-
Stela Popescu. O artistă neconvențională
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Neverland
Viața marii actrițe ar fi putut fi foarte bine scenariul unui film cu nemaipomenite rasturnari de situație. Formidabila Stela Popescu (21 decembrie 1935, Slobozia-Hodorogea, Orhei, Basarabia româneasca – 23 noiembrie 2017, București) a fost nu doar o fabuloasa actrița de teatru, film și televiziune. A realizat cuplete celebre alaturi de Ștefan Banica și Alexandru Arșinel, a jucat în mii de spectacole, a fost ea însași un mare și uimitor spectacol, nu întotdeauna însa unul cu momente fericite.
Stela Popescu s-a nascut dincolo de Prut, într-o familie de învațatori modești, iar prima amintire pe care o avea bine întiparita în memorie era invadarea Basarabiei – reunita în 1918 cu România, dupa un secol de cotropire ruseasca – de catre armata sovietica. În 1940, tatal ei, considerat intelectual – deci „dușman de clasa” – este deportat în Siberia, iar mama se refugiaza împreuna Stela în România, la Brașov. În 1953, Stela Popescu susține examenul de admitere la facultate și este repartizata la Facultatea de Limba Rusa „Maxim Gorki“, la care renunța dupa un an și jumatate, când intra în echipa Teatrului Ministerului de Interne.
În 1956, dupa ce, în fine, este admisa la Institutul de Arta Teatrala și Cinematografica, în paralel continua sa susțina spectacole de teatru. La sfârșitul facultații, spre bucuria ei, este repartizata la Teatrul din Brașov, acolo unde ajunge sa susțina 400 de spectacole pe an…
-
Supraviețuitorul. Povestea Operațiunii Redwing și a eroilor din Echipa SEAL 10 căzuți la datorie
Autor(i): Marcus Luttrell
Nr. pagini: 368 pagini
Editura: Preda Publishing
Aceasta este povestea lui Marcus Luttrell, unicul supraviețuitor al Operațiunii Redwing, și a bătăliei sale pentru viață care a condus, în cele din urmă, la cea mai mare pierdere de vieți omenești din istoria Navy SEAL. Dar, mai presus de toate, este povestea camarazilor săi, care au luptat eroic până la moarte. Împușcat și aruncat într-o prăpastie de suflul unei grenade, Luttrell s-a trezit singur. Dar era în viață și, printr-un miracol, avea arma lângă el. Pe parcursul următoarelor patru zile, rănit grav, Luttrell s-a luptat cu șase asasini al-Qaida trimiși să-l elimine, apoi s-a târât kilometri întregi pe munte, înainte de a fi găsit de un trib paștun care a riscat totul pentru a-l proteja de talibani.
Leading Petty Officer Luttrell, un texan de 1,96 m, ne poartă, în această poveste incredibilă, pe versanții muntoși din Afganistan, dar și pe câmpiile texane unde a copilărit, la ferma de cai a părinților săi, și în tabăra de antrenament SEAL, renumita școală BUD/S, oferind un tribut emoționant camarazilor săi care au făcut sacrificiul suprem.
„O poveste reală care evidențiază atât eroismul american cât și omenia afganilor.” – Dennis Drabelle, Washington Post
-
Tovarășa. Biografia Elenei Ceaușescu
Autor(i): Lavinia Betea
Nr. pagini: 400 pagini
An: 2021
Editura: Corint
Cu ajutorul unei vaste cercetări, bazându-se pe documente de arhivă puse recent în circuitul științific, pe numeroase interviuri cu persoanele apropiate și colaboratorii soților Ceaușescu, pe cele mai noi cărți despre regimul comunist, autoarea reconstituie viața Elenei Ceaușescu, cea care, pornind din comuna dâmbovițeană Petrești, pe când era cunoscută drept „Lenuța lui Briceag”, va ajunge prima-doamnă a țării și, practic, cel de-al doilea om în stat. Este o biografie de excepție, cu numeroase informații despre viața privată a soților Ceaușescu – jocurile care le plăceau, prietenii cu care se întâlneau, locurile preferate pentru petrecerea vacanțelor –, precum și despre relația cu cei trei copii.
