Editura de carte

Nr. pagini: 448 pagini

An: 2021

Editura: Paul Editions

Arta de a guverna nu este numai o arta de a face, dar si arta de a te preface. Principele, spune Machiavelli, nu e necesar sa aiba toate calitatile pe care oamenii le pretuiesc ca facand podoaba domnitorului, dar e necesar sa para ca le are.

Coruperea Statului incepe cu slabirea simtului de legalitate atat la guvernanti cat si la guvernati: fie ca cei care fac legile nu le aplica drept, fie ca cei pentru care sunt facute le eludeaza. Nu e pilda mai rea intr-o republica decat sa faci o lege si sa nu o observi, mai ales cand nu e observata de cei care au facut-o. Legile pot fi oricat de bune; daca nu sunt observate, ori nu sunt observate decat cand sunt comode, Statul e bolnav. Un semn sigur al coruptiei incipiente este contrastul intre legile bune si relele obiceiuri. La aceeasi disolutie duce si slabirea simtului de solidaritate intre cetateni.

Un conducator cum e mai bine: sa fie iubit sau temut? Desigur oricine ar dori sa fie si iubit si temut. Dar amandoua nu pot merge totdeauna impreuna. Si daca e de ales, care din doua? Data fiind natura perversa a oamenilor, temerea e mai sigura decat iubirea. Legatura din iubire se rupe lesne, cand interesul propriu al obligatului este in joc; pe cand temerea, nascuta din frica de pedeapsa, e mai trainica si mai eficace.

Ca sa fii iubit nu depinde numai de tine, dar mai ales de ceilalti; ca sa fii temut depinde mai ales de tine. Principele trebuie insa sa se faca temut in asa fel incat daca faptele lui nu-i aduc iubire sa nu-i aduca nici ura, dar mai presus de orice sa se abtina de la bunul altuia; caci oamenii uita mai curand moartea parintilor decat pierderea averii…

Autor(i): Maria Cantacuzino – Enescu

Nr. pagini: 448 pagini

An: 2022

Editura: Paul Editions

Persoana mea? Acordul destul de satisfacator al formei cu „ceea ce” insufleteste formele.
Bunatatea mea? Imposibilitatea de a face vreun gest care mi-ar incarca constiinta sau mi-ar tulbura pacea interioara si nevoia egoista de a vedea ochi si chipuri fericite stralucind in jurul meu.
Morala mea? Absenta slabiciunii si a meschinariei si „tinuta” …in abaterile mele de la Morala…
Etica mea? Acest absolut de morala? O mare libertate de actiune, pe de o parte si, pe de alta, un simt foarte strict al responsabilitatilor mele in privinta consecintelor actelor mele.
Legile care ordoneaza actele mele? Dar… Legea.
Echilibrul meu? Un centru de gravitate bine plasat, o fericita oscilare in jurul unui punct fix invariabil: Absolutul.
Unitatea mea? O perfecta omogenitate spirituala in diversitatea experientelor si a manifestarilor.
Estetica mea? Linia, cautarea si punerea in valoare a esentialului in mine si in jurul meu si absenta ostentatiei si a complicatiei in jur si in ceea ce fac.
Arta mea de a trai? Simtul exact al legilor armoniei si al raportului ascuns din lucruri. Ritualul si ritmul in faptele si gesturile zilnice, cu Infinitul drept punct de sprijin si de reper.
Iubirile mele? Elanul, uneori disperat, dar totdeauna lucid; spre „ceea ce este mai bun” in cei pe care ii iubesc si exaltarea obiectiva pe care mi-o comunica valoarea lor intrinseca si substanta lor exceptionala.
Tandretea mea? Fervoare pentru ceea ce-mi place sau ma emotioneaza in cei pe care ii iubesc.
Personalitatea mea, in sfarsit? O asamblare derutanta si fascinanta totodata, care adesea sperie, de elemente multiple, uneori prea complicate, aparent contradictorii daca sunt privita din exterior. Un ansamblu armonios, antrenant si stimulant numai daca intri in contact cu esenta mea profunda.

Traducere din limba franceza de Elena Bulai.