-
Arhiva Rugului Aprins 7 – Altarul spiritualității romanești
Autor(i): Haralambie Vasilache / Ediție îngrijită de Marius Vasileanu
Nr. pagini: 274 pagini
Editura: Eikon
Arhimandritul Mitrofor Haralambie Vasilache strălucea prin alte calități. Banii ce i se dădeau, el îi ținea cu gunoiul sub mătura din colțul casei. De venea cineva să-i ceară, îl trimitea acolo să ia cât îi trebuie… În afară de orele de slujbă, la care era nelipsit, rugăciunea particulară o făcea în chilie ore întregi, până către miez de noapte. Ziua și-o dedica scrisului și cetitului. Zeci de manuscrise i s-au luat la arestare – de spiritualitate creștină, de filosofie și-ndeosebi de adânci studii de psihologie creștină… „Altarul spiritualității românești” fusese numai un început a tot ceea ce a scris mai târziu. A fost un duhovnic prețuit și căutat de sute și mii de credincioși, oriunde a fost, la Iași, București, Cernica, Neamțu, Pocrov și în închisoare. În 1962 și-a dat duhul în închisoare, întru nevinovăție. Pr. Vasile Vasilache
„Operat de două ori, înspăimântător de slab, abia umblând, abia vorbind, mai toată ziua culcat și acoperit cu pătura, cufundat în rugăciuni, părintele Haralambie Vasilache așteaptă moartea. Află însă mijlocul și tăria de a ne vorbi uneori, câte puțin. Monah ce se află, întâmpină sfârșitul cu seninătate dar nu fără griji: ca omul cuminte care se gătește de drum lung și cunoaște că nu-i de râs, că e bine să chibzuiești din vreme la toate, să faci cuvenitele pregătiri și să te echipezi cugetând că e mai bine să prisosească decât să lipsească. Îmi dăruiește și mie câtva timp și privindu-l, grăindu-i, mă copleșește convingerea că suferințele au sens, că viața toată nu se poate să nu aibă sens…
Părintelui Haralambie – ca unui sfânt – cutez să-i împărtășesc – e primul – cele două vise avute la Jilava cu un an și jumate înainte, în celula douăzeci și cinci… Părintele Haralambie mă ascultă cu atenție, nu surâde, nu tresare. Apoi se pronunță: nu crede că visele ori arătările sunt suspecte. Dimpotrivă, mă fericește. Îmi cere însă multă discreție și smerită stăpânire de sine. Și mai ales – e greu de priceput, zice, totuși mă roagă să fac un efort – să le iau drept firești, drept ceva neexcepțional, care să nu mă scoată din făgașul cât se poate de comun al vieții de obște…
Facem și planuri de viitor, părintele – ca orice muribund autentic – fiind sută-n sută convins că are să moară și tot sută-n sută încredințat că va trăi. Dar nu mai trec decât puține zile și se produce o hemoragie puternică. Îl doboară. Medicul deținut, chemat cu stăruință, sosit cu greu, dă din cap. Șeful camerei îl înfășoară pe Părintele Haralambie în pătură, iar eu îl duc, împreună cu alt deținut, până la ușa celulei de unde, noi stând cu fața la perete și brațele peste ochi, plantoanele – ridicându-l de pe jos – îl cară la infirmerie. Am aflat mai târziu că a murit a doua zi.” N. Steinhardt – „Jurnalul fericirii”
Care va fi destinul de astăzi al unui volum deja „arestat” cândva, ars, pus la index, interzis, din pricina căruia, într-o anume măsură, autorului său i s-a dat șansa să se jertfească pentru Hristos…? Poate că dezlegarea șaradei constă tocmai în titlul acestei cărți. Așa cum Hristos este continuu readus în mijlocul credincioșilor și al bisericii de parohie prin taina Sfintei Liturghii, tot astfel spiritualitatea românească – înlăuntrul căreia se înscrie, iată, și această carte – este destinată să învie constant, în viziunea Pr. Haralambie Vasilache, indiferent de persecuțiile și de încercările la care a fost supusă de-a lungul veacurilor…
Reeditarea și lectura volumului „Altarul spiritualității românești” devine astfel un act de tonică revenire la izvoare, temă de meditație și de rugă. Marius Vasileanu
-
Arhiva Rugului Aprins 6 – Comentarii la ‘Poemele filocalice” scrise de Alexandru Mironescu
