-
Apusul stelelor de tinichea
Autor(i): Bițuică Dan
Nr. pagini: 248 pagini
An aparitie: 2023
Editura: NEVERLAND
Apusul stelelor de tinichea surprinde societatea romaneasca in vremea comunismului, cu puțin timp inainte de Revoluție. Prezinta viața așa cum era atunci, cu lipsuri, cu nedreptați, cu teama și neincrederea oamenilor, cu revolta lor interioara care pe zi ce trecea devenea din ce in ce mai puternica, pana intr-o zi, cand a devenit o Revoluție ce a daramat comunismul.
Emil, protagonistul carții, nu pierde nicio ocazie de a-i comunica soției lui resentimentele pe care le are pentru modul in care comuniștii conduc țara și pentru traiul de zi cu zi, plin de lipsuri.
El și soția lui, Marcela, se iubesc ca-n prima și impreuna au un fiu, care in ultimii ani nu a avut o relație buna cu tatal deoarece tanarul a ales sa mearga in viața pe alt drum decat cel dorit de tatal sau pentru el. Dar cei doi barbați se impaca inainte ca Emil sa fie trimis in America in interes de serviciu.
Inainte de plecare, Emil și șeful lui trec prin niște experiențe neașteptate, umilitoare chiar, care ii fac sa urasca și mai mult comuniștii.
Ajunși in America, oamenii descopera o noua viața, insa nu se pot bucura de ea și nu o pot admira prea mult deoarece sunt impiedicați de insoțitorii lor, care nu voiau ca romanii sa vada cat de diferit și cat de bun este traiul americanilor in comparație cu al lor.
In America, Emil este martorul modului in care șeful sau, satul de traiul din Romania, alege sa ramana in țara straina. Dar lucrurile nu se intampla oricum, ci conform unui plan bine pus la punct de barbat, așa incat nimeni sa nu banuiasca despre ce este vorba. Intors in țara, Emil se bucura nespus de revederea cu soția lui, care inainte de plecare il intrebase daca va alege sa ramana in America. Același lucru il intrebase și fiul lui, Cosmin, ba chiar ii sugerase sa nu se mai intoarca in țara. Nu dupa multa vreme, Emil ajunge pe mana Securitații. Are noroc și reușește sa scape cand izbucnește Revoluția și ajunge acasa. Din pacate, fiul lui este ucis. Ani mai tarziu, protagonistul iși da seama ca multe lucruri au ramas la fel in țara, ca la putere sunt foștii comuniști, iar fiul lui, care și-a dat viața pentru libertate și pentru un trai mai bun, a murit, practic, degeaba.
-
Arhetipurile. Cine ești tu?
Autor(i): Caroline Myss
Nr. pagini: 306 pagini
Editura: For You
De ce te atrag anumite persoane, idei sau obiecte, pe când altele îți repugnă inexplicabil? De ce ai uneori sentimentul că viața pe care o trăiești nu ți se potrivește?
Află din „Arhetipurile” care sunt modelele universale de comportament ce te caracterizează și cum să te înțelegi mai bine pe tine și pe mediul în care trăiești. Știind că arhetipurile îți configurează viața, Caroline Myss, autoare de bestselleruri New York Times, îți prezintă în cartea de față zece arhetipuri primare specifice vremurilor de azi, printre care Căutătorul spiritual, Creatorul, Rebelul, Vizionarul, precum și numeroase arhetipuri secundare.
A afla care arhetipuri te descriu cel mai bine și care sunt punctele lor tari și cele slabe constituie doar începutul. Folosește aceste cunoștințe pentru a lua decizii mai conștiente în toate aspectele vieții tale, de la carieră până la relații, evitând capcanele obișnuite ale tipului tău de personalitate în timp ce îți folosești la maximum punctele forte. Rezultatul este o viață mai fericită, mai autentică și mai împlinită.
Descoperă-ți întregul potențial și folosește-ți puterile unice!
