-
Mănâncă sănătos, arată excelent
Autor(i): Sarah Brewer
Anul apariției: 2024
Nr. pagini: 160 pagini
Editura: Crisis Press
Mănâncă sănătos, arată excelent. Secrete de nutriție și stil de viață ca să vă simțiți bine și să arătați fantastic din interior spre exterior
Majoritatea dintre noi avem nemultumiri cu privire la aspectul nostru, dar pur si simplu ne resemnam sa le suportam. Dar nu suntem obligati sa facem asta! In “Mananca sanatos, arata excelent”, dr Sarah Brewer ne dezvaluie secretele ei de nutritie si lifestyle, bazate pe principiile medicinei nutritionale cu ajutorul carora sa invingem probleme de frumusete frecvente. De la celulita si par tern la cearcane si pete pigmentare, descoperiti ce ar trebui – si ce nu ar trebui – sa mancati ca sa va alimentati frumusetea din interior spre exterior.
Veti gasi si sfaturi despre superalimente esentiale pe care sa le introduceti in regimul vostru de frumusete zilnic – ca parte din dieta si sub forma de tratamente aplicate local care sa tonifice, sa calmeze, sa curete, sa improspateze si multe altele. In plus, veti descoperi ponturi de lifestyle si indrumari despre suplimente benefice si tehnici de infrumusetare eficiente, ca de salon.
-
Integrame de vacanță nr. 7 / 2024
27,50 lei -
Almanah estival Rebus de Buzunar 2024
14,00 lei -
Almanah de integrame deconectante nr. 35
14,90 lei -
-
Marea carte a integramelor nr. 4 / 2024
27,50 lei -
Almanah de integrame nr.3 / 2024. Maratonul integramelor
Editura: Crisis Press
Almanah de integrame nr.3 / 2024. Maratonul integramelor
-
Baletul fantasmelor
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 254 pagini
Anul apariției: 2023
Editura: Hoffman
„Probabil ca, in timp ce dormeam, cineva ne‑a urcat in autobuz, caci ne‑am trezit in plina vesnicie. Nu era Zamolxe de fata, nici supusii sasi ai printului, dar vesnicia se lafaia acolo in voie. Dealurile transilvane usor inverzite de aerul primaverii sclipeau in bataia soarelui ca un ocean de proportii cosmice somnolent, leganat in valsul sferelor. Intr‑adevar, se parea ca Vesnicia poposeste din cand in cand acolo, ca sa‑si petreaca propriul weekend si noi o surprinsesem intr‑un asemenea moment fast, de frumoasa intimitate cu stravechea lume a plugarilor carpatini.”
-
Vitralii incolore
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 444 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Nu mai m-a vizitat la opera, n-a mai telefonat. A venit muntele la Mahomed. Vorba sa fie. E chiar pe dos. Stam intr-un cabinet de spital si conversatia treneaza. Am o dispozitie amara, el mi-a transmis-o. L-am vazut altadata intunecat, napraznic, rau, chiar sadic – nu exagerez? Epitetul l-am inventat pe cand tineam sa-l blamez, stie dumnezeu de ce sa-l blamez? facem atatea lucruri fara noima, ne aprindem din te miri ce, parjolim in jur, si absolut gratuit, fiindca ni s-a nazarit, pur si simplu nazarit. L-am vazut in toate felurile, dar mahnit nu. In celelalte cazuri stiam sa ma descurc, gaseam antidotul, am un sistem defensiv bine pus la punct. Nu gresea cand spunea ca sunt cazona, in sensul asta da! sefa de promotie la Saint-Cyr. Agresorii, cotropitorii, infumuratii conchistadori n-au nicio sansa cu mine. Dar cand e mahnit? Toata stiinta militara imi apare total inutila. Sa ma apar de mahnirea lui? Sa pornesc cavalcada, s-o pun pe fuga? Mahnirea e de plumb, n-ai cum s-o urnesti. Si in acelasi timp imponderabila, nimic n-o poate dobori. Chiar aceasta impresie mi-o face, de pradat. Ce e cu tine, Don Juan? Ce e cu tine si nu spui? si eu nu pot sa ghicesc? M-ai legat fedeles, doar ochii mai pot sa-i misc. Sa strapung, sa scrutez… Si nimic. Nu stiu de unde sa te apuc, nu stiu nici ce sa spun, m-am prostit de tot. Trancanim, nu conversam. Ca doi navetisti de pe santiere diferite, in acelasi compartiment de tren, sau doi pensionari necunoscuti facand coada la hartie igienica.
Dumitru Popescu, Vitralii incolore -
Teatrul vârstelor
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 346 pagini
Anul apariției: 2020
Editura: Hoffman
Din zece în zece ani – cu aproximație, desigur, – suntem mereu altcineva. Amintiți-vă cât de crud ne smulge adolescența din copilărie, implicându-ne în primele aventuri sentimentale și în căutarea drumului. Și cum, apoi, atrași de tumultul bâlciului care este viața, alegem ceva pe care îl declarăm „al nostru”. De atunci, ca membrii altei familii, ctitorim corpul material al unui vis manoleic – ce ajunge să fie palat sau cocioabă, alveolă de beton sau biserică personală. Pentru ca, într-un târziu, mintea să ni se trezească în posesia schelăriei unui roman, mai voluminos sau mai firav, pe care cei mai mulți nici nu apucă să-l citească. Și, în sfârșit, să fim chemați pentru a ne pregăti de călătorie, una cu toate că nesfârșită, fără niciun bagaj.
Toate acestea le găsim în teatrul vârstelor omului.Dumitru POPESCU