Editura de carte

AUTOR: Luminița Aldea

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 372

EDITURA: Eikon

„Mihai rătăcea pierdut pe străzi. Răscolea cu picioarele frunzele căzute din copaci și nu știa unde-i cu adevărat sufletul lui: în piept sau în trupul frunzelor moarte pe care le strivea sub picioare. Durerea era în inimă, de asta era sigur, dar la fel de sigur era de sentimentul că se simte tot mai mult frunză căzută pe pământ la sfârșit de octombrie.” (fragment)

AUTOR: Luminița Aldea

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 352

EDITURA: Eikon

„Pentru prima dată în viața ei, poetul din ea nu vedea cerul nins cu puzderie de stele, urmele roșii, vineții și albastre lăsate la orizont de asfințitul soarelui și nici nu simțea ușoara răcoare a nopții, semn că toamna se apropia. Nu simțea vântul și nici nu vedea primele frunze căzând. Nimic nu mai ajungea până la ea: nici măcar roua născută din lacrimile ei de mult ce a plâns iubirea. Ca un robot scotea apă și se spăla, își spăla hainele murdare și se pregătea să-și mănânce bucata de pâine ce o mai avea. Se afla între două tărâmuri: murea încet într-o lume a idealului, a perfecțiunii, a nevoii de absolut, a visului, a dorului de a fi înger și se năștea dureros până la a muri din nou într-o lume materială, rapace, hidoasă, o lume ce semăna cu una din picturile bolnave ale lui Goya. Putea face Dumnezeu un miracol cu ea și să împace în sufletul ei însetat de absolut cele două lumi!? Să devină un vers de-al lui Nichita Stănescu viața ei: …două culori…/una foarte de sus/ alta foarte de jos/ amestecându-se… și să-i dea voie nemuririi să mai trăiască în ea viețuind printre muritori…” (fragment)

AUTOR: Ion Munteanu

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 352

EDITURA: Eikon

„Romanul lui Ion Munteanu (…) este o sondare a traumei condusă genealogic până în înfundătura lumii originare; căci anchetarea tragismului erotic al scriitorului coboară nu doar în «hăul» lăuntric, ci răzbate dincolo, în insondabilul existenţei arhaice (…), racordând propriul adânc sufletesc la străfundul imemorial al acesteia şi la străfundul apelor învolburate, avide uneori de primirea tributului în vieţi omeneşti. (…) Roman al plonjării în adâncimi traumatice (…), o tragică poveste de dragoste…”

Ilona Duță, Spre mâlul traumatic al inimii („un bisturiu de lumină în căutarea tumorii”), în „Ramuri” (Craiova), nr. 7/ iulie 2023

„Abilitatea de integrare a realului în componenta psihanalitică, paginile de proză dinamică, bogată în evenimente și tipuri umane, în care se insinuează frecvent poeticul, constituie trăsături distincte ale unui talent scriitoricesc remarcabil. Acesta consacră în proza modernă un mod particular de descriere a istoriei (…), o lume capabilă, chiar cu mari costuri, să traverseze în timp binele sau răul. Roman de analiză psihologică, ancorat în autentic și autobiografic, creația lui Ion Munteanu se distinge prin dispunerea sinusoidală a planurilor narative, tehnica dialogului, imagismul descrierilor și, nu în ultimul rând, prin curgerea lină, îmbelșugată ori furtunoasă a frazei…”

Ada Stuparu, Când realitatea devine alegorie, în „Observatorul” (Toronto), octombrie 2023

„Ion Munteanu scrie un roman al adâncimilor subconștiente, dar și al dramelor sociale și istorice, o poveste emoționantă despre un om care își deconspiră cele mai ascunse cotloane ale trecutului prin rememorare și, totodată, prin retrăirea lor. O narațiune densă, care abordează o triplă cartografiere a trecutului: geografică, istorică și psihologică. (…) Ion Munteanu conturează în paginile acestei cărți o poveste unică, despre o dramă individuală, însă, prin multitudinea de semnificații transmise, ea poate deveni simbol al unei povești universale…”

Mihaela I. Rădulescu, O carte despre suflet şi abisurile memoriei, în „Bucovina Literară” (Suceava), nr. 7-8-9/2023