-
Amortizor de fericire
AUTOR: Adrian Păpăruz
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 140
EDITURA: Eikon
tu inventezi cuvinte-ncâlcite,
pe fluturi încaleci să zbori după melci,
pictezi pe-amintiri săruturi smintite,
balerină prin rai, alergând, te visezi…
eu mă tem de credințele mele,
port cuvintele tale, în noapte, fular,
mă dezbrac de-ntrebări pân’ la piele,
din inimă, orb, îmi sculptez felinar…
așa ne petrecem și această uitare,
la porți de cer, cerșind tăcuți,
în Ochi nu mai avem nicio culoare,
și dorul ni se stinge iar, suntem pierduți…
-
Roșu
AUTOR: John Logan
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 73
EDITURA: Eikon
John David Logan (n. 24 septembrie 1961, San Diego, California, SUA) este dramaturg american, scenarist, producător de film și producător de televiziune. Părinții săi au emigrat în Statele Unite din Irlanda de Nord, iar el este cel mai mic dintre cei trei copii. A studiat la Universitatea din Northwestern, pe care a absolvit-o în 1983. A fost nominalizat de trei ori la premiile Oscar; de două ori pentru cel mai bun scenariu original pentru filmele Gladiatorul (2000) și Aviatorul (2004) și o dată pentru cel mai bun scenariu adaptat pentru filmul Hugo (2011) John Logan a fost un dramaturg de succes în Chicago cu mulți ani înainte de a trece la scenarii de film. Prima sa piesă, Niciodată păcătosul, spune povestea criminalilor Leopold și Loeb. Piesele sale ulterioare de teatru sunt Hauptmann despre răpirea fiului lui Lindberg și Riverview, o melodramă muzicală care are loc în celebrul parc de distracții Riverview Park din Chicago. Ultimele filme la care John Logan a lucrat ca scenarist sunt desenul animat Rango regizat de Gore Verbinsky, în care rolul principal de voce a fost jucat de Johnny Depp, adaptarea filmului după tragedia lui Shakespeare, Coriolanus, regizată de Ralph Fiennes, ecranizarea cărții Invenția lui Hugo Cabre, regizată de Martin Scorsese și al 23-lea film despre James Bond, Skyfall. Acțiunea piesei Roșu se petrece în 1958 în New York, când artistul Mark Rothko primește cea mai mare comandă din lumea artei, aceea de a crea o serie de picturi murale pentru restaurantul The Four Seasons din noua clădire Seagram de pe Park Avenue. Sub privirea atentă a tânărului său asistent Ken și sub prezența amenințătoare a unei noi generații de artiști, Mark Rothko se confruntă cu cea mai mare provocare a sa de până atunci. El trebuia să creeze o lucrare definitivă pentru un cadru extraordinar. Roșu este o relatare emoționantă și convingătoare a unuia dintre cei mai mari artiști ai secolului XX. Montată pentru prima oară la Teatrul Donmar Warehouse din Londra în decembrie 2009, importată în primăvara lui 2010 pe Broadway, a primit șase premii Tony, iar acum aceeași piesă este la Satu-Mare în premieră națională.
-
Scrisori către sine
AUTOR: Matei Agachi
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 112
EDITURA: Eikon
De multe ori oamenii nu apreciaza minunile care se petrec in vietile lor. Oare de ce? Pentru ca au o viziune „idealista” despre viata. Desigur „ideal” ar fi sa nu le fie niciodata greu, sa nu intampine dificultati in ceea ce fac, sa fie totul lin si usor de la un capat la altul. Dar nu este asa, si pentru ratiuni bune. Creatorul a conceput lumea aceasta in asa fel incat totul sa evolueze. Fara o opozitie a parcursului lin nu ar exista evolutie, si nici mentinere.
