-
Însemnările unui belfer
Autor: Joachim Botez
Nr. pagini: 307 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
Joachim Botez este un scriitor puţin cunoscut, mult prea puţin dacă ţinem cont de valoarea sa culturală. A fost un scriitor-călător, un „vagabond”, pornit în lume dintr-un sat de pe malul Bistricioarei. A părăsit locurile natale în urma unui incendiu al casei părinteşti, familia sa mutându-se la Bucureşti, unde Joachim studiază inclusiv la Liceul „Cantemir Vodă”, pe care îl părăseşte însă, devenind învăţător suplinitor în comune din jurul Bucureştiului. O scurtă perioadă a fost „gardian mâzgălitor de catastife la Închisoarea Văcăreşti”.
După ce a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti îl găsim profesor la Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, dar şi la alte licee din ţară: la Piteşti, Mizil, Buzău, Olteniţa sau Suceava. Între cele mai importante scrieri ale lui sunt „Însemnările unui belfer”, (apărută pentru prima data în două volume), cu această carte reţinând atenţia criticilor literari Pompiliu Constantinescu şi Eugen Lovinescu (ultimul îl considera „mare prozator în devenire”), apoi publică „Schiţe şi însemnări din şcoala de ieri şi de azi”; „După o jumătate de veac”; „De azi şi de demult”; „Prin Bucureşti odinioară şi astăzi” şi mai multe traduceri.
„Însemnările unui belfer”, este o serie de povestiri cu tentă memorialistică, uneori nostalgice, alteori cu umor, unde deschizând poarta neuitării, autorul ne îndeamnă să-l întovărășim, să cunoaștem locurile și oamenii, cu bunele și relele lor, care i-au ieșit în cale în călătoria sa în „această lume vremelnică“.
-
România, prada globalizării postbelice
Autor(i): Radu Toma, Dan Hazaparu
Nr. pagini: 464 pagini
An: 2019
Editura: Mica Valahie
Despre NATO Donald Trump, presedintele SUA: Am spus-o cu mult timp in urma, ca NATO are probleme: in primul rand, este expirata, pentru ca a fost conceputa cu multi ani in urma… La ce-ar mai fi folositoare NATO, atat timp cat Germania ii da Rusiei miliarde de dolari pentru gaze si energie?
Emmanuel Macron, presedintele Frantei: Asistam in momentul de fata la moartea cerebrala a NATO. Europa sta pe marginea prapastiei si este nevoie sa inceapa a se gandi la ea strategic, ca o superputere geopolitica ce este. Altfel, vom pierde controlul propriului nostru destin… Pe de alta parte, se impune redeschiderea unui dialog serios, in timp, cu Rusia… Faptul ca Rusia ramane in continuare un inamic este de neconceput
Lordul George Robertson, fost Secretar general al NATO, 1999-2004: Ce-mi amintesc cel mai des din anii cand am fost Secretar general al NATO, au fost intalnirile cu copiii din tari unde am calatorit, cu copiii din Moscova si Kiev, unde m-am intalnit cu pustani de scoala…
Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse: NATO a fost facuta pentru a contracara Uniunea Sovietica din acele vremuri. In prezent nu mai exista niciun pericol venit din partea Uniunii Sovietice, pentru ca pur si simplu Uniunea Sovietica nu mai exista. Am spune, ca ar fi bine ca NATO sa dispara de tot, asta ar fi de ajutor… NATO ramane o alianta militara si ne impotrivim, ca o alianta militara sa-si faca o casa in spatele curtii noastre, in teritoriul nostru istoric. Pur si simplu nu-mi pot imagina sa ne ducem la Sevastopol, ca sa-i vizitam acolo pe marinarii americani. -
Guvernarea nimănui. Anarhismul în teorie și practică
Autor(i): Ruth Kinna
Nr. pagini: 470 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
„În 1999, activiști din Seattle au sabotat în mod spectaculos întrunirea Organizației Mondiale a Comerțului, dând naștere fenomenului cunoscut drept alterglobalizare, sau campania pentru justiție globală, o „mișcare a mișcărilor” complexă, anti-capitalistă, descrisă în general ca anarhistă. În același an, James Bond s-a confruntat cu Victor Zokas, alias Renard, în filmul Lumea e prea mică (The World is Not Enough). Renard, fost ofițer sovietic KGB, brutal chiar și după standardele oponenților lui Bond, este, de asemenea, anarhist. Antecedentele sale îl descriu ca pe un mercenar asasin, în slujba organizațiilor anticapitaliste, înainte ca mișcarea alterglobalizării să intre în atenția presei.
