-
Regele Mihai I în amintirea mea
Autor(i): Despina Skeletti-Budişteanu
Nr. pagini: 318 pagini
Editura: Eikon
„Nici nu știu de ce m-a dus gândul brusc la Regele Mihai. Ce o fi făcând? Ce bărbat frumos! L-am zărit odată în tinerețe, cum trecea cu mașina destul de încet pentru el. De obicei, conducea foarte repede pe Kiseleff sau pe Jianu, printre aleile de trandafiri pe unde mă plimbam și eu. Era la volan. În ziua aceea era cald. Se afla la volanul superbei lui mașini decapotabile, proptit cu cotul aproape afară de tot pe geam și fumând dintr-o țigară lungă. Tocmai traversam. M-a amuzat. Și, fixându-l, am văzut că era cu cineva. Am întors brusc capul, parcă aș fi fost prinsă în plin păcat. Când m-am întors dispăruse, dar ochii lui albaștri rămăseseră înfipți în ai mei. Din clipa aceea am simțit un mosorel ce se învârtea în jurul inimii. Eram geloasă. Cine o fi fost? O fi fost cea cu care știam de multă vreme că se plimbă sau era alta? M-am așezat pe o bancă între trandafiri și în plin soare. Aveam o rochie galbenă. Tocmai fusesem la mare. Eram foarte bronzată. Trandafirii erau roșii. Poate mai trece…”
-
Purgatoriul
Autor(i): Dante Alighieri
Nr. pagini: 284 pagini
Editura: Eikon
„Sufletele poposesc în diferitele ocoluri ale muntelui un interval de timp ce depinde de gravitatea păcatului comis, care, în cazul poetului Stațiu, de exemplu, poate fi nul, căci el a fost supus deja pedepselor în ultimele două cornișe; popasul păcătoșilor poate, însă, să dureze ani sau chiar veacuri. Firește, sufletele personajelor sfinte sau meritorii merg direct la Ceruri, fără să mai treacă prin Purgatoriu, așa cum afirmă de pildă strămoșul-profet Cacciaguida. Când duhul unui penitent și-a isprăvit în întregime pedeapsa, muntele purgatorial se cutremură, a se vedea cazul eliberării/ descătușării poetului latin Stațiu, timp în care toate umbrele intonează Slavă…; odată eliberat, sufletul respectiv imediat va trece prin flăcările purificatoare din ultimul cerc, apoi va merge în Paradisul Terestru, adică la vârful muntelui purgatorial (Eden). Ajuns aici, el este primit de Matelda, ce reprezintă probabil starea de puritate a omului de dinaintea păcatului originar; aceasta îl botează, ca să zicem așa, în cele două râuri din Eden: Lete, ce șterge amintirea păcatelor săvârșite în timpul vieții, și Eunoe, ce întărește amintirea faptelor bune. Acest ritual de ablațiune, purificare, lustrație fiind îndeplinit, înseamnă că duhul respectiv este pregătit să urce în slavă, gata să se înalțe la stele, așa cum Dante însuși, după ce a fost supus respectivului ritual, va spune despre sine.” Geo Vasile
-
Paradoxuri și îngenunchieri – meditații despre filosofie și credință
Autor(i): Nicolae Turcan
Nr. pagini: 114 pagini
Editura: Eikon
Câți dintre idolii lui Dumnezeu ai alungat din tine însuți? De câte ori a reușit rugăciunea ta să spargă oglinda în care te autocontemplai fără să știi? A izbutit strigătul tău către Dumnezeul cel adevărat să risipească imaginile false care-ți populau mintea? Ți-ai oprit gândurile la marginea tainei, ți-ai lăsat neînțelegerea să vadă, prăbușindu-te înaintea Celui mai presus de toate reprezentările, simțirile și conceptele tale? Ai contemplat în icoană de necontemplatul, în cuvinte – de nespusul, în gânduri – de negânditul?