-
Arhiva Rugului Aprins 1 – Universalism românesc
Autor(i): Sandu TUDOR
Nr. pagini: 240 pagini
Editura: Eikon
Va trebui sa ne desmeticim odata, sa intelegem ca toate relele de care suferim socialmente azi nu pot fi lecuite daca uitam adevarurile spirituale fundamentale. Toata mizeria noastra de azi se reduce la mizerie sufleteasca, nu economica. Nu ne putem da seama, caci am uitat de mult acest adevar: cat castiga omul, din punct de vedere practic si imediat, privindu-si interesele lui sub lumina inalta a unor adevaruri vesnice. Pentru o viata politica noua, putina ordine si claritate launtrica… Intai gospodaria launtrica, a fiecaruia. Iata cerinta primordiala a politicii de maine. Acest adevar intim sufletesc, spiritual, al fiecaruia, de fiece clipa trebuie adunat, intarit, realizat. El e garantia cetatii viitoare. – Sandu Tudor
-
Arhiva Rugului Aprins 10 – Petece de neșters
Autor(i): Ștefan Todirașcu
Nr. pagini: 298 pagini
Editura: Eikon
„Avea un suflet cald şi aparent fragil, o deosebită carismă, neostentativă, puţin pedantă, inspirând pace ȋn sufletul celorlalţi, şi un uşor umor, niciodată incisiv sau sarcastic. Cu un zâmbet blând pe faţă şi cu lumină ȋn ochi, cu o intuiţie a sufletului uman, deşi uneori părând celorlalţi puţin naiv din cauza păstrării sale ferme ȋn cele ale credinţei ȋn Dumnezeu şi a ȋnaltelor idealuri etice, deschidea inimi, ȋnchega prietenii, punea pe gânduri ȋnverşunaţi oponenţi sau duşmani. Avea din aluatul preţios al elitei intelectualităţii noastre şi deborda aceeaşi energie spirituală şi disponibilitate întru ale cunoaşterii ca Mircea Vulcănescu. Iradia o mare erudiţie, era stimat şi apreciat. Caracterizat prin vorba sa aleasă şi prin gândirea sa limpede, ȋntraripată şi pătrunzătoare, fără să facă politică, fără a se avânta ca alţi colegi de generaţie ȋn polemici, peroraţii şi diatribe, a legat multe amiciţii şi prietenii ȋn rândurile intelectualităţii ȋn perioada interbelică, când era ȋn plină tinereţe, de afirmare. Printre prieteni se număra şi Eugen Ionescu, autorul furtunosului Nu din 1934. Prietenii a alcătuit şi ȋn perioada imediat postbelică de aşezare furtunoasă a comunismului, ani când era ȋn primă maturitate, dar toate prieteniile au fost apoi mult filtrate şi reduse ȋn perioada neagră de teroare a regimului, pe când intrase ȋn anii deplinei maturităţi. După război frecventează ȋmpreună cu mulţi alţi intelectuali grupul Rugul Aprins de la Antim ȋn anii stăreţiei Părintelui Vasile Vasilache.”, Horia Ion Groza
-
Arhiva Rugului Aprins 2 – Admirabila Tăcere. Jurnal (2 Iulie1967 – 29 Septembrie 1968)
Autor(i): Alexandru Mironescu
Nr. pagini: 408 pagini
Editura: Eikon
„Personalitate emblematică a mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (București), Alexandru Mironescu (1903-1973) nu a consimțit să colaboreze în niciun fel cu regimul comunist din România. A ales tăcerea, chiar dacă lucra intens – atât cât i s-a permis, căci între anii 1958 și 1963 a fost în închisoare –, ducea viața unui intelectual de înaltă ținută. Studiile sale universitare într-ale științelor exacte, doctoratul în filozofie luat la București (1926), alt doctorat „ès Sciences physiques” dobândit la Universitatea Sorbona (1929) aveau să-i asigure la revenirea în țară perspectiva unei cariere științifice și academice. Fiind un intelectual cu deschidere enciclopedică, cum mai erau câteva personalități în plină forță ale interbelicului românesc – Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu –, cu care a fost prieten, Alexandru Mironescu a mai scris până la finalul vieții pământești: proză, teatru, poezie, eseuri filosofice, a fost angajat activ în publicistică (până la instalarea comunismului). În anul 1935 publică un prim roman, Oamenii nimănui, recomandat în calde cuvinte de Panait Istrati.” (Marius Vasileanu)
