-
Valeriu Popa. Din tainele unui inițiat român
Autor(i): Adriana Caranfil
Nr. pagini: 93 pagini
Anul apariţiei: 2010
Editura: Prestige
Valeriu Popa este deja un personaj legendar printre români şi numai prin vindecările pe care le făcea.
Viaţa sa a fost dedicată în întregime autovindecării oamenilor deznădăjduiţi învăţândui pe oameni că încălcarea legilor naturale care ne guvernează existenţa, duce invariabil la boală. De aceea nu doar legile morale ale lui Dumnezeu trebuie respectate şi legile naturale ale lui Dumnezeu.
Boala este de fapt efortul organismului de a se vindeca. Pentru a scăpa de boală este necesar să înlăturăm cauza care a produs-o.
Valeriu Popa a fost atât un vindecător al corpului, cât şi unul al sufletului. Putea vedea cu o precizie uluitoare atât trecutul, prezentul cât şi viitorul omului pătrunzând în cele mai ascunse unghere ale sufletului său, ajutându-l să-şi conştientizeze problemele şi cauzele lor.
Această carte scoate la lumină încă o părticică din viaţa celui care a fost Valeriu Popa. -
Valoare și adevăr. De vorbă cu Nicolae Florescu
Autor(i): Crisula Ștefănescu
Nr. pagini: 144 pagini
An: 2021
Editura: AIUS Printed
Vreau ca sa ramana undeva consemnat ceea ce am trait. Si de asta scriu. Ca efectiv sa ma recuperez fata de ceea ce am eu datorie, datoria mea de intelectual. – Nicolae Florescu -
Valori Perene În Educație
Personalități ale vieții științifice, artistice și spirituale în dialog cu Matei Georgescu
An apariție: 2016
Nr. pagini: 340
Editura: Mass Media România de Mâine
Cartea de față împlinește pentada volumelor dedicate educației în spectrul esenței și al efortului de a susține o perspectivă implicită și aplicată.
De la părinții psihologiei „științifice”, la părintele curentului comportamentalist, care sublinia că nimeni nu a putut atinge sufletul sau nu l-a putut examina într-o eprubetă, până la reprezentanți iluștri ai neuroștiințelor contemporane, observăm o concentrare a eforturilor pentru menținerea sufletului în afara zonei de interes pentru psihologie. A devenit deja o manifestare a „corectitudinii politice” în psihologie să nu se vorbească despre suflet.
Cu atât mai mult mă bucură faptul că universitatea mea, prin efortul unor profesori remarcabili, ca profesorul Matei Georgescu, cu sprijinul acordat de numeroase personalități remarcabile, menține vie flacăra spiritualității, fără de care România nu va putea învinge lupta cu corupția, cu lăcomia imensă a conducătorilor, cu indiferența și lipsa de solidaritate a celor conduși.
(Prof. univ. dr. Petru Lisievici)
-
Vânătorii negri. Ultimul comando românesc al lui Hitler
Autor(i): Dan Gîju
Nr. pagini: 296 pagini
An: 2014
Editura: Favorit
Chiar dacă nu au apucat să facă istorie, „vânătorii negri” – cum au fost denumiţi, conspirativ, membrii formaţiunii comandate de Sturmbannfuhrer-ul Ion Tobă-Hatmanu, din cadrul Jagdwerband Kommando Skorzeny, în ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial –, aceştia nu sunt închipuirea autorului… Cartea de faţă demonstrează că „vânătorii negri” au existat în realitate, ba mai mult, s-au aflat la mai puţin de o lovitură de gong de rolul vieţii lor. Este vorba despre 20 de specialişti în spionaj, sabotaj şi diversiune – numiţi şi „terorişti”, din perspectivă inversă, desigur –, instruiţi într-o şcoală specială de la Rückersdorf (Austria) de şapte „profesori”, în intervalul 24 ianuarie–1 aprilie 1945, care, la rândul lor, într-o a doua fază, la castelul Schönborn, începuseră pregătirea altor 60 de elevi (cursanţi), marea majoritate români, surprinşi de lovitura de palat din 23 august 1944 la studii (îndeosebi la aviaţie şi transmisiuni) în Germania nazistă, cu toţii urmând să fie lansaţi, în cadrul Operaţiunii Wervolf, în spatele liniilor sovietice, cu misiuni specifice trupelor de comando, plan abandonat în ultimul moment (6 mai 1945), la ordinul transmis prin radio de amiralul Karl Dönitz, din cauza ocupării aproape în totalitate a Germaniei, fapt ce le-ar fi permis Aliaţilor justificarea eventualelor represalii împotriva populaţiei civile şi a prizonierilor.