-
Pagini de jurnal 1946 – 1948
Autor(i): Mărgărita Ioana Vulcănescu
Nr. pagini: 160 pagini
Editura: Eikon
„Mircea e condamnat la 8 ani de închisoare, ca anul trecut. Nu mă așteptam. Președintele, singur, așezat în fotoliul său, se făcuse foarte mic; a citit sentința cu o voce abia inteligibilă și înecată. S-a oprit de mai multe ori, făcând pauze mari, neputând să mai vorbească. Procurorul nu era acolo. După ce a terminat, președintele s-a ridicat spunând: „faceți recurs toți, nu-i așa?” „Toți, se înțelege, se înțelege!”, a spus Mircea primul, toți făcând cor după el. „Curtea ia notă”, a răspuns președintele și a dispărut pe ușă. Mi-a fost milă de el. Toți au fost magnifici. Mircea a ascultat în picioare, cu brațele încrucișate, privirea clară. Surâdea, râdea aproape, pentru că este atât de absurd! A fost fermecător cu Mariuca și cu mine. Mariuca plângea și voia să râdă. Soldații și gardienii aveau ochii plini de lacrimi. Erau toți triști. Lumea consternată.”
-
Kordian
Autor(i): Juliusz Słowacki
Nr. pagini: 184 pagini
Editura: Eikon
„Inclusă în repertoriul teatral de regizori remarcabili, această dramă a devenit una dintre operele apreciate de exegeții literari; actul de cea mai înaltă înnobilare a fost așezarea lui Kordian alături de Moșii și de Nedivina comedie, într-o triadă numită „drama romantică poloneză”. Ca operă scrisă de un „poet al Varșoviei”, martor al istoriei, a fost considerată sursă istorică a situației mentale a populației din capitală înainte de insurecția din noiembrie. În opera lui Słowacki s-a descoperit un sens istoriozofic sui generis, decurgând din confruntarea dintre planul divin al istoriei (inaccesibil profeților), factorul răului în istorie și elementul demonismului în activitatea omenească. Drama a fost receptată prin prisma examinării multilaterale a personajului din titlu ca erou romantic existențial. A fost interpretată – în acord cu intenția evidentă a protagonistului – ca mărturie a aspirației lui Słowacki la rolul de poet național, de poet profet. S-a evidențiat, de asemenea, estetica imaginației, specifică lui Słowacki, și metapoezia imanentă, înscrisă în text.” BOGUSŁAW DOPART
„Drama Kordian reprezintă un text pluristratificat, cu structură complexă, deschis la multiple interpretări. Dincolo de ideile adânc ancorate în istoria și mitologia polonă, drama a stat în atenția criticilor și istoricilor literari datorită valorii literare în sine, bogăției lexicale și imaginative, variatelor resurse poetice și prozodice. Versiunea românească îmbogățește imaginea creației marelui poet polonez la noi, constituind totodată un omagiu cu prilejul Anului Romantismului Polonez (2022), instituit în urma hotărârii Seimului din Polonia.” CONSTANTIN GEAMBAȘU
-
Instituțiuni filosofice (vol. III) – Filosofia morală
Autor(i): Vasile Lucaciu
Nr. pagini: 282 pagini
Editura: Eikon
Este generală plângerea celor buni, că în zilele noastre spiritul g enerației mai tinere e corupt prin erorile veacului, caracterele sunt vătămate în rădăcina lor prin desfrânarea și libertinajul moravurilor. Cauza relelor acestora zace în perversiunea disciplinelor filosofice, care în logică proclamă scepticismul, în metafizică apără materialismul, în etică se închină egoismului și apoi în dreptul natural nu se sfiesc a enunța teza teribilă, „ubi vis, ibi ius”. Cu asemenea principii nu se poate edifica palatul fericirii omenești, nu se poate înnobila natura rațională a omului, ci din contra, se prepară pieirea rușinoasă a societății saturate cu atare idei și învățături eronate.” Vasile Lucaciu
