-
Chișinăul interbelic – alte evocări (ne)sentimentale
Autor(i): Diana Vrabie
Nr. pagini: 517 pagini
Editura: Eikon
„Antologia cuprinde, în rezultat, o selecție de peste 100 de texte, tot atâtea mărturii ale unei realități edilitar-culturale, social-politice și economice, din care răzbat reverberații asupra etapelor fundamentale ale Basarabiei interbelice, în general și ale Chișinăului, în special. Acestea încep cu proclamarea autonomiei Basarabiei și formarea Sfatului Țării, acțiuni soldate cu Unirea Basarabiei cu România, din 27 martie 1918 și, în consecință, cu o serie de măsuri de naționalizare a provinciei, între care, unificarea calendarelor, adoptarea grafiei latine, declararea limbii române drept limbă oficială și introducerea ei în administrație și armată, naționalizarea școlii prin organizarea de cursuri pentru profesori, studenți și elevi, inaugurarea tipografiei „România Nouă”, editarea și distribuirea gratuită a cărților, crearea unei infrastructuri educaționale de bază, inaugurarea Facultății de Teologie și Facultății de Științe Agricole, crearea unei Școli de Arte Frumoase și a Teatrului Național, înființarea unui Post de Radiodifuziune pentru formarea simțului artistic și cultura limbii, naționalizarea justiției și unificarea legislativă, întemeierea Școlii Elementare de Comerț și a Școlii Practice de Comerț „Corneliu Antonescu”, dar și a Societății economice, redenumirea străzilor și firmelor magazinelor, dezvelirea monumentelor lui Ștefan cel Mare și al Regelui Ferdinand I, a bustului lui Zamfir C. Arbore etc. și, sfârșesc prin declanșarea celui de-al doilea război mondial și… cucerirea Chișinăului, care-i va schimba fața în mod catastrofal. Imaginea Chișinăului distrus răzbate din articolele lui C. Panaitescu, Sergiu C. Roșca ș. a., dar și din anexele antologiei, privind evaluarea distrugerilor aduse clădirilor și instalațiilor publice din Chișinău.”, Diana Vrabie
-
Arhiva Rugului Aprins 10 – Petece de neșters
Autor(i): Ștefan Todirașcu
Nr. pagini: 298 pagini
Editura: Eikon
„Avea un suflet cald şi aparent fragil, o deosebită carismă, neostentativă, puţin pedantă, inspirând pace ȋn sufletul celorlalţi, şi un uşor umor, niciodată incisiv sau sarcastic. Cu un zâmbet blând pe faţă şi cu lumină ȋn ochi, cu o intuiţie a sufletului uman, deşi uneori părând celorlalţi puţin naiv din cauza păstrării sale ferme ȋn cele ale credinţei ȋn Dumnezeu şi a ȋnaltelor idealuri etice, deschidea inimi, ȋnchega prietenii, punea pe gânduri ȋnverşunaţi oponenţi sau duşmani. Avea din aluatul preţios al elitei intelectualităţii noastre şi deborda aceeaşi energie spirituală şi disponibilitate întru ale cunoaşterii ca Mircea Vulcănescu. Iradia o mare erudiţie, era stimat şi apreciat. Caracterizat prin vorba sa aleasă şi prin gândirea sa limpede, ȋntraripată şi pătrunzătoare, fără să facă politică, fără a se avânta ca alţi colegi de generaţie ȋn polemici, peroraţii şi diatribe, a legat multe amiciţii şi prietenii ȋn rândurile intelectualităţii ȋn perioada interbelică, când era ȋn plină tinereţe, de afirmare. Printre prieteni se număra şi Eugen Ionescu, autorul furtunosului Nu din 1934. Prietenii a alcătuit şi ȋn perioada imediat postbelică de aşezare furtunoasă a comunismului, ani când era ȋn primă maturitate, dar toate prieteniile au fost apoi mult filtrate şi reduse ȋn perioada neagră de teroare a regimului, pe când intrase ȋn anii deplinei maturităţi. După război frecventează ȋmpreună cu mulţi alţi intelectuali grupul Rugul Aprins de la Antim ȋn anii stăreţiei Părintelui Vasile Vasilache.”, Horia Ion Groza
