiune aleasă dintr-un număr limitat de inscripții standard, dar fără „efuziuni, versuri sentimentale” care ar fi compromis idealul militar menit să dea „impresia unui batalion la paradă” și să sugereze „spiritul disciplinei și ordinii care constituie sufletul armatei” . Una dintre concesiunile majore făcute „variației în uniformitate” era ca emblemele regimentelor să fie încorporate în pietrele funerare.

    Gill obiecta împotriva viziunii lui Kenyon, subliniind legătura dintre egalitarianismul corupt al acestuia și procesele de producție de masă pe care integritatea arhitecturală le presupunea. Comisia era îndreptățită să solicite opinia arhitecților, dar nu să le cedeze „conducerea”. „Conceperea monumentelor îi privește pe cei care le ridică”, respectiv, sculptorii și pietrarii. El însuși sculptor, Gill avea un neîndoielnic interes în a-și asigura unele din contractele oferite de Comisie, dar argumentele sale făceau referire la relațiile sociale pe care le-ar fi întărit demersul. Dacă sarcina gravării pietrelor funerare ar fi fost încredințată de Comisie sculptorilor, s-ar fi atins obiectivul echității cerute de Kenyon și redarea „sentimentului națiunii, pentru bogați și săraci deopotrivă”. Protestul său gravita în jurul puterii și al proprietății:

    Atitudinea comisiei este ușor de înțeles, cum este și cazul tendinței timpului nostru de a impune ideile câtorva asupra celor mai mulți, mascând cu grijă procesul sub aparența simpatiei democratice și a reformei sociale. Prin urmare, ideea ca jumătate de milion de pietre funerare să fie concepute după ideile câtorva arhitecți (idee demnă de tendința prusacă sau ptolemaică) și nu în acord cu mii de pietrari și 20 milioane de rude nu este surprinzătoare; sub pretextul comemorării „simțului camaraderiei și al efortului comun” și a „spiritului de disciplină și ordine” etc., se urmărea eliminarea tendinței rudelor de a avea un control personal asupra monumentelor .

    Gill vedea apelul lui Kenyon la echitate ca nesincer, menit să conducă la înregimentare și conformitate, iar viziunea sa asupra cimitirului ca batalion la paradă, total neinspirată. Pentru exemplificare, Gill nota: „O mulțime adunată în Trafalgar Square este impresionantă; dar dacă este înlocuită cu un număr egal de manechine de croitorie, rezultatul, oricât de arhitectural ar fi, nu ar fi la fel de impresionant” . Pentru a-i onora cu adevărat pe cei căzuți în luptă, Comisia trebuia să se asigure că sunt comemorați ca tați, frați, iubiți și fii, nu ca rotițe ale unei sângeroase mașinării de luptă, mod în care familiile

    i-ar fi pierdut pe cei dragi. Gill punea la îndoială implicațiile legale ale propunerii lui Kenyon – corpurile decedaților și pământul în care se aflau constituiau „proprietatea absolută a guvernului” ? Indiferent de situație, el concluziona că soldaților li se ceruse să-și sacrifice viața pentru binele națiunii și acum li se cerea să-și sacrifice și moartea.

    Obiecțiile lui Gill au fost ignorate, dar în demersul său exprima un profund și explicit sentiment anarhist, evidențiind direcția, interesele, orizontul și spiritul anarhismului. Direcția era individuală, subliniată de Gill prin dorința ca sculptorii și rudele să fie cei care decid cum să comemoreze decedații. El credea că viața este îmbogățită prin abilitatea indivizilor de a lua propriile decizii și, din contră, sărăcită – atunci când deciziile sunt delegate altor factori, indiferent ce virtuți sau calificări ar poseda aceștia din urmă. Așa cum evidenția în scrisoare, Comisia „nu avea niciun drept să dicteze rudelor ce pot și ce nu pot să graveze pe pietrele funerare” sau cum ar trebui să fie comemorați decedații – avea puterea de a o face, dar „nu avea dreptul… de a înrobi intelectual, moral, estetic sau fizic nici măcar un singur om, în niciun caz un mare număr de oameni” . Conștientizând că judecata individuală implica responsabilitate, Gill accepta faptul că indivizii pot greși, dar același lucru este valabil și pentru guverne, iar consecințele erorilor acestora se dovedeau, de regulă, mult mai mari..

