-
Memorii VOL.1-ERICH RAEDER
Autor(i): ERICH RAEDER
Nr. pagini: 136 pagini
An: 2020
Editura: Miidecarti
Cartea de față s-a născut din dorința și din obligația asumată de a contribui la cunoașterea trecutului. Nu vrea să suplinească munca acelor autori care, folosindu-se de izvoarele ce devin tot mai accesibile, atât în Germania cât și în străinătate, explică temeinic ultima jumătate de secol a istoriei Germaniei. Vrea mai curând să aducă o contribuție în acest sens.
-
Doi ani de foc pe Messerschmitt. Jurnal de front
Autor(i): General-maior (ret) Ion Dobran
Nr. pagini: 384 pagini
An: 2018
Editura: Favorit
Un fascinant „jurnal de război”, în fond însemnările zilnice, atât de pe Frontul de Est, cât și de pe Frontul de Vest, dintre 14 august 1943–9 mai 1945, ale locotenentului Ion Dobran, alias „Fachirul”, actualmente general-maior în retragere, ultimul as al aviației române de război și primul dintre vânătorii noștri care a trecut bariera a 100 de ani de viață, cu 13 avioane inamice distruse, 340 de misiuni la inamic și 74 de lupte aeriene în palmares, pilot pe Messerschmitt Me 109G în Escadrila 48 din Grupul 9 Vânătoare. Un erou autentic, un scriitor cu atât mai veridic și interesant.
-
Teatru. Volumul 2
Autor(i): Mihail Sebastian
Nr. pagini: 278 pagini
Anul apariției: 2022
Editura: Hoffman
Am gasit – din senin – un nou subiect de piesa de teatru. Mi-a intrat dimineata in cap (nici eu nu stiu cum) si pe urma toata ziua, pe strada, in tramvai, in autobuz, l-am tot mestecat si mestecat, pana cand seara – intors acasa – m-am asezat la masa si am scris „d’un trait” scenariul complet al actului I. Eram in asa excitatie, incat n-am mai avut rabdare sa fixez pe hartie si scenariul celorlalte doua acte. Am iesit, i-am telefonat lui Leni si m-am dus la ei cu gandul sa le comunic descoperirea. Cu o seara inainte imi spusesera ca le trebuie o piesa pentru Leni, Stroe, Ronea, Marian. Ei bine, voiam sa le spun, am piesa! Ce e si mai amuzant e ca in autobuzul 40, mergand spre Bulevardul Marasesti, in 8-10 minute cat a tinut drumul am schitat in minte si scenariul actelor II si III, gasind multe, neasteptate incidente. In felul asta, cand am ajuns la ei, le-am facut o expunere completa. Mare entuziasm. Si Leni si Froda afirma ca ar fi o lovitura! Toate bune! Dar trebuie sa scriu. Iata-ma in momentul de fata cu patru piese in brate – si niciuna din ele (nici macar „Alexandru cel Mare”), niciuna scrisa. Eu pot sa fiu un autor de teatru, chiar un fabricant de teatru, dar imi trebuie mai multa tenacitate, mai multa meserie. Vom vedea.
Prima insemnare despre proiectul piesei Insula, ramasa neterminata.
Mihail SEBASTIAN, Jurnal -
Teatru. Volumul 1
Autor(i): Mihail Sebastian
Nr. pagini: 258 pagini
Anul apariției: 2022
Editura: Hoffman
Voi incerca sa scriu piesa de teatru la care ma gandesc de catava vreme. Am vazut primul act uluitor de precis (pana la replica de Precis), asta-seara, in timpul spectacolului de la „Regina Maria”. Cu amintirile mele din vila Wagner, cu oarecari teme reluate din Renée, Marthe, Odette, as putea face un lucru gingas. Voi incerca – si, daca n-as fi obosit, daca n-as avea atatea lucruri de facut maine, cred ca as incepe chiar acum, desi e trecut de 1 noaptea, primul act.
Prima insemnare despre proiectul piesei Jocul de-a vacanta
Mihail SEBASTIAN, Jurnal -
-
Legea atracției în căsnicie
Autor(i): Paulette Kouffman Sherman
Nr. pagini: 192 pagini
Editura: For You
Creați-vă căsnicia ideală!
Iată cartea pe care o așteptai pentru a-ți salva sau îmbunătăți relația de cuplu!
Dacă îți dorești să simți din nou fericirea, romantismul și armonia în relația cu partenerul de viață, cartea Legea atracției în căsnicie îți oferă instrumente și soluții simple pentru a transforma căsnicia ideală în realitate. Dr. Paulette Kouffman Sherman, specialistă cu îndelungată experiență în dinamica de cuplu, îți împărtășește din descoperirile și metodele ei, printre care:
- cele 7 obiceiuri ale cuplurilor de succes
- secretul pentru a obține dragoste, grijă și atenție de la partenerul tău
- cum să fiți fericiți în mod regulat
- cum să fii creator în căsnicia voastră, nu victimă
- cum să treci de la deziluzie la speranță
- cele 4 etape ale iubirii și cum să le stăpânești
- ce stiluri de comunicare să folosești în cuplu
Ia măsuri chiar azi pentru a crea căsnicia visurilor voastre!
