Editura de carte

Autor(i): Dan Gîju

Nr. pagini: 192 pagini

An: 2013

Editura: Favorit

După Pumnul de fier, roman istoric de mare succes, scriitorul Dan Gîju re­vine cu o nouă poveste de front, la fel de reală, inspirată, de astă dată, din trecutul lui Ioan Leonte, la rândul său fost Leutnant în Wehrmacht şi, caz unic în istoria armatei române din toate timpurile, pus în situaţia de a coman­da, ca Fahnenjunker (cadet, viitor ofi­ţer], pe perioada Frontbewährung-ului (stagiului de front), adică vreme de aproape 100 de zile (martie-iunie) ale aceluiaşi fatidic an ’43 – pentru arma­tele Axei angrenate în Est, desigur –, un pluton de infanterişti nemţi aflat pe poziţie în prima linie, la doar câţiva kilometri de suburbiile Moscovei. Din­colo de aportul istoric, deloc de negli­jat, aidoma Pumnului de fier, chiar dacă mai puţin consistentă, Războiul lupilor păduchioşi rămâne o contribuţie de referinţă pe raftul oricum prea sărac al lucrărilor, fie şi romanţate, inspirate din „aventura” pe Frontul de Est a ar­matei române, în cea mai sângeroasă conflagraţie mondială posibilă, cu atât mai mult cu cât subiectul abordat aici era de neconceput înainte de 1989.

Autor(i): Petre Dumitrescu

Nr. pagini: 150 pagini

An: 2022

Editura: Favorit

General de armată Petre Dumitrescu: „Am făcut această scurtă privire asupra bătăliei din Cotul Donului din datoria ce am de a nu lăsa să se acrediteze inexactităţi sau josnice calomnii asupra comandanţilor, statelor-majore, ofiţerilor şi ostaşilor Armatei a 3-a, care s-au luptat cu toată bravura şi spiritul de supremă jertfă, aşa cum le-a impus conştiinţa lor curată. […] Dacă înfrângerea de la Cotul Donului s-ar fi datorat comandantului Armatei [a 3-a] şi [șefului] statului-major, ei ar fi fost traşi la răspundere din primul moment. Atât Comandamentul Superior German cât şi mareşalul Antonescu nu ne-ar fi menajat câtuși de puțin, ci ne-ar fi aplicat cu mare zgomot sancțiunile cuvenite pentru a da opiniei publice, pe drept cuvânt îngrijorate, o cât de slabă satisfacţiune. Faptul că comandamentul german nu numai că nu ne-a adus niciun reproş, dar din contra, a pus sub ordinele mele directe trei mari unităţi germane – Corpul 17 Armată german al generalului Hollidt şi grupările de forţe ale generalilor Stumpfeld şi Spang – dovedeşte con­trariul. […] Niciun alt comandant de armată român nu a avut însărcinări asemănă­toare.”