Editura de carte

Autor(i): Anna Reid

Nr. pagini: 408 pagini

Editura: Cetatea de Scaun

Până în 2014, Ucraina era deja o țară complet diferită de cea în care am trăit în anii 1990. Să călătorești acolo astăzi înseamnă să vezi o priveliște nemaiîntâlnită după cel de-Al Doilea Război Mondial: o mare democrație europeană înarmată, care luptă cu toate puterile împotriva unui invadator ce prezintă toate semnele fascismului. Șocat și îngrozit, răspunsul Occidentului a fost să împrumute Ucrainei bani și să-i trimită cantități tot mai mari de arme, din ce în ce mai puternice.

Anna Reid

***

Superb scrisă și minunat de documentată (…) Cartea aceasta este plină de personalități istorice colorate (…) Amestecul de jurnal de călătorie, istorie, analiză politică și anecdotă fac din prezentarea Annei Reid o introducere perfect digerabilă pentru public în tragica situație a unei țări al cărei nume înseamnă tocmai „țară de graniță”. „Occidentul (…) avea dificultăți în a lua Ucraina în serios,” spune ea. Prima ei carte (și sper că nu ultima) este o încercare nobilă și demnă de laudă de a corecta această mare nedreptate istorică.

Daily Telegraph

***

O lectură fascinantă și neașteptat de plăcută (…) În ciuda problemelor ei, spune [Reid] că țara are potențialul de a deveni unul dintre „cele mai mari state” din Europa.

Scotsman

***

O evocare frumos scrisă a trecutului brutal al Ucrainei și a eforturilor ei timide de a construi un viitor mai bun (…) Reid reușește să-ți aducă în fața ochilor imaginea vie a zeci de eroi și ticăloși din istoria ucraineană (…) Reid face să apară, cu o atingere ușoară, escroci și poeți din trecutul Ucrainei, dar adevărata ei temă este tragedia trăită de poporul ucrainean în mare parte din istoria lui (…) Frontiera este o tapiserie țesută din poveștile tuturor locuitorilor ei, imortalizându-le triumfurile și conflictele cu obiectivitatea unui outsider plin de compasiune.

Financial Times

***

Cartea aceasta îl poartă pe cititor într-o fascinantă și adesea violentă odisee, care se întinde pe mai bine de o mie de ani de conflict și cultură. Reid urmărește evenimentele de la venirea vikingilor, până la epurările lui Stalin și mai departe, după sărbătorirea independenței din 1991. Transpune indiscutabila ei cunoaștere a subiectului într-o lucrare accesibilă, care ar trebui să îmbogățească experiența oricărui călător în această nouă țară.

Independent on Sunday

***

Anna Reid (…) are privirea ageră și mintea curioasă care au făcut-o să pornească într-o călătorie prin istoria țării, care s-o ajute să înțeleagă ce vede. De multe ori controversat, dar niciodată plictisitor, ea îl poartă pe cititor în același timp într-un tur al Ucrainei, făcând legătura dintre evenimentele trecute și contextul actual (…) [ea] se dovedește a fi un fin observator al scenei ucrainene.

TLS

***

Istorie captivantă (…) [Reid] scrie cu autoritatea pe care i-o dau cei trei ani în care a locuit la Kiev ca reporter (…) este remarcabil de lucidă în fața multelor versiuni antagonice ale istoriei Ucrainei și a eroilor ei majoritar inventați. Un guvern înțelept și generos de la Kiev i-ar da o medalie.

The Times

***

Anna Reid a fost corespondent la Kiev pentru Economist și Daily Telegraph în perioada 1993-1995 și de atunci a scris despre Ucraina în Newsweek, Spectator și Foreign Affairs. Este autoarea cărților The Shaman’s Coat: A Native History of Siberia și Leningrad: Tragedy of a City Under Siege, 1941-44, care a fost tradusă în optsprezece limbi și care a figurat pe lista scurtă pentru premiul Duff Cooper.

Autor(i): Dragoș Sebastian Becheru

Nr. pagini: 398 pagini

Editura: Cetatea de Scaun

România a fost un jucător petrolier cel mult regional, cu o importanță conjuncturală. Această oportunitate a fost oferită de Războiul Rece, care plasase numeroase state într-un echilibru fragil între influența politică și economică a Moscovei și cea a Washingtonului. Pentru aceste state, România a reprezentat un partener viabil pe termen scurt și mediu, iar pentru unele state precum Iran, Siria sau Libia, chiar pe termen mai lung. Această perioadă de oportunități pentru regimul de la București a fost, însă, de scurtă durată, intrând în declin odată cu tranziția de la statutul de producător de petrol la cel de importator net.

Pornind de la tradiția și experiența din industria exploatării petrolului în România, regimul comunist de la București a urmărit să extindă acest sector, ca parte din strategia generală de dezvoltare a industriei și economiei naționale. Inițial destinată valorificării superioare a petrolului autohton, industria de rafinare a României a fost extinsă și retehnologizată treptat, pe parcursul anilor ’70 în special, pentru a putea rafina petrol din import și a produce noi tipuri de derivate, necesare consumului intern și care, în loc să fie importate cu costuri ridicate pentru a alimenta producția industrială națională, puteau fi, în schimb, chiar valorificate la export.