Autor(i): Ștefan Todirașcu
Nr. pagini: 222 pagini
Editura: Eikon
“Ștefan Todirașcu avea toate însușirile unei ființe omenești ca să fie apreciat, anturat și simpatizat. Ca aspect fizionomic se remarca în primul rând la el o lumină blândă ce-i învăluia în permanență chipul, reflectând în afară alcătuirea dinăuntru… Ca intelect, dispunea de o inteligență avidă, îndreptată spre formele majore de cultură, frecventând cu egală sete de cunoaștere domenii disparate ca literatura, filosofia, teologia, pe lângă doctrinele juridice și economice, specialitatea lui de bază, putând să disocieze diversele valori creatoare, fără să cadă în speculații artificioase sau în problematizări aberante. Avea un cult al prieteniei susținut în mod dezinteresat și manifesta un apetit permanent de a se bucura de orice în lume: de o carte, de o întâlnire cu o ființă de excepție, de o priveliște frumoasă, de un eveniment solemn, de un concert, de o expoziție etc. Reușea întotdeauna să îmbrace realitatea în veșmântul ființei lui interioare, țesut din pondere și finețe, din delicatețe, generozitate și bun-simț. Când se angaja în diverse acțiuni colocviale sau în discuții mai aprinse – se întâmplau și din acestea, mai ales în perioada tinereții când avea parteneri pe Eugen Ionescu și Edgar Papu, cu care se lansa în febrile dezbateri despre destinul omenesc or despre soarta culturii naționale sau universale –, se releva prin seriozitatea de a aborda problemele, prin argumentație logică și realistă, chiar dacă intervențiile lui atingeau adesea și orizonturi metafizice. Căci, la meritele enumerate până aici se adăuga și o profundă conștiință religioasă, străină de bigotism, dar așezată pe solide temeiuri creștine…” (Pericle Martinescu)
-
Arhiva Rugului Aprins 5 – Răsboiul nevăzut al lui Paisie cel Mare
Autor(i): Paul Sterian
Nr. pagini: 330 pagini
Editura: Eikon
”Una dintre personalitățile cele mai interesante ale Rugului Aprins este scriitorul și poetul, graficianul, economistul, sociologul Paul Sterian – un personaj emblematic al interbelicului românesc care știa să îmbine arta cu profesia cea mai pragmatică și toate acestea cu credința. Existent astăzi în dicționarele literaturii române, grație creației sale, Paul Sterian este din păcate prea puțin (re)cunoscut în mediile clericale.” (Marius Vasileanu)
-
Arhiva Rugului Aprins 4 – Comentarii la Evanghelia după Ioan
Autor(i): Ștefan Todirașcu
Nr. pagini: 286 pagini
Editura: Eikon
„Viaţa lui Ștefan Todirașcu ilustrează versantul discret al ortodoxiei, al cuminţeniei, smereniei și inteligenţei spirituale negălăgioase. Este una dintre personalităţile Rugului Aprins care a adus mulţi tineri spre rugăciunea neîncetată sau, măcar, spre Biserică. Printre cei care sau format în tinereţe lângă profesorul Șt. Todirașcu trebuie amintiţi academicianul Virgil Cândea și doctorul Mihai Constantineanu.” (Marius Vasileanu)
-
Arhiva Rugului Aprins 3 – De La Antim La Pocrov – Mărturii
Autor(i): Vasile VASILACHI
Nr. pagini: 242 pagini
Editura: Eikon
„Părintele Vasile Vasilachi a avut tăria de a demara refacerea aşezământului de la Antim, mai ales după evenimentele care au urmat actului de la 23 august 1944. Râvna sa a fost întreţinută mai ales de frumoasele manifestări culturale care se desfăşurau în Mănăstirea Antim, atât ca o formă de rezistenţă faţă de agresorul ateu, cât şi ca o evidentă cale de manifestare a unor oameni care cu bucurie duhovnicească se alăturaseră la opera edilitară a stareţului. Am putea spune că ne găsim în faţa unei fericite întâlniri a intelectualilor apropiaţi de rugăciune într-un spaţiu în care se formau intelectualii de mâine ai Bisericii. Ne gândim la venirea unui Sandu Tudor tot mai adâncit în cunoașterea şi trăirea tradiţiei isihaste româneşti, o iniţiativă pe care o începuse încă din 1943 în Cernăuţiul condus spiritual de mitropolitul cărturar Tit Simedrea.” (Adrian Nicolae Petcu)