    36,00 lei
  • (0)

    România, prada globalizării postbelice

    Autor(i): Radu Toma, Dan Hazaparu

    Nr. pagini: 464  pagini

    An: 2019

    Editura: Mica Valahie

    Despre NATO Donald Trump, presedintele SUA: Am spus-o cu mult timp in urma, ca NATO are probleme: in primul rand, este expirata, pentru ca a fost conceputa cu multi ani in urma… La ce-ar mai fi folositoare NATO, atat timp cat Germania ii da Rusiei miliarde de dolari pentru gaze si energie?

    Emmanuel Macron, presedintele Frantei: Asistam in momentul de fata la moartea cerebrala a NATO. Europa sta pe marginea prapastiei si este nevoie sa inceapa a se gandi la ea strategic, ca o superputere geopolitica ce este. Altfel, vom pierde controlul propriului nostru destin… Pe de alta parte, se impune redeschiderea unui dialog serios, in timp, cu Rusia… Faptul ca Rusia ramane in continuare un inamic este de neconceput

    Lordul George Robertson, fost Secretar general al NATO, 1999-2004: Ce-mi amintesc cel mai des din anii cand am fost Secretar general al NATO, au fost intalnirile cu copiii din tari unde am calatorit, cu copiii din Moscova si Kiev, unde m-am intalnit cu pustani de scoala…

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse: NATO a fost facuta pentru a contracara Uniunea Sovietica din acele vremuri. In prezent nu mai exista niciun pericol venit din partea Uniunii Sovietice, pentru ca pur si simplu Uniunea Sovietica nu mai exista. Am spune, ca ar fi bine ca NATO sa dispara de tot, asta ar fi de ajutor… NATO ramane o alianta militara si ne impotrivim, ca o alianta militara sa-si faca o casa in spatele curtii noastre, in teritoriul nostru istoric. Pur si simplu nu-mi pot imagina sa ne ducem la Sevastopol, ca sa-i vizitam acolo pe marinarii americani.
    35,70 lei
  • (0)

    Însemnările unui belfer

    Autor: Joachim Botez

    Nr. pagini: 307 pagini

    An: 2024

    Editura: Paul Editions

    Joachim Botez este un scriitor puţin cunoscut, mult prea puţin dacă ţinem cont de valoarea sa culturală. A fost un scriitor-călător, un „vagabond”, pornit în lume dintr-un sat de pe malul Bistricioarei. A părăsit locurile natale în urma unui incendiu al casei părinteşti, familia sa mutându-se la Bucureşti, unde Joachim studiază inclusiv la Liceul „Cantemir Vodă”, pe care îl părăseşte însă, devenind învăţător suplinitor în comune din jurul Bucureştiului. O scurtă perioadă a fost  „gardian mâzgălitor de catastife la Închisoarea Văcăreşti”.

    După ce a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti îl găsim profesor la Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, dar şi la alte licee din ţară: la Piteşti, Mizil, Buzău, Olteniţa sau Suceava. Între cele mai importante scrieri ale lui sunt „Însemnările unui belfer”, (apărută pentru prima data în două volume), cu această carte reţinând atenţia criticilor literari Pompiliu Constantinescu şi Eugen Lovinescu (ultimul îl considera „mare prozator în devenire”), apoi publică „Schiţe şi însemnări din şcoala de ieri şi de azi”; „După o jumătate de veac”; „De azi şi de demult”; „Prin Bucureşti odinioară şi astăzi” şi mai multe traduceri.

    „Însemnările unui belfer”, este o serie de povestiri cu tentă memorialistică, uneori nostalgice, alteori cu umor, unde deschizând poarta neuitării, autorul ne îndeamnă să-l întovărășim, să cunoaștem locurile și oamenii, cu bunele și relele lor, care i-au ieșit în cale în călătoria sa în „această lume vremelnică“.