-
Trio Grigoriu. Epoca de aur a macaralelor
Autor(i): Andreea Andrei Tudor
Nr. pagini: 143 pagini
ISBN: 978-606-95605-7-0
Editura: Evenimentul si Capital
Această carte reprezintă un proiect de pandemie. În 2020, petrecând mult timp în casă, aşa ca toată lumea, vorbeam aproape zilnic la telefon cu verişoara mea Luiza Popescu şi adeseori ne aminteam diverse momente din trecutul familiei noastre. Aşa ne-a încolţit în minte ideea de a scrie o carte despre viaţa fraţilor Grigoriu, căci aveam ce povesti!
Primul pas a fost acela de a găsi caietele cu amintiri, aşternute pe hârtie, cu mâna tremurândă, de bunicul nostru, Radu Grigoriu. Acesta suferea încă din tinereţe de o boală a coloanei vertebrale, ceea ce a făcut ca mersul să-i devină, destul de devreme, din ce în ce mai greu, iar mâna să nu îl mai asculte. Probabil că primul lucru la care a renunţat bunicul a fost vioara, dar a continuat să scrie şi să picteze, deşi mâinile nu prea îl mai ajutau. De aceea, pe alocuri, scrisul din aceste caiete este aproape indescifrabil…
Al doilea pas a fost acela de a căuta prin arhivele personale acte, fotografii de familie sau din viaţa artistică şi profesională a celor trei fraţi. Angel Grigoriu a fost cel care a păstrat cel mai mult material legat de cariera trio-ului: articole, cronici, afişe, fotografii. Din păcate, toate acestea au dispărut după moartea lui, în 2001, când s-a înstrăinat sau depozitat într-un loc necunoscut nouă, întreaga arhivă a unchiului nostru. Însă familia bunicilor noştri era foarte mare (ambii proveneau din familii cu mulţi copii!), aşa încât, verisoara mea a reușit să contacteze o parte din rude care ne-au trimis, prin telefon (din păcate!), câteva documente, dar și un început de arbore genealogic și fotografii (unele atât de vechi încât au ajuns extrem de deteriorate de trecerea anilor. Și totuși, câteva au putut fi cât de cât prelucrate și folosite în această carte).
Apoi am început lucrul propriu-zis. Și de câte ori îmi spuneam că am terminat lucrarea, tot ne mai aminteam câte ceva ce merita consemnat sau mai descopeream material, publicații, articole. Așa că a durat mult, peste doi ani, până să pot pune punct acestei cărți, scrisă din inimă, cu toată dragostea și recunoștința față de părinții și bunicii noștri.
-
Ucraina și Rusia, iubire și ură
Autor(i): Michael Tchernoff-Horovitz
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
Ucraina și Rusia au o istorie comuna dar, totuși, atat de plina de contradicții și conflicte — limbile și culturile sunt asemanatoare, insa destul de diferite, iar istoria dovedește ca nici Uniunea Sovietica nu a putut sa le aduca la un numitor comun, ba chiar dimpotriva! Asta chiar daca mulți lideri ai URSS — Hrușciov, Brejnev, Cernenko sau Gorbaciov — erau ucraineni sau aveau legaturi foarte stranse cu Ucraina…
Radacinile conflictului dintre Rusia si Ucraina sunt adanci. In esenta, Moscova nu accepta independenta Kievului.
Marele jurnalist Ryszard Kapuściński scria in 1991: „Viitorul Ucrainei se va desfașura in doua direcții: relațiile cu Rusia și relațiile cu Europa, cu lumea. E nevoie de amandoua ca viitorul sa fie favorabil”. Și pentru ca Ucraina n-a reușit sa se poziționeze fața de sine, n-a reușit nici fața de Rusia.