-
Arhiva Rugului Aprins 2 – Admirabila Tăcere. Jurnal (2 Iulie1967 – 29 Septembrie 1968)
Autor(i): Alexandru Mironescu
Nr. pagini: 408 pagini
Editura: Eikon
„Personalitate emblematică a mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (București), Alexandru Mironescu (1903-1973) nu a consimțit să colaboreze în niciun fel cu regimul comunist din România. A ales tăcerea, chiar dacă lucra intens – atât cât i s-a permis, căci între anii 1958 și 1963 a fost în închisoare –, ducea viața unui intelectual de înaltă ținută. Studiile sale universitare într-ale științelor exacte, doctoratul în filozofie luat la București (1926), alt doctorat „ès Sciences physiques” dobândit la Universitatea Sorbona (1929) aveau să-i asigure la revenirea în țară perspectiva unei cariere științifice și academice. Fiind un intelectual cu deschidere enciclopedică, cum mai erau câteva personalități în plină forță ale interbelicului românesc – Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu –, cu care a fost prieten, Alexandru Mironescu a mai scris până la finalul vieții pământești: proză, teatru, poezie, eseuri filosofice, a fost angajat activ în publicistică (până la instalarea comunismului). În anul 1935 publică un prim roman, Oamenii nimănui, recomandat în calde cuvinte de Panait Istrati.” (Marius Vasileanu)
-
Arhiva Rugului Aprins 1 – Universalism românesc
Autor(i): Sandu TUDOR
Nr. pagini: 240 pagini
Editura: Eikon
Va trebui sa ne desmeticim odata, sa intelegem ca toate relele de care suferim socialmente azi nu pot fi lecuite daca uitam adevarurile spirituale fundamentale. Toata mizeria noastra de azi se reduce la mizerie sufleteasca, nu economica. Nu ne putem da seama, caci am uitat de mult acest adevar: cat castiga omul, din punct de vedere practic si imediat, privindu-si interesele lui sub lumina inalta a unor adevaruri vesnice. Pentru o viata politica noua, putina ordine si claritate launtrica… Intai gospodaria launtrica, a fiecaruia. Iata cerinta primordiala a politicii de maine. Acest adevar intim sufletesc, spiritual, al fiecaruia, de fiece clipa trebuie adunat, intarit, realizat. El e garantia cetatii viitoare. – Sandu Tudor
-
Acasă (vol.I)
Autor(i): Luminita Aldea
Nr. pagini: 366 pagini
Editura: Eikon
A stat o clipa pe ganduri. Erau zece ani de cand nu s-au mai vazut si ea stia ca nu exista posibilitatea de a da timpul inapoi, dar nostalgia unor vremuri de vis, dorul dupa un prieten drag, pe care isi dorea sincer sa-l revada, a facut-o sa spuna da. Nu s-a intrebat de unde ii stie numarul de telefon si nici ce stie despre noua ei viata ci a spus da, sperand sincer ca si unul si altul si-au pastrat unul altuia o amintire duioasa. Dupa tot ce a fost intre ei merita sa se mai vada o data. Sa-si vorbeasca. Sa depene amintiri. Sa descopere ce din frumusetea lor de alta data a mai ramas de oglindit din ochii unuia intr-ai altuia. In timp ce se imbraca si-a amintit de un vers scris de ea cand era liceana indragostita si il recita soptit:
Nu m-am vazut in ochii nimanui
Atat de frumoasa
Ca in ochii tai…
-
A opta minune
Autor(i): Marian Nicolae
Nr. pagini: 100 pagini
Editura: Eikon
„meseria de ghid
poetul nebun e mai citit dincolo decât pe aici,
pe el îl așteptă îngerii în cer să le fie preot
când se face liturghia versului
cu care se împărtășesc sensurile lor duminica
după ce s-au spovedit mai înainte caietului lui de poezii.
poetul care e nebun după Hristos e doar prorocul
care scrie cuminte pe hârtie după dictare
ce gândește Dumnezeu cu voce tare
când se plimbă liniștit în răcoarea serii,
el de fapt traduce din cer profeții despre rai,
e ghid pentru cititorii care vor să urce pe cruce
și să bată în cuie cuvintele potrivite
care nu mai au răbdare
să se suie oficial cu toată poezia.