-
Codurile inteligenţei
Autor(i): Augusto Cury
Nr. pagini: 272 pagini
Editura: For You
Fermecător de prietenoasă și mobilizatoare, cartea Codurile inteligenței demistifică aura inteligenței ca fiind ceva greu de atins, rezervată numai unei elite.
Cu stilul său inconfundabil, izvorât din experiența lui clinică și din iubirea sa pentru oameni, dr. Augusto Cury explică în termeni simpli cum funcționează gândirea și cum să ne sporim inteligența emoțională. Ca medic psihiatru și cercetător în psihologie, el cunoaște în detaliu efectul traumelor și fricilor asupra inteligenței noastre emoționale, așa că ne oferă în cartea de față un sistem de coduri socio-emoționale, de atitudini care să ne deblocheze creativitatea, să ne extindă arta gândirii, să ne protejeze sănătatea mintală și să ne dezvolte excelența profesională.
Cu o abordare inovatoare, dr. Cury analizează funcționarea fiecăruia dintre aceste coduri și beneficiile lor, astfel încât să înțelegem cum să preluăm controlul asupra vieții noastre și să ne depășim temerile, nesiguranța și limitările.
Indiferent dacă ești părinte, profesor, medic sau manager, indiferent de vârstă și de preocupări, cartea Codurile inteligenței îți va oxigena mintea cu idei simple, dar prețioase, transformându-ți existența într-o aventură minunată!
-
O Istorie a Marii Uniri a Românilor
An apariție: 2017
Autor: ȘTEFAN LACHE
Nr. pagini: 228
Editura: Mass Media România de Mâine
Colecția Centenarul Marii Uniri, inițiată și publicată de către Editura Fundației România de Mâine, își propune să contribuie la cunoașterea procesului de făurire a statului național unitar român, a României întregite, precum și la înțelegerea semnificațiilor acestui măreț act istoric, încununat de Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
Colecția încorporează lucrări cu o arie tematică diversă, de la istoria Marii Uniri și până la înfăptuirea și confirmarea internațională a acesteia. Autorii lucrărilor care formează Colecția sunt profesori, conferențiari, cercetători din cadrul Universității Spiru Haret, cărora li s-au alăturat personalități ale vieții universitare și academice, profesori și cercetători de la Academia națională de Apărare „Carol I” și Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Moldova.
În cadrul lucrării care inaugurează această colecție, autorul său (și coordonatorul Colecției) analizează contextul social-politic, intern și internațional al realizării Marii Uniri, forțele politice românești care s-au situat în fruntea acțiunii unificatoare, momentele decisive ale realizării României întregite, importanța istorică a actelor de unire din 1918, a făuririi României Mari.
-
Păzitoarea crocodilului
Autor(i): Katrine Engberg
Nr. pagini: 352 pagini
An: 2021
Editura: Crisis Press
Serie vândută în 28 de țări, aflată în topul clasamentelor din Norvegia și Suedia
#1 în topul vânzărilor celui mai important lanț de librării din Norvegia
O tânără este ucisă cu brutalitate în apartamentul ei. Pe chip îi sunt săpate linii care formează un model straniu. Polițiștii Jeppe Kørner și Anette Werner primesc cazul și stabilesc rapid o legătură între victimă, Julie Stender, și proprietara apartamentului în care locuia, Esther de Laurenti. Lui Esther îi place cam mult să bea și dă petreceri nebune cu prietenii ei artiști. Se dovedește că Esther este și scriitoare în curs de afirmare – iar când Julie apare ca victimă a unei crime în manuscrisul încă neterminat al romanului, legătura dintre ficțiune și realitate devine mai neclară și mai periculoasă.
Dar rolul lui Esther în acest scenariu încurcat nu este tocmai limpede. Este ea ucigașul, sau este la rândul ei victimă într-un joc bolnav al răzbunării? Anette și Jepe trebuie să se cufunde în trecutul celor două femei ca să descopere identitatea crudului păpușar care trage sforile.
Un roman de debut tensionat, plin de calități literare.
-
Capcana
Autor(i): Lilja Sigurðardóttir
Nr. pagini: 288 pagini
An: 2021
Editura: Crisis Press
Al doilea volum din seria Reykjavík Noir
După ce s-a stabilit în Florida cu fiul ei, Sonja crede că a scăpat, în sfârșit, de lațul întins de lumea interlopă a drogurilor. Dar când fiul ei, Tómas, e răpit, ea se vede nevoită să ia totul de la capăt – în Islanda, la Reykjavík, ascuns încă sub cenușa vulcanului Eyjafjallajökull .