Oamenii sunt diferiti, cu background-uri diferite, mai fericite sau mai putin fericite. Toti evolueaza in moduri unice. Nici caderile nu sunt destinatii finale ale disperarii ci urcusuri paradoxale, manifestate prin experienta dobandita. Chiar si cele mai intunecate fapturi, diavolii, cum ii numesc unii, sunt spirite care au posibilitatea de a se intoarce ,si a deveni spirite de lumina. Si nu numai ca au posibilitatea dar aceasta este si menirea lor ca si a oricarui spirit de altfel. Dumnezeu ii vede ca pe niste fiinte nedesavarsite, care nu au reusit inca sa iasa din egoismul propriu, dar pe care ii asteapta, desi nu ii poate forta, deoarece acestia, ca si oamenii au liberul arbitru. Dar nu sunt considerati rai, monstri sau mizerabili. Desigur, actiunile lor nu sunt bune, dar pentru Creator care este desavarsit si pur, nimic nu este rau ci toate sunt desavarsite si bune, iar raul este intotdeauna intors inspre bine.
-
Ultimele fabule închipuite ale lui Urmuz în imaginarul autorului – Ediția a II-a
AUTOR: Romulus Sălăgean
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 118
EDITURA: Eikon
IV
Un mascat și o mascată
Duceau lipsă de prelată.
Și l-au rugat pe Ulise
Să-i ascundă în culise.
Ulise urzea un plan
Pentru războiul troian,
Neștiind că Penelopa
A speriat Europa.
„Odiseus! Odiseus!
Strigă el ca Homo Deus –
Nu umbla de colo-colo
Că n-oi fi tu Marco Polo!”
Ody scoase o sirenă
Ce se-agățase-n antenă
Și a exclamat: „Mégère,
Să mi-o pui la frigider!”
MORALA
Zombi sau omul nou.
-
Vitralii incolore
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 444 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Nu mai m-a vizitat la opera, n-a mai telefonat. A venit muntele la Mahomed. Vorba sa fie. E chiar pe dos. Stam intr-un cabinet de spital si conversatia treneaza. Am o dispozitie amara, el mi-a transmis-o. L-am vazut altadata intunecat, napraznic, rau, chiar sadic – nu exagerez? Epitetul l-am inventat pe cand tineam sa-l blamez, stie dumnezeu de ce sa-l blamez? facem atatea lucruri fara noima, ne aprindem din te miri ce, parjolim in jur, si absolut gratuit, fiindca ni s-a nazarit, pur si simplu nazarit. L-am vazut in toate felurile, dar mahnit nu. In celelalte cazuri stiam sa ma descurc, gaseam antidotul, am un sistem defensiv bine pus la punct. Nu gresea cand spunea ca sunt cazona, in sensul asta da! sefa de promotie la Saint-Cyr. Agresorii, cotropitorii, infumuratii conchistadori n-au nicio sansa cu mine. Dar cand e mahnit? Toata stiinta militara imi apare total inutila. Sa ma apar de mahnirea lui? Sa pornesc cavalcada, s-o pun pe fuga? Mahnirea e de plumb, n-ai cum s-o urnesti. Si in acelasi timp imponderabila, nimic n-o poate dobori. Chiar aceasta impresie mi-o face, de pradat. Ce e cu tine, Don Juan? Ce e cu tine si nu spui? si eu nu pot sa ghicesc? M-ai legat fedeles, doar ochii mai pot sa-i misc. Sa strapung, sa scrutez… Si nimic. Nu stiu de unde sa te apuc, nu stiu nici ce sa spun, m-am prostit de tot. Trancanim, nu conversam. Ca doi navetisti de pe santiere diferite, in acelasi compartiment de tren, sau doi pensionari necunoscuti facand coada la hartie igienica.