(30 ianuarie 2020)”
-
Churchill și Tito
Autor(i): Christopher Catherwood
Nr. pagini: 192 pagini
ISBN: 978-606-95605-8-7
Editura: Evenimentul si Capital
Una dintre cele mai controversate decizii ale lui Churchill, cea de a sprijini partizanii comuniști din Iugoslavia în cel cel de-al Doilea Război Mondial. Winston Churchill a fost, probabil, cel mai important politician al secolului XX. Fără tenaticatea lui, atunci când armatele lui Adolf Hitler erau pe plajele din Normandia gata să debarce în insula britanică, în vara anului 1940, ultimul Război Mondial ar fi avut un cu totul alt deznodământ, iar lumea liberă pe care noi o știm azi nu ar mai fi existat cu siguranță. Deși Churchill a fost anticomunist și antinazist, în 1943 se hotărăște însă să-l spijine logistic, în luptele din Iugoslavia împotriva Wehrmacht-ului, pe comunistul Iosif Broz Tito cu ai lui partizani, în defavoarea conducătorului cetnicilor, regalistul Draza Mihailovici. Ambele tabere luptau împotriva ocupanților germani, cu mențiunea că cetnicii lui Mihailovici luptau și împotriva partizanilor-comuniști.
O noutate pe care cartea o aduce din punct de vedere istoriografic este aceea că Churchill s-a hotărât să-l susțină pe Tito în defavoarea lui Mihailovici în baza rapoartelor primite de la serviciile secrete britanice, care spărseseră codurile germane, și nu în baza rapoartelor venite de la spionii britanici aflați la Cairo, așa cum era cunoscut până în prezent.
Volum recomandat de Evenimentul Istoric
-
Usain Bolt. Povestea Mea
Autor(i): Usain Bolt, Shaun Custis
Nr. pagini: 288 pagini
Editura: Preda Publishing
Este scrisa de insusi Usain Bolt cu asistenta lui Shaun Custis
Olimpiada de la Beijing, 2008. Opt zile ii trebuie lui Usain Bolt ca sa castige trei medalii de aur, sa stabileasca trei recorduri mondiale si sa-si faca numele cunoscut in cele mai indepartate colturi ale lumii. Dar Bolt nu sta pe loc dupa aceasta Olimpiada si reuseste sa bata propriile recorduri la 100 si 200 de metri. La Campionatul Mondial de Atletism de la Berlin (2009), scoate 9.58 si 19.19 secunde la probele de 100 si respectiv 200 de metri. Astfel, jamaicanul devine peste noapte cel mai mare star din lumea sportului.
Este o carte despre pustiul slabanog din Trelawny, locul unde se cultiva cei mai buni cartofi dulci de pe pamant. Este istoria copilului care a crescut jucand cricket si fotbal sub fierbintele soare jamaican si care la un moment dat a descoperit ca poate sa alerge repede. Chiar incredibil de repede! Familia, prietenii, cultura jamaicana, pravalia tatalui din somnorosul sat Sherwood Content – toate isi gasesc locul cu naturalete in povestea plina de umor spusa de Usain.
Descopera ce anume il motiveaza si il inspira sa devina cel mai bun, dar si ce sacrificii a trebuit sa faca Usain Bolt pentru a ajunge in top. si nu in ultimul rand, afla ce semnifica salutul sau dupa fiecare victorie!
Usain Bolt s-a nascut in Trelawny, Jamaica, in august 1986. La Jocurile Olimpice de la Beijing (2008) a castigat aurul la 100 de metri (9.69 secunde), 200 de metri (19.30 secunde) si la stafeta de 4 x 100 de metri (37.10 secunde). Devine, astfel, singurul sportiv care castiga trei curse la o singura Olimpiada, dupa Carl Lewis in 1984. Este, de asemenea, singurul sportiv care stabileste trei recorduri mondiale la o singura Olimpiada. In 2008 si 2009 a castigat titlul BBC’s Overseas Sports Personality of the Year. Traieste in Kingston, Jamaica.
