-
Femina. Femei în culisele istoriei. O altă perspectivă asupra Evului Mediu
Autor(i): Nina Ramirez
Nr. pagini: 304 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
De-a lungul istoriei femei extraordinare au deținut poziții de putere. Dar, în afară de câteva, de ce nu am auzit despre ele? Secolele medievale sunt văzute ca un timp însetat de sânge al vikingilor, sfinților și regilor: o societate patriarhală care oprima și excludea femeile. Dar dacă vom căuta adevărul mai în profunzime, dacă valorificăm dovezi din toate disciplinele, vom constata că Evul Mediu „întunecat” nu a fost deloc așa. Istoricul BBC Janina Ramirez a scos la iveală nenumărate nume ale unor femei influente, închise în registre istorice, având cuvântul FEMINA notat alături. Paznicii trecutului au poruncit ca lucrările de artă să fie distruse, cărțile să fie arse și noi versiuni ale miturilor, legendelor și documentelor istorice să fie scrise, fapt care a manipulat perspectiva noastră asupra istoriei. Țesând o imagine vie și evocatoare a vieților femeilor care au influențat societatea în care au trăit, descoperim nu numai motivul pentru care aceste persoane remarcabile au fost eliminate din memoria colectivă, dar și că multe alte concepții greșite stau la baza istoriei așa cum o cunoaștem astăzi.
*
Nina Ramirez este istoric cultural, prezentator TV, autoare și cercetătoare a Universității Oxford, pasiunea sa fiind aceea de a transmite idei despre trecut. Nina a studiat literatura engleză la Oxford, urmând la Centrul de Studii Medievale din York cursuri de masterat și doctorat în arta, literatura și cultura Angliei anglo-saxone.
-
Necunoscutul scriitor Virgil Ierunca
Autor(i): Mihaela Albu și Dan Anghelescu
Nr. pagini: 292 pagini
An: 2020
Editura: AIUS Printed
Dupa cum se cunoaste, in perioada comunista, nu s-a permis – oficial – sa se vorbeasca despre exil sau sa se scrie despre cartile ori activitatea scriitorilor plecati din tara. Chiar si numele lor erau interzise.Daca nu li s-ar reedita azi operele, daca nu am scrie despre acestea, ar insemna sa participam, cu buna stiinta, la ceea ce Virgil Ierunca numise ,,pedagogia uitarii” si chiar ,,voita de clasa a uitarii”.De aceea, aceasta carte (a doua in colectia ,,Cartile exilului”) il (re)aduce in atentie pe unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai exilului, scriitorul Virgil Ierunca, perceput insa de marele public mai ales ca jurnalist, ca ,,vocea” de la Europa Libera.„Esti un mare scriitor”, ii scrisese Mircea Eliade lui Ierunca dupa lectura unor fragmente din Jurnalul acestuia.Urmand aprecierea aprecierea lui Eliade, ne-am propus in volumul de fata ca, pe langa (re)actualizarea unor date asupra vietii si activitatii lui Virgil Ierunca, in contextul istoric si social de dupa 1944, sa atragem atentia (si) asupra valorii literare a scrisului sau. – Mihaela Albu, Dan Anghelescu -
N. I. Herescu – un aristocrat al culturii române
Autor(i): Mihaela Albu
Nr. pagini: 262 pagini
An: 2021
Editura: AIUS Printed