    35,00 lei
  • (0)

    Amintiri din pribegia dupa 1848. Vol. 2

    Autor: Ioan Ghica

    Nr. pagini: 288 pagini

    An: 2024

    Editura: Paul Editions

    Iată urmarea istoriei mele. Bolliac ţi-o fi povestit-o până când ne-am despărţit lângă Caransebeş. Am intrat în acest oraş, cu toate că mi se spunea că pot găsi acolo pe duşman fiindcă voiam să merg la Bem şi altă cale nu aveam. Nu era nici imprudenţă, nici uşurinţă, nici exces de vitejie, ci numai stăruinţa în a îndeplini hotărârea de a ajunge în sfârşit pe Bem, după care alergam de vreo trei săptămâni. După ce m-a lăsat Bolliac, eu am propus ungurului ce ne însoţea de a intra cu mine în oraş, nevrând a expune pe Racoviţă2 şi pe Florescu3. Ungurul a primit. Atunci şi băieţii n-au vrut să mă lase a merge singur şi s-au rugat să le dau voie a veni şi ei. A avut norocire a nu găsi pe vrăjmaş în oraş şi a apuca drum Haţegului, unde, după o cale de un ceas, ajunserăm armata ungurească ce se retrăsese din oraş. M-am întâlnit cu capul ei, contele Lazar, şi merserăm împreună până spre Poarta de fier, câmp vestit de glorie a lui Huniad4 cu turcii. M-am silit în tot chipul să deştept puţină inimă în contele Lazar, care împreună cu armata lui erau foarte demoralizaţi, îndemnându-l ca să ne oprim şi să dăm acolo în acea poziţie minunată o bătaie în cinstea lui Huniad. Dar în zadar îmi fu silinţa. Atunci îi lăsai şi plecai cu soţii mei spre Haţeg.

    35,00 lei
  • (0)

    Amintiri din pribegia dupa 1848. Vol. 1

    Autor: Ioan Ghica

    Nr. pagini: 256  pagini

    An: 2024

    Editura: Paul Editions

    Cartea cu amintirile lui Ion Ghiea din pribegia de după revoluţia anului 1848, tipărită de autor în 1889, de mult nu se mai afla în comerţ. Lucrarea aceasta nu s-a retipărit în întregime nici cu prilejul editării „Operelor complete“ ale lui Ghica, la „Minerva“, înainte de război (1914-15). Într-adevăr, d. Petre V. Haneș, care a îngrijit cele patru volume ale operelor complete, s-a mulţumit să publice în ultimul volum lămuririle lui Ghica, presărate în întreaga operă, fie la începutul fie în corpul celor 13 capitole din care se compune ea. Dar nici aceste lămuriri, care formează aproape singura contribuţie personală a lui Ghica și care justifică în același timp forma de ,,scrisori către Vasile Alecsandri“ ce o au singuraticele capitole, nu au fost retipărite în întregime, iar unele omisiuni nu pot fi deloc înţelese.

    35,00 lei
  • (0)

    Revista Capital Nr. 9/2024 (Conține Top 300 Cei mai Bogați Români)

    Află cine sunt milionarii anului în România!

    Nu rata revista Capital nr. 9 / 2024, care include Top 300 Cei mai Bogaţi Români, ediția 2024!

    • Descoperă cine sunt milionarii anului 2024 în România și cum au evoluat afacerile acestora
    • Află cum pot companiile să țină sub control riscurile Inteligenței Artificiale
    • Economia emoțională: cum influențează sentimentele deciziile financiare

     

    Ofertă edituradecarte.ro! LIVRARE GRATUITĂ pentru orice comandă care conține revista Capital!

    35,00 lei
  • (0)

    În lume, dar nu parte din ea

    Autor(i): David R. Hawkins

    Nr. pagini: 112 pagini

    Anul apariţiei: 2024

    Editura:  Prestige

    Transformarea experientei cotidiene intr-un drum spiritual

    Profesorul spiritual Dr. David R. Hawkins ofera cititorilor sfaturi practice pentru a ajunge la stari avansate de constiinta in viata lor de zi cu zi, astfel incat sa se poata bucura de a fi in lume, dar nu parte din ea.

