Editura de carte

Autor(i): Marian Nicolae

Nr. pagini: 100 pagini

Editura: Eikon

„meseria de ghid

poetul nebun e mai citit dincolo decât pe aici,

pe el îl așteptă îngerii în cer să le fie preot

când se face liturghia versului

cu care se împărtășesc sensurile lor duminica

după ce s-au spovedit mai înainte caietului lui de poezii.

poetul care e nebun după Hristos e doar prorocul

care scrie cuminte pe hârtie după dictare

ce gândește Dumnezeu cu voce tare

când se plimbă liniștit în răcoarea serii,

el de fapt traduce din cer profeții despre rai,

e ghid pentru cititorii care vor să urce pe cruce

și să bată în cuie cuvintele potrivite

care nu mai au răbdare

să se suie oficial cu toată poezia.

(30 ianuarie 2020)”

AUTOR: Dumitru Viorel Neagu

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 126

EDITURA: Eikon

De la un prieteșug de conveniență pe tărâmul Facebook-ului și până la a scrie un text concluziv pus pe coperta a IV a a unei cărți mă gândeam că e cale lungă. Omul acesta, pictor bisericesc (eu taman ce lucrez la un roman cu unul care, în nebunia lui, face pe Rubliov!), dar și poet (și încă unul veri – tabil) musai că trebuie să fi știut o scurtătură. Și iată-l ajuns, cu volumul său cu tot (cel mai recent, firește) în laboratorul meu de alchimie, atât de sărac în fasoane. Drept pentru care m-am apucat să citesc (că măcar la lectură mă pricep), atras și de ilustrația copertei, în deplină concordanță cu gusturile unuia ceva mai știutor în ale artelor frumoase. Iar ilustrația cu pricina mă trimite cu gândul la vremurile lui Blaise de Vigenère, secretarul lui Henric al III-lea, autorul volumului Psalmii lui David turnați în proză măsurată sau vers liber, neîntâmplător, și nu neapărat pentru structura tehnică a poemelor, neîncorsetate de rigorile dulcelui stil clasic. Într-o epocă în care trendul (sic!) desființează din poezie punctuația, spre bucuria unora mai puțin cunoscători în tainele gramaticii, dar și titlurile, Dumitru Viorel Neagu se așază de-a curmezi – șul. Pune și virgule, acolo unde le e locul, însă ceea ce m-a frapat este felul în care s-a gândit să-și boteze poemele, cu niște titluri de o încărcătură lirică rară, deloc scurte, ele însele niște autentice poeme, deosebit de expresive și de originale, aducând a versete. O poezie a sensului regăsit, delicată și ade – menitoare ca „sufletul în care se pot cuibări păsările altcuiva”.

Mihail Soare – Mai 2024

AUTOR: Adrian Păpăruz

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 140

EDITURA: Eikon

tu inventezi cuvinte-ncâlcite,

pe fluturi încaleci să zbori după melci,

pictezi pe-amintiri săruturi smintite,

balerină prin rai, alergând, te visezi…

eu mă tem de credințele mele,

port cuvintele tale, în noapte, fular,

mă dezbrac de-ntrebări pân’ la piele,

din inimă, orb, îmi sculptez felinar…

așa ne petrecem și această uitare,

la porți de cer, cerșind tăcuți,

în Ochi nu mai avem nicio culoare,

și dorul ni se stinge iar, suntem pierduți…

AUTOR: Romulus Sălăgean

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 118

EDITURA: Eikon

IV

Un mascat și o mascată

Duceau lipsă de prelată.

Și l-au rugat pe Ulise

Să-i ascundă în culise.

Ulise urzea un plan

Pentru războiul troian,

Neștiind că Penelopa

A speriat Europa.

„Odiseus! Odiseus!

Strigă el ca Homo Deus –

Nu umbla de colo-colo

Că n-oi fi tu Marco Polo!”

Ody scoase o sirenă

Ce se-agățase-n antenă

Și a exclamat: „Mégère,

Să mi-o pui la frigider!”

MORALA

Zombi sau omul nou.