Editura de carte

Autor(i): HEINRICH SCHLIEMANN

Nr. pagini: 416 pagini

An: 2022

Editura: Paul Editions

Troia. Orasul care a constituit teatrul razboiului dintre ahei si asiatici a constituit visul din copilarie al lui Schliemann, dar mai mult decat atat, a constituit intruchiparea completa a imaginii pe care acesta si-o facea despre civilizatia greaca. In ultima instanta, poemele homerice servisera drept model etic si literar intregii civilizatii grecesti din perioada arhaica si pana la sfarsitul ei si fusesera transmise ca atare Romei. Schliemann nu gresea cand vedea in ele chintesenta antichitatii clasice. Dar ceea ce, dincolo de cautare, a dat o deosebita valoare descoperirii lui Schliemann a fost faptul ca pentru prima data, fara niciun fel de indicatii topografice, fara documente scrise, un arheolog, bizuindu-se numai pe mijloacele acestui gen de cercetare – si trebuie spus in treacat, aceste mijloace Schliemann mai degraba le intuise decat le invatase – a izbutit sa localizeze si sa descopere una dintre acele statiuni enigmatice, careia numai o traditie literara adesea confuza, totdeauna insuficient de precisa, ii mai pastrase amintirea.

Autor(i): Paul Niculescu Mizil

Nr. pagini: 400 pagini

An: 2022

Editura: Paul Editions

Am trăit câteva decenii de luptă politică activă. Am fost în primele rânduri. Consider că este o datorie față de conștiința mea, o datorie morală, să las câteva dintre amintirile mele. De ce spun că este o datorie? Pentru că astăzi este la modă răstălmăcirea.

După 1945, s-a mers pe linia răstălmăcirii a ceea ce s-a întâmplat până la 23 August 1944. A venit o răsturnare în 1989.

Tot ce s-a întâmplat până în ’89 este rău. Nu se poate. Este o părere lipsită de cultură elementară. Un punct de vedere care neagă dezvoltarea societății, care crede că istoria începe cu noii oameni ce vin la conducere. Istoria României n-a început nici cu comuniștii, nici cu cei care au venit după comuniști. Istoria acestei țări este de sute de ani, de mii de ani. A avut suișuri, ocolișuri, coborâșuri. Orice familie are un arbore genealogic. Există părinți, bunici, străbunici. Într-o familie găsești și oameni frumoși, și urâți, și buni, și răi. Cu cât trece timpul, lucrurile se așează și se ajunge la o normalitate, la civilizație, aș zice chiar la o normalitate democratică. Pentru că civilizația înseamnă și democrație. Suntem departe de această democrație.

Nr. pagini: 448 pagini

An: 2021

Editura: Paul Editions

Arta de a guverna nu este numai o arta de a face, dar si arta de a te preface. Principele, spune Machiavelli, nu e necesar sa aiba toate calitatile pe care oamenii le pretuiesc ca facand podoaba domnitorului, dar e necesar sa para ca le are.

Coruperea Statului incepe cu slabirea simtului de legalitate atat la guvernanti cat si la guvernati: fie ca cei care fac legile nu le aplica drept, fie ca cei pentru care sunt facute le eludeaza. Nu e pilda mai rea intr-o republica decat sa faci o lege si sa nu o observi, mai ales cand nu e observata de cei care au facut-o. Legile pot fi oricat de bune; daca nu sunt observate, ori nu sunt observate decat cand sunt comode, Statul e bolnav. Un semn sigur al coruptiei incipiente este contrastul intre legile bune si relele obiceiuri. La aceeasi disolutie duce si slabirea simtului de solidaritate intre cetateni.

Un conducator cum e mai bine: sa fie iubit sau temut? Desigur oricine ar dori sa fie si iubit si temut. Dar amandoua nu pot merge totdeauna impreuna. Si daca e de ales, care din doua? Data fiind natura perversa a oamenilor, temerea e mai sigura decat iubirea. Legatura din iubire se rupe lesne, cand interesul propriu al obligatului este in joc; pe cand temerea, nascuta din frica de pedeapsa, e mai trainica si mai eficace.