Aici, iubita ei, Agla, își așteaptă sentința pentru fraudele financiare comise în timpul crizei, iar Sonja refuză să o întâlnească. În același timp, Agla datorează bani unor indivizi extrem de puternici, care nu se dau în lături de la nimic să-i recupereze.
Avându-l alături pe fostul ei dușman, Bragi, ofițerul de la vamă, Sonja își pornește planul împotriva lumii interlope și a diabolicului ei fost soț ca să-l salveze pe Tómas.
Însă lucrurile nu merg chiar atât de simplu, iar Sonja se pomenește prinsă într-o capcană care va pune în pericol viețile tuturor…
-
Vârcolacul
Autor(i): Fred Vargas
Nr. pagini: 304 pagini
An: 2022
Editura: Crisis Press
Roman nominalizat la Crime Writers’ Association Gold DaggerLupii din Parcul National Mercantour au fost lasati liberi. O idee minunata, in ton cu vremurile, ar zice unii. Insa nu si pastorii. Mica lor comunitate e zguduita atunci cand o oaie de la stana e ucisa.Dar cand o femeie striga „lupul” si e descoperita cu gatul taiat, superstitiile ies din nou la suprafata. In regiune se raspandeste un zvon teribil: poate ca nu e vorba despre un animal, ci despre un varcolac…Si cum suspectul principal, barbatul singuratic de la marginea satului, dispare in cel mai (ne)convenabil moment cu putinta, comisarul Adamsberg si echipa lui pornesc pe urmele Fiarei din Mercantour, care pandeste in noapte cu ochii ca niste taciuni aprinsi. Fred Vargas este pseudonimul lui Frederique Audoin-Rouzeau, nascuta la 7 iunie 1957 la Paris. Este scriitoare, arheo-zoolog si specialist in Evul Mediu. E cunoscuta in special pentru romanele mystery & thriller care il au ca personaj principal pe comisarul Adamsberg. Cartile ei au fost adaptate pentru cinema si televiziune, au fost traduse in 45 de limbi si s-au vandut in peste 10 milioane de exemplare la nivel mondial. In mai 2018 a primit premiul Princesse des Asturies
-
Ape moarte
Autor(i): Ann Cleeves
Nr. pagini: 368 pagini
An: 2019
Editura: Crisis Press
Al cincilea volum din seria Shetland
Trupul neînsuflețit al ziaristului Jerry Markham e descoperit într-o barcă din Shetland, lângă casa de lângă port a procuroarei. Tânăra detectivă Willow Reeves e chemată din Hebride să conducă ancheta.
După moartea logodnicei sale, inspectorul Jimmy Perez a ieșit din sistem, dar noul caz îi trezește interesul și hotărăște să se implice în investigație. Pentru Willow, faptul că el e de-al locului se dovedește o binecuvântare – numai un om din insule poate înțelege fațada de secrete pe care o construiește această comunitate unită.
Cei doi descoperă că Markham își crease un renume la Londra, unde plecase să-și urmeze cariera scriitoricească. În Shetland lăsase în urmă un scandal care implica o fată, Evie Watt, acum logodită cu unul dintre cei mai importanți bărbați de pe insulă. E limpede că ziaristul nu avea prieteni în Shetland – de ce s-ar fi întors?
Willow și Jimmy ajung curând la Sullom Voe, inima industriei petroliere din Shetland. Într-o comunitate în care unii țin cu strășnicie de valorile tradiționale, apariția noilor tipuri de energie nu e văzută mereu cu ochi buni. Se dovedește că, înainte să moară, Markham descoperise o pistă – o pistă care, pentru cineva, era îndeajuns de importantă încât să justifice o crimă…
-
Aer rarefiat
Autor(i): Ann Cleeves
Nr. pagini: 368 pagini
An: 2020
Editura: Crisis Press
Al șaselea volum din seria Shetland
Un grup de prieteni din studenție lasă în urmă luminile Londrei și vin în Shetland la o nuntă. Însă noaptea târziu, Eleanor, una dintre tinere, dispare, iar Polly, de care era cel mai apropiată, primește un e-mail care seamănă foarte mult cu o scrisoare de adio. La scurt timp după aceea, cadavrul lui Eleanor e decoperit într-o postură neobișnuită, la marginea unei prăpăstii.
Detectivii Jimmy Perez și Willow Reeves descoperă în curând că Eleanor era depresivă și avea o fascinație nesănătoasă pentru o fantomă legendară din Shetland, o fetiță care s-a înecat în anii ’20 și pe care insista că o văzuse în mai multe rânduri. Să fi tulburat Eleanor un secret dureros impregnat în istoria insulelor, o taină care merită sacrificiul suprem pentru a fi păstrată?