-
Arhiva Rugului Aprins 3 – De La Antim La Pocrov – Mărturii
Autor(i): Vasile VASILACHI
Nr. pagini: 242 pagini
Editura: Eikon
„Părintele Vasile Vasilachi a avut tăria de a demara refacerea aşezământului de la Antim, mai ales după evenimentele care au urmat actului de la 23 august 1944. Râvna sa a fost întreţinută mai ales de frumoasele manifestări culturale care se desfăşurau în Mănăstirea Antim, atât ca o formă de rezistenţă faţă de agresorul ateu, cât şi ca o evidentă cale de manifestare a unor oameni care cu bucurie duhovnicească se alăturaseră la opera edilitară a stareţului. Am putea spune că ne găsim în faţa unei fericite întâlniri a intelectualilor apropiaţi de rugăciune într-un spaţiu în care se formau intelectualii de mâine ai Bisericii. Ne gândim la venirea unui Sandu Tudor tot mai adâncit în cunoașterea şi trăirea tradiţiei isihaste româneşti, o iniţiativă pe care o începuse încă din 1943 în Cernăuţiul condus spiritual de mitropolitul cărturar Tit Simedrea.” (Adrian Nicolae Petcu)
-
Arhiva Rugului Aprins 4 – Comentarii la Evanghelia după Ioan
Autor(i): Ștefan Todirașcu
Nr. pagini: 286 pagini
Editura: Eikon
„Viaţa lui Ștefan Todirașcu ilustrează versantul discret al ortodoxiei, al cuminţeniei, smereniei și inteligenţei spirituale negălăgioase. Este una dintre personalităţile Rugului Aprins care a adus mulţi tineri spre rugăciunea neîncetată sau, măcar, spre Biserică. Printre cei care sau format în tinereţe lângă profesorul Șt. Todirașcu trebuie amintiţi academicianul Virgil Cândea și doctorul Mihai Constantineanu.” (Marius Vasileanu)
-
Arhiva Rugului Aprins 5 – Răsboiul nevăzut al lui Paisie cel Mare
Autor(i): Paul Sterian
Nr. pagini: 330 pagini
Editura: Eikon
”Una dintre personalitățile cele mai interesante ale Rugului Aprins este scriitorul și poetul, graficianul, economistul, sociologul Paul Sterian – un personaj emblematic al interbelicului românesc care știa să îmbine arta cu profesia cea mai pragmatică și toate acestea cu credința. Existent astăzi în dicționarele literaturii române, grație creației sale, Paul Sterian este din păcate prea puțin (re)cunoscut în mediile clericale.” (Marius Vasileanu)
-
Arhiva Rugului Aprins 6 – Comentarii la ‘Poemele filocalice” scrise de Alexandru Mironescu
Autor(i): Ștefan Todirașcu
Nr. pagini: 222 pagini
Editura: Eikon
„Ștefan Todirașcu avea toate însușirile unei ființe omenești ca să fie apreciat, anturat și simpatizat. Ca aspect fizionomic se remarca în primul rând la el o lumină blândă ce-i învăluia în permanență chipul, reflectând în afară alcătuirea dinăuntru… Ca intelect, dispunea de o inteligență avidă, îndreptată spre formele majore de cultură, frecventând cu egală sete de cunoaștere domenii disparate ca literatura, filosofia, teologia, pe lângă doctrinele juridice și economice, specialitatea lui de bază, putând să disocieze diversele valori creatoare, fără să cadă în speculații artificioase sau în problematizări aberante. Avea un cult al prieteniei susținut în mod dezinteresat și manifesta un apetit permanent de a se bucura de orice în lume: de o carte, de o întâlnire cu o ființă de excepție, de o priveliște frumoasă, de un eveniment solemn, de un concert, de o expoziție etc. Reușea întotdeauna să îmbrace realitatea în veșmântul ființei lui interioare, țesut din pondere și finețe, din delicatețe, generozitate și bun-simț. Când se angaja în diverse acțiuni colocviale sau în discuții mai aprinse – se întâmplau și din acestea, mai ales în perioada tinereții când avea parteneri pe Eugen Ionescu și Edgar Papu, cu care se lansa în febrile dezbateri despre destinul omenesc or despre soarta culturii naționale sau universale –, se releva prin seriozitatea de a aborda problemele, prin argumentație logică și realistă, chiar dacă intervențiile lui atingeau adesea și orizonturi metafizice. Căci, la meritele enumerate până aici se adăuga și o profundă conștiință religioasă, străină de bigotism, dar așezată pe solide temeiuri creștine…” (Pericle Martinescu)