„Ortodoxie versus catolicism, influenta Vienei fata-n fata cu cea a Moscovei, colaborationism sau rezistenta, nazism contra comunism, de la visul de libertate al cazacilor la imbratisarea sufocanta a Maicii Rusii, Holodomor si Holocaust — memoria colectiva ucraineana e puternic fracturata. Diviziunile de azi ale societatii se hranesc din valurile de sange ce despart etnii, regiuni si religii. Ucraina e o sinteza a tragediilor continentului si a ororilor secolului XX…”
-
Un Crăciun cu Winston
AUTOR: Corinne Desarzens
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 144
EDITURA: Eikon
„Momentul cel mai plăcut la o sărbătoare este cel de dinainte și cel de după. Înainte, când dospesc îndoielile, pe măsură ce continuă pregătirile și parcă uiți de ceas, de zarva ce se iscă la sosirea primilor musafiri. Și după, când te trezești că ții în mână, târziu de tot, un copan de pui, zâmbind cu fața șiroind de grăsime, gata să te lași înghițit de noaptea ce te primește cu brațele deschise. E momentul prielnic prăbușirii materiei, când ai tot răgazul să te bucuri de felul preferat, și-i mulțumești în gând apei calde ce curge pe vasele mânjite, când nici nu știi cum e mai bine – să stai încă în picioare, uitându-te la urmele de grăsime ce se scurg pe chiuvetă, ori să te lăfăiești în primul pat care-i mai aproape, unde să te ghemuiești până la primăvara următoare, încercând să uiți de toți și de toate.” fragment
-
Un suflet își amintește Hiroshima
Autor(i): Dolores Cannon
Nr. pagini: 240 pagini
Anul apariţiei: 2024
Editura: Prestige
Ce legatura ar putea exista intre moartea unui japonez in timpul bombardamentului atomic de la Hiroshima si o tanara din America?
Amintirea persistenta a unei morti cumplite a trecut dincolo de timp si spatiu si a determinat-o pe aceasta tanara sa apeleze la terapia vietilor trecute. Aceasta descoperire uimitoare a vietii si mortii unui om de pe cealalta parte a planetei si efectul sau asupra unei fete din America din zilele noastre s-au facut prin intermediul regresiei hipnotice.
Cercetarile asupra bombardamentului au scos la iveala adevaruri pe care publicul larg le ignora in momentul sfarsitului dramatic al celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Oare distrugerea devastatoare a oraselor Hiroshima si Nagasaki a fost, de fapt, rezultatul unui experiment costisitor? Oare Statele Unite chiar au trebuit sa arunce aceste bombe? Acest caz a scos la iveala revelatii socante privind realitatile din Japonia din timpul razboiului.
Exista multe relatari dureroase, bantuite de moarte si distrugere, ale supravietuitorilor bombardamentului de la Hiroshima. Insa aceasta este relatarea unui martor ocular care nu a supravietuit.
-
Valoare și adevăr. De vorbă cu Nicolae Florescu
Autor(i): Crisula Ștefănescu
Nr. pagini: 144 pagini
An: 2021
Editura: AIUS Printed
Vreau ca sa ramana undeva consemnat ceea ce am trait. Si de asta scriu. Ca efectiv sa ma recuperez fata de ceea ce am eu datorie, datoria mea de intelectual. – Nicolae Florescu -
Veronica Micle, o victimă a istoriei
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
Ca orice tema legata de viața lui Eminescu, și relația acestuia cu Veronica Micle – inițial, una adulterina – ramane un subiect controversat. Radacinile problemei țin și de faptul ca, maritata la o varsta frageda cu un profesor batran, Veronica l-a infuriat pe mentorul lui Eminescu, Titu Maiorescu, atunci cand a depus marturie impotriva acestuia intr-un proces de harțuire sexuala intr-o școala. Ranchiuna lui Maiorescu a influențat și atitudinea altor junimiști, care ii povesteau lui Eminescu, aflat deja la București, despre presupusele orgii ale iubitei sale cu ofițerii din Iași. Daca povestea erotica de o noapte cu Caragiale este, insa, reala, insuși Eminescu incercand sa recupereze corespondența compromițatoare a „ingerului blond” cu cinicul dramaturg, presupusa intenție a Veronicai de a se marita cu un poet minor (Iuliu Roșca) este greu de demonstrat. Devenita vaduva, ea ar fi vrut sa se marite, de fapt, cu Eminescu, dar acesta nu a fost de acord, pretextand ca este prea sarac pentru a face acest pas. A avortat, insa, Veronica un copil al lui Eminescu? A innebunit-o poetul cu relațiile sale paralele cu Mite Kremnitz și Cleopatra Lecca („Balauca”)?… Greu de descurcat acum ițele acestui labirint amoros, dar cert este ca Veronica nu a supraviețuit psihic pierderii iubitului sau și, retragandu-se in chilia unei manastiri, a hotarat sa se sinucida.