-
Guvernarea nimănui. Anarhismul în teorie și practică
Autor(i): Ruth Kinna
Nr. pagini: 470 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
„În 1999, activiști din Seattle au sabotat în mod spectaculos întrunirea Organizației Mondiale a Comerțului, dând naștere fenomenului cunoscut drept alterglobalizare, sau campania pentru justiție globală, o „mișcare a mișcărilor” complexă, anti-capitalistă, descrisă în general ca anarhistă. În același an, James Bond s-a confruntat cu Victor Zokas, alias Renard, în filmul Lumea e prea mică (The World is Not Enough). Renard, fost ofițer sovietic KGB, brutal chiar și după standardele oponenților lui Bond, este, de asemenea, anarhist. Antecedentele sale îl descriu ca pe un mercenar asasin, în slujba organizațiilor anticapitaliste, înainte ca mișcarea alterglobalizării să intre în atenția presei.
La un anumit nivel, este ușor de făcut diferența între ficțiune și realitate. Renard este produsul scenariștilor și producătorilor de film, pe când sabotajul din Seattle reprezintă istorie documentată. La un alt nivel, însă, aplicarea etichetei de anarhism atât asasinului, cât și mișcării de stradă generează confuzie: ficțiunea pare să surprindă ceva din realitate. Publicul de cinema ar putea să treacă peste neîncrederea suscitată de povestea glonțului imposibil de înlăturat din creierul lui Renard, dar instabilitatea emoțională indusă de acesta și care stă la baza anarhismului său nu par a avea nevoie de explicații. Dimpotrivă, cruzimea și încăpățânarea sa sprijină o viziune asupra anarhismului adânc înrădăcinată, care continuă să influențeze analiza mișcărilor activiste. Cu siguranță, anarhismul adepților alterglobalizării nu a fost automat condamnat ca fiind sadic, agresiv sau răzbunător, dar politicieni de frunte ai vremii au comentat asupra periculosului amestec de vandali și clovni pe care l-au atras: mișcarea a fost discreditată ca neechilibrată și insuficient raționalizată. Odată ce protestele de stradă au adus daune proprietăților, cum s-a întâmplat în Gothenburg cu ocazia summit-ului din 2001, autoritățile s-au mobilizat împotriva „anarhiștilor” din rândurile protestatarilor. Și înainte, și după aceea, folosirea termenului „anarhism” dădea undă verde acțiunilor agresive ale autorităților, iar mișcarea pentru justiție globală nu a constituit o excepție. Protestatarii care s-au adunat la Genova, în 2001, pentru summitul G8, au fost întâmpinați cu violență de către poliție…” (Ruth Kinna, 2019)
A gândi ca un anarhist
În 1919, sculptorul și tipograful Eric Gill scria publicației Burlington Magazine, pentru a protesta împotriva propunerilor lui Sir Frederic Kenyon, adresate Comisiei imperiale a mormintelor de război. Comisia fusese înființată în mai 1917, pentru identificarea mormintelor soldaților și pentru declararea ca decedați a celor ale căror morminte nu erau cunoscute. La sfârșitul Primului Război Mondial, trei arhitecți notabili, Sir Edwin Lutyens, Sir Herbert Baker și Sir Reginald Blomfeld, au fost solicitați pentru a concepe planurile cimitirelor militare. Kenyon, director la British Museum, urma să dea coerență planurilor arhitecturale. În raportul său din noiembrie 1918, a solicitat Comisiei adoptarea principiului echității: „ceea ce se face pentru unul, să se facă pentru toți, și toți, indiferent de gradul militar sau poziția în viața civilă, să aibă tratament egal în ceea ce privește mormintele”. Practic, echitatea impunea Comisiei responsabilitatea pentru conceperea memorialelor individuale și pentru planul cimitirelor. Eforturile „nu pot fi lăsate în seama inițiativei individuale”, deoarece rezultate „satisfăcătoare” nu puteau fi obținute în lipsa „banilor și a bunului gust”. În cele mai multe din cazuri, exista riscul ca „monumentele să nu fie ridicate, sau să fie de calitate inferioară”. Cimitirele ar fi ajuns să arate precum curțile bisericilor engleze: îngrămădiri „haotice” de monumente, al căror efect ar fi „nedemn și lipsit de inspirație”, iar „simțul camaraderiei și al efortului comun s-ar pierde”.
Cumulând echitatea cu regularizarea, Kenyon recomanda ca pietrele funerare individuale să menționeze numele, gradul, regimentul și data morții. Familiile puteau include o mențiune aleasă dintr-un număr limitat de inscripții standard, dar fără „efuziuni, versuri sentimentale” care ar fi compromis idealul militar menit să dea „impresia unui batalion la paradă” și să sugereze „spiritul disciplinei și ordinii care constituie sufletul armatei” . Una dintre concesiunile majore făcute „variației în uniformitate” era ca emblemele regimentelor să fie încorporate în pietrele funerare.