Dumitru Popescu, Vitralii incolore -
Teatrul vârstelor
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 346 pagini
Anul apariției: 2020
Editura: Hoffman
Din zece în zece ani – cu aproximație, desigur, – suntem mereu altcineva. Amintiți-vă cât de crud ne smulge adolescența din copilărie, implicându-ne în primele aventuri sentimentale și în căutarea drumului. Și cum, apoi, atrași de tumultul bâlciului care este viața, alegem ceva pe care îl declarăm „al nostru”. De atunci, ca membrii altei familii, ctitorim corpul material al unui vis manoleic – ce ajunge să fie palat sau cocioabă, alveolă de beton sau biserică personală. Pentru ca, într-un târziu, mintea să ni se trezească în posesia schelăriei unui roman, mai voluminos sau mai firav, pe care cei mai mulți nici nu apucă să-l citească. Și, în sfârșit, să fim chemați pentru a ne pregăti de călătorie, una cu toate că nesfârșită, fără niciun bagaj.
Toate acestea le găsim în teatrul vârstelor omului.Dumitru POPESCU
-
Pamella
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 192 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Acest cel mai recent roman al scriitorului Dumitru Popescu a aparut cu prilejul implinirii exceptionalei varste de 93 de ani.
Romanul are in centru o intelectuala ce imbina inalte virtuti spirituale cu o feminitate fascinanta si o debordanta pasiune a trairii, a devorarii placerilor vietii.
Implicit, personajul traieste si conflictul dintre o supervitalitate si o dogma morala incompatibila. -
Muzeul de ceară. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 282 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Eroul lui Dumitru Popescu este, la inceputul romanului, un sef respectat, adulat, temut. Despina (care si-a asumat din capul locului, printr-un soi de contract cu sotul ei, foarte tanar pe atunci, raspunderea pentru „plenitudinea vietii lui intime”) i-a alcatuit si o „curte”, de rude si de cunoscuti, care, in cite o seara, il distreaza cu glumele lor, il relaxeaza, il scot din priza. Primul capitol il arata pe Harnagea in mijlocul „curtii lui”. Autorul creioneaza citeva portrete memorabile. Sergiu insusi ne apare ca un om tare (pe situatie si pe sine), capricios, brutal si stiind perfect ca toti musafirii depind prea mult de el ca sa ii fie cu adevarat prieteni. La fel de repede si de sigur sunt portretizati colegii lui Harnagea, la sedinta de la minister, in capitolul al doilea.*Sergiu urmeaza o scoala de machiavelism. Invata sa atace si sa se apere, sa se disimuleze, sa fie dur si ipocrit, direct si ocolit, dupa imprejurari. Invata mai ales sa suporte umilintele: aceasta e scoala cea mai grea. Scoala carierismului si a puterii. Tactica si strategia obtinerii puterii sunt studiate meticulos de D. Popescu, cu bune intuitii psihologice. Harnagea, intors acasa dupa ce a fost uns director, la Despina lui fara de care n-ar fi izbutit nimic, simte brusc fragilitatea de portelan, raceala calculatei femei.*Construit strans, fara labartare, scris cu mana sigura, extrem de autentic, plin de observatii de viata, dar si de idei, Muzeul de ceara este un bun roman social si psihologic, care se citeste pe nerasuflate.Nicolae Manolescu, „Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu” -
Muzeul de ceară. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 278 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Eroul lui Dumitru Popescu este, la inceputul romanului, un sef respectat, adulat, temut. Despina (care si-a asumat din capul locului, printr-un soi de contract cu sotul ei, foarte tanar pe atunci, raspunderea pentru „plenitudinea vietii lui intime”) i-a alcatuit si o „curte”, de rude si de cunoscuti, care, in cite o seara, il distreaza cu glumele lor, il relaxeaza, il scot din priza. Primul capitol il arata pe Harnagea in mijlocul „curtii lui”. Autorul creioneaza citeva portrete memorabile. Sergiu insusi ne apare ca un om tare (pe situatie si pe sine), capricios, brutal si stiind perfect ca toti musafirii depind prea mult de el ca sa ii fie cu adevarat prieteni. La fel de repede si de sigur sunt portretizati colegii lui Harnagea, la sedinta de la minister, in capitolul al doilea.