Editura de carte

Autor(i): Usain Bolt, Shaun Custis

Nr. pagini: 288 pagini

Editura:  Preda Publishing

Este scrisa de insusi Usain Bolt cu asistenta lui Shaun Custis

Olimpiada de la Beijing, 2008. Opt zile ii trebuie lui Usain Bolt ca sa castige trei medalii de aur, sa stabileasca trei recorduri mondiale si sa-si faca numele cunoscut in cele mai indepartate colturi ale lumii. Dar Bolt nu sta pe loc dupa aceasta Olimpiada si reuseste sa bata propriile recorduri la 100 si 200 de metri. La Campionatul Mondial de Atletism de la Berlin (2009), scoate 9.58 si 19.19 secunde la probele de 100 si respectiv 200 de metri. Astfel, jamaicanul devine peste noapte cel mai mare star din lumea sportului.

Este o carte despre pustiul slabanog din Trelawny, locul unde se cultiva cei mai buni cartofi dulci de pe pamant. Este istoria copilului care a crescut jucand cricket si fotbal sub fierbintele soare jamaican si care la un moment dat a descoperit ca poate sa alerge repede. Chiar incredibil de repede! Familia, prietenii, cultura jamaicana, pravalia tatalui din somnorosul sat Sherwood Content – toate isi gasesc locul cu naturalete in povestea plina de umor spusa de Usain.

Descopera ce anume il motiveaza si il inspira sa devina cel mai bun, dar si ce sacrificii a trebuit sa faca Usain Bolt pentru a ajunge in top. si nu in ultimul rand, afla ce semnifica salutul sau dupa fiecare victorie!

Usain Bolt s-a nascut in Trelawny, Jamaica, in august 1986. La Jocurile Olimpice de la Beijing (2008) a castigat aurul la 100 de metri (9.69 secunde), 200 de metri (19.30 secunde) si la stafeta de 4 x 100 de metri (37.10 secunde). Devine, astfel, singurul sportiv care castiga trei curse la o singura Olimpiada, dupa Carl Lewis in 1984. Este, de asemenea, singurul sportiv care stabileste trei recorduri mondiale la o singura Olimpiada. In 2008 si 2009 a castigat titlul BBC’s Overseas Sports Personality of the Year. Traieste in Kingston, Jamaica.

Fragment din cartea „Usain Bolt. Povestea Mea” de Usain Bolt si Shaun Custis:

„Alergam, alergam, alergam. Privirea drept inainte. Nu m-am uitat nici macar la cronometru cand am trecut linia de sosire. Obiectivul meu nu era sa dobor recorduri, ci doar sa-l bat pe Tyson Gay. A fost doar o mica scanteie din ceea ce poate scoate acest Lightning Bolt.

Nu stiam ca stabilisem un nou record mondial, de 9.72 secunde, reusind sa-l depasesc pe Asafa cu doua sutimi. Am aflat vestea abia cand s-a anuntat la difuzoarele stadionului. M-am batut cu pumnii in piept si am strigat: „Asta este!” De acum inainte totul era posibil, mai ales ca inchisesem gura celor care comentau ca la campionatul din Jamaica cronometrul fusese stricat. Americanii au putut vedea cu ochii lor, totul se intamplase chiar in fata lor. Tyson m-a felicitat, am dat mana si apoi am dat un interviu impreuna. Insa de atunci, relatia noastra n-a mai fost la fel si asta din cauza lui, nu a mea.

Indiferent de cat de bun esti, chiar daca esti detinatorul unui record mondial, trebuie sa treci de calificarile pentru Jocurile Olimpice. Nu poti sa sari peste etapa asta decat daca ai un motiv intemeiat, de exemplu daca te-ai accidentat. Insa calificarile sunt destul de simple si rareori apar surprize. In general se califica aceiasi oameni. Eu incerc mereu sa castig si sa-mi mentin recordul, asa ca am fost foarte bucuros sa-l intrec pe Asafa la 100 m.

Am plecat apoi in Anglia, unde locuieste impresarul meu, Ricky Simms, care imi face agenda.

De-atunci, acesta ne cazeaza in Teddington, o localitate pe Tamisa, in apropiere de Londra. De fiecare data, membrii. echipei Racers Track Club stau acolo pe perioada celor mai importante competitii europene, impreuna cu alti clienti de-ai lui din intreaga lume. Sunt sportivi de diferite nationalitati si ai ocazia sa cunosti oameni cu care altfel nu prea ai cum sa te intalnesti.”