Gill obiecta împotriva viziunii lui Kenyon, subliniind legătura dintre egalitarianismul corupt al acestuia și procesele de producție de masă pe care integritatea arhitecturală le presupunea. Comisia era îndreptățită să solicite opinia arhitecților, dar nu să le cedeze „conducerea”. „Conceperea monumentelor îi privește pe cei care le ridică”, respectiv, sculptorii și pietrarii. El însuși sculptor, Gill avea un neîndoielnic interes în a-și asigura unele din contractele oferite de Comisie, dar argumentele sale făceau referire la relațiile sociale pe care le-ar fi întărit demersul. Dacă sarcina gravării pietrelor funerare ar fi fost încredințată de Comisie sculptorilor, s-ar fi atins obiectivul echității cerute de Kenyon și redarea „sentimentului națiunii, pentru bogați și săraci deopotrivă”. Protestul său gravita în jurul puterii și al proprietății:
Atitudinea comisiei este ușor de înțeles, cum este și cazul tendinței timpului nostru de a impune ideile câtorva asupra celor mai mulți, mascând cu grijă procesul sub aparența simpatiei democratice și a reformei sociale. Prin urmare, ideea ca jumătate de milion de pietre funerare să fie concepute după ideile câtorva arhitecți (idee demnă de tendința prusacă sau ptolemaică) și nu în acord cu mii de pietrari și 20 milioane de rude nu este surprinzătoare; sub pretextul comemorării „simțului camaraderiei și al efortului comun” și a „spiritului de disciplină și ordine” etc., se urmărea eliminarea tendinței rudelor de a avea un control personal asupra monumentelor .
Gill vedea apelul lui Kenyon la echitate ca nesincer, menit să conducă la înregimentare și conformitate, iar viziunea sa asupra cimitirului ca batalion la paradă, total neinspirată. Pentru exemplificare, Gill nota: „O mulțime adunată în Trafalgar Square este impresionantă; dar dacă este înlocuită cu un număr egal de manechine de croitorie, rezultatul, oricât de arhitectural ar fi, nu ar fi la fel de impresionant” . Pentru a-i onora cu adevărat pe cei căzuți în luptă, Comisia trebuia să se asigure că sunt comemorați ca tați, frați, iubiți și fii, nu ca rotițe ale unei sângeroase mașinării de luptă, mod în care familiile
i-ar fi pierdut pe cei dragi. Gill punea la îndoială implicațiile legale ale propunerii lui Kenyon – corpurile decedaților și pământul în care se aflau constituiau „proprietatea absolută a guvernului” ? Indiferent de situație, el concluziona că soldaților li se ceruse să-și sacrifice viața pentru binele națiunii și acum li se cerea să-și sacrifice și moartea.
Obiecțiile lui Gill au fost ignorate, dar în demersul său exprima un profund și explicit sentiment anarhist, evidențiind direcția, interesele, orizontul și spiritul anarhismului. Direcția era individuală, subliniată de Gill prin dorința ca sculptorii și rudele să fie cei care decid cum să comemoreze decedații. El credea că viața este îmbogățită prin abilitatea indivizilor de a lua propriile decizii și, din contră, sărăcită – atunci când deciziile sunt delegate altor factori, indiferent ce virtuți sau calificări ar poseda aceștia din urmă. Așa cum evidenția în scrisoare, Comisia „nu avea niciun drept să dicteze rudelor ce pot și ce nu pot să graveze pe pietrele funerare” sau cum ar trebui să fie comemorați decedații – avea puterea de a o face, dar „nu avea dreptul… de a înrobi intelectual, moral, estetic sau fizic nici măcar un singur om, în niciun caz un mare număr de oameni” . Conștientizând că judecata individuală implica responsabilitate, Gill accepta faptul că indivizii pot greși, dar același lucru este valabil și pentru guverne, iar consecințele erorilor acestora se dovedeau, de regulă, mult mai mari..
-
România, prada globalizării postbelice
Autor(i): Radu Toma, Dan Hazaparu
Nr. pagini: 464 pagini
An: 2019
Editura: Mica Valahie
Despre NATO Donald Trump, presedintele SUA: Am spus-o cu mult timp in urma, ca NATO are probleme: in primul rand, este expirata, pentru ca a fost conceputa cu multi ani in urma… La ce-ar mai fi folositoare NATO, atat timp cat Germania ii da Rusiei miliarde de dolari pentru gaze si energie?
