-
Domnița Ralu Caragea, ispititoarea de la Cișmeaua Roșie
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
Mezina lui Caragea a sosit in Tara Romaneasca dupa ce tatal sau a fost investit Domn la București, in septembrie 1812, la varsta de 13 ani. Primind o educatie aleasa, Domnita Ralu vorbea limbile franceza, greaca, germana si turca, avand cunostinte solide despre literatura si muzica europeana. Iubind nespus arta dramatica, Domnitei i-a apartinut initiativa crearii unui teatru permanent. In acest sens, Domnita Ralu l-a convins pe Caragea sa amenajeze, in iarna anului 1817, un local ce a ramas in istorie sub numele de „Teatrul de la Cismeaua Rosie”.
Domnita Ralu Caragea a fost, insa, și protagonista a unui mare scandal diplomatic provocat de idila ei cu trimisul Franței la București. Inițial, Ledoulx a consiliat-o pe Ralu in ceea ce privește tendințele modei de la Paris, invațand-o sa apara la recepții in sandale elegante dar fara ciorapi și arborand coafuri inspirate de cele ale divinitaților sculptate pe frizele Partenonului. Incetul cu incetul, relația lui Ledoulx cu Ralu s-a transformat din schimb de informații culturale in experiment erotic. Boierii incepusera deja sa barfeasca, iar Voda Caragea a prins și el de veste, facand o criza de isterie cand l-a surprins pe Ledoulx in iatacul Domniței, dezmierdand-o patimaș pe aceasta. Atrași de scandal, in iatac au navalit arnauții, conduși de banul Arghiropol, care l-a atacat cu hangerul pe bietul seducator. Conflictul diplomatic astfel iscat s-a soldat cu revocarea din post lui Ledoulx dictata de catre temutul Talleyrand, ministrul de externe al lui Ludovic al XVIII-lea.
Ca sa repare onoarea patata a fiicei sale, Caragea i-a dat-o imperativ de nevasta pe Ralu lui Arghiropol, insoțind solicitarea cu o zestre consistenta, ceea ce l-a facut pe acesta sa accepte ideea cu mare bucurie. Chiar daca Ralu nu l-a iubit niciodata, s-au ințeles relativ bine și au avut doi copii…
-
Dimensiunea controversată a românismului
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 224 pagini
Anul apariţiei: 2023
Editura: NEVERLAND
Pana cand romanii – ca și mulți alți europeni – se vor pierde indistinct in creuzetul istoriei contemporane alimentat contradictoriu de noul mix imigraționist, ar trebui sa ne putem lamuri macar care este geneza romanitații in general și care a fost devenirea sa in ultimele doua milenii.
Dincolo de eterna polemica intreținuta – din rațiuni politice evidente – de catre istoricii din țarile vecine, care vor fi speculat mereu absența documentelor istorice referitoare la romani din perioada Evului Mediu, alimentand controversa continuitate in arealul carpato-danubiano-pontic vs imigraționismul nord-sud-nord-dunarean, putem vorbi, ca in toata regiunea balcanica și central-est-europeana, despre atomizarea cronica a unui vast areal demografic și pierderea identitații genetice a majoritații popoarelor din zona.
Pentru romani (20% daci, in urma secvențierii ADN-ului național!) a ramas doar constanta identitații sale culturale, generata de supraviețuirea „miraculoasa” a vehiculului lingvistic reprezentat de latina populara, dublata de atestarea Dunarii drept coloana vertebrala a romanitații, nu hotarul dintre romanii („vlahii”) nord- și sud-dunareni.
Cele doua Dacii din sudul Dunarii – Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea – nu au rezistat in timp, fiind aneantizate de iureșul slav. Dincolo de splendoarea orașului Moscopole, in furtunile istoriei au reușit sa supraviețuiasca ar(o)mani, farșeroți, megleniți, gramoșteni, istro-romani, timoceni etc.