    Se pare ca, cu cat lumea avanseaza mai mult, cu atat devine mai greu sa duci o viata centrata pe iubire, har si compasiune. Adica pana acum…

    In aceasta carte, bazata pe popularul program audio cu acelasi nume, Dr. Hawkins impartaseste intuitiile sale atemporale despre motivul pentru care anumite experiente spirituale ofera doar iluminare temporara. In acest proces, el explica cum sa transformi activitatile normale in practica ta spirituala.

     

    Cititorii vor invata:

    • Cum sa contribui la cresterea constiintei lumii

    • De ce a fi responsabil pentru alegeri si actiuni este esential pentru evolutia spirituala a cuiva

    • Cum sa te asiguri ca iti asumi responsabilitatea pentru viata si alegerile tale

    • Ce sa imbratisam si ce sa eviti in lumea noastra avansata din punct de vedere tehnologic

    • Cum sa eviti sa fii prea stresat de schimbare

    • Si mult mai mult

     

    Acest program extraordinar surprinde stralucirea uimitoare a Dr. Hawkins, umorul molipsitor si intelegerea profunda a mersului pe calea trezita ca cetatean al lumii.

    35,00 lei
  • Out Of Stock
    (0)

    Am fost student pe Copou

    AUTOR:  Petru Todoran

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 256

    EDITURA: Eikon

    „După ora trei dormitorul s-a umplut. Spațiile dintre paturi deveniseră prea înguste, trebuia ca cineva să stea culcat ca să se poată circula dintr-un loc în altul. Dar n-au apărut incidente. Ultimul locatar al dormitorului fu cel mai zgomotos om, dar și cel mai simpatic dintre toți. A venit cu un geamantan din lemn, cu fețele laterale din placaj neșlefuit, dar cu o încuietoare zdravănă, parcă ar fi fost demontată de la ușa spre stradă a casei părintești și dotată cu un lacăt din cele ce se spune că erau meșterite de pușcăriași, făcute special să reziste oamenilor cinstiți, nu hoților care cunoșteau iarba fiarelor mai bine decât cel mai isteț câine polițist. Avea să explice, foarte curând, că geamantanul acesta rezistase oricărei tentative de spargere în cei aproape doi ani de armată, pe care i-a terminat mai repede, deoarece reușise la examenul de admitere la liceu. Dar băiat sărac fiind și având și certificat de meseriaș, absolvent de școală profesională, a preferat să intre în producție și să se transfere de la cursurile de zi la cele serale. Acest transfer n-a fost de bun augur.”

    35,00 lei
  • (0)

    Catherine

    AUTOR: Paul Goma

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 190

    EDITURA: Eikon

    „Paul Goma a scris acest roman, în anul 2000, cu titlul inițial „Profil”. Mi l-a oferit la Paris printat în PDF, format carte, pentru ca apoi să-mi trimită prin poștă un exemplar al traducerii semnate de Hélène Lenz și publicate în august 2001 la Éditions des Syrtes din Paris. Avea titlul „Profil bas”. Un volum, cu banderolă roșie, pe care scria mare, cu alb: GOMA. Atât. Mod de promovare rezervat doar unor celebrități.

    Când am prezentat cartea în emisiunea pe care o realizam atunci la TVR, am insistat pe faptul că în România se vorbește (dacă și când se vorbește) mai mult despre disidentul Paul Goma, uitând de scriitorul cu același nume, ale cărui cărți – scrise în românește, în primul rând pentru români – nu au putut fi publicate în România decât după 22 de ani de cenzură comunistă.

    Păstrat în arhiva proprie, „manuscrisul” acestui roman vede pentru prima oară lumina tipa-rului, dezvăluind cititorilor o construcție modernă, curajoasă și reconfortantă, a unui scriitor de primă mărime: Paul Goma. Inedit și surprinzător.”

