Editura de carte

Autor(i):  Scarlat Demetrescu

Nr. pagini: 592 pagini

Anul apariţiei: 2020

Editura:  Prestige

Intrebarea e fireasca si merita sa primeasca un raspuns. Prezenta lucrare este fructul comunicarilor entitatilor spirituale superioare, Lumini ale Cerului, care au reve­lat Adevarul catorva iubiti frati ai lor de pe pamant1. La aceste comunicari am adaugat, in prima carte a lucrarii, cunostintele ezoterice publicate pana in prezent, in a doua carte vorbind doar Cerul prin trimisii sai.
Asadar, aceasta lucrare este un manunchi de cunostinte adunate de la diferiti autori, din relatarile marilor lucizi spirituali pe care i-a avut pamantul pana acum, dar mai ales din comunicarile primite de la marile Lumini Ceresti.
Desigur, adevarurile descrise in acest tratat vor depasi intelegerea multimii. Numai entitatile spirituale evoluate le vor intelege, aprecia, sorbi cu nesat, pana la ultima pagina. Cei care inca nu se ridica la nivelul acestor destainuiri, vor zambi, socotindu-le fantezii, rataciri ale unor minti bolnave. Acestora le recomand cu insistenta sa inchida cartea si sa nu o mai citeasca, deoarece, intr-adevar, le tulbura mintea si mersul vietii.
Sa dea Domnul ca Lumina, ca adevarurile expuse in aceasta opera, sa se reverse in sufletele semenilor mei, iar razele ei binefacatoare sa-i conduca pe calea binelui si a iubirii
*   *   *
Iubite cititor, daca am putut face putina lumina in sufletul tau, ma voi simti fericit cand voi fi sus. Dar daca cele scrise aici ti s-au parut visari sau fantezii, iti cer iertare ca ti-am tulburat ideile si ti-ai pierdut timpul cu citirea acestei carti.
Insa, iti afirm, in fata lui Dumnezeu, ca tot ce am scris nu e de la mine – caci si eu sunt un om ca orice om – ci sunt ideile, gandirea celor din lumea tacerii, din lumea luminii eterice.
Vor veni dupa mine altii, care vor semana idei si mai inalte, profunde si sublime. Ceea ce n-am putut face eu vor face urmasii mei, caci asa e legea firii, legea evolutiei.
Iti multumesc Parinte ca m-ai invrednicit sa ma achit de ceea ce duhul meu a promis inainte de a veni in lumea trupeasca. Amin!

Autor(i):  Scarlat Demetrescu

Nr. pagini: Vol. 1 – 432; Vol. 2 – 432; Vol. 3 – 256

Anul apariţiei: 2020

Editura:  Prestige

Stiu de pe acum ca cititorul, pe la o vreme, are sa se opreasca din cetitul lui sI iI va veni in minte intre barea: dar de unde stie autorul acestei cartI de aceste mistere ale uni¬versului?
Intrebarea e fireasca sI merita sa aiba un raspuns: pre¬zenta lucrare nu este decat fructul comunicarilor spiritelor superioare, lumini ale spatiilor infinite, ce au fost date la cativa iubitI, fratI ai lor de pe pamant.
La aceste comunicari am adaugat sI din ceia ce s’a scris pana acum.
Prezenta lucrare, dar, este un manunchiu de cunostiinte adunate din diferitI autori, din afirmarile ma rilor lucizi spiri¬tuali, pe care I-a avut pamantul pana acum, dar mai ales din comunicarile ce le-am primit de la marile lumini ceresti.
Desigur, cele ce vor fi descrise in acest tratat vor trece de intelegerea multimei. Numai sufletele mai evoluate le vor in¬telege, aprecia, sorbi cu nesatiu, pana la ultima pagina. Cei neajunsI la nivelul acestor destaI nuiri, vor zambi, socotindu-le ca fantezii, ca rataciri ale unor mintI bolnave. Acestora le re¬comand cu insistenta sa inchida cartea, sI sa nu-o mai ci¬teasca, caci, in ade var, le turbura mintea sI mersul vietii lor.
Dee domnul ca lumina, ca adevarurile expuse in aceasta carte, sa se reverse in sufletele semenilor mei sI ca razele lor binefacatoare sa-I conduca pe calea binelui sI a iubirii.
Ce minte redusa avea omul mii sI mii de ani inda rat! Ce greu isI ducea el traiul; prin cate suferinte nu a trecut omeni¬rea, urcand treapta cu treapta pana sa ajunga la libertatea de azi, la intelegerea lucrurilor, la cunostiinta legilor fizice, chimice, mecanice, biologice, care domina sI conduc lumile fizice!
Cand compari viata omului primitiv cu a celor din tarile civilizate de astazi, constatI o prapastie imensa. In adevar, omul in primele timpuri, fu asa de nestiutor ca isI ducea viata aproape ca un animal. Gol, flamand, gonit de fiare, omul ratacea cand pe marginea marilor, ca sa culeaga ceeace valurile iI arunca — plante, sau animale — cand prin paduri ca sa culeaga fructele arbo rilor, cand prin campii unde smulgea radacinile sI tulpinele suculente ca sa-sI as-tampere foamea. Azi, se rasfata in locuinte comode, ba chiar sumptuoase. Azi isI procura hrana chiar peste necesar. Azi se impodobeste cu haine scumpe sI mintea lui se inalta dela preocupa rile animalice de alta data, la chestiuni sub¬tile, inventiuni minunate, descoperiri stiintifice, probleme ce merg pana la infinit….