„Granițele naționale au fost trasate cu sânge, iar faptul că ne incomodează teoretic cruzimea acestei formule nu-i clintește cu nimic veritatea. Înainte de a fi transformat în instrument ideologic sau politic, adevărul trebuie cunoscut ca fapt. Din această pricină, pentru a onora idealul adevărului, mai presus de care nu se poate așeza nicio știință, trebuie să ne impunem nouă și celor care sunt interesați de tema noastră, acest principiu metodologic: înapoi la evenimente, înapoi la context (…) La origine, orice națiune este încarnarea unui mit social, și de aceea expresia cea mai complexă a sensului istoric al comunității etnice. În Anul Centenarului Marii Uniri, trebuie spus că preotul Vasile Lucaciu a fost pe toată durata vieții lui unul dintre cei mai activi luptători ardeleni pentru eliberarea românilor de sub administrația austro-ungară și alipirea Transilvaniei la România, iar figura lui eroică nu este și nu poate deveni obiectul unor exerciții de bagatelizare, ci merită tratată cu reverență și lăsată în panteonul în care și-a câștigat locul printr-o viață integral dedicată emancipării naționale.” Vianu Mureșan
„După aproape un secol de uitare, lansăm câteva interogații: Care ar fi șansa acestei minunate filosofii neotomiste să intre în jocul exegezelor actuale? Care ar fi șansa validării sale, între „Poveștile” noastre despre relația dintre Noi și Ființă? Desigur, Aventurile adevărurilor continuă. Construcția acestui discurs al Ideii este deschis.” Petru Dunca
-
Instituțiuni filosofice (vol. II) – Metafizica
Autor(i): Vasile Lucaciu
Nr. pagini: 282 pagini
Editura: Eikon
Este generală plângerea celor buni, că în zilele noastre spiritul g enerației mai tinere e corupt prin erorile veacului, caracterele sunt vătămate în rădăcina lor prin desfrânarea și libertinajul moravurilor. Cauza relelor acestora zace în perversiunea disciplinelor filosofice, care în logică proclamă scepticismul, în metafizică apără materialismul, în etică se închină egoismului și apoi în dreptul natural nu se sfiesc a enunța teza teribilă, „ubi vis, ibi ius”. Cu asemenea principii nu se poate edifica palatul fericirii omenești, nu se poate înnobila natura rațională a omului, ci din contra, se prepară pieirea rușinoasă a societății saturate cu atare idei și învățături eronate.” Vasile Lucaciu
„Granițele naționale au fost trasate cu sânge, iar faptul că ne incomodează teoretic cruzimea acestei formule nu-i clintește cu nimic veritatea. Înainte de a fi transformat în instrument ideologic sau politic, adevărul trebuie cunoscut ca fapt. Din această pricină, pentru a onora idealul adevărului, mai presus de care nu se poate așeza nicio știință, trebuie să ne impunem nouă și celor care sunt interesați de tema noastră, acest principiu metodologic: înapoi la evenimente, înapoi la context (…) La origine, orice națiune este încarnarea unui mit social, și de aceea expresia cea mai complexă a sensului istoric al comunității etnice. În Anul Centenarului Marii Uniri, trebuie spus că preotul Vasile Lucaciu a fost pe toată durata vieții lui unul dintre cei mai activi luptători ardeleni pentru eliberarea românilor de sub administrația austro-ungară și alipirea Transilvaniei la România, iar figura lui eroică nu este și nu poate deveni obiectul unor exerciții de bagatelizare, ci merită tratată cu reverență și lăsată în panteonul în care și-a câștigat locul printr-o viață integral dedicată emancipării naționale.” Vianu Mureșan
„După aproape un secol de uitare, lansăm câteva interogații: Care ar fi șansa acestei minunate filosofii neotomiste să intre în jocul exegezelor actuale? Care ar fi șansa validării sale, între „Poveștile” noastre despre relația dintre Noi și Ființă? Desigur, Aventurile adevărurilor continuă. Construcția acestui discurs al Ideii este deschis.” Petru Dunca
-
Instituțiuni filosofice (vol. I) – Logica
Autor(i): Vasile Lucaciu
Nr. pagini: 282 pagini
Editura: Eikon
Este generală plângerea celor buni, că în zilele noastre spiritul g enerației mai tinere e corupt prin erorile veacului, caracterele sunt vătămate în rădăcina lor prin desfrânarea și libertinajul moravurilor. Cauza relelor acestora zace în perversiunea disciplinelor filosofice, care în logică proclamă scepticismul, în metafizică apără materialismul, în etică se închină egoismului și apoi în dreptul natural nu se sfiesc a enunța teza teribilă, „ubi vis, ibi ius”. Cu asemenea principii nu se poate edifica palatul fericirii omenești, nu se poate înnobila natura rațională a omului, ci din contra, se prepară pieirea rușinoasă a societății saturate cu atare idei și învățături eronate.” Vasile Lucaciu