-
Vânătorul de fluturi
Autor: Ann Cleeves
Nr. pagini: 368 pagini
An: 2023
Editura: Crisis Press
Prezentare carte
Un nou roman din seria Vera Stanhope
Proprietarii unei vile din liniștita comunitate Valley Farm îl angajează pe Patrick, un tânăr ecolog, să aibă grijă de casă cât sunt plecați. Dar Patrick e găsit mort la marginea drumului către vale – un loc superb și izolat în care să mori.
Vera Stanhope ajunge la fața locului împreună cu echipa ei. Când caută în podul vilei, descoperă cadavrul unui al doilea bărbat. Cele două victime nu au în comun decât fascinația pentru molii și plăcerea de a captura aceste ființe fragile.
Dar cele trei cupluri care locuiesc în complexul Valley Farm ascund și ele lucruri întunecate. Atrasă în lumea claustrantă a ciudatei comunități, Vera își dă seama că e posibil ca acolo să fie captive multe secrete mortale.
-
Vară fatală
Autor(i): Sebastien Japrisot
Nr. pagini: 368 pagini
An: 2021
Editura: Crisis Press
Un roman psihologic de suspans a carui actiune tensionata se desfasoara si capata forma sub mana sigura a unui mare maestru, Japrisot. – Kirkus Reviews Romanul lui Japrisot abordeaza dimensiunile dureroase, paradoxale si profunde ale vietii omenesti. Niciun cititor nu poate sa nu ramana impresionat, inspaimantat, fascinat si, oarecare masura, transformat de lectura acestei carti. – David Bellos Eliane – „Elle” – o tanara superba, se muta intr-un mic sat din Alpi, unde suceste mintile tuturor prin frumusetea ei si comportamentul provocator. Insa Elle are un scop precis – sa-si razbune mama. lar cand in casa mecanicului pe care l-a sedus descopera un indiciu esential pentru misiunea ei, Elle devine si judecator, si calau. RomanuI a fost rasplatit cu Prix des Deus Magots in 1978 si ecranizat in 1983 de Jean Becker. Isabelle Adjani a primit Premiul Cesar pentru rolul Elle.
-
Vârcolacul
Autor(i): Fred Vargas
Nr. pagini: 304 pagini
An: 2022
Editura: Crisis Press
Roman nominalizat la Crime Writers’ Association Gold DaggerLupii din Parcul National Mercantour au fost lasati liberi. O idee minunata, in ton cu vremurile, ar zice unii. Insa nu si pastorii. Mica lor comunitate e zguduita atunci cand o oaie de la stana e ucisa.Dar cand o femeie striga „lupul” si e descoperita cu gatul taiat, superstitiile ies din nou la suprafata. In regiune se raspandeste un zvon teribil: poate ca nu e vorba despre un animal, ci despre un varcolac…Si cum suspectul principal, barbatul singuratic de la marginea satului, dispare in cel mai (ne)convenabil moment cu putinta, comisarul Adamsberg si echipa lui pornesc pe urmele Fiarei din Mercantour, care pandeste in noapte cu ochii ca niste taciuni aprinsi. Fred Vargas este pseudonimul lui Frederique Audoin-Rouzeau, nascuta la 7 iunie 1957 la Paris. Este scriitoare, arheo-zoolog si specialist in Evul Mediu. E cunoscuta in special pentru romanele mystery & thriller care il au ca personaj principal pe comisarul Adamsberg. Cartile ei au fost adaptate pentru cinema si televiziune, au fost traduse in 45 de limbi si s-au vandut in peste 10 milioane de exemplare la nivel mondial. In mai 2018 a primit premiul Princesse des Asturies
-
Vederea PSI la distanță
Autor(i): Emil Strainu
Nr. pagini: 192 pagini
Anul apariţiei: 2017
Editura: Prestige
Progresele inregistrate de biologia celulei au permis implementarea biologiei in fizica, pentru a permite stiintei biofizicii sa includa fenomenele PSI. Aceasta stiinta poate acum sa explice cum functioneaza vederea la distanta.