-
Arhiva Rugului Aprins 7 – Altarul spiritualității romanești
Autor(i): Haralambie Vasilache / Ediție îngrijită de Marius Vasileanu
Nr. pagini: 274 pagini
Editura: Eikon
Arhimandritul Mitrofor Haralambie Vasilache strălucea prin alte calități. Banii ce i se dădeau, el îi ținea cu gunoiul sub mătura din colțul casei. De venea cineva să-i ceară, îl trimitea acolo să ia cât îi trebuie… În afară de orele de slujbă, la care era nelipsit, rugăciunea particulară o făcea în chilie ore întregi, până către miez de noapte. Ziua și-o dedica scrisului și cetitului. Zeci de manuscrise i s-au luat la arestare – de spiritualitate creștină, de filosofie și-ndeosebi de adânci studii de psihologie creștină… „Altarul spiritualității românești” fusese numai un început a tot ceea ce a scris mai târziu. A fost un duhovnic prețuit și căutat de sute și mii de credincioși, oriunde a fost, la Iași, București, Cernica, Neamțu, Pocrov și în închisoare. În 1962 și-a dat duhul în închisoare, întru nevinovăție. Pr. Vasile Vasilache
„Operat de două ori, înspăimântător de slab, abia umblând, abia vorbind, mai toată ziua culcat și acoperit cu pătura, cufundat în rugăciuni, părintele Haralambie Vasilache așteaptă moartea. Află însă mijlocul și tăria de a ne vorbi uneori, câte puțin. Monah ce se află, întâmpină sfârșitul cu seninătate dar nu fără griji: ca omul cuminte care se gătește de drum lung și cunoaște că nu-i de râs, că e bine să chibzuiești din vreme la toate, să faci cuvenitele pregătiri și să te echipezi cugetând că e mai bine să prisosească decât să lipsească. Îmi dăruiește și mie câtva timp și privindu-l, grăindu-i, mă copleșește convingerea că suferințele au sens, că viața toată nu se poate să nu aibă sens…
Părintelui Haralambie – ca unui sfânt – cutez să-i împărtășesc – e primul – cele două vise avute la Jilava cu un an și jumate înainte, în celula douăzeci și cinci… Părintele Haralambie mă ascultă cu atenție, nu surâde, nu tresare. Apoi se pronunță: nu crede că visele ori arătările sunt suspecte. Dimpotrivă, mă fericește. Îmi cere însă multă discreție și smerită stăpânire de sine. Și mai ales – e greu de priceput, zice, totuși mă roagă să fac un efort – să le iau drept firești, drept ceva neexcepțional, care să nu mă scoată din făgașul cât se poate de comun al vieții de obște…
Facem și planuri de viitor, părintele – ca orice muribund autentic – fiind sută-n sută convins că are să moară și tot sută-n sută încredințat că va trăi. Dar nu mai trec decât puține zile și se produce o hemoragie puternică. Îl doboară. Medicul deținut, chemat cu stăruință, sosit cu greu, dă din cap. Șeful camerei îl înfășoară pe Părintele Haralambie în pătură, iar eu îl duc, împreună cu alt deținut, până la ușa celulei de unde, noi stând cu fața la perete și brațele peste ochi, plantoanele – ridicându-l de pe jos – îl cară la infirmerie. Am aflat mai târziu că a murit a doua zi.” N. Steinhardt – „Jurnalul fericirii”
Care va fi destinul de astăzi al unui volum deja „arestat” cândva, ars, pus la index, interzis, din pricina căruia, într-o anume măsură, autorului său i s-a dat șansa să se jertfească pentru Hristos…? Poate că dezlegarea șaradei constă tocmai în titlul acestei cărți. Așa cum Hristos este continuu readus în mijlocul credincioșilor și al bisericii de parohie prin taina Sfintei Liturghii, tot astfel spiritualitatea românească – înlăuntrul căreia se înscrie, iată, și această carte – este destinată să învie constant, în viziunea Pr. Haralambie Vasilache, indiferent de persecuțiile și de încercările la care a fost supusă de-a lungul veacurilor…