„Deasupra mormintelor, oamenii arunca flori si uitare. Murim de doua ori: o data ca oameni si a doua oara in amintirea celorlalti. Pentru oamenii mari a doua moarte este cea adevarata”, scria clasicistul, scriitorul, traducatorul, jurnalistul, „profesorul de boierie” (cum il caracterizase V. Ierunca), acela cu a carui moarte „se duce ultimul aristocrat al exilului” (cum scria cu durere M. Eliade). Este vorba despre N. I. Herescu, iar aceasta carte (alaturi de altele dedicate lui) este menita sa lupte impotriva ,,mortii” unui aristocrat al culturii romane. – Mihaela AlbuIn spatiul cultural romanesc, cartea pe care cititorii de azi o asteptau mai demult – pregatiti fiind de o editie partiala a operei protagonistului (N. I. Herescu, Destin fara moarte. Pentru clasicism, ed. MNLR, 2011) – se datoreaza celei mai autorizate exegete a operei si biografiei lui N. I. Herescu: profesoara Mihaela Albu. Titlului cartii ne-am putea ingadui sa-i facem o adaugire doar mentala, insa cu puternice rezonante etice: N. I. Herescu a fost – asa cum reia autoarea, partial, cunoscuta sintagma calificativa a lui Mircea Eliade -, intr-adevar, ultimul aristocrat, dar un aristocrat erou al culturii romane, respectiv al culturii romane aflate in exil. – Liviu Franga -
Ultimele zile ale Imperiului Otoman (1918-1922)
Autor(i): RYAN GINGERAS
Nr. pagini: 390 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Imperiul Otoman a fost o mare putere de-a lungul Evului Mediu. Până în 1914, teritoriul său s-a redus, dar a rămas, totuși, după Rusia, cel mai mare stat european. Întinzându-se de la Adriatica până la Oceanul Indian, imperiul a fost atât o mare entitate politică, cât și una religioasă, cu sultanul conducând peste Locurile Sfinte, în calitate de calif și succesor al lui Mahomed. „Ultimele zile ale Imperiului Otoman” de Ryan Gingeras oferă o analiză detaliată a contextului politic, social și economic al imperiului în deceniile care au precedat prăbușirea sa. Ryan Gingeras folosește surse primare și secundare pentru a ilustra modul în care evenimentele interne și externe au dus la declinul și la prăbușirea imperiului.
Cartea oferă o perspectivă nouă asupra acestei perioade complexe din istorie care a avut un impact major asupra regiunii și asupra lumii, în ansamblu, cu reverberații până în zilele noastre.
O lectură captivantă pentru pasionații de istorie, politică și relații internaționale, precum și pentru studenții și cercetătorii specializați în aceste domenii.
-
Mitologie Română III
Autor(i): Antoaneta Olteanu
Nr. pagini: 425 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Laicizate, degradate, camuflate, miturile și imaginile mitice se întâlnesc pretutindeni: nu ai decât să le recunoști.
Mircea Eliade
Într-un moment în care au apărut destul destule studii consacrate mitologiei românești, s-ar putea obiecta de ce mai este nevoie de încă unul. Dacă ne uităm mai atent însă la materialele pe această temă, care s-au scris la noi, constatăm că, de fapt, până în acest moment, nu avem o prezentare completă a mitologiei românești, a sistemului de gândire mitologic, tradițional, țărănesc. Și aceasta nu pentru că aceste credințe cu caracter mitologic au dispărut deja și nu mai interesează pe nimeni – povestiri pe această temă, credințe, explicarea mitologică a unor tradiții și obiceiuri mai pot fi găsite și azi în sate din România, chiar și în mediul urban. Cercetarea etnologică, dezvoltată mai întâi în cea de aspect antropologic, a lăsat din nou deoparte superstițiile și s-a apucat de abordări inovatoare, ultramoderne, ale realităților de pe teren. Dacă facem abstracție de perioada comunistă, când în mod oficial cercetările pe teme religioase, inclusiv de mitologie, nu prea erau agreate, dar din istoricul pe care îl puteți vedea în continuare ne dăm seama că totuși și atunci au apărut lucruri importante, unele cu caracter excepțional, dacă ne gândim numai la tipologia legendei mitologice și la sistematizarea materialului legendar făcute de către Tony Brill, vedem că acest domeniu a fost extrem de vitregit.