-
Arhiva Rugului Aprins 9 – În temniță cu Iisus Hristos
Autor(i): Vasile Vasilache
Nr. pagini: 524 pagini
Editura: Eikon
Am scris aceste amintiri nu când mă aflam în văpaia suferințelor din închisoare, nici după câțiva ani de la eliberare, ci după douăzeci și cinci de ani, când gândurile mele au fost eliberate de patima sentimentelor. Sunt gânduri curate, care înfățișează suferințele din închisoare în lumina adevărului, și la fel și pe făptuitori în cruda lor comportare. Și așa să ajungă ei înșiși să se condamne pentru cruntele torturi la care au înrobit pe părinții, pe frații și pe surorile ce aparțineau aceleiași Țări Românești; au umilit și înjosit pe cei ce au fost fruntea Neamului; au batjocorit credința creștină; au lovit și au călcat în picioare însăși valorile vieții pe baza cărora se ajunsese la înflorirea Țării, generație după generație! Ei au supus la degradări cumplite tot ceea ce a constituit cultura, umanitatea și creștinătatea de veacuri ale poporului român; au răstignit și scuipat pe strămoșii Neamului românesc, pe părinții, pe frații, pe surorile, și pe tineretul unui popor care nu aveau altă vină decât aceea de a fi apărat „altarul spiritualității românești”, cum bine l-a numit Arhimandritul Haralambie Vasilache, fratele nostru, care a murit în închisoarea de la Gherla. În istoria contemporană și a veacurilor viitoare, unii vor rămâne cu urme ale cumplitelor suferințe îndurate și răni în martirajul închisorilor, iar alții cu moartea sutelor și miilor de români în temnițele comuniste din România. Memoria niciodată nu moare. Suferințele nu pot fi uitate. Timpul este eternul prezent. (Părintele Vasile Vasilache)
-
Arhiva Rugului Aprins 7 – Altarul spiritualității romanești
Autor(i): Haralambie Vasilache / Ediție îngrijită de Marius Vasileanu
Nr. pagini: 274 pagini
Editura: Eikon
Arhimandritul Mitrofor Haralambie Vasilache strălucea prin alte calități. Banii ce i se dădeau, el îi ținea cu gunoiul sub mătura din colțul casei. De venea cineva să-i ceară, îl trimitea acolo să ia cât îi trebuie… În afară de orele de slujbă, la care era nelipsit, rugăciunea particulară o făcea în chilie ore întregi, până către miez de noapte. Ziua și-o dedica scrisului și cetitului. Zeci de manuscrise i s-au luat la arestare – de spiritualitate creștină, de filosofie și-ndeosebi de adânci studii de psihologie creștină… „Altarul spiritualității românești” fusese numai un început a tot ceea ce a scris mai târziu. A fost un duhovnic prețuit și căutat de sute și mii de credincioși, oriunde a fost, la Iași, București, Cernica, Neamțu, Pocrov și în închisoare. În 1962 și-a dat duhul în închisoare, întru nevinovăție. Pr. Vasile Vasilache
„Operat de două ori, înspăimântător de slab, abia umblând, abia vorbind, mai toată ziua culcat și acoperit cu pătura, cufundat în rugăciuni, părintele Haralambie Vasilache așteaptă moartea. Află însă mijlocul și tăria de a ne vorbi uneori, câte puțin. Monah ce se află, întâmpină sfârșitul cu seninătate dar nu fără griji: ca omul cuminte care se gătește de drum lung și cunoaște că nu-i de râs, că e bine să chibzuiești din vreme la toate, să faci cuvenitele pregătiri și să te echipezi cugetând că e mai bine să prisosească decât să lipsească. Îmi dăruiește și mie câtva timp și privindu-l, grăindu-i, mă copleșește convingerea că suferințele au sens, că viața toată nu se poate să nu aibă sens…