Ea utilizeaza campurile biofizice pentru a permite perceperea a ceea ce se intampla in afara corpului fizic prin mijloacele unui al saselea simt. Acest al saselea simt este o percepere biofizica care sta la baza experientelor extracorporale, reincarnarii, clarviziunii, spionajului psihic, perceptiei extrasenzoriale si telepatiei.
-
Veronica Micle, o victimă a istoriei
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
Ca orice tema legata de viața lui Eminescu, și relația acestuia cu Veronica Micle – inițial, una adulterina – ramane un subiect controversat. Radacinile problemei țin și de faptul ca, maritata la o varsta frageda cu un profesor batran, Veronica l-a infuriat pe mentorul lui Eminescu, Titu Maiorescu, atunci cand a depus marturie impotriva acestuia intr-un proces de harțuire sexuala intr-o școala. Ranchiuna lui Maiorescu a influențat și atitudinea altor junimiști, care ii povesteau lui Eminescu, aflat deja la București, despre presupusele orgii ale iubitei sale cu ofițerii din Iași. Daca povestea erotica de o noapte cu Caragiale este, insa, reala, insuși Eminescu incercand sa recupereze corespondența compromițatoare a „ingerului blond” cu cinicul dramaturg, presupusa intenție a Veronicai de a se marita cu un poet minor (Iuliu Roșca) este greu de demonstrat. Devenita vaduva, ea ar fi vrut sa se marite, de fapt, cu Eminescu, dar acesta nu a fost de acord, pretextand ca este prea sarac pentru a face acest pas. A avortat, insa, Veronica un copil al lui Eminescu? A innebunit-o poetul cu relațiile sale paralele cu Mite Kremnitz și Cleopatra Lecca („Balauca”)?… Greu de descurcat acum ițele acestui labirint amoros, dar cert este ca Veronica nu a supraviețuit psihic pierderii iubitului sau și, retragandu-se in chilia unei manastiri, a hotarat sa se sinucida.
-
Vertebre românești – mărturii ale rezistenței anticomuniste
Autor(i): I. CĂTĂLUI, A. CRISTODULO, V. MITRIC-CIUPE
Nr. pagini: 702 pagini
Editura: Eikon
Unei plăgi precum comunismul, nici dacă am discuta un secol fără întrerupere nu i-am epuiza esenţa. Cauza nu stă atît în amploarea lui, pînă într-atît de indubitabilă că nici o altă catastrofă ideologică nu-i poate face concurenţă, cît în rădăcina lui metafizică. E poate cea mai adîncă înţelegere a comunismului aceea de a intui că în spatele lozincilor egalitariste cu care a devastat jumătate de planetă, se ascunde un rău de origine neomenească. Răul acesta e o voinţă malefică pînă într-atît de subtilă încît încercarea de a o pune în seama omului e sortită eşecului. Nici un om, oricît de isteţ ar fi, nu ar putea scorni o momeală atît de apetisantă ca pleaşca egalitarismului scutit de exploatări şi înstrăinări.