***
Miturile precreștine constituie partea centrală, dominantă, a mitologiei românești. Creștinismul nu a făcut decât să încerce o „înghițire”, o „suprapunere” peste personaje mitologice importante, peste sărbători sacre, oferind cu generozitate mai degrabă numele decât esența lor. Așa este cazul celor doi creatori ai universului în mitologia românească, numiți generic Fârtatul și Nefârtatul. Se presupune că este vorba de doi frați, gemeni probabil, ca în multe mitologii, unul bun și unul rău. Nu știm deloc care erau numele lor genuine (tabuizarea, impusă de credința în sacralitatea deosebită a acestor personaje care se puteau supăra ușor pe oamenii ce le rosteau aiurea numele, în afara unui context sacralizat, funcționează în legătură cu toate personajele mitologice de la noi); mai târziu, influențe târzii, creștine, bogomile au făcut să vorbim de Dumnezeu și Diavolul. Pe de altă parte, Dumnezeu, care nu e deloc cel din panteonul creștin, făcea pe vremuri călătorii incognito pe pământ alături de tovarășul său de încredere, Sfântul Petru, care apare frecvent și el în postura de creator, instituind împreună tradiții care se păstrează până în zilele noastre. Ielele, de asemenea, sunt o categorie de personaje care se aseamănă cu surate ale lor din mitologiile vecine, dar nu se identifică în totalitate cu ele. Duhuri ale aerului, nopții, pădurii și apelor, toate la un loc, au impus o teamă extraordinară oamenilor care umblau pe afară noaptea, într-un timp nepermis, în perioada primăverii. Călușarii, care sunt cea mai redutabilă formă de luptă împotriva lor, se regăsesc, cu siguranță, mai degrabă doar în spațiul românesc (forme de manifestare asemănătoare, nu la fel de impresionante, întâlnim și în sudul Dunării, la bulgari și macedoneni). Ca să nu mai spunem de reprezentările noastre despre timp și spațiu sacru – momente temporale în care acționează demonii, în care se poate interacționa cu ei, în care se poate acționa împotriva lor în cadrul descântecelor sau al altor practici de dezvrăjire. Are o mare importanță spațiul – locul unde acționează demonii, unde oamenii nu au voie să calce sau să se afle, unde pot acționa ș.a.m.d. Întreaga structură a mitologiei noastre este una precreștină.
Antoaneta Olteanu
-
Marin Preda. Răsfrângeri în actualitate
Autor(i): Stan V. Cristea
Nr. pagini: 160 pagini
An: 2023
Editura: AIUS Printed
Lucrarea Marin Preda. Răsfrângeri în actualitate, ce cuprinde cronicile literare publicate în răstimpul anilor 2015‑2022, pe marginea unor cărţi despre scriitor. Ea reprezintă ultima piesă din „trilogia” pe care i‑am dedicat‑o, la Centenar, alături de volumele: Marin Preda. Anii formării intelectuale (1929‑1948), ediţia a treia, revăzută şi adăugită (2022), Marin Preda. Biobibliografie, vol. I‑II (2022). Lângă această „trilogie” am adăugat îngrijirea volumului colectiv Marin Preda. Omul şi Opera la Centenar (2022).Opera lui Marin Preda rămâne singulară în literatura română contemporană, întrucât se bazează pe un sistem de valori etice şi propune o morală ce integrează libertatea spiritului şi respectul valorilor fundamentale, pornind de la perspectiva tradiţională, circumscrisă contextului civilizaţiei contemporane, omul şi istoria fiind în fapt dimensiunile esenţiale ale acesteia. Pe de altă parte, complexitatea operei lui Marin Preda trebuie circumscrisă în raport de contextul social, politic şi cultural în care aceasta a fost edificată, căci – nu încape nicio îndoială – de‑ar fi trăit în alte vremuri, poate că altul ar fi fost mersul său scriitoricesc. Ceea ce este indubitabil, este faptul că, prin proporţiile şi valoarea creaţiei sale, Marin Preda este unul dintre clasicii literaturii române contemporane, care, deşi are parte de o posteritate dificilă, nu va înceta să stârnească atenţia cititorilor şi a criticilor, determinând deopotrivă admiraţii şi controverse (sintagma „complexul Preda” îşi va păstra, cumva, pentru destulă vreme actualitatea), ceea ce înseamnă că opera sa nu va ajunge, totuşi, să fie uitată ori tratată cu indiferenţă. Prin structura sa intrinsecă şi prin valoarea literară şi estetică, chiar dacă nu într‑o unitate absolută, opera lui Marin Preda are şi capacitatea indestructibilă de a resuscita oricând interesul. -
Mitologie Română II
Autor(i): Antoaneta Olteanu
Nr. pagini: 354 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Laicizate, degradate, camuflate, miturile și imaginile mitice se întâlnesc pretutindeni: nu ai decât să le recunoști.