Dar romano-vlahi exista acum și pe alte coordonate geografice: goralii din Beschizi și Tatra, volohii din Carpații Paduroși, urmașii comunitații din Vlahia Morava ș.a.m.d. Ii gasim in Polonia, Cehia, Slovacia, Ucraina, Ungaria – mult la nord de Dunare, tot așa cum exista o noua romanitate in zone din Siberia și Kazahstan…
-
Crimele Revoluției. Vol II – Cadoul Otrăvit al revoluției: KGB-ul la putere
Autor(i): Grigore Cartianu
Nr. pagini: 272 pagini
Anul apariţiei: 2021
Editura: NEVERLAND
Cartea de fata este povestea loviturii de stat transformate in revolutie si a revolutiei transformate in lovitura de stat. – Alex Mihai Stoenescu, istoricCartea lui Cartianu imi arata ca am fost o victima perfecta pentru manipularile din 1989. Eram bine pregatit pentru asta, si nu din 1989, ci de cand m-am nascut. Fusesem pregatit de sistem sa fiu victima perfecta. – Dan Lungu, scriitor -
Crimele Revoluției. Vol I – Sângeroasa Diversiune a KGB-iștilor din FSN
Autor(i): Grigore Cartianu
Nr. pagini: 272 pagini
Anul apariţiei: 2021
Editura: NEVERLAND
„Important nu este doar sa stii adevarul, ci sa-l sicauti. Iar Grigore Cartianu l-a cautat cu tenacitate sirabdare. Vazand rezultatul muncii sale, mi-l imaginez pe autor in mijlocul desertului, sapand cu mainile in nisip dupa un strop de apa, care pana la urma iese la iveala din strafundurile pamantului si se transforma intr-un rau, potolindu-i setea. Si nu doar setea sa, ci a tuturor celor carora le era sete.“ (Iarina Demian, actrita si regizoare)
„Printr-un efort colosal si printr-o buna-credinta rar intalnita in zilele noastre, Grigore Cartianu reuseste sa ne restituie un moment important al istoriei noastre. El apeleaza la tehnica istoriei orale, ceea ce face demersul sau si mai placut lecturii, si mai credibil.“ (Gheorghe Gorun, istoric)
„Cartea lui Grigore Cartianu face lumina in cel mai tulbure, controversat si masluit eveniment al ultimilor 25 de ani. Scriitura este alerta, placuta, aproape cinematografica. Este rusinos ca mai sunt oameni care contesta si astazi adevarul. Adevarul trebuie spus chiar daca este dureros. Sunt interesat de aceasta carte pentru a face un film.“ (Radu Gabrea, regizor)
-
Consolidarea romanității în Evul Mediu
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 224 pagini
Anul apariţiei: 2023
Editura: NEVERLAND
Chiar daca, spre deosebire de epoca extrem de controversata a formarii poporului daco-roman avem la dispoziție mult mai multe surse și documente exponențiale, dilemele și incertitudinile unei istorii din ce in ce mai complicate se perpetueaza și in perioada imediat urmatoare, cea a consolidarii primelor entitați și formațiuni pre-statale medievale romanești.
In ultimele secole ale celui dintai mileniu de dupa Hristos și primele veacuri ale mileniului urmator pana la ultimele mari invazii mongolo-tatare, in regiunile care au avut o dominanta și o continuitate daco-romana indiscutabila (așadar, pe o suprafața mult mai intinsa decat cea a celor trei Țari Romane acreditate de tradiția istorica – Muntenia, Moldova și Transilvania) au aparut puzderie de „state”, cnezate, voievodate, „țari”, ducate, enclave cu identitate adesea suprapusa, care formau paradigma post-daco-romana, una extrem de complexa și greu de prins intr-o singura ecuație etno-culturala, religioasa, militara – istorica in sens larg.
…Cine vor fi fost ei toți acești Litovoi, Glad, Gelu, Menumorut, Seneslau, Mișelav, Bezerenbam, Tatos, Ahtum, Chanadin, Barbat, Dimitrie, Farcaș, Sestlav, Balica, Dobrotici, Ivanco, Basarab, Dragoș, Bogdan ș.a.m.d., cat de romani sau ce vor fi fost ei, cui se vor fi inchinat sau supus ei, ce teritorii au controlat și la ce s-au dedat pentru a obține drogul amagitor al puterii – toate acestea sunt intrebari care nu se pot rezolva deodata, fara dubii, irevocabil. Sa ne bucuram, insa, impreuna de acest caleidoscop de fapte, nume și intamplari, dincolo de care se intrevede ușor pieziș povestea unui popor unic, efectiv reprezentand – potrivit sintagmei lansate de un reputat om de cultura – „o enigma și un miracol istoric”…
-
Charles al III-lea. Biografia Neoficială
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
La 73 de ani, Charles al III-lea, fiul cel mare al Reginei Elisabeta a II-a, este cel mai varstnic suveran britanic in momentul propriu-zis al urcarii pe tron și, totodata, Prințul Moștenitor al Coroanei Britanice care a așteptat cel mai mult ca sa preia aceasta demnitate! De aceea, inca din timpul vieții defunctei și extrem de longevivei regine, multa vreme s-au și facut tot felul de speculații cum ca totuși, imbatranind, Charles ar putea renunța la locul sau in linia de succesiune dinastica in favoarea fiului sau cel mare, Prințul William, care, la momentul dispariției bunicii lui, avea numai 40 de ani și, in plus, avea o familie perfecta, alaturi de noua Prințesa de Wales, Catherine Middleton, și de cei trei copii ai lor: George, Charlotte și Louis. Asta in condițiile in care, dupa cum bine se știe, Charles se situa la polul opus, dupa ce a divorțat de mama lui William, Lady Diana, pentru a se casatori cu Camilla Parker-Bowles, o femeie, la randul ei, divorțata.