Ce spun poate suna a fantasmagorie spăimoasă ivită dintr-o minte atinsă de fobie mistică, dar după ani de-a lungul cărora am urmărit flagelul marxist, am ajuns la o concluzie dureroasă: dereglarea minţii celor care sunt infestaţi de microbul marxist e atît de profundă, că sursa lui depăşeşte putinţa omenească de a-l combate. Dacă credeţi că bat cîmpii, amintiţi-vă de gestul lui Jean Claude Juncker de a inaugura în 2018, la Trier, statuia lui Marx. Un asemenea gest nu poate fi calificat în termeni de gîndire normală, e cum ai vrea să descrii miasma unei latrine cu ajutorul notelor din gama muzicală. Cînd în Uniunea Europeană un ipochimen ca Juncker e manevrat ca o marionetă căreia i se dictează nu doar ce să spună, dar mai ales tonul cordial cu care trebuie să tămâieze amintirea unui ideolog criminal, într-o asemenea Uniune, plaga comunistă nu aparţine trecutului, ci se prelinge spre noi dinspre viitor.
E un alt fel de a spune că există ceva iremediabil demonic în miezul concepţiei comuniste: a nega sufletul din om, a-l înfiera pe Dumnezeu drept o găselniţă de care popii fac uz spre a le picura credulilor otrava religiei – negările acestea nu pot mocni decît în spiritul unei fiinţe inumane. Tocmai de aceea îndrăznesc a rosti imposibilul: dovada că Diavolul există stă în perpetuarea tiparului de gîndire comunist. Oamenii, oricît de troglodiţi, îndobitociţi sau idioţi ar fi, nu ar putea să atingă pragul unei concepţii atît de „elevate“ despre om. E nevoie de intervenţia unui factor inuman pentru ca elixirul egalităţii universale să fie îngurgitat fără reacţii adverse.
Cei dintîi care au ajuns la gîndul originii diabolice a comunismului au fost deţinuţii politic: ei au simţit că războiul în care nimeriseră nu era de sorginte politică, ci de factură curat spirituală. Lupta lor nu privea ierarhia socială sau regimul administrativ din ţară, ci înălţimea sufletelor lor. Ceea ce se urmărea nu era instaurarea efemeră a unei dictaturi, ci sleirea principiului interior al entuziasmului din om: credinţa în suflet şi în existenţa unui empireu unde el ajunge după moarte. De la Platon încoace, adevărul acesta elementar e sursa demnităţii din noi, şi orice doctrină ateistă a căutat să-l surpe făcînd uz de felurite mijloace. Iar dacă astăzi suntem martorii unei recrudescenţe a marxismului, este pentru că ideea că nu avem suflet a încetat să mai fie o butadă maliţioasă, ci a devenit o convingere. Oamenii sunt convinşi că nu au suflet, şi de aici tot marasmul. Restul – tirade inutile menite a justifica un gol, golul celui care se priveşte pe sine drept o bucată de materie în evoluţie, în care creierul secretă tot: gîndire, suflet şi conştiinţă.
Nuanţele acestea mi-au venit în minte citind cartea semnată de I. Cătălui, A. Cristodulo și V. Mitric-Ciupe: în paginile ei găsim nu doar harta împărţită pe ţări a plăgii comuniste, dar mai ales întîlnim oameni a căror credinţă nu a încetat. Paul Goma sau Hans Bergel sunt doi dintre ei. Acribia autorilor are drept rezultat un tablou amănunţit al pecinginei comuniste: de la deportări la închisori, de la execuţii la domicilii obligatorii, nimic nu e lăsat pe dinafară. În final rămîi cu gustul celui care a fost silit să mănînce o broască vie. Tresăririle agonice ale animalului i-au rămas pe limbă, drept mărturie a zbaterii vitale. Aşa şi cu închisorile comuniste: urmăreşti zbaterea vitală a unor martiri care nu şi-au ipotecat sufletele de dragul scăpării de suferinţă.