Mircea Eliade
Într-un moment în care au apărut destul destule studii consacrate mitologiei românești, s-ar putea obiecta de ce mai este nevoie de încă unul. Dacă ne uităm mai atent însă la materialele pe această temă, care s-au scris la noi, constatăm că, de fapt, până în acest moment, nu avem o prezentare completă a mitologiei românești, a sistemului de gândire mitologic, tradițional, țărănesc. Și aceasta nu pentru că aceste credințe cu caracter mitologic au dispărut deja și nu mai interesează pe nimeni – povestiri pe această temă, credințe, explicarea mitologică a unor tradiții și obiceiuri mai pot fi găsite și azi în sate din România, chiar și în mediul urban. Cercetarea etnologică, dezvoltată mai întâi în cea de aspect antropologic, a lăsat din nou deoparte superstițiile și s-a apucat de abordări inovatoare, ultramoderne, ale realităților de pe teren. Dacă facem abstracție de perioada comunistă, când în mod oficial cercetările pe teme religioase, inclusiv de mitologie, nu prea erau agreate, dar din istoricul pe care îl puteți vedea în continuare ne dăm seama că totuși și atunci au apărut lucruri importante, unele cu caracter excepțional, dacă ne gândim numai la tipologia legendei mitologice și la sistematizarea materialului legendar făcute de către Tony Brill, vedem că acest domeniu a fost extrem de vitregit.
***
Miturile precreștine constituie partea centrală, dominantă, a mitologiei românești. Creștinismul nu a făcut decât să încerce o „înghițire”, o „suprapunere” peste personaje mitologice importante, peste sărbători sacre, oferind cu generozitate mai degrabă numele decât esența lor. Așa este cazul celor doi creatori ai universului în mitologia românească, numiți generic Fârtatul și Nefârtatul. Se presupune că este vorba de doi frați, gemeni probabil, ca în multe mitologii, unul bun și unul rău. Nu știm deloc care erau numele lor genuine (tabuizarea, impusă de credința în sacralitatea deosebită a acestor personaje care se puteau supăra ușor pe oamenii ce le rosteau aiurea numele, în afara unui context sacralizat, funcționează în legătură cu toate personajele mitologice de la noi); mai târziu, influențe târzii, creștine, bogomile au făcut să vorbim de Dumnezeu și Diavolul. Pe de altă parte, Dumnezeu, care nu e deloc cel din panteonul creștin, făcea pe vremuri călătorii incognito pe pământ alături de tovarășul său de încredere, Sfântul Petru, care apare frecvent și el în postura de creator, instituind împreună tradiții care se păstrează până în zilele noastre. Ielele, de asemenea, sunt o categorie de personaje care se aseamănă cu surate ale lor din mitologiile vecine, dar nu se identifică în totalitate cu ele. Duhuri ale aerului, nopții, pădurii și apelor, toate la un loc, au impus o teamă extraordinară oamenilor care umblau pe afară noaptea, într-un timp nepermis, în perioada primăverii. Călușarii, care sunt cea mai redutabilă formă de luptă împotriva lor, se regăsesc, cu siguranță, mai degrabă doar în spațiul românesc (forme de manifestare asemănătoare, nu la fel de impresionante, întâlnim și în sudul Dunării, la bulgari și macedoneni). Ca să nu mai spunem de reprezentările noastre despre timp și spațiu sacru – momente temporale în care acționează demonii, în care se poate interacționa cu ei, în care se poate acționa împotriva lor în cadrul descântecelor sau al altor practici de dezvrăjire. Are o mare importanță spațiul – locul unde acționează demonii, unde oamenii nu au voie să calce sau să se afle, unde pot acționa ș.a.m.d. Întreaga structură a mitologiei noastre este una precreștină…
Antoaneta Olteanu
-
Întâlniri cu Aurora
Autor(i): Mihaela Albu
Nr. pagini: 174 pagini
An: 2021
Editura: AIUS Printed
Stiu un lucru: ca oricum vei canta, va fi Aurora Cornu, nu altcineva si asta e pentru mine de ajuns. Gandesc ca si pictorul lui Tolstoi din Ana Karenina. Nu stiu care e treapta de valori pe care ne va aseza timpul, dar stiu ca noi amandoi avem ceva de spus care n-a fost spus. – Marin PredaIn Jurnalul Et in America paginile despre Aurora Cornu sunt si numeroase si esentiale, demne de luat in seama de aceia care scriu aici, in Romania, despre ea. – Iordan DatcuAurora Cornu – un om exceptional, o femeie pe care nu poti sa nu o indragesti si sa nu te simti privilegiat ca poti sta in preajma ei… – Mariana Sipos -
Mitologie Română I
Autor(i): Antoaneta Olteanu
Nr. pagini: 509 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Laicizate, degradate, camuflate, miturile și imaginile mitice se întâlnesc pretutindeni: nu ai decât să le recunoști. Mircea Eliade
„Mitologia, înțeleasă într-o manieră atât de extensivă, se prezintă ca o metodă de analiză a culturilor diverselor societăți. În cazul în care caută să descrie culturile comunităților fără scriere, așa-zise arhaice, ea poate fi considerată ca unul dintre domeniile etnologiei. Dacă se interesează de descrierea vechilor culturi istorice și, în același timp, de reconstituirea lor, mitologia devine una dintre componentele esențiale ale istoriei culturii”. A.J. Greimas
***
Mitul este un depozitar al valorilor și normelor religioase ale respectivei societăți, care oferă un model de comportament aprobat, demonstrând eficacitatea ritualurilor și stabilind sacralitatea cultului. Fie că e vorba de strămoși sau zei, mitul vorbește despre începuturile universului, despre creația ulterioară, despre interdependența dintre lumile coexistente, stabilită odată pentru totdeauna de către aceste făpturi.