*Sergiu urmeaza o scoala de machiavelism. Invata sa atace si sa se apere, sa se disimuleze, sa fie dur si ipocrit, direct si ocolit, dupa imprejurari. Invata mai ales sa suporte umilintele: aceasta e scoala cea mai grea. Scoala carierismului si a puterii. Tactica si strategia obtinerii puterii sunt studiate meticulos de D. Popescu, cu bune intuitii psihologice. Harnagea, intors acasa dupa ce a fost uns director, la Despina lui fara de care n-ar fi izbutit nimic, simte brusc fragilitatea de portelan, raceala calculatei femei.*Construit strans, fara labartare, scris cu mana sigura, extrem de autentic, plin de observatii de viata, dar si de idei, Muzeul de ceara este un bun roman social si psihologic, care se citeste pe nerasuflate.Nicolae Manolescu, „Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu” -
Timpul lepros
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 352 pagini
Anul apariției: 2020
Editura: Hoffman
In primavara anului 1968, un eveniment editorial de exceptie a avut darul sa anime climatul social al momentului: in librarii aparuse volumul „Biletul la control” semnat de redactorul-sef al ziarului Scanteia – Dumitru Popescu…
…Dizertatia filosofica nu era, insa, un scop in sine, ci doar canavaua pe care Dumitru Popescu tesea cu abilitate fierele unei realitati sociale cu luminile si cu umbrele ei. Noutatea unei asemenea prezente gazetaresti era coplesitoare. Pentru prima data de la instaurarea noului regim, intr-un ziar oficial (si inca ce ziar!) se tipareau nu platitudini si texte fade, nu indicatii „pretioase”, nu directive care „trasau linia partidului” intr-un amalgam de cuvinte cu sensuri initiale stalcite, distorsionate, ci reflectii lucide, dezbateri vii de idei asupra unor subiecte care nu mai aveau coloratura de partid. Pentru prima data in acei ani cititorul traia senzatia unei lecturi proaspete, in afara sabloanelor, mustind de viata, care spargea gheata dogmatismului din presa romaneasca.
-
Spațiile dintre negru și alb
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 330 pagini
Anul apariției: 2020
Editura: Hoffman
— Catre ce se indreapta Romania? Ce societate se construieste acum la noi?
— Se construieste? Cred ca suntem de-abia in faza demolarii a ceea ce s-a construit. Probabil faza va fi foarte scurta. Daca intr-un an productia industriala s-a redus la jumatate, aritmetic vorbind ne-ar mai trebui inca unul pentru a ajunge la punctul zero. Dupa care, banuiesc, va urma o remodelare, conform scenariilor organismelor internationale. Vechea strategiea fost inmormantata: am pierdut legatura cu lumea a treia, sursa noastra de materii prime si debuseul produselor industriale. Am sperat ca vom fi primiti in clubul superdezvoltatilor? Poate, pentru a ni se da o livrea. Vom avea, neindoielnic, investitii straine, dar in altfel de industrii, probabil din ramurile usoara si alimentara, pentru care oferim materie prima si mana de lucru ieftina (dupa o explozie a somajului, dupa o ruinatoare inflatie, dupa o brutala reasezare a profesiilor, astfel incat otelarii, minerii, chimistii sa devina tesatori si confectioneri de camasi, iar constructorii de masini, de nave, avioane, autoturisme, camioane, tractoare etc.,. branzari si carnatari de elita). Ca am muncit degeaba o jumatate de secol, nu va mai conta pentru generatiile viitoare, totul se va trece la profit si pierdere. -
Elefanții de porțelan. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 254 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Abia acum descoperim ca au dansat in manej elefantii de portelan.
Sub cupola vastelor fantezii s-a produs o gigantocratie fragila. Cu trecerea timpului, marele spectacol istoric ingropat in amintire va deveni fascinant.
