-
Crima imperfectă. Anchetele colonelului Antonescu
Autor(i): Dan Antonescu
Nr. pagini: 224 pagini
An: 2024
Editura: Corint
Crima imperfectă este un volum palpitant ca un policier, însă totul pornește de la fapte și personaje reale. Cartea relatează povestea unui caz adevărat de crimă, soluționat, în 1998, de autor – care, la vremea respectivă, făcea parte din Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Un taximetrist descoperă în apropiere de Piața Victoriei un sac cu o jumătate de cadavru. După câteva zile, este găsită și cealaltă jumătate.
Fără camere de supraveghere, fără telefoane mobile, fără internet sau rețele de socializare, polițiștii au rezolvat acest caz aparent imposibil.
-
Crimeea și noul imperiu rus
Autor(i): Agnia Grigas
Nr. pagini: 536 pagini
An: 2023
Editura: Corint
Cum vrea Rusia să retraseze granițele în perioada postsovietică? Analizând manifestările recente ale expansionismului rusesc, Agnia Grigas, specialistă în domeniul riscului politic, ilustrează ideea că, de-a lungul a peste două decenii, Moscova a dus în mod consecvent o politică de folosire a compatrioților ruși din țările învecinate în scopul împlinirii ambițiilor sale teritoriale. Urmărind modul în care a fost pusă în practică această politică în Ucraina și Georgia, autoarea prezintă unul dintre aspectele relevante ale politicii externe a lui Putin, evidențiind riscurile la care sunt expuse țări precum Moldova, Kazahstan sau statele baltice.
„Cartea de față este un manual despre cum anume se înfăptuiește expansiunea imperialistă în secolul al XXI-lea: prin intensificarea propagandei, acordarea de pașapoarte și pregătirea terenului în așteptarea momentelor oportune. Îl recomand tuturor celor care vor ca, pe viitor, să prevină aceste lucruri.” JACK SNIDER, profesor de relații internaționale la Columbia University
-
Crimele Revoluției. Vol I – Sângeroasa Diversiune a KGB-iștilor din FSN
Autor(i): Grigore Cartianu
Nr. pagini: 272 pagini
Anul apariţiei: 2021
Editura: NEVERLAND
„Important nu este doar sa stii adevarul, ci sa-l sicauti. Iar Grigore Cartianu l-a cautat cu tenacitate sirabdare. Vazand rezultatul muncii sale, mi-l imaginez pe autor in mijlocul desertului, sapand cu mainile in nisip dupa un strop de apa, care pana la urma iese la iveala din strafundurile pamantului si se transforma intr-un rau, potolindu-i setea. Si nu doar setea sa, ci a tuturor celor carora le era sete.“ (Iarina Demian, actrita si regizoare)
„Printr-un efort colosal si printr-o buna-credinta rar intalnita in zilele noastre, Grigore Cartianu reuseste sa ne restituie un moment important al istoriei noastre. El apeleaza la tehnica istoriei orale, ceea ce face demersul sau si mai placut lecturii, si mai credibil.“ (Gheorghe Gorun, istoric)
„Cartea lui Grigore Cartianu face lumina in cel mai tulbure, controversat si masluit eveniment al ultimilor 25 de ani. Scriitura este alerta, placuta, aproape cinematografica. Este rusinos ca mai sunt oameni care contesta si astazi adevarul. Adevarul trebuie spus chiar daca este dureros. Sunt interesat de aceasta carte pentru a face un film.“ (Radu Gabrea, regizor)
-
Crimele Revoluției. Vol II – Cadoul Otrăvit al revoluției: KGB-ul la putere
Autor(i): Grigore Cartianu
Nr. pagini: 272 pagini
Anul apariţiei: 2021
Editura: NEVERLAND
Cartea de fata este povestea loviturii de stat transformate in revolutie si a revolutiei transformate in lovitura de stat. – Alex Mihai Stoenescu, istoricCartea lui Cartianu imi arata ca am fost o victima perfecta pentru manipularile din 1989. Eram bine pregatit pentru asta, si nu din 1989, ci de cand m-am nascut. Fusesem pregatit de sistem sa fiu victima perfecta. – Dan Lungu, scriitor -
Criză și Fiscalitate
Autor(i): ILIE CIPRIAN BĂDESCU
Nr. pagini: 203 pagini
An: 2010
Editura: Mica Valahie
Volumul cuprinde o serie de studii asupra unor fenomene ale societății românești care ne afectează atât de mult, precum fiscalitatea, sau îndatorarea.