Ca întotdeauna cînd citeşti o carte despre victimele comunismului, te întrebi cît de mult ai fi putut tu însuţi să înduri din chinurile lor. Răspunsul nu poate fi decît complezent, ocolind detaliul stînjenitor că, de vreme ce nu ai fost pus în situaţia lor, nu poţi şti cît îţi poate pielea. În schimb, poţi altceva: să-i priveşti cu atenţie pe contemporani spre a detecta de timpuriu simptomele gîndirii marxiste: ateism, repudierea sufletului şi încrîncenarea misionară de a impune egalitatea cu orice preţ. Egalitatea de avere, de gîndire, de sex, de tradiţie, de interpretare a trecutului. Inşilor la care vedeţi aceste simptome trebuie să le spuneţi atît: Vade retro! Iar dacă nu vă vor asculta, daţi-le această carte. Poate se vor dumiri într-un tîrziu la ce consecinţe poate duce concepţia neomarxistă a celor cărora Juncker le-a cîntat în strună cînd, în mai 2018, a săvîrşit gestul ofensator, ireparabil sub unghi moral, de a dezveli statuia unui criminal, într-o Europă în care ţări întregi au suferit decenii la rînd efectele maligne al gîndirii egalitariste.
-
Vertigo
Autor(i): Boileau-Narcejac
Nr. pagini: 192 pagini
An: 2020
Editura: Crisis Press
Roman ecranizat in 1958 de Alfred Hitchcock Roger Flavieres a fost politist, dar teama lui de inaltimi l-a facut sa dea gres intr-un caz pe care-l ancheta si a condus la moartea colegului sau. Acum, trebuie sa intre din nou in rolul detectivului: un vechi prieten il roaga sa-i urmareasca sotia, Madeleine, care in ultima vreme se comporta extrem de ciudat. Cu inima indoita, Flavieres accepta. Intr-un decor parizian din ajunul celui de Al Doilea Razboi Mondial, masinatiunile diabolice ale unei femei, pline de minciuni, aparente si sperante desarte, vor schimba definitiv soarta tuturor celor implicati in ancheta. Boileau si Narcejac tes o poveste de suspans rafinata si au abordare de-a dreptul inventiva asupra identitatii, obsesiei si dorintei. – Publishers Weekly Trama e complexa, captivanta… E imposibil sa-i uiti pe Flavieres sau pe Madeleine. Ce putem retine din carte e ca obsesia nu inseamna iubire, si ca daca nu e tinuta in frau poate deveni distructiva, chiar catastrofala. – Crime Review
-
Viața ca un oratoriu
AUTOR: Paul Constantinescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 272
EDITURA: Eikon
Muzica este taină, credinţa este taină, iar muzica este credinţă; trebuie să crezi ca să-i poţi simţi binefacerea; necredinciosul nu-i poate împărtă şi darul. Omul care crede o simte cum pricepe vorba, pentru că ea nu e vorbă; şi o are aproape de inimă, nu o pricepe după, dar o intuieşte, îi vede puterea şi expresia ei muzicală, care nu poate fi totuşi nici pământ, nici soare, nici apă, nici foc, nici rău, nici bun; sau poate fi toate deodată. Alţi „pipăitori de gânduri” încearcă să-i pună pietre de moară la picioare, supunând-o tuturor sentimentelor sufleteşti, pe care ei le ştiu şi le numesc, făcând reguli de geniu şi trecându-le în cataloage după categorii: aici este durerea, aici bucuria, aici mila, aici răutatea. Se întreba cândva un om de gust: „aş vrea să ştiu cine, pricepător în muzică, va îndrăzni să-l descifreze pe Bach ca pe o ceaşcă de cafea?”. Ba merg alţii şi mai departe şi schimonosesc un delicat cântecel după fiecare vorbă din text, pe care, spun ei, o traduc exact în muzică. …Nu numai că am utilizat melodii româneşti, dar cel puţin am vrut ca să fie ceva românesc de la început până la sfârşit în ritm, melodie şi armonie, de altfel căutarea acestui românism este singura mea preocupare în muzică şi singurul lucru care poate da azi este studiul cântecului popular şi a muzicii bisericeşti din care trebuiesc scoase toate elementele unei compoziţii culte, melodicul, polifonia care există într-o stare latentă în melodie, ritm şi chiar elemente de formă. (Paul Constantinescu)