Fragment din cartea “Usain Bolt. Povestea Mea” de Usain Bolt si Shaun Custis:
“Alergam, alergam, alergam. Privirea drept inainte. Nu m-am uitat nici macar la cronometru cand am trecut linia de sosire. Obiectivul meu nu era sa dobor recorduri, ci doar sa-l bat pe Tyson Gay. A fost doar o mica scanteie din ceea ce poate scoate acest Lightning Bolt.
Nu stiam ca stabilisem un nou record mondial, de 9.72 secunde, reusind sa-l depasesc pe Asafa cu doua sutimi. Am aflat vestea abia cand s-a anuntat la difuzoarele stadionului. M-am batut cu pumnii in piept si am strigat: “Asta este!” De acum inainte totul era posibil, mai ales ca inchisesem gura celor care comentau ca la campionatul din Jamaica cronometrul fusese stricat. Americanii au putut vedea cu ochii lor, totul se intamplase chiar in fata lor. Tyson m-a felicitat, am dat mana si apoi am dat un interviu impreuna. Insa de atunci, relatia noastra n-a mai fost la fel si asta din cauza lui, nu a mea.
Indiferent de cat de bun esti, chiar daca esti detinatorul unui record mondial, trebuie sa treci de calificarile pentru Jocurile Olimpice. Nu poti sa sari peste etapa asta decat daca ai un motiv intemeiat, de exemplu daca te-ai accidentat. Insa calificarile sunt destul de simple si rareori apar surprize. In general se califica aceiasi oameni. Eu incerc mereu sa castig si sa-mi mentin recordul, asa ca am fost foarte bucuros sa-l intrec pe Asafa la 100 m.
Am plecat apoi in Anglia, unde locuieste impresarul meu, Ricky Simms, care imi face agenda.
De-atunci, acesta ne cazeaza in Teddington, o localitate pe Tamisa, in apropiere de Londra. De fiecare data, membrii. echipei Racers Track Club stau acolo pe perioada celor mai importante competitii europene, impreuna cu alti clienti de-ai lui din intreaga lume. Sunt sportivi de diferite nationalitati si ai ocazia sa cunosti oameni cu care altfel nu prea ai cum sa te intalnesti.”
-
Ultramaratonistul. Confesiunile unui alergător de noapte
Autor(i): Dean Karnazes
Nr. pagini: 288 pagini
Editura: Preda Publishing
„Milioane de oameni aleargă. Aleargă pentru a fi în formă, pentru
Autor(i): Dean Karnazes
Nr. pagini: 288 pagini
Editura: Preda Publishing
„Milioane de oameni aleargă. Aleargă pentru a fi în formă, pentru sănătatea aparatului cardiovascular, pentru senzaţia dată de endorfine. În 2003, un număr record de 460.000 de oameni au participat la unul dintre nenumăratele maratonuri din America.
Dar mai există un grup de alergători, mai mic şi mai puțin cunoscut, un grup de oameni numiţi ultramaratonişti. Pentru noi, un maraton este doar încălzirea. Cursele noastre sunt de 80, de 160 de kilometri. Putem alerga 24 de ore fără să dormim, abia dacă facem pauze de mâncare sau apă, câteodată nu folosim nici măcar toaleta. Alergăm în sus şi în jos pe munţi; prin Valea Morţii în mijlocul verii; la Polul Sud. Ne forţăm corpul, mintea şi spiritul mult peste ceea ce crede lumea că înseamnă limite ale durerii şi ale efortului.
De ce o facem? E o întrebare excelentă, deşi viciile nu pot fi niciodată definite exact. Când a fost întrebat de ce vrea să escaladeze Everestul, George Mallory a dat faimosul său răspuns laconic: „Pentru că există.” Se pare că răspunsul a satisfăcut suficient de mult încât să ajungă o zicală foarte cunoscută. Dar nu e cine ştie ce răspuns. Cu toate astea, înţeleg ce a vrut să spună. Când sunt întrebat de ce alerg toată noaptea distanţe imposibile sunt de multe ori tentat să răspund la fel: pentru că pot. Dar nu este un răspuns complet. Nici măcar pe mine nu mă satisface. Am şi eu propriile mele întrebări.
De ce alerg?
De cine fug?
Încotro mă îndrept?
Orice alergător are o poveste. Aceasta este a mea.”