-
Cronica Akashică pe înțelesul tuturor
Autor(i): Sandra Anne Taylor
Nr. pagini: 256 pagini
Editura: For You
„Cronica Akashică” este o bibliotecă spirituală plină de informații despre lume și tot ce se află în ea: fiecare persoană și eveniment, trecute și prezente. Accesarea înregistrărilor ne ajută să vindecăm trecutul, să trecem de provocările din viața prezentă, să rezolvăm blocajele și să răspundem la întrebări despre viitor.
Sandra Anne Taylor, maestră spirituală renumită la nivel internațional, îți oferă acest ghid introductiv într-o fascinantă filosofie și îți arată:
- ce conține Cronica Akashică și cum s-o accesezi
- cum să călătorești prin eternitate pentru a investiga trecutul, prezentul și viitorul potențial
- cum te influențează azi viețile trecute și ce să faci pentru a rescrie înregistrările defavorabile
- cum să folosești Cronica pentru a-ți găsi scopul, a-ți extinde talentele și a găsi mai mult succes și bucurie în această viață
- cum să programezi evenimente viitoare în înregistrările acestei vieți și în cele următoare
-
Cronicile lui Max. De la Capșa la Palat
Autor: D.R.Rosetti
Nr. pagini: 256
An: 2024
Editura: Paul Editions
Dimitrie R. Rosetti, cunoscut și sub numele de „Max”, a reprezentant o personalitate marcantă în contextul istoric al României. Născut în 1837 într-o familie de prestigiu, el a avut o contribuție semnificativă în eforturile de unificare a principatelor române și în progresul societății românești din secolul al XIX-lea.
Rosetti s-a distins ca un politician, jurnalist și intelectual foarte activ și influent.
-
Cronos autodevorându-se. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 302 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Dintr-o trasatura de condei, viata lejera, de auditori de cursuri si clienti ai bibliotecilor, cozeuri ironici si bine distantati de societate, trotteuri si cronicari ai strazii, s-a schimbat cu o suta optzeci de grade. Legitimatia studenteasca a aparut deodata minora si aproape inutila, inlocuita chiar de a doua zi cu una scortoasa, purtand antetul revistei, fotografie si stampila oficiala, de ziarist. Identitatea publica a capatat alta dimensiune, neacoperita inca, fireste, de valoarea intrinseca a prestatiei, dar imediat convertibila in autoritate. Tot de a doua zi, in practica zilnica s-a instalat un nou reflex: lectura presei. Nu rasfoirea distrata a gazetei de catre functionarul public inainte de a-si scoate mapele pe masa de lucru, nici incomoda lectura a titlurilor de catre calatorul din tramvai sau piguleala curioasa a faptului divers pe bancile din parcuri, ci efortul avizat de a te tine la curent „cu evenimentul”, urmarirea directiilor de orientare in sfera profesionala si, nu in ultimul rand, „competenta” apreciere critica a productiei de pe tot esichierul bransei.
