-
Casa de nebuni a Atenei
AUTOR: Thanas Medi
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 358
EDITURA: Eikon
Trebuia să fie acolo înainte de șapte. La ei! Era atât de speriată de ei, i se păreau atât de înfricoșători, încât nici în vis n-ar fi vrut să-i vadă. Nici nu îndrăznea să-i pomenească cu acea poreclă cunoscută pe care le-o punea toată lumea, deși nu-i făcuseră niciodată vreun rău. Îi ținea la distanță, ca să nu-i năpădească creierul și astfel se consola cu vinovăția de a nu avea serviciu, și deci, nu o lega nimic de ei. Întrucât ei nu făceau umbră pământului, nu existau și nu s-ar fi împiedicat de ei. Undeva deasupra străzii Thivon, una dintre arterele cu cel mai intens trafic rutier din partea de vest a Atenei, luă autobuzul 732. Era plin de oameni, înghesuiți ca sardelele, care se grăbeau la muncă. Cu greu a reușit să-și facă loc și să se agațe de bara verticală de lângă ușa principală. Găsi drept cea mai bună soluție pentru moment, să-și lase privirea să-i alunece dincolo de geamul aburit al ferestrei din față. Acolo, unde totul se rostogolea cu rapiditate, un amestec de clădiri, copaci, dar și lumini și stele, care se stingeau continuu spre cer. Se cufundă înlăuntrul său din cap până în picioare pentru a se simți mai bine și a uita încotro merge, locul în care avea să înceapă noua muncă, pe „ei”, oamenii înfiorători care o așteptau. Se agăță de o stea care strălucea mai tare, de parcă s-ar fi prins de trecutul său îndepărtat, de vremea când era cineva. Plângea sufletul în ea pentru puțină mândrie, pentru puțin mai multă demnitate, iar zicala aceea bine-cunoscută „Munca este onoare” i se păru un nimic, o expresie mai perimată ca oricând. Pentru că asta era și ea însăși: un mare nimic. Ajunsese la limita de jos, nivelul zero al abilității și înțelegerii umane. Avea să facă cea mai banală, cea mai lamentabilă muncă, pe care o evitase întotdeauna: femeie de serviciu! Pentru a da cu mătura și mopul, pentru a curăța podeaua de gunoaie, de murdăria și scuipatul altora (în special al lor), nu credea că e nevoie de cine știe câtă minte. Era suficient să ai brațe, brațe puternice. Nimeni nu mai avea nevoie de înclinațiile, visele, dorințele, creierul ei. Să fii o ființă fără cap, doar cu corp, mușchi și stomac, era mult mai bine.
-
Anatomia și fiziologia lui A
AUTOR: Christian Crăciun
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 204
EDITURA: Eikon
„Aici găsim din nou aplicată una dintre ideile de forță ale profesorului Crăciun, anume că poezia nu este metaforă, ci metamorfoză. Poezia nu doar că sugerează, simbolizează, semnifică ceva, ci pur și simplu intervine în viață și o modifică, așa cum îngerul intervine în destin. Forța transfiguratoare a poeziei vine din aceea că ea conține nu doar un sistem de semne și sensuri, ci și o energie, un dinamism intern care produce vertij sau, cu trimitere directă la Ezra Pound, de-a dreptul vortex. În acest fel explică eseistul faptul că de la un moment încolo Nichita Stănescu renunță la scrierea textelor, căci scrisul este prea abstract, și dictează pur și simplu poemele, le vorbește. În dictare poezia redobândește plinătatea ei corporală, vocală, orală, gestuală, teatrală chiar, devine aură vizibil-audibilă a poetului. Iar dacă a fost cineva care să fi provocat un vortex în poezia română, acela a fost Nichita.” Vianu Mureșan
-
Mahalaua civilizației
AUTOR: Alexandru Cristian Surcel
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 354
EDITURA: Eikon
Alexandru Cristian Surcel este membru al Baroului București de la 1 septembrie 1999, avocat, dar și titular al altor funcții cu caracter juridic în sectorul privat sau public. În anii 1994-1996, student fiind, Alexandru Cristian Surcel a lucrat pentru Trustul de Presă Eduard Victor Gugui, care publica săptămânalul „Baricada” și cotidianul „Meridian”, titluri de referință din presa scrisă a democrației timpurii post-decembriste. Spre finalul acestei scurte cariere de mass media, el a deținut propria rubrică politică, care a inspirat titlul volumului de față.
Alexandru Cristian Surcel și-a construit un profil de activist civic și politic în două perioade distincte, una timpurie în 1989 și în anii ‘90, și una de maturitate, de la evenimentele anilor 2012-2019 în prezent.