***
Într-un moment în care au apărut destul destule studii consacrate mitologiei românești, s-ar putea obiecta de ce mai este nevoie de încă unul. Dacă ne uităm mai atent însă la materialele pe această temă, care s-au scris la noi, constatăm că, de fapt, până în acest moment, nu avem o prezentare completă a mitologiei românești, a sistemului de gândire mitologic, tradițional, țărănesc. Și aceasta nu pentru că aceste credințe cu caracter mitologic au dispărut deja și nu mai interesează pe nimeni – povestiri pe această temă, credințe, explicarea mitologică a unor tradiții și obiceiuri mai pot fi găsite și azi în sate din România, chiar și în mediul urban. Cercetarea etnologică, dezvoltată mai întâi în cea de aspect antropologic, a lăsat din nou deoparte superstițiile și s-a apucat de abordări inovatoare, ultramoderne, ale realităților de pe teren. Dacă facem abstracție de perioada comunistă, când în mod oficial cercetările pe teme religioase, inclusiv de mitologie, nu prea erau agreate, dar din istoricul pe care îl puteți vedea în continuare ne dăm seama că totuși și atunci au apărut lucruri importante, unele cu caracter excepțional, dacă ne gândim numai la tipologia legendei mitologice și la sistematizarea materialului legendar făcute de către Tony Brill, vedem că acest domeniu a fost extrem de vitregit.
***
Miturile precreștine constituie partea centrală, dominantă, a mitologiei românești. Creștinismul nu a făcut decât să încerce o „înghițire”, o „suprapunere” peste personaje mitologice importante, peste sărbători sacre, oferind cu generozitate mai degrabă numele decât esența lor. Așa este cazul celor doi creatori ai universului în mitologia românească, numiți generic Fârtatul și Nefârtatul. Se presupune că este vorba de doi frați, gemeni probabil, ca în multe mitologii, unul bun și unul rău. Nu știm deloc care erau numele lor genuine (tabuizarea, impusă de credința în sacralitatea deosebită a acestor personaje care se puteau supăra ușor pe oamenii ce le rosteau aiurea numele, în afara unui context sacralizat, funcționează în legătură cu toate personajele mitologice de la noi); mai târziu, influențe târzii, creștine, bogomile au făcut să vorbim de Dumnezeu și Diavolul. Pe de altă parte, Dumnezeu, care nu e deloc cel din panteonul creștin, făcea pe vremuri călătorii incognito pe pământ alături de tovarășul său de încredere, Sfântul Petru, care apare frecvent și el în postura de creator, instituind împreună tradiții care se păstrează până în zilele noastre. Ielele, de asemenea, sunt o categorie de personaje care se aseamănă cu surate ale lor din mitologiile vecine, dar nu se identifică în totalitate cu ele. Duhuri ale aerului, nopții, pădurii și apelor, toate la un loc, au impus o teamă extraordinară oamenilor care umblau pe afară noaptea, într-un timp nepermis, în perioada primăverii. Călușarii, care sunt cea mai redutabilă formă de luptă împotriva lor, se regăsesc, cu siguranță, mai degrabă doar în spațiul românesc (forme de manifestare asemănătoare, nu la fel de impresionante, întâlnim și în sudul Dunării, la bulgari și macedoneni). Ca să nu mai spunem de reprezentările noastre despre timp și spațiu sacru – momente temporale în care acționează demonii, în care se poate interacționa cu ei, în care se poate acționa împotriva lor în cadrul descântecelor sau al altor practici de dezvrăjire. Are o mare importanță spațiul – locul unde acționează demonii, unde oamenii nu au voie să calce sau să se afle, unde pot acționa ș.a.m.d. Întreaga structură a mitologiei noastre este una precreștină…