„Granițele naționale au fost trasate cu sânge, iar faptul că ne incomodează teoretic cruzimea acestei formule nu-i clintește cu nimic veritatea. Înainte de a fi transformat în instrument ideologic sau politic, adevărul trebuie cunoscut ca fapt. Din această pricină, pentru a onora idealul adevărului, mai presus de care nu se poate așeza nicio știință, trebuie să ne impunem nouă și celor care sunt interesați de tema noastră, acest principiu metodologic: înapoi la evenimente, înapoi la context (…) La origine, orice națiune este încarnarea unui mit social, și de aceea expresia cea mai complexă a sensului istoric al comunității etnice. În Anul Centenarului Marii Uniri, trebuie spus că preotul Vasile Lucaciu a fost pe toată durata vieții lui unul dintre cei mai activi luptători ardeleni pentru eliberarea românilor de sub administrația austro-ungară și alipirea Transilvaniei la România, iar figura lui eroică nu este și nu poate deveni obiectul unor exerciții de bagatelizare, ci merită tratată cu reverență și lăsată în panteonul în care și-a câștigat locul printr-o viață integral dedicată emancipării naționale.” Vianu Mureșan
„După aproape un secol de uitare, lansăm câteva interogații: Care ar fi șansa acestei minunate filosofii neotomiste să intre în jocul exegezelor actuale? Care ar fi șansa validării sale, între „Poveștile” noastre despre relația dintre Noi și Ființă? Desigur, Aventurile adevărurilor continuă. Construcția acestui discurs al Ideii este deschis.” Petru Dunca
-
Imagine Și Sens. Eseu Asupra Fenomenului Muzical
Autor(i): Pascal Bentoiu
Nr. pagini: 216 pagini
Editura: Eikon
„Anume procedura «dezvrăjirii» privilegiază acest dintâi volum printr-o evidentă intensitate narativă, care ar trebui explicată printr-o analogie. Aș putea afirma că aproape fiecare propoziție formulată de autor o asociez cu o foarte subțire și transparentă folie imaginară pe care este inscripționată o singură unitate (cuantă) indivizibilă de informație. Doar câte una pentru câte o imagine și, respectiv, pentru câte un sens. Pentru fiecare propoziție câte o folie cu câte o cuantă discretă. Ca un caracter sub formă de rună scandinavă, germanică sau slavă. Iar acumularea în conștiință a conținutului cărții ar fi astfel asemănătoare cu suprapunerea succesivă a propoziției peste propoziție, a foliei peste o altă folie, încât la sfârșitul lecturii s-ar obține un virtual «cub» transparent care ar conține, suspendată într-o imponderabilitate, imaginea holografică a «corpului» întregului text obținut prin suprapunerea tuturor foliilor inscripționate. Un obiect geometric tridimensional compus din mii și mii de folii, conținând mii de imagini și mii de sensuri.”
Oleg Garaz
-
Gânduri despre Maica Domnului – imnul acatist
Autor(i): Mircea Vulcănescu
Nr. pagini: 66 pagini
Editura: Eikon
“Sfânta Fecioară nu este separată de firea omenească, nu are o fire diferită de a noastră în ceea ce privește curăția, ci este o persoană în care simțământul sărăciei firii noastre s-a eliberat într-un strigăt al purității de o asemenea forță încât ea a devenit receptacolul lui Dumnezeu în creație. Imaginați-vă întreaga creație ierarhizată în forma unei piramide după gradul de suspin după Dumnezeu. Într-o astfel de piramidă, Sfânta Fecioară este în vârf.
Legată ontologic de firea omenească, cu toate vicisitudinile acesteia, ea este punctul cel mai înalt al oricărei făpturi, principiul omenesc ce cheamă mântuirea. Ea acoperă toți oamenii și adună toate chemările lor. Prin ea, asemeni unei piramide ce ar descinde din înaltul cerului, Dumnezeu pătrunde în omenire.”