Blogger și autor de articole publicate pe platforma Contributors, Alexandru Cristian Surcel se află cu prezenta lucrare la cea de-a patra incursiune de autor în multiversul livresc, după editarea și publicarea postumă a cărții autobiografice „Torentul de sub punte” (Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2018), scrisă în anii 1979-1981 de bunicul matern, Gabriel Becke, despre experiența deportării în gulagurile din Donbas în anii 1945-1949, după contribuția la volumul colectiv „USR – nașterea și patologiile unui partid: mărturii din culise”, coordonat de Anca Goja și Dan Lungu (Editura GRI, București, 2022), și, mai ales, după debutul ca unic autor cu cartea de non-ficțiune „Marginile Marii Uniri, o perspectivă polemică, francmasonică și profană” (Editura Vremea, București, 2023).
-
O poveste de Crăciun – Regina Maria a României
Autor(i): Regina Maria a României
Nr. pagini: 32 pagini
An aparitie: 2021
Editura: Neverland
O poveste de iarna – scrisa de Regina Maria este un gram de emoție pentru cititorii cei mici, dar și pentru cei mari. O plasmuire pe care daca o vei citi, nu doar ca vei ramane cuprins de magia iernii și a sarbatorilor, ci vei imbrațișa și o serie de trairi unice – credința, magie, invațaturi – toate surprinse intr-o poveste gandita de unica Regina Maria.Regina cunoștea foarte bine satul romanesc, ii iubea pe țarani și in plus, știa sa depene povești cu un farmec inconfundabil. Asta se vede și din povestea de fața, ce nu poate decat sa ne inaripeze sufletele, pregatindu-le pentru intalnirea cu pruncul Iisus.
-
Ajuta-te singur!…
Autor: Samuel Smiles
Nr. pagini: 304 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
„Ajută-te, căci şi Dumnezeu te va ajuta“ este o maximă al cărei preţ a fost de mult statornicit şi care închide într- un cadru din cele mai strâmte, roadele celei mai întinse experienţe. Spiritul de spontaneitate individuală este izvorul oricărei dezvoltări normale a individului, şi când el se dezvoltă la un mare număr de oameni, alcătuieşte adevărata temelie a puterii şi a vigoarei naţionale. Pe cât ajutorul venit din afară e moleşitor în efecte, pe atât cel cevine dinăuntru este totdeauna întăritor.
-
Jurnalul unui motan
Autor: Elena Farago
Nr. pagini: 96 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
Ziarul meu! Am şi eu un ziar!… Şi când mă gândesc că nu mai departe decât azi-dimineaţă nu ştiam încă nici adevăratul înţeles al cuvântului ziar!
Eu credeam că ziar sau jurnal se numesc numai gazetele pe care le citesc domnii. Aşa auzisem de la toată lumea pe care o cunosc şi nici în cărţile Duduiei n-am găsit vreo altă desluşire.
-
Rebus. Colecție 2022
Autor(i): –
Anul apariției: 2023
Pachetul conține toate numerele revistei Rebus din anul 2022 (#1 – #12)
Cadou: Almanah Rebus de buzunar 2023
Editura: Crisis Press
-
Umbre și lumini. Amintirile unei prințese moldave
Autor(i): Maria Cantacuzino – Enescu
Nr. pagini: 448 pagini
An: 2022
Editura: Paul Editions
Persoana mea? Acordul destul de satisfacator al formei cu „ceea ce” insufleteste formele.
Bunatatea mea? Imposibilitatea de a face vreun gest care mi-ar incarca constiinta sau mi-ar tulbura pacea interioara si nevoia egoista de a vedea ochi si chipuri fericite stralucind in jurul meu.
Morala mea? Absenta slabiciunii si a meschinariei si „tinuta” …in abaterile mele de la Morala…
Etica mea? Acest absolut de morala? O mare libertate de actiune, pe de o parte si, pe de alta, un simt foarte strict al responsabilitatilor mele in privinta consecintelor actelor mele.
Legile care ordoneaza actele mele? Dar… Legea.
Echilibrul meu? Un centru de gravitate bine plasat, o fericita oscilare in jurul unui punct fix invariabil: Absolutul.
Unitatea mea? O perfecta omogenitate spirituala in diversitatea experientelor si a manifestarilor.
Estetica mea? Linia, cautarea si punerea in valoare a esentialului in mine si in jurul meu si absenta ostentatiei si a complicatiei in jur si in ceea ce fac.
Arta mea de a trai? Simtul exact al legilor armoniei si al raportului ascuns din lucruri. Ritualul si ritmul in faptele si gesturile zilnice, cu Infinitul drept punct de sprijin si de reper.
Iubirile mele? Elanul, uneori disperat, dar totdeauna lucid; spre „ceea ce este mai bun” in cei pe care ii iubesc si exaltarea obiectiva pe care mi-o comunica valoarea lor intrinseca si substanta lor exceptionala.