Dar cat se va mai putea recupera din craterul plin de fantome retractile? Iata de ce va fi nevoie sa se asculte ecoul agonic al chiar uneia dintre vietile sparte.
Cartea este scrisa pentru cei ce vin, superbi in curiozitatea lor pura.Autorul -
Elefanții de porțelan. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 284 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Aceasta carte s-ar fi dorit o caseta cu pandantive de epoca. Din punct de vedere artistic, s-ar putea sa fi ramas un simplu deziderat. Cu desavarsite sigur este ca in acest sipet de hartie se ingramadeste, totusi, epoca, in ceea ce a ramas dupa ardere, si nu a devenit cenusa. In zgura rascolita cred ca se afla firicele de metal pretios, pepite de aur, sclipiri de pandantiv. Nu exista epoca sterila decat in judecatile simpliste. Unii sunt interesati sa descopere si sa expuna bolovanii de piatra stearpa ramasi pe prundisul timpului dupa o jumatate de secol. Personal caut aici nu contururile unei heraldici politice, ale unei marci de sistem, ci formele particulare imbracate de umanitate intr-o experienta istorica socanta prin noutate, criticabila, cu suflu scurt si a carei efemeritate este acum usor de calificat drept predestinata. Nu ne intereseaza aici decat esenta etern umana, ascunsa in buna masura privirilor contemporanilor de haina unui specific incriminat de criticii habotnici ca fiind rau famat.
-
Eclipsă în „cetatea soarelui”
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 440 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Dar ce cauta limba de lemn in gura groparilor lui? De ce se canta aceleasi „patetice” ca la inceputul comunismului: revolutie, eroism, martiraj, libertate, fericire? De ce iluzionisti stangaci incearca sa faca din negru alb, din prabusire inaltare, din pierdere castig? De ce iarasi forumuri, tribune, bolboroseala? De ce din nou didactica uscata, e drept, fara doctrina, dar preocupata sa imbrobodeasca, sa acopere plagile cu grotesca vopsea trandafirie?
Ce s-a schimbat, in realitate.
Ceva n-a murit, si ceva nu s-a nascut inca.Dumitru POPESCU – Eclipsa in „cetatea soarelui” -
Amurg istoric. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 348 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Iata, asadar, de ce era necesara cartea lui Dumitru Popescu. Ea ne invita sa aruncam o privire asupra unei lumi pana la care curiozitatea cetateanului de rand nu putea ajunge: lumea liderilor comunisti… Dand seama de aceste momente si personalitati, Dumitru Popescu e prima memorie mai acatarii care se lasa exploatata pentru a dezvalui generatiilor de azi enigmele lumii comuniste. Suficient argument pentru a-i considera cartea un eveniment editorial.
Ion CRISTOIU -
Amurg istoric. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 404 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Adevaruri, care merita alte adevaruri, care demonstreaza cat de importanta este competitia adevarurilor. Adevaruri care, prin forta sugestiva a esteticii autorului, impun o mare personalitate literara, in galeria valorilor spirituale postdecembriste.
E un paradox: mult injuratul ideolog al socialismului ceausist se dovedeste un exceptional analist al perioadei respective si un nume valabil al noii culturi romane.Adrian PAUNESCU -
Ieslea minotaurului
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 184 pagini
Anul apariției: 2024
Editura: Hoffman
SIMPLIFICARE GENERALA
Luna-si scutura furioasa
pletele carunte
ca o lady Macbeth sacaita de constiinta anxioasa
a molaului partener la crima.
Pe sus se pune din nou la cale ceva,
in sali inghetate
abia atinse de lumina sfesnicelor cu seu.De jur imprejur s-au ridicat tepi inalti de otel
Si, in varfuri, balize rosu-violet –
insangerate capete de extraterestri.
Ce puncteaza focurile
sangelui neomenesc?