Reeditarea și lectura volumului „Altarul spiritualității românești” devine astfel un act de tonică revenire la izvoare, temă de meditație și de rugă. Marius Vasileanu
-
Arhiva Rugului Aprins 8 – Floarea de foc
Autor(i): Alexandru Mironescu
Nr. pagini: 524 pagini
Editura: Eikon
Mişcându-se pe o gamă întreagă de situa ţii dintre cele mai felurite, ca însă şi viaţa, de la faptul divers, umor, emoţii, destăinuiri intime până la sudori reci, cutremurul total şi groaza îngropării de viu adevărate, rar am simţit carte mai tulburătoare, mai adânc omenească, mai răscolitoare, ca Floarea de Foc… Tot timpul lecturii am avut senza ţia că mă găsesc în prezenţa unui înțelept de o calitate excepţională, un adevărat cavaler al spiritului şi al credinţei, comunicând din dragoste, oamenilor din vremea lui, un tonifiant, fecund şi cuprinzător mesaj de încredere în viaţă, în Dumnezeu şi în oameni. Înţelepciunea lui nu importă cum o numim, dar e o înţelepciune pe limba şi pentru sensibilitatea omului de astăzi, cu rigoarea, cu acoperirea şi cu setea de precizie a omului de ştiinţă, cu arta şi elevaţia scriitorului, cu certitudinea şi dinamismul cavalerului credinţei. Cunoscând bine de la cine emană, găsesc mai exact poate să o numesc mesajul unui umanist creştin de astăzi. Şi dacă ar fi să-l înscriu undeva, n-a ş ezita o clipă să-l aşez printre scriitorii din aceea şi familie: L. Bloy, E. Hello, A. Carrel, A. de Saint-Exupéry, T. de Chardin chiar, fireşte, fiecare cu specificul său şi păstrând proporţiile… Prin raiul redeschis din inima oamenilor circulă deci, din nou ca odinioară, dinamismul Viului Dumnezeu şi ne solicită spre o conştiinţă nouă de om: o conştiinţă nobilă, de înfricoşătoare răspunderi, grandioasă, fecundă, realistă, de om însumat în Totalitate. (Părintele Benedict Ghiuș)
-
Arhiva Rugului Aprins 9 – În temniță cu Iisus Hristos
Autor(i): Vasile Vasilache
Nr. pagini: 524 pagini
Editura: Eikon
Am scris aceste amintiri nu când mă aflam în văpaia suferințelor din închisoare, nici după câțiva ani de la eliberare, ci după douăzeci și cinci de ani, când gândurile mele au fost eliberate de patima sentimentelor. Sunt gânduri curate, care înfățișează suferințele din închisoare în lumina adevărului, și la fel și pe făptuitori în cruda lor comportare. Și așa să ajungă ei înșiși să se condamne pentru cruntele torturi la care au înrobit pe părinții, pe frații și pe surorile ce aparțineau aceleiași Țări Românești; au umilit și înjosit pe cei ce au fost fruntea Neamului; au batjocorit credința creștină; au lovit și au călcat în picioare însăși valorile vieții pe baza cărora se ajunsese la înflorirea Țării, generație după generație! Ei au supus la degradări cumplite tot ceea ce a constituit cultura, umanitatea și creștinătatea de veacuri ale poporului român; au răstignit și scuipat pe strămoșii Neamului românesc, pe părinții, pe frații, pe surorile, și pe tineretul unui popor care nu aveau altă vină decât aceea de a fi apărat „altarul spiritualității românești”, cum bine l-a numit Arhimandritul Haralambie Vasilache, fratele nostru, care a murit în închisoarea de la Gherla. În istoria contemporană și a veacurilor viitoare, unii vor rămâne cu urme ale cumplitelor suferințe îndurate și răni în martirajul închisorilor, iar alții cu moartea sutelor și miilor de români în temnițele comuniste din România. Memoria niciodată nu moare. Suferințele nu pot fi uitate. Timpul este eternul prezent. (Părintele Vasile Vasilache)