Din momentul intrarii in arena, am dispus fiecare de cate o masa de birou, pe care am exersat la inceput elementare gesturi profesionale, iar apoi am imortalizat, pe rand, poza „ganditorului”, a „inspiratului”, a „expeditivului”, a „sententiosului” sau a „torturatului” de idei inca nediscernabile. Biroul acela a devenit, timp de zeci de ani, un fel de cochilie a melcului; e drept, n-am carat-o in spate, mai degraba am fost carat de ea, dar in acest desen viata s-a circumscris ca intr-un cerc magic, consumandu-se zi si noapte in galopul frenetic al „cailor de curse”, cu nimic altceva in fata decat linia de sosire.Dumitru Popescu, Aburul halucinogen al cernelii -
Cronos autodevorându-se. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 314 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Ceausescu s-a hotarat sa lase in pace randul ce-i dadea de furca si a impins maldarul de file, parca gata sa se ambaleze intr-un dialog, dar in ultima clipa s-a razgandit. S-a lasat doar pe spatarul scaunului si a intrebat moale, cu plictiseala initiala, acum expusa nestingherit: „Si ce vezi tu rau in faptul ca niste scriitori tineri se adreseaza, printr-o telegrama, secretarului general al partidului? l-a intrebat pe Mizil.N-au scris nici la Europa Libera, nici la americani. Nici chiar la Moscova!”, si si-a intors spre mine sageata unui ochi fals amenintator. Mizil nu s-a lasat, a mai comentat ceva, dar se vedea ca numai de forma, ca sa nu-i dea pe loc satisfactie sefului. Ii stia obiceiul de a taia uneori elanuri provocate de un zel deplasat, prin dusul rece al logicii simple, elementare, una exclusiv de bun simt. „Mai lasati-i, mai, in pace, sa respire si ei, nu-i dadaciti atata! Ei se supara, ei se impaca, asa sunt scriitorii. Vad ca noi, pe aici, mai trebuie sa ne obisnuim cu democratia, ei au deprins-o repede.“
Dumitru Popescu, Panorama rasturnata a mirajului politic -
Cronos autodevorându-se. Volumul 3
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 440 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Intr-o dimineata, in timpul promenadei, am fost dus sa vad un han de tip meridional, situat pe mamelonul statiunii. Colombe d’or avea o curte intinsa, cateva mese sub un palc de copaci si multe frunze moarte ravasite de vantul trist al inceputului de toamna. „Hai sa bem o limonada”, a propus cineva si, fara sa raspundem, ne-am apropiat de mesele pustii. „Uite-l pe Yves Montand”, a exclamat acelasi; intorcand capul, l-am vazut pe actor in picioare, conversand cu o doamna asezata pe scaun in fata unei sticle cu vin. Era ca si cand ne-am fi dus la brutarie sa luam paine si ne-am fi trezit la tejghea alaturi de Charles de Gaulle. Dandu-ne seama ca frizam indiscretia, ne-am asezat la intamplare, langa prima masa. Doamna statea cu spatele la noi si cu mana dreapta invartea paharul pe jumatate plin cu vin rosu. Marele sansonetist, vedeta cinematografica de talie internationala, sprijinit in pumn de tablia mesei, putin inclinat ca sa intre mai bine in raza vizuala a partenerei de dialog, vorbea. La un moment dat, ca si cand ar fi auzit un zgomot, au intors amandoi capul spre noi. „E Simone Signoret, a mormait bine informatul, sotia lui.”