Tandretea mea? Fervoare pentru ceea ce-mi place sau ma emotioneaza in cei pe care ii iubesc.
Personalitatea mea, in sfarsit? O asamblare derutanta si fascinanta totodata, care adesea sperie, de elemente multiple, uneori prea complicate, aparent contradictorii daca sunt privita din exterior. Un ansamblu armonios, antrenant si stimulant numai daca intri in contact cu esenta mea profunda.Traducere din limba franceza de Elena Bulai.
-
Am trecut prin iad
Autor(i): Ion Pantazi
Nr. pagini: 443 pagini
An: 2022
Editura: Paul Editions
Am scris aceasta carte considerand ca este de datoria mea de a face cunoscute romanilor de pretutindeni: figurile proeminente din razboi si din inchisori ale unor oameni care nu pot fi daþi uitarii datorita atitudinilor pozitive sau negative prin care s-au remarcat.
Cartea mai urmareste aducerea la cunostitþa a unor fapte si discutii ale acelora care, la un moment dat, au avut raspunderea conducerii statului roman.
Dialogurile, am cautat sa le reconstitui din memorie, cu cat mai mare fidelitate posibila, si daca unele nuante s-au pierdut, de vina nu sunt eu, ci trecerea anilor, care stergand amanuntele, a scos in evidenta numai esentialul.
Un capitol special este rezervat evadarii de la Gavnic, intrucat ea reprezinta cea mai mare evadare a unor detinuti politici dintr-o inchisoare comunista, succesul ei simbolizand nesupunerea si rezistenta acestora fata de represiunile autoritatilor comuniste.
Iar daca aceasta evadare a constituit sub acest aspect un succes, procesul evadarii a constituit un adevarat triumf prin adevarurile nimicitoare. -
Calvarul Românilor În Lupta Pentru Eliberare Și Întregire Națională, Vol. I (1600-1914)
An apariție: 2020
Autor: VIORICA MOISUC
Nr. pagini: 290
Editura: Mass Media România de Mâine
România Mare de acum o sută de ani, construită cu răbdare, cu jertfe incalculabile, cu dibăcie, cu verticalitate și îndrăzneală, nu de o generație, ci de zeci sau sute de generații care au rezistat pe pământul ancestral fără a-l părăsi, indiferent de greutăți, fără a-l trăda, nu mai este nici „mare”, nici „tare”, nici „verticală”.
Drumul a fost greu, plin de piedici puse de alții sau de noi înșine. Iar acest drum este descris de prof. Viorica Moisuc în volumul I din „Calvarul românilor în lupta pentru eliberare și întregire națională”, după o documentare impresionantă, fiecare etapă parcursă fiind punctată de comentarii ale istoricilor, ale contemporanilor și, firește, ale autoarei.
O carte care ar trebui să se afle pe lista de lecturi obligatorii din biblioteca fiecăruia dintre românii din țară sau de pe alte meleaguri.
-
Wilhelm Keitel-Memorii
Autor(i): Wilhelm Keitel
Nr. pagini: 154 pagini
An: 2018
Editura: Miidecarti
Feldmareșalul Wilhelm Keitel este probabil mai cunoscut pentru atitudinea sa servilă față de regimul nazist, și în special față de Hitler, decât pentru realizările sale în plan militar. Nu a avut nicio șansă să se impună în vreun fel sau să-l influențeze pe dictatorul german, deși a făcut câteva încercări în acest sens. Volumul de față cuprinde însemnările pentru perioada 1938-1945 scrise de Keitel cu câteva săptămâni înainte de a fi executat.
-
Memorii vol.1 – Hans Rudel
Autor(i): Hans Rudel
Nr. pagini: 170 pagini
An: 2019
Editura: Miidecarti
La 1 ianuarie 1945, Comandantul Suprem al Wehrmacht-ului, în prezența tuturor comandanților de armă din Wehrmacht, i-a spus lui Hans-Ulrich Rudel, pe atunci lt. colonel:- Sunteți cel mai mare și cel mai viteaz soldat pe care îl are și l-a avut vreodată poporul german. Din acest motiv m-am hotărât să înființez o nouă decorație – de acum cea mai înaltă – pentru vitejie: Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu spade, diamante și frunze de stejar. V-o confer acum și totodată vă avansez la gradul de colonel.
Hitler avusese intenția să confere această decorație unică abia după încheierea războiului, dar s-a hotărât s-o acorde atunci pentru faptul că Rudel se ridicase mult peste măsura oricărui alt ofițer sau soldat și acțiunile sale din orice sector al frontului fuseseră decisive pentru situația trupelor terestre așa că a decis să-i confere această cea mai înaltă distincție lui, primul și singurul.