Se rostogolesc valuri de ceata stacojie
peste pavilionul psihiatric
unde am o fereastra libera
ca sa spionez.
Un caine lup proaspat avansat
face apelul cainilor lupi
din subordinea sa.Se pare ca noaptea aceasta
va fi lipsita de dimineata.
Asa cum de la un timp
diminetile sunt lipsite de zile.
Nu mai am trebuinta
de cele patru ipostaze diurne
surprinse de Michelangelo,
cum nu-mi mai sunt folositoare anotimpurile.
O noapte perpetua
intr-o iarna constanta
ar simplifica portiunea noastra de univers,
ar starpi virusul latent al romantismului
lasand tenebrele sa exulte
ca gitanele in valvataile unui flamengo.Luna s-a mai limpezit,
se spala pe fata cu zapada carbonica,
imprastiind fumurile betiei.
In sfarsit, o privire.
Cum se vede: nebunia incalceste chiar
nodul gordian.
Altceva ne trebuie:
un teren cu lame de argint
crescute vertical,
o padure de sabii circaziene…
Oricum, mult metal subtire, ascutit,
ca sa putem dansa
taindu-ne elegant, felie cu felie,
pana la oasele curate
ca fildesul slefuit.„Mai exista o solutie, ar spune luna,
imbata-te cu vaporii planetei Mercur!”
Ce buna sfatuitoare!
Lady, zapada carbonica, extraterestrii,
ceata sangerie, cainele lup cu stea la petlita,
lamele, fildesul,
poarta spre tenebrele patimase…
Prea destul! -
Focul de paie. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 308 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
„Remarcabila este si faza in care a intrat un intelectual hiperanalitic ca Dumitru Popescu, care in romanele publicate in jurul anului 2000, adica Pasajul, Omul zapezilor si Focul de paie a dat, ca nimeni, pregnanta unor medii sociale in prefacere, tinandu-se la o inaltime analitica, dar si sintetica, dupa mine, fara egal. Sunt cu totul convingatoare descriptiile sale de mediu din primul roman citat, dezbaterea de idei social-politice din cel de-al treilea, dar mai ales translatia de la socialism la capitalism din destinul personajelor Omului zapezilor, roman de mare densitate caracterologica si superba finete morala, scris fara parti-pris-uri si fara revulsii, ale unui fost inalt demnitar comunist, actual mare scriitor roman. Aceasta proza contine aptitudinea de a deveni exponentiala pentru dinamica societatii noastre, asezandu-l pe Dumitru Popescu in plina reverberatie a actualitatii, la modul grav, serios.”
„Discursul unui septic sceptic”, 2011Paul Everac -
Focul de paie. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 342 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
„Remarcabila este si faza in care a intrat un intelectual hiperanalitic ca Dumitru Popescu, care in romanele publicate in jurul anului 2000, adica Pasajul, Omul zapezilor si Focul de paie a dat, ca nimeni, pregnanta unor medii sociale in prefacere, tinandu-se la o inaltime analitica, dar si sintetica, dupa mine, fara egal. Sunt cu totul convingatoare descriptiile sale de mediu din primul roman citat, dezbaterea de idei social-politice din cel de-al treilea, dar mai ales translatia de la socialism la capitalism din destinul personajelor Omului zapezilor, roman de mare densitate caracterologica si superba finete morala, scris fara parti-pris-uri si fara revulsii, ale unui fost inalt demnitar comunist, actual mare scriitor roman. Aceasta proza contine aptitudinea de a deveni exponentiala pentru dinamica societatii noastre, asezandu-l pe Dumitru Popescu in plina reverberatie a actualitatii, la modul grav, serios.”
