Editura de carte

Autor(i): Călin Herțeg

Nr. pagini: 253 pagini

Editura: Eikon

Un model semiotic al cunoașterii este un model extins, el poate să explice ce este cunoașterea, atât la nivel zoologic,cît și antropologic, atât individual-gnoseologic, cât si colectiv-epistemologic. Plecând de la semn – în esență o relație, mai precis o relație de semnificare, putem vedea că modul de a fi în lume, atât al nostru, cât și al celorlalte viețuitoare, se manifestă prin semn, prin ceea ce semnifică lumea penru noi sau pentru celelalte ființe vii. Dacă restul viețuitoarelor trăiesc in monada Umwelt-ului lor, fără să conștientizeze că ea are limite si că există o diferență între Obiectul Imediat si Obiectul Dinamic al experienței lor, omul a conștientizat aceste limite si existența uneii relații de semnificare. Pe această relație de semnificare în care se află cu tot ce-l inconjoară, a extras-o si a folosit-o pentru a-si construi Lebenswelt-ul, pentru a elabora cel mai complex sistem de semne, limbaDin acest motiv limba este mai întâi un sistem de modelare ce are ca scop adaptarea si cunoașterea lumii si,apoi, comunicarea.. Ceea ce am urmărit noi în acest demers a fost tocmai identificarea acestor elemente prin care se poate fomula acest model semiotic al cunoașterii.

Autor(i): Dan Tomuleț

Nr. pagini: 474 pagini

Editura: Eikon

Descoperim în Evanghelia după Ioan că marea lucrare a divinităţii, destinată lumii, este darul vieţii. Dumnezeu are viaţa în sine însuşi şi în el se găseşte originea ultimă a faptului de a fi şi de a avea parte de experienţă. Conceptul creştin de viaţă nu este însă întreg, decât dacă adăugăm şi noţiunea de lumină a vieţii. Pentru revelaţia creştină, a exista şi a avea parte de experienţă nu epuizează sensul conceptului de viaţă. Abia progresul existenţei şi al experienţei în direcţia descoperirii slavei divine, adică, a fru­museţii, puterii şi înţelepciunii lui Dumnezeu, completează această noţiune şi îi conferă adevăratul ei înţeles. Stagnarea, sub acest raport, este mai degrabă o formă a morţii, ceea ce înseamnă că viaţa, în sens creştin, este strâns legată de lumi­na vieţii, de înţelegerea sensului şi a semnificaţiei existenţei. În consecinţă, darul vieţii este puterea lui Dumnezeu de a ridica din moarte, prin suflarea gurii lui, nişte fantome ale nefiinţei, care nu vin totuşi din nimic ca dintr-o sursă a lor, ci se ivesc din Dumnezeu pe fundalul mărginirii, adică, în spaţiul limitării.

Autor(i): Rémi Brague

Nr. pagini: 146 pagini

Editura: Eikon

Punctul de plecare al acestor convorbiri cu Rémi Brague a fost o reflecție asupra spiritului timpului nostru sau, pentru a adopta o expresie mai puțin formală, asupra unei stări de spirit la modă în zilele noastre. Într-adevăr, se pare că una din caracteristicile epocii noastre este un scepticism difuz față de istoria umană, considerată cel mai adesea ca locul unei confuzii generale în care proiecte și

încercări fără număr sunt de obicei sortite eșecului (sau unor rezultate aberante în raport cu intențiile promotorilor lor). În era „postmodernă” sau a „modernității târzii”, celebra expresie a lui Friedrich Schiller (apreciată și reluată de Hegel) potrivit căreia „istoria universală” ar coincide cu „justiția universală”, pare a fi cedat locul unei nemulțumiri radicale, orientată, fie spre disperare, fie spre cinism. (Giulio Brotti)