Părintelui Haralambie – ca unui sfânt – cutez să-i împărtășesc – e primul – cele două vise avute la Jilava cu un an și jumate înainte, în celula douăzeci și cinci… Părintele Haralambie mă ascultă cu atenție, nu surâde, nu tresare. Apoi se pronunță: nu crede că visele ori arătările sunt suspecte. Dimpotrivă, mă fericește. Îmi cere însă multă discreție și smerită stăpânire de sine. Și mai ales – e greu de priceput, zice, totuși mă roagă să fac un efort – să le iau drept firești, drept ceva neexcepțional, care să nu mă scoată din făgașul cât se poate de comun al vieții de obște…
Facem și planuri de viitor, părintele – ca orice muribund autentic – fiind sută-n sută convins că are să moară și tot sută-n sută încredințat că va trăi. Dar nu mai trec decât puține zile și se produce o hemoragie puternică. Îl doboară. Medicul deținut, chemat cu stăruință, sosit cu greu, dă din cap. Șeful camerei îl înfășoară pe Părintele Haralambie în pătură, iar eu îl duc, împreună cu alt deținut, până la ușa celulei de unde, noi stând cu fața la perete și brațele peste ochi, plantoanele – ridicându-l de pe jos – îl cară la infirmerie. Am aflat mai târziu că a murit a doua zi.” N. Steinhardt – „Jurnalul fericirii”
Care va fi destinul de astăzi al unui volum deja „arestat” cândva, ars, pus la index, interzis, din pricina căruia, într-o anume măsură, autorului său i s-a dat șansa să se jertfească pentru Hristos…? Poate că dezlegarea șaradei constă tocmai în titlul acestei cărți. Așa cum Hristos este continuu readus în mijlocul credincioșilor și al bisericii de parohie prin taina Sfintei Liturghii, tot astfel spiritualitatea românească – înlăuntrul căreia se înscrie, iată, și această carte – este destinată să învie constant, în viziunea Pr. Haralambie Vasilache, indiferent de persecuțiile și de încercările la care a fost supusă de-a lungul veacurilor…
Reeditarea și lectura volumului „Altarul spiritualității românești” devine astfel un act de tonică revenire la izvoare, temă de meditație și de rugă. Marius Vasileanu
-
Arhiva Rugului Aprins 5 – Răsboiul nevăzut al lui Paisie cel Mare
Autor(i): Paul Sterian
Nr. pagini: 330 pagini
Editura: Eikon
”Una dintre personalitățile cele mai interesante ale Rugului Aprins este scriitorul și poetul, graficianul, economistul, sociologul Paul Sterian – un personaj emblematic al interbelicului românesc care știa să îmbine arta cu profesia cea mai pragmatică și toate acestea cu credința. Existent astăzi în dicționarele literaturii române, grație creației sale, Paul Sterian este din păcate prea puțin (re)cunoscut în mediile clericale.” (Marius Vasileanu)
-
Arhiva Rugului Aprins 3 – De La Antim La Pocrov – Mărturii
Autor(i): Vasile VASILACHI
Nr. pagini: 242 pagini
Editura: Eikon
„Părintele Vasile Vasilachi a avut tăria de a demara refacerea aşezământului de la Antim, mai ales după evenimentele care au urmat actului de la 23 august 1944. Râvna sa a fost întreţinută mai ales de frumoasele manifestări culturale care se desfăşurau în Mănăstirea Antim, atât ca o formă de rezistenţă faţă de agresorul ateu, cât şi ca o evidentă cale de manifestare a unor oameni care cu bucurie duhovnicească se alăturaseră la opera edilitară a stareţului. Am putea spune că ne găsim în faţa unei fericite întâlniri a intelectualilor apropiaţi de rugăciune într-un spaţiu în care se formau intelectualii de mâine ai Bisericii. Ne gândim la venirea unui Sandu Tudor tot mai adâncit în cunoașterea şi trăirea tradiţiei isihaste româneşti, o iniţiativă pe care o începuse încă din 1943 în Cernăuţiul condus spiritual de mitropolitul cărturar Tit Simedrea.” (Adrian Nicolae Petcu)