„Discursul unui septic sceptic”, 2011
Paul Everac -
Dunărea, aurul României
Autor(i): Adrian Eugen Cristea, Marius Marinescu, Mihai Mitran
Nr. pagini: 292 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Ne bucuram ca avem un mare fluviu, Dunarea, si o delta cum nimeni in lume nu are. Beneficiem de existenta ei si asistam la o dezvoltare rapida a tot ce exista in aceasta parte de lume,chiar si la transformari in viata sociala a locuitorilor.
Evolutia este buna si aducatoare de satisfactii.
Speram ca, intr-o perioada scurta de timp, intreaga delta si litoralul pe care-l are Marea Neagra, sa devina un complex turistic deosebit de civilizat care sa fie cautat in sistemul international. -
Drumuri europene
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 262 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Voci de osteni batrani, ragusite si ingrosate de emotie!
Grenadieri, cuirasieri, cavaleristi din garda ale caror picioare si brate au ramas, pe campurile de lupta de la Austerlitz sau Marengo, la lena sau Friedland, la Burgos ori Saragossa, la Wagram sau la Borodino. Eroii schilozi ai marilor campanii napoleoniene. Au iesit in carje sa-si intampine idolul.
Deodata… insisi pasii lui.
Marunti, fermi, apasati, producand o sonoritate grava in marea curte de la Hôtel des Invalides.
Se asterne o liniste stranie, ca intr-un oras mort. Apoi, ca la o comanda nevazuta, zidurile bubuie:
— Vive l’Empereur! Vive l’Empereur!
…Ecoul marilor emotii ce, cu un secol si jumatate in urma, au bantuit ca o furtuna pieptul barbatilor cu care imparatul spulberase toate armatele lumii, se pierde pe nesimtite in noapte…
Luminile se sting.
Coloanele de piatra sunt inghitite de intuneric una cate una.
In golul imens, istoria curge, neauzita.
Intr-un tarziu, in linistea inghetata a Domului, rasuna pasi. Umbla fantomele. Grav, sacadat si trist, se aud pasii celor cincizeci de ofiteri care aduc pe umeri sicriul cu ramasitele pamantesti ale imparatului. Se opresc in fata statuii. Lumina reflectoarelor aluneca incet, lintoliu alb de ingropaciune. Un reflector isi apleaca, omagial, fascicolul pana la picioarele imparatului de piatra, strecurandu-l apoi sub lespezi.
Din nou liniste, din nou golul negru al vremii si al noptii.
Hôtel des Invalides reintra in impasibilitatea sa istorica.
Spectacolul costa 5 franci. Are la baza un magnetofon, cateva reflectoare bine amplasate, un text concis si sobru, o ingenioasa idee regizorala si, desigur, curtea si galeriile interioare de la Hôtel des Invalides.Dumitru POPESCU, Drumuri europene -
Diformitatea liniilor în portret
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 428 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
In anii 1995-1996 am tinut in presa o rubrica zilnica sub titlul „Panorama tranzitiei”. Consemnam anomaliile sociale, morale si psihologice ale etapei, modul distorsionat, hidos dar si ilar in care romanii se adaptau (din instinct si cu fler) imperativelor noii vieti comunitare – totul reiterat de fapt, caci fusese impregnat in filmul genetic antebelic.
Rasfoind modesta cronica a „chinurilor facerii” acestui destin romanesc redivivus, i-am gasit o oarecare semnificatie: aceea de album cu instantanee, in care adultul de astazi sau, ma rog, junele maturizat prematur, isi descopera mimetismul infantil ce-i anunta personalitatea.