Totuși, la Londra, termenul „abdicare” este tabu inca din 1936, cand unchiul Elisabetei a II-a, Edward al VIII-lea, și-a abandonat tronul pentru a se casatori cu femeia pe care o iubea, americanca Wallis Simpson (divorțata, precum, mai tarziu, Camilla…)
Insa in Regatul Unit nu s-a intamplat așa, fiindca Charles (…sau Camilla?) a ținut cu morțiș sa ajunga pe tron și sa poarte coroana regala! Pentru cat timp insa, se intreaba unii comentatori britanici sceptici? Asta mai ales dupa ce, in ultimele sale fotografii de dinaintea accederii pe tron, Charles nu parea deloc sa debordeze de sanatate…
Totuși, dincolo de orice speculații, deși profund indurerat de pierderea mamei sale, noul Rege pare deocamdata a fi intr-o forma destul de buna și este, dupa toate probabilitațile, apt de a-și duce la indeplinire toate obligațiile constituționale. God save the King!
-
Transnistria între Moldova, Ucraina și Rusia
Autor(i): Vladimir Zincenco
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
Analiștii politici constata ca se inmulțeau semnele care aratau ca noua strategie a Rusiei consta in efectuarea de provocari in Transnistria care sa justifice atacarea Moldovei și, posibil, deschiderea drumului armatei ruse catre Romania, stat „inamic” din perspectiva Kremlinului, fiindca a ajutat activ Ucraina inca de la inceputul „operațiunii militare speciale”, era membra NATO și avea instalat pe teritoriul ei o instalație militara care afecta interesele rusești in zona – scutul antiracheta de la Deveselu.
Moscova este teribil de interesata de aceasta controversata fașie de pamant, importanta ca ghimpe deopotriva in coastele Moldovei și Ucrainei, altminteri o zona saraca și neatractiva din punct de vedere economic, de altfel total dependenta de gazele livrate gratis de catre Federația Rusa.
„Independența” Transnistriei, declarata in 1990, inainte de conflictul sangeros dintre nistrenii susținuți de Rusia și guvernul de la Chișinau, a fost ceva tipic celorlalte enclave inventate de Lenin, dezvoltate de Stalin și exploatate geopolitic de Rusia post-sovietica: Abhazia, Nagorno-Karabah și Osetia de Sud.
„Romania va ataca Transnistria, impreuna cu NATO și Ucraina, și va anexa Republica Moldova” – iata una din narațiunile principale ale propagandei Kremlinului. „Incalcarea drepturilor cetațenilor de limba rusa din Transnistria, care trebuie protejați, eliberați” este un alt alt mit folosit in aceasta perioada. Scopul final este, insa, refacerea Uniunii Sovietice(aducand la sanul Moscovei toți „copiii sai rataciți”, inclusiv Ucraina și Republica Moldova, dar nu numai)- testamentul politic mai mult sau mai puțin marturisit al lui Vladimir Putin. Doar așa considera acesta ca s-ar putea situa, in istorie, pe aceeași poziție cu un Petru cel Mare, dar și cu un Lenin sau, chiar, cu un Stalin.
-
Ucraina și Rusia, iubire și ură
Autor(i): Michael Tchernoff-Horovitz
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
Ucraina și Rusia au o istorie comuna dar, totuși, atat de plina de contradicții și conflicte — limbile și culturile sunt asemanatoare, insa destul de diferite, iar istoria dovedește ca nici Uniunea Sovietica nu a putut sa le aduca la un numitor comun, ba chiar dimpotriva! Asta chiar daca mulți lideri ai URSS — Hrușciov, Brejnev, Cernenko sau Gorbaciov — erau ucraineni sau aveau legaturi foarte stranse cu Ucraina…
Radacinile conflictului dintre Rusia si Ucraina sunt adanci. In esenta, Moscova nu accepta independenta Kievului.