La un anumit nivel, este ușor de făcut diferența între ficțiune și realitate. Renard este produsul scenariștilor și producătorilor de film, pe când sabotajul din Seattle reprezintă istorie documentată. La un alt nivel, însă, aplicarea etichetei de anarhism atât asasinului, cât și mișcării de stradă generează confuzie: ficțiunea pare să surprindă ceva din realitate. Publicul de cinema ar putea să treacă peste neîncrederea suscitată de povestea glonțului imposibil de înlăturat din creierul lui Renard, dar instabilitatea emoțională indusă de acesta și care stă la baza anarhismului său nu par a avea nevoie de explicații. Dimpotrivă, cruzimea și încăpățânarea sa sprijină o viziune asupra anarhismului adânc înrădăcinată, care continuă să influențeze analiza mișcărilor activiste. Cu siguranță, anarhismul adepților alterglobalizării nu a fost automat condamnat ca fiind sadic, agresiv sau răzbunător, dar politicieni de frunte ai vremii au comentat asupra periculosului amestec de vandali și clovni pe care l-au atras: mișcarea a fost discreditată ca neechilibrată și insuficient raționalizată. Odată ce protestele de stradă au adus daune proprietăților, cum s-a întâmplat în Gothenburg cu ocazia summit-ului din 2001, autoritățile s-au mobilizat împotriva „anarhiștilor” din rândurile protestatarilor. Și înainte, și după aceea, folosirea termenului „anarhism” dădea undă verde acțiunilor agresive ale autorităților, iar mișcarea pentru justiție globală nu a constituit o excepție. Protestatarii care s-au adunat la Genova, în 2001, pentru summitul G8, au fost întâmpinați cu violență de către poliție…” (Ruth Kinna, 2019)
A gândi ca un anarhist
În 1919, sculptorul și tipograful Eric Gill scria publicației Burlington Magazine, pentru a protesta împotriva propunerilor lui Sir Frederic Kenyon, adresate Comisiei imperiale a mormintelor de război. Comisia fusese înființată în mai 1917, pentru identificarea mormintelor soldaților și pentru declararea ca decedați a celor ale căror morminte nu erau cunoscute. La sfârșitul Primului Război Mondial, trei arhitecți notabili, Sir Edwin Lutyens, Sir Herbert Baker și Sir Reginald Blomfeld, au fost solicitați pentru a concepe planurile cimitirelor militare. Kenyon, director la British Museum, urma să dea coerență planurilor arhitecturale. În raportul său din noiembrie 1918, a solicitat Comisiei adoptarea principiului echității: „ceea ce se face pentru unul, să se facă pentru toți, și toți, indiferent de gradul militar sau poziția în viața civilă, să aibă tratament egal în ceea ce privește mormintele”. Practic, echitatea impunea Comisiei responsabilitatea pentru conceperea memorialelor individuale și pentru planul cimitirelor. Eforturile „nu pot fi lăsate în seama inițiativei individuale”, deoarece rezultate „satisfăcătoare” nu puteau fi obținute în lipsa „banilor și a bunului gust”. În cele mai multe din cazuri, exista riscul ca „monumentele să nu fie ridicate, sau să fie de calitate inferioară”. Cimitirele ar fi ajuns să arate precum curțile bisericilor engleze: îngrămădiri „haotice” de monumente, al căror efect ar fi „nedemn și lipsit de inspirație”, iar „simțul camaraderiei și al efortului comun s-ar pierde”.
Cumulând echitatea cu regularizarea, Kenyon recomanda ca pietrele funerare individuale să menționeze numele, gradul, regimentul și data morții. Familiile puteau include o mențiune aleasă dintr-un număr limitat de inscripții standard, dar fără „efuziuni, versuri sentimentale” care ar fi compromis idealul militar menit să dea „impresia unui batalion la paradă” și să sugereze „spiritul disciplinei și ordinii care constituie sufletul armatei” . Una dintre concesiunile majore făcute „variației în uniformitate” era ca emblemele regimentelor să fie încorporate în pietrele funerare.