Am facut o selectie din cotidiana prestatie publicistica de aproape doi ani, alegand ce mi s-a parut mai pregnant sub raportul anticiparii portretului romanesc actual (inca incomplet conturat), incarcat de linii diforme – dramatice, dar si comic grotesti – ce incep sa ne sperie. Se ofera astfel cititorilor punctele de plecare ale unei evolutii (sau involutii) pe care nimic nu pare sa o mai poata opri sau corecta. -
Cronos autodevorându-se. Volumul 6
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 356 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Reactivarea la senectute a prieteniilor din pubertate si adolescenta genereaza un inimaginabil flux de energie psihica. In anumite privinte, efectul este egal cu o renastere, respectiv redobandirea dimensiunilor pierdute ale eului si conturarea unora noi, nebanuite. Cel mai important castig mi se pare confirmarea spontana a identitatii personale, intr-o categorica si luminoasa consecventa a evolutiei de la origini pana in cvasifinalul existentei. Spre batranete, poate si mai devreme, tot timpul ne intrebam daca mai suntem aceiasi care am pornit candva la drum, si de care nici nu prea ne mai aducem bine aminte. Ne controlam sinele prin pipaituri orbesti, ca sa ne convingem ca ne-am pastrat integralitatea, asa cum face cu trupul sau amputat un invalid. In buna masura, sentimentul de nesiguranta in viata vine tocmai din aceasta incertitudine a dainuirii complete, din teama ca nu mai suntem cei din startul cursei, pe care i-am iubit; nostalgia ne face sa suferim ca niste rataciti irecuperabili. Degeaba rasfoim albume cu fotografii sau ne descoasem parintii, pana nu mor, cum eram, ce faceam, caci nu ne recunoastem in aceasta documentatie decat partial, fulgurant, ceea ce ne sporeste si mai mult secreta suferinta. Aproape uitam de inceputuri, nevoiti sa ne rememoram fiintele de la linia intrebuintarii publice active, ceea ce ne da sentimentul stanjenitor si amar ca nu avem un inceput, sau ca am fost taiati de la jumatate ramanand doar cu bustul, si ca faptura aceasta fara picioare se sprijina pe un soclu inert. Neputinta evaluarii personalitatii in contiguitate organica si armonioasa cu varsta de aur, atat de voalata, ne submineaza grav, determinandu-ne sa ne banuim de infidelitate fata de nucleul original, chiar de tradare, sa ne suspectam de involutie, in cel mai bun caz de zigzaguri si sinuozitati penibile.
Dumitru Popescu, Disperarea libertatii -
Cronos autodevorându-se. Volumul 5
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 418 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Nu as da acest gir de putere celor care au desfiintat Partidul Comunist. Nu ei au dizolvat partidul, sa ne intelegem! Partidul s-a autodizolvat. Si, de acest crah penibil, rusinos, se face vinovat inaintea comunismului romanesc, Nicolae Ceausescu insusi. Aceasta este culpa lui, nu bazaconiile care i s-au pus in carca: subminarea economiei, uciderea a 60000 de timisoreni, imbogatirea pe spinarea poporului. Partidul n-a putut vorbi in clipa fatala, n-a putut protesta, nu s-a putut opune, fiindca dupa fuga lui Ceausescu n-a mai avut niciun purtator de cuvant, niciun cap responsabil activ, niciun fruntas veritabil care sa preia carma si sa faca sa navigheze corabia pe furtuna. PCR nu avusese decat un singur lider, un singur patron, un singur stapan. Si cand acesta si-a luat talpasita, a ramas ca un sat fara caini. Sub masca falei, a fortei si grandorii, Nicolae Ceausescu distrusese incet-incet partidul, transformandu-l intr-o fantose. Ii luase vigoarea si mobilitatea, imbolnavindu-l de o obezitate monstruoasa, ii rapise reactivitatea normala a sistemului nervos, si pana la urma, vointa, obligandu-l sa-l aclame toata ziua pe el, sa-si dea adeziunea neconditionata la orice fleac emanat de gandirea lui mediocrizata. Ii interzisese sa aiba opinii critice, sa gandeasca liber, sa-si exprime discernamantul politic, sa manifeste initiativa si sa formuleze concluzii, sa apere rationalitatea, ca valoare suprema, impotriva oricui i-ar fi adus atingere, inclusiv a sa, a lui N.C.
Dumitru Popescu, Angoasa putrefactiei