-
Arhiva Rugului Aprins 2 – Admirabila Tăcere. Jurnal (2 Iulie1967 – 29 Septembrie 1968)
Autor(i): Alexandru Mironescu
Nr. pagini: 408 pagini
Editura: Eikon
„Personalitate emblematică a mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (București), Alexandru Mironescu (1903-1973) nu a consimțit să colaboreze în niciun fel cu regimul comunist din România. A ales tăcerea, chiar dacă lucra intens – atât cât i s-a permis, căci între anii 1958 și 1963 a fost în închisoare –, ducea viața unui intelectual de înaltă ținută. Studiile sale universitare într-ale științelor exacte, doctoratul în filozofie luat la București (1926), alt doctorat „ès Sciences physiques” dobândit la Universitatea Sorbona (1929) aveau să-i asigure la revenirea în țară perspectiva unei cariere științifice și academice. Fiind un intelectual cu deschidere enciclopedică, cum mai erau câteva personalități în plină forță ale interbelicului românesc – Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu –, cu care a fost prieten, Alexandru Mironescu a mai scris până la finalul vieții pământești: proză, teatru, poezie, eseuri filosofice, a fost angajat activ în publicistică (până la instalarea comunismului). În anul 1935 publică un prim roman, Oamenii nimănui, recomandat în calde cuvinte de Panait Istrati.” (Marius Vasileanu)
-
Arhiva Rugului Aprins 1 – Universalism românesc
Autor(i): Sandu TUDOR
Nr. pagini: 240 pagini
Editura: Eikon
Va trebui sa ne desmeticim odata, sa intelegem ca toate relele de care suferim socialmente azi nu pot fi lecuite daca uitam adevarurile spirituale fundamentale. Toata mizeria noastra de azi se reduce la mizerie sufleteasca, nu economica. Nu ne putem da seama, caci am uitat de mult acest adevar: cat castiga omul, din punct de vedere practic si imediat, privindu-si interesele lui sub lumina inalta a unor adevaruri vesnice. Pentru o viata politica noua, putina ordine si claritate launtrica… Intai gospodaria launtrica, a fiecaruia. Iata cerinta primordiala a politicii de maine. Acest adevar intim sufletesc, spiritual, al fiecaruia, de fiece clipa trebuie adunat, intarit, realizat. El e garantia cetatii viitoare. – Sandu Tudor
-
Sunt aici pentru a câștiga. Performanța prin ochii unui campion
Autor(i): Chris McCormack, Tim Vandehey
Nr. pagini: 246 pagini
Editura: Preda Publishing
În 2010, la vârsta de 37 de ani, deşi nimeni nu-i mai dădea vreo şansă, McCormack reuşeşte să caştige pentru a doua oară Campionatul Mondial Ironman din Hawaii, în ceea ce mulţi au considerat a fi cel mai dramatic finiș din întreaga istorie a competiţiei. Macca atinge excelenţa atletică nu doar datorită antrenamentelor dure, ci şi datorită unei voinţe pe măsură. După ce a terminat pe locul patru la Ironman Hawaii ediţia 2009, McCormack s-a întors anul următor cu un singur ţel: să câştige concursul. Iar noua sa strategie de abordare a cursei a reuşit să-l propulseze pe primul loc.
Chris McCormack şi-a dedicat întreaga viaţă sportivă pentru a se antrena şi a câştiga Campionatul Mondial Ironman din Hawaii, unul dintre cele mai grele teste de anduranţă fizică şi mentală pentru triatloniştii din întreaga lume. În această cursă, sportivii trebuie să înoate 3.86 km, să pedaleze 180 km şi să alerge 42.16 km. Doar voinţa şi forma fizică desăvârşită îi pot ajuta să termine cursa şi să învingă condiţiile climatice extreme.