Autor(i): David Remnick

Nr. pagini: 352 pagini

Editura:  Preda Publishing

Pe 3 iunie 2016, Muhammad Ali, “cel mai bun, cel mai rapid, cel mai chipeș pugilist din câți au existat vreodată“ (Salman Rushdie), înceta din viață la vârsta de 74 de ani. Cel care a încântat o lume întreagă cu măiestria, determinarea și talentul său incontestabil, dar mai ales cu refuzul de a se alinia vremurilor sacrificându-și astfel titlul și cariera; cel care a inspirat o generație întreagă să-i urmeze exemplul și să se opună unui război absurd – va rămâne întotdeauna alături de noi, poate și grație cărții lui David Remnick, “o capodoperă a portretisticii și reportajului” (Salman Rushdie).

Pe 25 februarie 1964, la sfârşitul rundei a şasea, un Sonny Liston învins se retrăgea în colţul lui şi rămânea acolo. Abandonase. Decenii mai târziu, Ali va urmări zâmbind filmarea în care dansa în ring și striga: „Sunt regele lumii! Sunt regele lumii!” În ziua următoare, Clay avea să anunţe nu doar că e noul campion mondial la categoria grea, ci și faptul că e membru al Nation of Islam. În câteva săptămâni avea să primească un nou nume şi în câţiva ani, puştiul rapid şi amuzant din Louisville avea să se transforme într-una dintre cele mai captivante şi puternice figuri ale Americii acelei perioade.

Dar care a fost drumul lui până să ajungă acolo? Ce obstacole i-au stat în cale? Aceasta este întrebarea la care răspunde cu măiestrie David Remnick, castigator al Premiului Pulitzer. Lumea boxului din acea perioadă, cu personajele ei aparte – luptători, manageri, jurnaliști, mafioți ce conduceau jocul ‒ este portretizată cu multă acuratețe, dar și cu reală emoție și compasiune pentru gladiatorii nevoiți să lupte cu pumnii pentru o viață mai bună. Floyd Patterson, Sonny Liston, Cus D’Amato, Frank Carbo, Jimmy Cannon, Malcom X sunt doar câteva dintre personajele care completează imaginea Americii anilor ’50-’60. Iar peste toți aceștia domnește fermecătorul rege: Muhammad Ali.

Autor(i): Paul Dicu

Nr. pagini: 320  pagini

Editura:  Preda Publishing

„Mi-e dor de-ai mei într-un fel pe care cuvintele nu-l pot descrie. Într-un fel surd și mereu prezent. Cartea asta nu e despre mine. Și nu e, în niciun caz, despre sport, așa cum înțelegem noi sportul. Pentru că nu sunt un sportiv, n-am fost niciodată. Nu-mi permit să vorbesc despre sport eu, un orbecăitor cu pretenții, în fața unor mari sportivi români care chiar au ce spune. Pe de altă parte, ceea ce fac eu nu e neapărat sport, mi-e din ce în ce mai clar că sunt doar un căutător.

Nu știu nici eu despre ce e cartea asta. Uneori îmi vine să spun că e o carte de povești. Dar știu sigur despre ce nu e. Nu e despre succes, am spus mereu că succesul meu e suma eșecurilor mele, doar ele m-au ridicat. Nu e despre recorduri, n-am stabilit niciunul. Nu e jurnal de curse sportive, e plină lumea de sportivi adevărați pentru care contează timpii, secundele în minus sau distanțele cucerite. Nu e un manual, nu sunt deloc vreun model, știu că mulți sunt intrigați de maniera în care tratez sportul. Doar că oamenii ăștia nu înțeleg că n-am nicio datorie față de ei, sunt supus doar lamei mele. Însă mi-ar plăcea dacă scriitura asta ar rămâne o declarație de dragoste. Un genunchi pus jos în fața alor mei, pentru tot ce mi-au dat. Un modest omagiu pentru toți salvatorii lumii, indiferent dacă sunt chirurgi, salvamari sau neștiuți. Un dor nesârșit pentru punțile noastre simple și precare, fără de care n-am fi decât niște orbecăitori inutili.”