Ca sa fii iubit nu depinde numai de tine, dar mai ales de ceilalti; ca sa fii temut depinde mai ales de tine. Principele trebuie insa sa se faca temut in asa fel incat daca faptele lui nu-i aduc iubire sa nu-i aduca nici ura, dar mai presus de orice sa se abtina de la bunul altuia; caci oamenii uita mai curand moartea parintilor decat pierderea averii…

Autor(i): Maria Cantacuzino – Enescu

Nr. pagini: 448 pagini

An: 2022

Editura: Paul Editions

Persoana mea? Acordul destul de satisfacator al formei cu „ceea ce” insufleteste formele.
Bunatatea mea? Imposibilitatea de a face vreun gest care mi-ar incarca constiinta sau mi-ar tulbura pacea interioara si nevoia egoista de a vedea ochi si chipuri fericite stralucind in jurul meu.
Morala mea? Absenta slabiciunii si a meschinariei si „tinuta” …in abaterile mele de la Morala…
Etica mea? Acest absolut de morala? O mare libertate de actiune, pe de o parte si, pe de alta, un simt foarte strict al responsabilitatilor mele in privinta consecintelor actelor mele.
Legile care ordoneaza actele mele? Dar… Legea.
Echilibrul meu? Un centru de gravitate bine plasat, o fericita oscilare in jurul unui punct fix invariabil: Absolutul.
Unitatea mea? O perfecta omogenitate spirituala in diversitatea experientelor si a manifestarilor.
Estetica mea? Linia, cautarea si punerea in valoare a esentialului in mine si in jurul meu si absenta ostentatiei si a complicatiei in jur si in ceea ce fac.
Arta mea de a trai? Simtul exact al legilor armoniei si al raportului ascuns din lucruri. Ritualul si ritmul in faptele si gesturile zilnice, cu Infinitul drept punct de sprijin si de reper.
Iubirile mele? Elanul, uneori disperat, dar totdeauna lucid; spre „ceea ce este mai bun” in cei pe care ii iubesc si exaltarea obiectiva pe care mi-o comunica valoarea lor intrinseca si substanta lor exceptionala.
Tandretea mea? Fervoare pentru ceea ce-mi place sau ma emotioneaza in cei pe care ii iubesc.
Personalitatea mea, in sfarsit? O asamblare derutanta si fascinanta totodata, care adesea sperie, de elemente multiple, uneori prea complicate, aparent contradictorii daca sunt privita din exterior. Un ansamblu armonios, antrenant si stimulant numai daca intri in contact cu esenta mea profunda.

Traducere din limba franceza de Elena Bulai.

Autor(i): Lucreția Carandino-Platamona

Nr. pagini: 304 pagini

An: 2022

Editura: Paul Editions

Îmi ceri să spun publicului românesc impresia pe care mi-o lasă lectura paginilor d-tale despre Carmen-Sylva. Ceea ce reţin în primul rând din fericita evocare a Reginei-poete este tocmai lirismul care ţi se pare că domină personalitatea ei. Carmen Sylva a fost într-adevăr o mare, o adevărată poetă. Caracterul de poetă i-a permis să trăiască în afară şi deasupra unei realităţi pe care totuşi o ştia topi într-o viziune limpede. De aici vine şi darul ei pe care nu mă pot împiedica să-l numesc profetic, un dar pe care poezia adânc simţită îl face aleşilor ei, punându-i în comunicaţie ocultă cu viitorul. Victor Hugo, într-un poem celebru, presimţea existenţa aeroplanului şi releva chiar anumite amănunţimi tehnice în legătură cu această invenţie modernă. Natura profetică a poetului se confirmă de altminteri prin mărturiile multora dintre ei: exemplul lui Dante rămâne însă cel mai tipic în aceasă privinţă.

Carmen Sylva a prevăzut astfel numeroase evenimente, pe care le trăim astăzi cu toţii. Ea s-a înfricoşat cu anticipaţie de tulburările care cutropesc viaţa şi moravurile vremii noastre. Din aceste presimţiri ea trăgea o lecţie de indulgenţă şi de bunătate, calităţi neuitate ale rolului ei de Suverană iubită.

Şi-a iubit ţara şi a ştiut s-o ajute şi s-o pună în valoare în toate împrejurările. Paginile d-tale dovedesc aceasta îndeajuns, precum şi dragostea Reginei pentru ţăranul nostru artist şi poet el însuşi, pentru toţi oropsiţii soartei, pe care aşa de nobil i-a ocrotit. D-ta arăţi toate aceste binefaceri într-un chip convingător şi vor trebui să-ţi aducă mulţumiri toţi cei care au păstrat intactă amintirea unei Suverane adorabile, cu suflet mare şi curat de inspirată.

Elena Văcărescu