-
Pep Guardiola. Un alt mod de a câștiga
Autor(i): Guillem Balague
Nr. pagini: 496 pagini
Editura: Preda Publishing
Pep Guardiola este cel mai titrat antrenor de fotbal din lume. După ce a fost numit managerul primei echipe a Barcelonei în 2008, acesta a transformat-o, în opinia multor comentatori și iubitori ai fotbalului, în cea mai bună echipă a tuturor timpurilor, câștigând treisprezece trofee majore în patru ani. Cei trei ani care au urmat la Bayern Munchen i-au adus în palmares și alte trofee; a câștigat campionatul în fiecare sezon în care s-a aflat la cârma echipei și două „duble”, respectiv cupa și campionatul german.
După care a acceptat cea mai mare provocare a carierei sale, aceea de a prelua echipa Manchester City în 2016. Sub conducerea sa, aceasta a devenit o prezență constantă în marile competiții. În cel de-al doilea sezon la club a câștigat mult-disputatul titlu Premier League, doborând numeroase recorduri și câștigând un număr legendar de 100 puncte. În următorul sezon a câștigat din nou titlu Premier League plus Cupa EFL (English Football League) și Cupa FA (Football Association), devenind primul manager care a câștigat vreodată „Tripla” britanică. Și totul în stilul pur Guardiola.
-
Pele. De ce iubim fotbalul
Autor(i): Pele, Brian Winter
Nr. pagini: 280 pagini
Editura: Preda Publishing
Fotbalul. Cel mai frumos joc. Cel mai iubit sport. Şi cine altcineva ne-ar putea vorbi despre motivele pentru care iubim acest sport dacă nu cel mai iubit jucător al tuturor timpurilor?
Pelé ne dezvăluie, odată cu amintirile şi trăirile sale, marea sa pasiune pentru sportul care l-a făcut celebru şi care i-a permis să influenţeze o planetă întreagă într-o manieră pe care nu şi-ar fi imaginat-o niciodată în copilaria sa din Baurú.
La aproape 60 de ani de la prima sa apariţie pe gazonul unei Cupe Mondiale, în 1958, legendarul Pelé se dezvăluie cititorilor în calitate de autor, ambasador internaţional al sportului, om de afaceri şi mai presus de toate, iubitor pasionat de fotbal. În această carte plină de emoție și umor, Pelé își poartă cititorul într-o călătorie personală, dezvăluindu-i secretele jocului, începând din anii ’50 până în prezent.
-
Mentalitatea ultra. Opt principii fundamentale ale unui campion
Autor(i): Travis Macy, John Hanc
Nr. pagini: 230 pagini
Editura: Preda Publishing
„Gândiți-vă la ea ca la un ultra decatlon: o cursă în care participanții trebuie să parcurgă 42 km de alergare pe teren accidentat, 80 km pe mountain bike, alți 160 km pe mountain bike și la final alți 160 km de alergare. Mai adăugați 10 km de alergare imediat după cursa de 160 km de bicicletă (Dumnezeu știe de ce!), plasați toată acțiunea sus în Munții Stâncoși și veți obține Leadman, un eveniment de șase săptămâni, un iad al anduranței pe care eu, din motive care îmi scapă, voiam să-l câștig în 2013 mai mult decât orice pe lume.
Leadville îmi intrase în cap încă de când eram mic și îl urmărisem pe tata, insuficient antrenat, halucinând și clătinându-se până la linia de sosire de la Leadville din 1988. Ani mai târziu, când am auzit de această versiune de șase săptămâni a ultramaratonului Leadville, mi-am dat seama că era exact ceea ce voiam să fac. Voiam să devin nu doar un Leadville (atlet care terminase Leadville 100), ci un Leadman.”