Emmanuel Macron, presedintele Frantei: Asistam in momentul de fata la moartea cerebrala a NATO. Europa sta pe marginea prapastiei si este nevoie sa inceapa a se gandi la ea strategic, ca o superputere geopolitica ce este. Altfel, vom pierde controlul propriului nostru destin… Pe de alta parte, se impune redeschiderea unui dialog serios, in timp, cu Rusia… Faptul ca Rusia ramane in continuare un inamic este de neconceput
Lordul George Robertson, fost Secretar general al NATO, 1999-2004: Ce-mi amintesc cel mai des din anii cand am fost Secretar general al NATO, au fost intalnirile cu copiii din tari unde am calatorit, cu copiii din Moscova si Kiev, unde m-am intalnit cu pustani de scoala…
Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse: NATO a fost facuta pentru a contracara Uniunea Sovietica din acele vremuri. In prezent nu mai exista niciun pericol venit din partea Uniunii Sovietice, pentru ca pur si simplu Uniunea Sovietica nu mai exista. Am spune, ca ar fi bine ca NATO sa dispara de tot, asta ar fi de ajutor… NATO ramane o alianta militara si ne impotrivim, ca o alianta militara sa-si faca o casa in spatele curtii noastre, in teritoriul nostru istoric. Pur si simplu nu-mi pot imagina sa ne ducem la Sevastopol, ca sa-i vizitam acolo pe marinarii americani. -
Însemnările unui belfer
Autor: Joachim Botez
Nr. pagini: 307 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
Joachim Botez este un scriitor puţin cunoscut, mult prea puţin dacă ţinem cont de valoarea sa culturală. A fost un scriitor-călător, un „vagabond”, pornit în lume dintr-un sat de pe malul Bistricioarei. A părăsit locurile natale în urma unui incendiu al casei părinteşti, familia sa mutându-se la Bucureşti, unde Joachim studiază inclusiv la Liceul „Cantemir Vodă”, pe care îl părăseşte însă, devenind învăţător suplinitor în comune din jurul Bucureştiului. O scurtă perioadă a fost „gardian mâzgălitor de catastife la Închisoarea Văcăreşti”.
După ce a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti îl găsim profesor la Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, dar şi la alte licee din ţară: la Piteşti, Mizil, Buzău, Olteniţa sau Suceava. Între cele mai importante scrieri ale lui sunt „Însemnările unui belfer”, (apărută pentru prima data în două volume), cu această carte reţinând atenţia criticilor literari Pompiliu Constantinescu şi Eugen Lovinescu (ultimul îl considera „mare prozator în devenire”), apoi publică „Schiţe şi însemnări din şcoala de ieri şi de azi”; „După o jumătate de veac”; „De azi şi de demult”; „Prin Bucureşti odinioară şi astăzi” şi mai multe traduceri.
„Însemnările unui belfer”, este o serie de povestiri cu tentă memorialistică, uneori nostalgice, alteori cu umor, unde deschizând poarta neuitării, autorul ne îndeamnă să-l întovărășim, să cunoaștem locurile și oamenii, cu bunele și relele lor, care i-au ieșit în cale în călătoria sa în „această lume vremelnică“.
-
Amintiri din pribegia dupa 1848. Vol. 2
Autor: Ioan Ghica
Nr. pagini: 288 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
Iată urmarea istoriei mele. Bolliac ţi-o fi povestit-o până când ne-am despărţit lângă Caransebeş. Am intrat în acest oraş, cu toate că mi se spunea că pot găsi acolo pe duşman fiindcă voiam să merg la Bem şi altă cale nu aveam. Nu era nici imprudenţă, nici uşurinţă, nici exces de vitejie, ci numai stăruinţa în a îndeplini hotărârea de a ajunge în sfârşit pe Bem, după care alergam de vreo trei săptămâni. După ce m-a lăsat Bolliac, eu am propus ungurului ce ne însoţea de a intra cu mine în oraş, nevrând a expune pe Racoviţă2 şi pe Florescu3. Ungurul a primit. Atunci şi băieţii n-au vrut să mă lase a merge singur şi s-au rugat să le dau voie a veni şi ei. A avut norocire a nu găsi pe vrăjmaş în oraş şi a apuca drum Haţegului, unde, după o cale de un ceas, ajunserăm armata ungurească ce se retrăsese din oraş. M-am întâlnit cu capul ei, contele Lazar, şi merserăm împreună până spre Poarta de fier, câmp vestit de glorie a lui Huniad4 cu turcii. M-am silit în tot chipul să deştept puţină inimă în contele Lazar, care împreună cu armata lui erau foarte demoralizaţi, îndemnându-l ca să ne oprim şi să dăm acolo în acea poziţie minunată o bătaie în cinstea lui Huniad. Dar în zadar îmi fu silinţa. Atunci îi lăsai şi plecai cu soţii mei spre Haţeg.