Gill obiecta împotriva viziunii lui Kenyon, subliniind legătura dintre egalitarianismul corupt al acestuia și procesele de producție de masă pe care integritatea arhitecturală le presupunea. Comisia era îndreptățită să solicite opinia arhitecților, dar nu să le cedeze „conducerea”. „Conceperea monumentelor îi privește pe cei care le ridică”, respectiv, sculptorii și pietrarii. El însuși sculptor, Gill avea un neîndoielnic interes în a-și asigura unele din contractele oferite de Comisie, dar argumentele sale făceau referire la relațiile sociale pe care le-ar fi întărit demersul. Dacă sarcina gravării pietrelor funerare ar fi fost încredințată de Comisie sculptorilor, s-ar fi atins obiectivul echității cerute de Kenyon și redarea „sentimentului națiunii, pentru bogați și săraci deopotrivă”. Protestul său gravita în jurul puterii și al proprietății:
Atitudinea comisiei este ușor de înțeles, cum este și cazul tendinței timpului nostru de a impune ideile câtorva asupra celor mai mulți, mascând cu grijă procesul sub aparența simpatiei democratice și a reformei sociale. Prin urmare, ideea ca jumătate de milion de pietre funerare să fie concepute după ideile câtorva arhitecți (idee demnă de tendința prusacă sau ptolemaică) și nu în acord cu mii de pietrari și 20 milioane de rude nu este surprinzătoare; sub pretextul comemorării „simțului camaraderiei și al efortului comun” și a „spiritului de disciplină și ordine” etc., se urmărea eliminarea tendinței rudelor de a avea un control personal asupra monumentelor .
Gill vedea apelul lui Kenyon la echitate ca nesincer, menit să conducă la înregimentare și conformitate, iar viziunea sa asupra cimitirului ca batalion la paradă, total neinspirată. Pentru exemplificare, Gill nota: „O mulțime adunată în Trafalgar Square este impresionantă; dar dacă este înlocuită cu un număr egal de manechine de croitorie, rezultatul, oricât de arhitectural ar fi, nu ar fi la fel de impresionant” . Pentru a-i onora cu adevărat pe cei căzuți în luptă, Comisia trebuia să se asigure că sunt comemorați ca tați, frați, iubiți și fii, nu ca rotițe ale unei sângeroase mașinării de luptă, mod în care familiile
i-ar fi pierdut pe cei dragi. Gill punea la îndoială implicațiile legale ale propunerii lui Kenyon – corpurile decedaților și pământul în care se aflau constituiau „proprietatea absolută a guvernului” ? Indiferent de situație, el concluziona că soldaților li se ceruse să-și sacrifice viața pentru binele națiunii și acum li se cerea să-și sacrifice și moartea.
Obiecțiile lui Gill au fost ignorate, dar în demersul său exprima un profund și explicit sentiment anarhist, evidențiind direcția, interesele, orizontul și spiritul anarhismului. Direcția era individuală, subliniată de Gill prin dorința ca sculptorii și rudele să fie cei care decid cum să comemoreze decedații. El credea că viața este îmbogățită prin abilitatea indivizilor de a lua propriile decizii și, din contră, sărăcită – atunci când deciziile sunt delegate altor factori, indiferent ce virtuți sau calificări ar poseda aceștia din urmă. Așa cum evidenția în scrisoare, Comisia „nu avea niciun drept să dicteze rudelor ce pot și ce nu pot să graveze pe pietrele funerare” sau cum ar trebui să fie comemorați decedații – avea puterea de a o face, dar „nu avea dreptul… de a înrobi intelectual, moral, estetic sau fizic nici măcar un singur om, în niciun caz un mare număr de oameni” . Conștientizând că judecata individuală implica responsabilitate, Gill accepta faptul că indivizii pot greși, dar același lucru este valabil și pentru guverne, iar consecințele erorilor acestora se dovedeau, de regulă, mult mai mari..
-
Aer rarefiat
Autor(i): Ann Cleeves
Nr. pagini: 368 pagini
An: 2020
Editura: Crisis Press
Al șaselea volum din seria Shetland
Un grup de prieteni din studenție lasă în urmă luminile Londrei și vin în Shetland la o nuntă. Însă noaptea târziu, Eleanor, una dintre tinere, dispare, iar Polly, de care era cel mai apropiată, primește un e-mail care seamănă foarte mult cu o scrisoare de adio. La scurt timp după aceea, cadavrul lui Eleanor e decoperit într-o postură neobișnuită, la marginea unei prăpăstii.
Detectivii Jimmy Perez și Willow Reeves descoperă în curând că Eleanor era depresivă și avea o fascinație nesănătoasă pentru o fantomă legendară din Shetland, o fetiță care s-a înecat în anii ’20 și pe care insista că o văzuse în mai multe rânduri. Să fi tulburat Eleanor un secret dureros impregnat în istoria insulelor, o taină care merită sacrificiul suprem pentru a fi păstrată?
-
Ape moarte
Autor(i): Ann Cleeves
Nr. pagini: 368 pagini
An: 2019
Editura: Crisis Press
Al cincilea volum din seria Shetland
Trupul neînsuflețit al ziaristului Jerry Markham e descoperit într-o barcă din Shetland, lângă casa de lângă port a procuroarei. Tânăra detectivă Willow Reeves e chemată din Hebride să conducă ancheta.