-
Bonsai. Povestea fetei norocoase
Autor(i): Crisula Ștefănescu
Nr. pagini: 304 pagini
An: 2022
Editura: AIUS Printed
Crisula Ştefănescu este absolventă a Facultății de filologie a Universității București. În 1982 emigrează în Germania și lucrează la postul de radio „Europa Liberă”; mai întâi cercetător-analist în cadrul „Institutului de Cercetare al Europei Libere” și, din 1992, în Departamentul de Broadcasting, ca redactor al emisiunii de cultură „Controverse-Confluenţe Est-Vest”. Din 1995, când radioul s-a mutat la Praga, trăiește împreună cu soțul ei, scriitorul Andi Ștefănescu, într-un sat bavarez din apropiere de München. Crisula Ștefănescu a publicat treizeci de cărți.
„BONSAI este un roman bine scris, într-un stil alert și cuceritor. Atrage printr-un fel de sinceritatecapricioasă, printr-o ritmare emoțională a confesiunii. În plus, cuprinde întâmplări pitorești și mai ales, pagini de poezie de o remarcabilă frumusețe.” (Alex ȘTEFĂNESCU)
Romanul BONSAI a fost scris dintr-o suflare, ca să spun așa, în vara anului 2008. Când l-am terminat, am trimis manuscrisul spre lectură unor critici literari și unor prieteni cu activități și preocupări literare. Deși „verdictul” a fost favorabil, totuși cartea nu a fost publicată. De-a lungul timpului mai multe fragmente din BONSAI au apărut în reviste literare, obținând și un premiu, sau postate pe pagina mea de face-book, dar am acest obicei, nu știu dacă bun sau rău, de a lăsa manuscrisele să zacă cu anii. După ce, nu demult, l-am recitit și am mai făcut mici corecturi, m-am gândit că a cam sosit timpul să-i dau drumul în lume.
-
Alexandr Zinoviev – un om al paradoxurilor
Autor(i): Crisula Ștefănescu
Nr. pagini: 114 pagini
An: 2022
Editura: AIUS Printed
Orice discuție cu Alexandr era o provocare. Îi plăcea să facă afirmații paradoxale, șocante pentru o gândire obișnuită cu clișee ideologice. Era greu să-l prinzi în tipare comune, pentru că nu era construit după asemenea tipare. Nu era nici comunist, nici anticomunist, deși a fost considerat și una și alta, ci om de știință, un cercetător. Am spus-o atât în interviurile, cât și în cărțile sale. Alexandr Zinoviev avusese ca nimeni altul curajul să dezvăluie realitatea comunismului, absurditatea și cruzimea unei lumi care ar fi părut utopică, inimaginabilă, dacă nu ar fi fost o realitate. Ceea ce Alexandr Zinoviev reproșa lumii occidentale, deși o considera ca fiind cea mai reușită civilizație în istoria omenirii, era faptul, paradoxal în sine, că este prea eficientă și produce prea mult.
-
Zia, regina costobocilor (Dacii liberi)
Autor(i): Ioan Muscalu
Nr. pagini: 330 pagini
An: 2019
Editura: Danaster
Povestea costobocilor – unul din triburile dacilor liberi – este la fel de frumoasă ca orice poveste de spus la gura sobei, iar naratorul o desfășoară când molcom, când vioi, mizând pe interesul nostru pentru viața dăltuită în piatra Columnei lui Traian. Ceea ce caracterizează și acest roman, ca dealtfel toate celelalte este documentarea atentă a autorului și străduința de a nu se abate prea tare de la firul istoric, ci doar atât cât să poată revigora spiritul eroic din noi, exprimându-și cu forță cultul pentru trecutul neamului.