    Mariana Sipoș

    35,00 lei
  • (0)

    Omilii la Cartea Profetului Ieremia, volumul II

    AUTOR: Origen

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 164

    EDITURA: Eikon

    Dumnezeu este bun că dă cuvintele pentru a smulge. Dar ce trebuie smuls și dărâmat? Toată plantația rea din suflet, toată erezia, iată ce smulge și dărâmă cuvântul profetic. Mă rog Cerului să îmi dea un cuvânt care să smulgă semințele eretice și doctrina care curge din izvorul diavolului, pentru a distruge în sufletul care vine pentru prima dată la biserică plantația idolatrie. Să-mi poată fi date cuvintele acestea despre care este scris în Ieremia, când Dumnezeu îi vorbea profetului: iată, am pus cuvintele Mele în gura ta! Iată, te-am pus în ziua aceasta peste popoare și peste regate, ca să smulgi și să arunci la pământ, să pierzi și să dărâmi, să zidești și să sădești (Ier. 1, 9-10). Da, noi avem nevoie acum de cuvinte care să smulgă din rădăcini ideile potrivnice adevărului, în tot sufletul păgubit prin cuvintele lui Cels și prin gândurile asemenea acestora… Și pentru că nu trebuie să ne mărginim la a smulge și a arunca la pământ aceste rătăciri, ci, în locul a ceea ce este smuls, să sădim plantație câmpului lui Dumnezeu și, în locul a ceea ce este dărâmat, să zidim o clădire a lui Dumnezeu și un templu al slavei lui Dumnezeu; trebuie să-L rugăm pe Domnul, Autorul darurilor menționate de Ieremia, să ne dea și nouă cuvinte pentru a zidi clădirea lui Hristos, să sădim legea duhovnicească și cuvintele profetice care se referă la aceasta.

    Cristian Tufan

    35,00 lei
  • (0)

    Omilii la Cartea Profetului Ieremia, volumul I

    AUTOR: Origen

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 154

    EDITURA: Eikon

    Marele scriitor alexandrin s-a născut în anul 185. Pe vremea episcopului Demetrie, episcopul cetății Alexandriei Egiptului, pe când avea 17 ani, intra în didascaleul cetății. În toată activitatea lui didactică, studiul filosofilor antici a jucat un rol important. Origen a fost un scriitor desăvârșit și datorită acestui lucru mulți dintre episcopi l-au cinstit și de multe ori l-au chemat în bisericile lor să țină predici, chiar dacă era laic. În anul 231, Origen este hirotonit preot de către Teoctist al Cezareei Palestinei și acest lucru duce la intrarea în conflict cu episcopul Demetrie și părăsirea Alexandriei. Anul 254 îl găsește epuizat și bolnav și pe când se afla în orașul Tyr din Fenicia, sufletul său se desparte de trup și astfel la vârsta de 69 de ani este înmormântat în catedrala din această cetate. După cum însuși spunea – fiecare suflet are trupul pe care-l merită. Opera lui Origen este fără sfârșit. De la 770 de opere menționate de Ieronim în lucrarea Epistola XXXIII, către Paula, Epifanie numără nu mai puțin de 6000 de lucrări și lista lor se pierde în negura secolelor. Origen este pionierul și fondatorul științei biblice și primul mare exeget biblic, folosind în exces exegeza alegorică. Particularitatea lui este întâlnită și în Omiliile la Cartea Profetului Ieremia, atunci când folosește mai multe ipoteze, dar nu le impune și celorlalți. S-a supus tot timpul învățămintelor Bisericii și după cum spunea T.M. Popescu: „Dacă însă Origen nu era eretic în viață, el devine eretic după moarte și de aceea așa cum nu putuse fi condamnat în viață ca eretic, pentru că nu era, așa a putut fi condamnat după moarte, pentru că devenise.” Nu există în Biserică niciun gânditor care să fi rămas atât de nevăzut-omniprezent în ea ca Origen.

    Cristian Tufan

    35,00 lei