Marele jurnalist Ryszard Kapuściński scria in 1991: „Viitorul Ucrainei se va desfașura in doua direcții: relațiile cu Rusia și relațiile cu Europa, cu lumea. E nevoie de amandoua ca viitorul sa fie favorabil”. Și pentru ca Ucraina n-a reușit sa se poziționeze fața de sine, n-a reușit nici fața de Rusia.
„Ortodoxie versus catolicism, influenta Vienei fata-n fata cu cea a Moscovei, colaborationism sau rezistenta, nazism contra comunism, de la visul de libertate al cazacilor la imbratisarea sufocanta a Maicii Rusii, Holodomor si Holocaust — memoria colectiva ucraineana e puternic fracturata. Diviziunile de azi ale societatii se hranesc din valurile de sange ce despart etnii, regiuni si religii. Ucraina e o sinteza a tragediilor continentului si a ororilor secolului XX…”
-
Ultima noapte la Auschwitz
Autor(i): Baiu Cosmin
Nr. pagini: 240 pagini
Anul apariţiei: 2020
Editura: NEVERLAND
In toamna anului 1944, un tanar profesor de istorie antica din Viena este urcat intr-un tren de marfa, alaturi de mii de alți condamnați, și este deportat la Auschwitz.
Pentru a evada, are la dispoziție doar cateva saptamani, pana cand foamea ii va intuneca judecata, pana ce trupul sau va fi prea slabit pentru a mai putea lupta.
Oare va reuși?! Deznodamantul romanului este neașteptat și șocant…
Scris la persoana intai, intr-o maniera alerta, romanul Ultima noapte la Auschwitz transporta cititorul in atmosfera terifianta a acestei fabrici a morții, unde pana și aerul miroase a deznadejde, in intimitatea gandurilor, a motivației și a dialogurilor unor monștri cu fața umana, precum Josef Mengele, Rudolf Höss sau criminalul Karl Fritzsch.
Personajul principal, Severin Bosch, un intelectual austriac de origine romana, un exponent al supraomului lui Nietzsche, intra, fara voia sa, in maruntaiele acestei mașinarii bine organizate, este martor la crime atroce, la dezumanizare și la tradare, insa reușește in numai cateva zile sa organizeze opoziția, devenind liderul unei mișcari de rezistența ce iși propune eliberarea tuturor prizonierilor din lagar.
Inspirat din fapte reale, bine documentat, Ultima noapte la Auschwitz este un thriller istoric captivant și inspaimantator, o adevarata descindere in infern, care reda magistral incleștarea oarba, mutilanta, intre ființe dezumanizate, indoctrinate și victimele lor lipsite de aparare.
Cosmin BAIU este autorul romanului horror de succes Interviul (Editura Neverland, București, 2019), precum și al multor altor volume de ficțiune și dezvoltare personala, distribuite in țara și in strainatate.
-
Veronica Micle, o victimă a istoriei
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
Ca orice tema legata de viața lui Eminescu, și relația acestuia cu Veronica Micle – inițial, una adulterina – ramane un subiect controversat. Radacinile problemei țin și de faptul ca, maritata la o varsta frageda cu un profesor batran, Veronica l-a infuriat pe mentorul lui Eminescu, Titu Maiorescu, atunci cand a depus marturie impotriva acestuia intr-un proces de harțuire sexuala intr-o școala. Ranchiuna lui Maiorescu a influențat și atitudinea altor junimiști, care ii povesteau lui Eminescu, aflat deja la București, despre presupusele orgii ale iubitei sale cu ofițerii din Iași. Daca povestea erotica de o noapte cu Caragiale este, insa, reala, insuși Eminescu incercand sa recupereze corespondența compromițatoare a „ingerului blond” cu cinicul dramaturg, presupusa intenție a Veronicai de a se marita cu un poet minor (Iuliu Roșca) este greu de demonstrat. Devenita vaduva, ea ar fi vrut sa se marite, de fapt, cu Eminescu, dar acesta nu a fost de acord, pretextand ca este prea sarac pentru a face acest pas. A avortat, insa, Veronica un copil al lui Eminescu? A innebunit-o poetul cu relațiile sale paralele cu Mite Kremnitz și Cleopatra Lecca („Balauca”)?… Greu de descurcat acum ițele acestui labirint amoros, dar cert este ca Veronica nu a supraviețuit psihic pierderii iubitului sau și, retragandu-se in chilia unei manastiri, a hotarat sa se sinucida.