Scrisă cu inteligenţă, umor şi candoare, fără ajutorul unui scriitor profesionist, „Ultramaratonistul” este una dintre acele cărți care trebuie citite măcar o dată în viață; a inspirat sute de mii de oameni, alergători sau nu, să îşi depăşească limitele şi să îşi reamintească “ce înseamnă să fii cu adevărat viu”, după cum puncta Sam Fussel, autorul cărţii Muscle.
“Deşi este într-o formă fizică excepţională, Dean Karnazes susţine că alergi prima jumătate a cursei cu ajutorul corpului, iar pe cea de-a doua cu ajutorul minţii. Fără a zăbovi prea mult în teritoriul abstract al discuţiilor filozofice, Dean Karnazes explorează totuşi “posibilităţile sinelui”: aleargă un ultramaraton în Valea Morţii la 49°C şi primul maraton de la Polul Sud. Incredibila sa putere de a se automotiva contaminează pe oricine şi este imposibil să îi citeşti cartea fără să îţi doreşti să alergi şi tu un maraton,” spune Erica Joergensen, despre eroul acestei cărți de excepție.
Această carte te va uimi și te va face să râzi. Nu este un ghid de formare obișnuit, ci călătoria unui om plină de dorință, dragoste, durere, viață și voința de a-și împinge corpul peste toate limitele fizice și mentale percepute.
sănătatea aparatului cardiovascular, pentru senzaţia dată de endorfine. În 2003, un număr record de 460.000 de oameni au participat la unul dintre nenumăratele maratonuri din America.
Dar mai există un grup de alergători, mai mic şi mai puțin cunoscut, un grup de oameni numiţi ultramaratonişti. Pentru noi, un maraton este doar încălzirea. Cursele noastre sunt de 80, de 160 de kilometri. Putem alerga 24 de ore fără să dormim, abia dacă facem pauze de mâncare sau apă, câteodată nu folosim nici măcar toaleta. Alergăm în sus şi în jos pe munţi; prin Valea Morţii în mijlocul verii; la Polul Sud. Ne forţăm corpul, mintea şi spiritul mult peste ceea ce crede lumea că înseamnă limite ale durerii şi ale efortului.
De ce o facem? E o întrebare excelentă, deşi viciile nu pot fi niciodată definite exact. Când a fost întrebat de ce vrea să escaladeze Everestul, George Mallory a dat faimosul său răspuns laconic: „Pentru că există.” Se pare că răspunsul a satisfăcut suficient de mult încât să ajungă o zicală foarte cunoscută. Dar nu e cine ştie ce răspuns. Cu toate astea, înţeleg ce a vrut să spună. Când sunt întrebat de ce alerg toată noaptea distanţe imposibile sunt de multe ori tentat să răspund la fel: pentru că pot. Dar nu este un răspuns complet. Nici măcar pe mine nu mă satisface. Am şi eu propriile mele întrebări.
De ce alerg?
De cine fug?
Încotro mă îndrept?
Orice alergător are o poveste. Aceasta este a mea.”
Scrisă cu inteligenţă, umor şi candoare, fără ajutorul unui scriitor profesionist, „Ultramaratonistul” este una dintre acele cărți care trebuie citite măcar o dată în viață; a inspirat sute de mii de oameni, alergători sau nu, să îşi depăşească limitele şi să îşi reamintească “ce înseamnă să fii cu adevărat viu”, după cum puncta Sam Fussel, autorul cărţii Muscle.
“Deşi este într-o formă fizică excepţională, Dean Karnazes susţine că alergi prima jumătate a cursei cu ajutorul corpului, iar pe cea de-a doua cu ajutorul minţii. Fără a zăbovi prea mult în teritoriul abstract al discuţiilor filozofice, Dean Karnazes explorează totuşi “posibilităţile sinelui”: aleargă un ultramaraton în Valea Morţii la 49°C şi primul maraton de la Polul Sud. Incredibila sa putere de a se automotiva contaminează pe oricine şi este imposibil să îi citeşti cartea fără să îţi doreşti să alergi şi tu un maraton,” spune Erica Joergensen, despre eroul acestei cărți de excepție.
Această carte te va uimi și te va face să râzi. Nu este un ghid de formare obișnuit, ci călătoria unui om plină de dorință, dragoste, durere, viață și voința de a-și împinge corpul peste toate limitele fizice și mentale percepute.