-
Amintiri din pribegia dupa 1848. Vol. 1
Autor: Ioan Ghica
Nr. pagini: 256 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
Cartea cu amintirile lui Ion Ghiea din pribegia de după revoluţia anului 1848, tipărită de autor în 1889, de mult nu se mai afla în comerţ. Lucrarea aceasta nu s-a retipărit în întregime nici cu prilejul editării „Operelor complete“ ale lui Ghica, la „Minerva“, înainte de război (1914-15). Într-adevăr, d. Petre V. Haneș, care a îngrijit cele patru volume ale operelor complete, s-a mulţumit să publice în ultimul volum lămuririle lui Ghica, presărate în întreaga operă, fie la începutul fie în corpul celor 13 capitole din care se compune ea. Dar nici aceste lămuriri, care formează aproape singura contribuţie personală a lui Ghica și care justifică în același timp forma de ,,scrisori către Vasile Alecsandri“ ce o au singuraticele capitole, nu au fost retipărite în întregime, iar unele omisiuni nu pot fi deloc înţelese.
-
Revista Capital Nr. 9/2024 (Conține Top 300 Cei mai Bogați Români)
Află cine sunt milionarii anului în România!
Nu rata revista Capital nr. 9 / 2024, care include Top 300 Cei mai Bogaţi Români, ediția 2024!
- Descoperă cine sunt milionarii anului 2024 în România și cum au evoluat afacerile acestora
- Află cum pot companiile să țină sub control riscurile Inteligenței Artificiale
- Economia emoțională: cum influențează sentimentele deciziile financiare
Ofertă edituradecarte.ro! LIVRARE GRATUITĂ pentru orice comandă care conține revista Capital!
-
În lume, dar nu parte din ea
Autor(i): David R. Hawkins
Nr. pagini: 112 pagini
Anul apariţiei: 2024
Editura: Prestige
Transformarea experientei cotidiene intr-un drum spiritual
Profesorul spiritual Dr. David R. Hawkins ofera cititorilor sfaturi practice pentru a ajunge la stari avansate de constiinta in viata lor de zi cu zi, astfel incat sa se poata bucura de a fi in lume, dar nu parte din ea.
Se pare ca, cu cat lumea avanseaza mai mult, cu atat devine mai greu sa duci o viata centrata pe iubire, har si compasiune. Adica pana acum…
In aceasta carte, bazata pe popularul program audio cu acelasi nume, Dr. Hawkins impartaseste intuitiile sale atemporale despre motivul pentru care anumite experiente spirituale ofera doar iluminare temporara. In acest proces, el explica cum sa transformi activitatile normale in practica ta spirituala.
Cititorii vor invata:
• Cum sa contribui la cresterea constiintei lumii
• De ce a fi responsabil pentru alegeri si actiuni este esential pentru evolutia spirituala a cuiva
• Cum sa te asiguri ca iti asumi responsabilitatea pentru viata si alegerile tale
• Ce sa imbratisam si ce sa eviti in lumea noastra avansata din punct de vedere tehnologic
• Cum sa eviti sa fii prea stresat de schimbare
• Si mult mai mult
Acest program extraordinar surprinde stralucirea uimitoare a Dr. Hawkins, umorul molipsitor si intelegerea profunda a mersului pe calea trezita ca cetatean al lumii.
-
Am fost student pe Copou
AUTOR: Petru Todoran
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 256
EDITURA: Eikon
„După ora trei dormitorul s-a umplut. Spațiile dintre paturi deveniseră prea înguste, trebuia ca cineva să stea culcat ca să se poată circula dintr-un loc în altul. Dar n-au apărut incidente. Ultimul locatar al dormitorului fu cel mai zgomotos om, dar și cel mai simpatic dintre toți. A venit cu un geamantan din lemn, cu fețele laterale din placaj neșlefuit, dar cu o încuietoare zdravănă, parcă ar fi fost demontată de la ușa spre stradă a casei părintești și dotată cu un lacăt din cele ce se spune că erau meșterite de pușcăriași, făcute special să reziste oamenilor cinstiți, nu hoților care cunoșteau iarba fiarelor mai bine decât cel mai isteț câine polițist. Avea să explice, foarte curând, că geamantanul acesta rezistase oricărei tentative de spargere în cei aproape doi ani de armată, pe care i-a terminat mai repede, deoarece reușise la examenul de admitere la liceu. Dar băiat sărac fiind și având și certificat de meseriaș, absolvent de școală profesională, a preferat să intre în producție și să se transfere de la cursurile de zi la cele serale. Acest transfer n-a fost de bun augur.”
-
Catherine
AUTOR: Paul Goma
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 190
EDITURA: Eikon
„Paul Goma a scris acest roman, în anul 2000, cu titlul inițial „Profil”. Mi l-a oferit la Paris printat în PDF, format carte, pentru ca apoi să-mi trimită prin poștă un exemplar al traducerii semnate de Hélène Lenz și publicate în august 2001 la Éditions des Syrtes din Paris. Avea titlul „Profil bas”. Un volum, cu banderolă roșie, pe care scria mare, cu alb: GOMA. Atât. Mod de promovare rezervat doar unor celebrități.