După moartea logodnicei sale, inspectorul Jimmy Perez a ieșit din sistem, dar noul caz îi trezește interesul și hotărăște să se implice în investigație. Pentru Willow, faptul că el e de-al locului se dovedește o binecuvântare – numai un om din insule poate înțelege fațada de secrete pe care o construiește această comunitate unită.
Cei doi descoperă că Markham își crease un renume la Londra, unde plecase să-și urmeze cariera scriitoricească. În Shetland lăsase în urmă un scandal care implica o fată, Evie Watt, acum logodită cu unul dintre cei mai importanți bărbați de pe insulă. E limpede că ziaristul nu avea prieteni în Shetland – de ce s-ar fi întors?
Willow și Jimmy ajung curând la Sullom Voe, inima industriei petroliere din Shetland. Într-o comunitate în care unii țin cu strășnicie de valorile tradiționale, apariția noilor tipuri de energie nu e văzută mereu cu ochi buni. Se dovedește că, înainte să moară, Markham descoperise o pistă – o pistă care, pentru cineva, era îndeajuns de importantă încât să justifice o crimă…
-
Vârcolacul
Autor(i): Fred Vargas
Nr. pagini: 304 pagini
An: 2022
Editura: Crisis Press
Roman nominalizat la Crime Writers’ Association Gold DaggerLupii din Parcul National Mercantour au fost lasati liberi. O idee minunata, in ton cu vremurile, ar zice unii. Insa nu si pastorii. Mica lor comunitate e zguduita atunci cand o oaie de la stana e ucisa.Dar cand o femeie striga „lupul” si e descoperita cu gatul taiat, superstitiile ies din nou la suprafata. In regiune se raspandeste un zvon teribil: poate ca nu e vorba despre un animal, ci despre un varcolac…Si cum suspectul principal, barbatul singuratic de la marginea satului, dispare in cel mai (ne)convenabil moment cu putinta, comisarul Adamsberg si echipa lui pornesc pe urmele Fiarei din Mercantour, care pandeste in noapte cu ochii ca niste taciuni aprinsi. Fred Vargas este pseudonimul lui Frederique Audoin-Rouzeau, nascuta la 7 iunie 1957 la Paris. Este scriitoare, arheo-zoolog si specialist in Evul Mediu. E cunoscuta in special pentru romanele mystery & thriller care il au ca personaj principal pe comisarul Adamsberg. Cartile ei au fost adaptate pentru cinema si televiziune, au fost traduse in 45 de limbi si s-au vandut in peste 10 milioane de exemplare la nivel mondial. In mai 2018 a primit premiul Princesse des Asturies
-
Capcana
Autor(i): Lilja Sigurðardóttir
Nr. pagini: 288 pagini
An: 2021
Editura: Crisis Press
Al doilea volum din seria Reykjavík Noir
După ce s-a stabilit în Florida cu fiul ei, Sonja crede că a scăpat, în sfârșit, de lațul întins de lumea interlopă a drogurilor. Dar când fiul ei, Tómas, e răpit, ea se vede nevoită să ia totul de la capăt – în Islanda, la Reykjavík, ascuns încă sub cenușa vulcanului Eyjafjallajökull .
Aici, iubita ei, Agla, își așteaptă sentința pentru fraudele financiare comise în timpul crizei, iar Sonja refuză să o întâlnească. În același timp, Agla datorează bani unor indivizi extrem de puternici, care nu se dau în lături de la nimic să-i recupereze.
Avându-l alături pe fostul ei dușman, Bragi, ofițerul de la vamă, Sonja își pornește planul împotriva lumii interlope și a diabolicului ei fost soț ca să-l salveze pe Tómas.
Însă lucrurile nu merg chiar atât de simplu, iar Sonja se pomenește prinsă într-o capcană care va pune în pericol viețile tuturor…
-
Păzitoarea crocodilului
Autor(i): Katrine Engberg
Nr. pagini: 352 pagini
An: 2021
Editura: Crisis Press
Serie vândută în 28 de țări, aflată în topul clasamentelor din Norvegia și Suedia
#1 în topul vânzărilor celui mai important lanț de librării din Norvegia
O tânără este ucisă cu brutalitate în apartamentul ei. Pe chip îi sunt săpate linii care formează un model straniu. Polițiștii Jeppe Kørner și Anette Werner primesc cazul și stabilesc rapid o legătură între victimă, Julie Stender, și proprietara apartamentului în care locuia, Esther de Laurenti. Lui Esther îi place cam mult să bea și dă petreceri nebune cu prietenii ei artiști. Se dovedește că Esther este și scriitoare în curs de afirmare – iar când Julie apare ca victimă a unei crime în manuscrisul încă neterminat al romanului, legătura dintre ficțiune și realitate devine mai neclară și mai periculoasă.