Simone Signoret? Tocmai o vazusem in Martha, parca asa se numea ultimul ei film mare, in care facea rolul mamei unui tanar certat cu legea. Acolo era ea insasi hangita. Ma surprinsese schimbarea totala a infatisarii marii artiste, ingrosarea taliei, marirea gabaritului. De la Thérèse Raquin la Martha – un drum ca de la cer la pamant. I-am impartasit aceste ganduri bine informatului (pe buna dreptate, fiindca de cativa ani locuia in Franta, indeplinind nu stiu ce functie la ambasada noastra din Paris) si el mi-a soptit: „S-a ingrasat, s-a buhait. E alcoolica”. „Doamne Dumnezeule!” m-am mirat. Si primul impuls a fost sa intreb: „Si el?” „Nu, el nu”, mi s-a raspuns, si pe de o parte am rasuflat usurat, iar pe de alta m-am intristat si mai mult. Fireste, pentru el era bine, dar pentru ea? Umilinta era mai mare in inegalitate, in solitudinea viciului. Intr-adevar, nu era nici unsprezece dimineata si ea bea acolo, de una singura la masa goala, abia acoperita cu un servet, vin rosu, aspru, barbatesc, de camionagiu.Dumitru Popescu, Artele in mecenatul etatist -
Cronos autodevorându-se. Volumul 4
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 382 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Logica, destul de contorsionata la prima vedere, dar simpla in esenta ei, este urmatoarea: spre deosebire de beneficiara privilegiilor de clasa ale comunismului, muncitorimea – care nu s-a sfiit sa arunce la canal si copilul, odata cu apa murdara din copaie – noi, militantii, identificati conceptual si afectiv cu telurile majore benefice ale sistemului, de dragul copilului sovaiam sa rasturnam zoaiele.
Si mai exista o motivatie a blocajului nostru, tot atat, daca nu si mai grava. In sabotarea si debarcarea lui Ceausescu ne-am fi intalnit, cot la cot, uniti de o fatalitate detestabila, capatand aspectul fraternitatii, cu URSS. Cine putea risca dintre noi o asemenea alianta? Intre cele doua tabere, il preferam totusi pe batranul, grosolanul, decrepitul fost animator al spiritului national romanesc, candva neinfricat adversar al bolsevicilor ce ne amenintasera fiinta nationala.
Mai existau pilde, in istoria noastra, de tradare a domnitorului autonom prin pactizare cu puterea straina care ne voia pasalac, gubernie, land. Bine ne venea noua sa reeditam acele pagini rusinoase ale trecutului?
Fosti cavaleri ai turnirurilor, devenisem majordomi famelici si muti ai unui rege isteric, meschin si ratacit. Candva, el stiuse sa adune glorie, revarsand-o asupra intregii tari; acum, lovit de autism si neghiobie, ne condamna pe toti la decadenta.Dumitru Popescu, Reductia celulara -
Cronos autodevorându-se. Volumul 5
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 418 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Nu as da acest gir de putere celor care au desfiintat Partidul Comunist. Nu ei au dizolvat partidul, sa ne intelegem! Partidul s-a autodizolvat. Si, de acest crah penibil, rusinos, se face vinovat inaintea comunismului romanesc, Nicolae Ceausescu insusi. Aceasta este culpa lui, nu bazaconiile care i s-au pus in carca: subminarea economiei, uciderea a 60000 de timisoreni, imbogatirea pe spinarea poporului. Partidul n-a putut vorbi in clipa fatala, n-a putut protesta, nu s-a putut opune, fiindca dupa fuga lui Ceausescu n-a mai avut niciun purtator de cuvant, niciun cap responsabil activ, niciun fruntas veritabil care sa preia carma si sa faca sa navigheze corabia pe furtuna. PCR nu avusese decat un singur lider, un singur patron, un singur stapan. Si cand acesta si-a luat talpasita, a ramas ca un sat fara caini. Sub masca falei, a fortei si grandorii, Nicolae Ceausescu distrusese incet-incet partidul, transformandu-l intr-o fantose. Ii luase vigoarea si mobilitatea, imbolnavindu-l de o obezitate monstruoasa, ii rapise reactivitatea normala a sistemului nervos, si pana la urma, vointa, obligandu-l sa-l aclame toata ziua pe el, sa-si dea adeziunea neconditionata la orice fleac emanat de gandirea lui mediocrizata. Ii interzisese sa aiba opinii critice, sa gandeasca liber, sa-si exprime discernamantul politic, sa manifeste initiativa si sa formuleze concluzii, sa apere rationalitatea, ca valoare suprema, impotriva oricui i-ar fi adus atingere, inclusiv a sa, a lui N.C.
Dumitru Popescu, Angoasa putrefactiei