-
Chișinăul interbelic – alte evocări (ne)sentimentale
Autor(i): Diana Vrabie
Nr. pagini: 517 pagini
Editura: Eikon
„Antologia cuprinde, în rezultat, o selecție de peste 100 de texte, tot atâtea mărturii ale unei realități edilitar-culturale, social-politice și economice, din care răzbat reverberații asupra etapelor fundamentale ale Basarabiei interbelice, în general și ale Chișinăului, în special. Acestea încep cu proclamarea autonomiei Basarabiei și formarea Sfatului Țării, acțiuni soldate cu Unirea Basarabiei cu România, din 27 martie 1918 și, în consecință, cu o serie de măsuri de naționalizare a provinciei, între care, unificarea calendarelor, adoptarea grafiei latine, declararea limbii române drept limbă oficială și introducerea ei în administrație și armată, naționalizarea școlii prin organizarea de cursuri pentru profesori, studenți și elevi, inaugurarea tipografiei „România Nouă”, editarea și distribuirea gratuită a cărților, crearea unei infrastructuri educaționale de bază, inaugurarea Facultății de Teologie și Facultății de Științe Agricole, crearea unei Școli de Arte Frumoase și a Teatrului Național, înființarea unui Post de Radiodifuziune pentru formarea simțului artistic și cultura limbii, naționalizarea justiției și unificarea legislativă, întemeierea Școlii Elementare de Comerț și a Școlii Practice de Comerț „Corneliu Antonescu”, dar și a Societății economice, redenumirea străzilor și firmelor magazinelor, dezvelirea monumentelor lui Ștefan cel Mare și al Regelui Ferdinand I, a bustului lui Zamfir C. Arbore etc. și, sfârșesc prin declanșarea celui de-al doilea război mondial și… cucerirea Chișinăului, care-i va schimba fața în mod catastrofal. Imaginea Chișinăului distrus răzbate din articolele lui C. Panaitescu, Sergiu C. Roșca ș. a., dar și din anexele antologiei, privind evaluarea distrugerilor aduse clădirilor și instalațiilor publice din Chișinău.”, Diana Vrabie
-
Arhiva Rugului Aprins 10 – Petece de neșters
Autor(i): Ștefan Todirașcu
Nr. pagini: 298 pagini
Editura: Eikon
„Avea un suflet cald şi aparent fragil, o deosebită carismă, neostentativă, puţin pedantă, inspirând pace ȋn sufletul celorlalţi, şi un uşor umor, niciodată incisiv sau sarcastic. Cu un zâmbet blând pe faţă şi cu lumină ȋn ochi, cu o intuiţie a sufletului uman, deşi uneori părând celorlalţi puţin naiv din cauza păstrării sale ferme ȋn cele ale credinţei ȋn Dumnezeu şi a ȋnaltelor idealuri etice, deschidea inimi, ȋnchega prietenii, punea pe gânduri ȋnverşunaţi oponenţi sau duşmani. Avea din aluatul preţios al elitei intelectualităţii noastre şi deborda aceeaşi energie spirituală şi disponibilitate întru ale cunoaşterii ca Mircea Vulcănescu. Iradia o mare erudiţie, era stimat şi apreciat. Caracterizat prin vorba sa aleasă şi prin gândirea sa limpede, ȋntraripată şi pătrunzătoare, fără să facă politică, fără a se avânta ca alţi colegi de generaţie ȋn polemici, peroraţii şi diatribe, a legat multe amiciţii şi prietenii ȋn rândurile intelectualităţii ȋn perioada interbelică, când era ȋn plină tinereţe, de afirmare. Printre prieteni se număra şi Eugen Ionescu, autorul furtunosului Nu din 1934. Prietenii a alcătuit şi ȋn perioada imediat postbelică de aşezare furtunoasă a comunismului, ani când era ȋn primă maturitate, dar toate prieteniile au fost apoi mult filtrate şi reduse ȋn perioada neagră de teroare a regimului, pe când intrase ȋn anii deplinei maturităţi. După război frecventează ȋmpreună cu mulţi alţi intelectuali grupul Rugul Aprins de la Antim ȋn anii stăreţiei Părintelui Vasile Vasilache.”, Horia Ion Groza