Dar rolul lui Esther în acest scenariu încurcat nu este tocmai limpede. Este ea ucigașul, sau este la rândul ei victimă într-un joc bolnav al răzbunării? Anette și Jepe trebuie să se cufunde în trecutul celor două femei ca să descopere identitatea crudului păpușar care trage sforile.
Un roman de debut tensionat, plin de calități literare.
-
O Istorie a Marii Uniri a Românilor
An apariție: 2017
Autor: ȘTEFAN LACHE
Nr. pagini: 228
Editura: Mass Media România de Mâine
Colecția Centenarul Marii Uniri, inițiată și publicată de către Editura Fundației România de Mâine, își propune să contribuie la cunoașterea procesului de făurire a statului național unitar român, a României întregite, precum și la înțelegerea semnificațiilor acestui măreț act istoric, încununat de Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
Colecția încorporează lucrări cu o arie tematică diversă, de la istoria Marii Uniri și până la înfăptuirea și confirmarea internațională a acesteia. Autorii lucrărilor care formează Colecția sunt profesori, conferențiari, cercetători din cadrul Universității Spiru Haret, cărora li s-au alăturat personalități ale vieții universitare și academice, profesori și cercetători de la Academia națională de Apărare „Carol I” și Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Moldova.
În cadrul lucrării care inaugurează această colecție, autorul său (și coordonatorul Colecției) analizează contextul social-politic, intern și internațional al realizării Marii Uniri, forțele politice românești care s-au situat în fruntea acțiunii unificatoare, momentele decisive ale realizării României întregite, importanța istorică a actelor de unire din 1918, a făuririi României Mari.
-
Codurile inteligenţei
Autor(i): Augusto Cury
Nr. pagini: 272 pagini
Editura: For You
Fermecător de prietenoasă și mobilizatoare, cartea Codurile inteligenței demistifică aura inteligenței ca fiind ceva greu de atins, rezervată numai unei elite.
Cu stilul său inconfundabil, izvorât din experiența lui clinică și din iubirea sa pentru oameni, dr. Augusto Cury explică în termeni simpli cum funcționează gândirea și cum să ne sporim inteligența emoțională. Ca medic psihiatru și cercetător în psihologie, el cunoaște în detaliu efectul traumelor și fricilor asupra inteligenței noastre emoționale, așa că ne oferă în cartea de față un sistem de coduri socio-emoționale, de atitudini care să ne deblocheze creativitatea, să ne extindă arta gândirii, să ne protejeze sănătatea mintală și să ne dezvolte excelența profesională.
Cu o abordare inovatoare, dr. Cury analizează funcționarea fiecăruia dintre aceste coduri și beneficiile lor, astfel încât să înțelegem cum să preluăm controlul asupra vieții noastre și să ne depășim temerile, nesiguranța și limitările.
Indiferent dacă ești părinte, profesor, medic sau manager, indiferent de vârstă și de preocupări, cartea Codurile inteligenței îți va oxigena mintea cu idei simple, dar prețioase, transformându-ți existența într-o aventură minunată!
-
Legea atracției în căsnicie
Autor(i): Paulette Kouffman Sherman
Nr. pagini: 192 pagini
Editura: For You
Creați-vă căsnicia ideală!
Iată cartea pe care o așteptai pentru a-ți salva sau îmbunătăți relația de cuplu!
Dacă îți dorești să simți din nou fericirea, romantismul și armonia în relația cu partenerul de viață, cartea Legea atracției în căsnicie îți oferă instrumente și soluții simple pentru a transforma căsnicia ideală în realitate. Dr. Paulette Kouffman Sherman, specialistă cu îndelungată experiență în dinamica de cuplu, îți împărtășește din descoperirile și metodele ei, printre care:
- cele 7 obiceiuri ale cuplurilor de succes
- secretul pentru a obține dragoste, grijă și atenție de la partenerul tău
- cum să fiți fericiți în mod regulat
- cum să fii creator în căsnicia voastră, nu victimă
- cum să treci de la deziluzie la speranță
- cele 4 etape ale iubirii și cum să le stăpânești
- ce stiluri de comunicare să folosești în cuplu
Ia măsuri chiar azi pentru a crea căsnicia visurilor voastre!
-