Când am prezentat cartea în emisiunea pe care o realizam atunci la TVR, am insistat pe faptul că în România se vorbește (dacă și când se vorbește) mai mult despre disidentul Paul Goma, uitând de scriitorul cu același nume, ale cărui cărți – scrise în românește, în primul rând pentru români – nu au putut fi publicate în România decât după 22 de ani de cenzură comunistă.
Păstrat în arhiva proprie, „manuscrisul” acestui roman vede pentru prima oară lumina tipa-rului, dezvăluind cititorilor o construcție modernă, curajoasă și reconfortantă, a unui scriitor de primă mărime: Paul Goma. Inedit și surprinzător.”
Mariana Sipoș
-
Omilii la Cartea Profetului Ieremia, volumul II
AUTOR: Origen
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 164
EDITURA: Eikon
Dumnezeu este bun că dă cuvintele pentru a smulge. Dar ce trebuie smuls și dărâmat? Toată plantația rea din suflet, toată erezia, iată ce smulge și dărâmă cuvântul profetic. Mă rog Cerului să îmi dea un cuvânt care să smulgă semințele eretice și doctrina care curge din izvorul diavolului, pentru a distruge în sufletul care vine pentru prima dată la biserică plantația idolatrie. Să-mi poată fi date cuvintele acestea despre care este scris în Ieremia, când Dumnezeu îi vorbea profetului: iată, am pus cuvintele Mele în gura ta! Iată, te-am pus în ziua aceasta peste popoare și peste regate, ca să smulgi și să arunci la pământ, să pierzi și să dărâmi, să zidești și să sădești (Ier. 1, 9-10). Da, noi avem nevoie acum de cuvinte care să smulgă din rădăcini ideile potrivnice adevărului, în tot sufletul păgubit prin cuvintele lui Cels și prin gândurile asemenea acestora… Și pentru că nu trebuie să ne mărginim la a smulge și a arunca la pământ aceste rătăciri, ci, în locul a ceea ce este smuls, să sădim plantație câmpului lui Dumnezeu și, în locul a ceea ce este dărâmat, să zidim o clădire a lui Dumnezeu și un templu al slavei lui Dumnezeu; trebuie să-L rugăm pe Domnul, Autorul darurilor menționate de Ieremia, să ne dea și nouă cuvinte pentru a zidi clădirea lui Hristos, să sădim legea duhovnicească și cuvintele profetice care se referă la aceasta.
Cristian Tufan
-
Omilii la Cartea Profetului Ieremia, volumul I
AUTOR: Origen
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 154
EDITURA: Eikon
Marele scriitor alexandrin s-a născut în anul 185. Pe vremea episcopului Demetrie, episcopul cetății Alexandriei Egiptului, pe când avea 17 ani, intra în didascaleul cetății. În toată activitatea lui didactică, studiul filosofilor antici a jucat un rol important. Origen a fost un scriitor desăvârșit și datorită acestui lucru mulți dintre episcopi l-au cinstit și de multe ori l-au chemat în bisericile lor să țină predici, chiar dacă era laic. În anul 231, Origen este hirotonit preot de către Teoctist al Cezareei Palestinei și acest lucru duce la intrarea în conflict cu episcopul Demetrie și părăsirea Alexandriei. Anul 254 îl găsește epuizat și bolnav și pe când se afla în orașul Tyr din Fenicia, sufletul său se desparte de trup și astfel la vârsta de 69 de ani este înmormântat în catedrala din această cetate. După cum însuși spunea – fiecare suflet are trupul pe care-l merită. Opera lui Origen este fără sfârșit. De la 770 de opere menționate de Ieronim în lucrarea Epistola XXXIII, către Paula, Epifanie numără nu mai puțin de 6000 de lucrări și lista lor se pierde în negura secolelor. Origen este pionierul și fondatorul științei biblice și primul mare exeget biblic, folosind în exces exegeza alegorică. Particularitatea lui este întâlnită și în Omiliile la Cartea Profetului Ieremia, atunci când folosește mai multe ipoteze, dar nu le impune și celorlalți. S-a supus tot timpul învățămintelor Bisericii și după cum spunea T.M. Popescu: „Dacă însă Origen nu era eretic în viață, el devine eretic după moarte și de aceea așa cum nu putuse fi condamnat în viață ca eretic, pentru că nu era, așa a putut fi condamnat după moarte, pentru că devenise.” Nu există în Biserică niciun gânditor care să fi rămas atât de nevăzut-omniprezent în ea ca Origen.
Cristian Tufan