-
Cele doua Elisabete. Mituri istorice reanalizate despre cele mai longevive suverane britanice
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
Anglia și, peste patru secole, Regatul Unit au avut doua Elisabete. Cele doua suverane, probabil cei mai straluciți lideri din istoria țarii, au o mulțime de lucruri in comun, peste timp, de acum intr-o fabuloasa eternitate…
Elisabeta I a domnit peste 44 de ani (1558-1603). Elisabeta a II-a a stat pe tron peste 70 de ani (1952-2022). Aceste exemple de longevitate la conducerea statului nu erau anunțate cu nimic de copilaria fiecareia dintre ele. Apoi amandoua Elisabetele și-au sacrificat, practic, marile iubiri in favoarea servirii Patriei.
Cele doua Elisabete au fost intampinate cu neincredere de clasa politica exclusiv masculina și plina de prejudecați misogine la inceputul domniilor lor. Chiar daca fiecare avea 25 de ani la urcarea pe tron, ele erau considerate doar niște „copile” incapabile sa duca uriașa povara a conducerii regatului, unul care incepea deja, in fiecare caz, sa aiba probleme evidente. Incetul cu incetul insa, pozițiile politice și de reprezentare sociala ale celor doua Elisabete s-au consolidat durabil, ele devenind lideri naționali și supranaționali incontestabili, personaje iubite de popor (fața de care au știut sa se apropie inclusiv la propriu, fizic, comunicand direct cu acesta și facand periodic „bai de mulțime”) și respectate de intregul mapamond.
Dincolo de asta sau tocmai din acest motiv, aparent fragilele ființe de sex feminin au dovedit fiecare incredibile aptitudini sportive. Și Elisabeta I și urmașa ei de peste patru veacuri, Elisabeta a II-a, au fost pasionate de calarie și de vanatoare, pe care le-au practicat cu o dexteritate de nebanuit. Amandoua au mers pana la ultimele consecințe, știind sa trimita sageata ultima sau sa apese decisiv pe tragaciul puștii cu luneta pentru a-și adjudeca trofeele. Și nu doar niște trofee cinegetice…
-
Noaptea dreptății românești 2005-2020
Autor(i): Ion Popa
Nr. pagini: 354 pagini
Anul apariţiei: 2023
Editura: Universul Juridic
Este util de precizat, inainte ca cititorul sa deschida paginile acestei carți, ca, in pofida numeroaselor sale pasaje critice, lucrarea nu este indreptata impotriva cuiva anume și nici macar cuiva in general. Cartea și-a propus sa identifice, sa expuna și sa analizeze, cu pretenția unei obiectivitați temporale și profesionale, cronologia unor acte, fapte și decizii publice sau devenite publice, ale unor entitați publice și private, persoane și instituții romanești sau straine Romaniei, in perioada 2005-2020. Deși generate preponderent de parcursul legislativ și aplicativ din domeniul justiției penale, argumentele și concluziile carții acopera practic parcursul intregii societați romanești in perioada aratata, precum și aportul/influența in domeniul cercetat a numeroase segmente societale naționale, dar și extranee, intr-un amplu proces de nivelare ideologica și comportamentala in jos a cetații romanești și a cetațenilor sai.
Cartea nu constituie doar o forma de protest civic și profesional fața de parcursul depreciativ impus cetații romanești in ultimii 15 ani pe toate planurile existenței sale, ci și o speranța ca acest distructiv proces poate fi stopat. Se pare (expresie predilecta folosita in eternele și toxicele rapoarte MCV injectate bianual Romaniei) ca așa ceva nu va fi posibil la nivelul secvențial romanesc, fara un uriaș și consensual efort intern, similar Declarației de la Snagov din 1995, de resuscitare a mandriei, interesului și unitații naționale, coroborat cu o ampla reconsiderare atitudinala a partenerilor externi ai Romaniei fața de cetațeanul roman și cetatea romaneasca.
Din pacate, acum, in 2020, contextul intern/extern ne ofera indicii fix pe invers.