-
Vertebre românești – mărturii ale rezistenței anticomuniste
Autor(i): I. CĂTĂLUI, A. CRISTODULO, V. MITRIC-CIUPE
Nr. pagini: 702 pagini
Editura: Eikon
Unei plăgi precum comunismul, nici dacă am discuta un secol fără întrerupere nu i-am epuiza esenţa. Cauza nu stă atît în amploarea lui, pînă într-atît de indubitabilă că nici o altă catastrofă ideologică nu-i poate face concurenţă, cît în rădăcina lui metafizică. E poate cea mai adîncă înţelegere a comunismului aceea de a intui că în spatele lozincilor egalitariste cu care a devastat jumătate de planetă, se ascunde un rău de origine neomenească. Răul acesta e o voinţă malefică pînă într-atît de subtilă încît încercarea de a o pune în seama omului e sortită eşecului. Nici un om, oricît de isteţ ar fi, nu ar putea scorni o momeală atît de apetisantă ca pleaşca egalitarismului scutit de exploatări şi înstrăinări.
Ce spun poate suna a fantasmagorie spăimoasă ivită dintr-o minte atinsă de fobie mistică, dar după ani de-a lungul cărora am urmărit flagelul marxist, am ajuns la o concluzie dureroasă: dereglarea minţii celor care sunt infestaţi de microbul marxist e atît de profundă, că sursa lui depăşeşte putinţa omenească de a-l combate. Dacă credeţi că bat cîmpii, amintiţi-vă de gestul lui Jean Claude Juncker de a inaugura în 2018, la Trier, statuia lui Marx. Un asemenea gest nu poate fi calificat în termeni de gîndire normală, e cum ai vrea să descrii miasma unei latrine cu ajutorul notelor din gama muzicală. Cînd în Uniunea Europeană un ipochimen ca Juncker e manevrat ca o marionetă căreia i se dictează nu doar ce să spună, dar mai ales tonul cordial cu care trebuie să tămâieze amintirea unui ideolog criminal, într-o asemenea Uniune, plaga comunistă nu aparţine trecutului, ci se prelinge spre noi dinspre viitor.
E un alt fel de a spune că există ceva iremediabil demonic în miezul concepţiei comuniste: a nega sufletul din om, a-l înfiera pe Dumnezeu drept o găselniţă de care popii fac uz spre a le picura credulilor otrava religiei – negările acestea nu pot mocni decît în spiritul unei fiinţe inumane. Tocmai de aceea îndrăznesc a rosti imposibilul: dovada că Diavolul există stă în perpetuarea tiparului de gîndire comunist. Oamenii, oricît de troglodiţi, îndobitociţi sau idioţi ar fi, nu ar putea să atingă pragul unei concepţii atît de „elevate“ despre om. E nevoie de intervenţia unui factor inuman pentru ca elixirul egalităţii universale să fie îngurgitat fără reacţii adverse.
Cei dintîi care au ajuns la gîndul originii diabolice a comunismului au fost deţinuţii politic: ei au simţit că războiul în care nimeriseră nu era de sorginte politică, ci de factură curat spirituală. Lupta lor nu privea ierarhia socială sau regimul administrativ din ţară, ci înălţimea sufletelor lor. Ceea ce se urmărea nu era instaurarea efemeră a unei dictaturi, ci sleirea principiului interior al entuziasmului din om: credinţa în suflet şi în existenţa unui empireu unde el ajunge după moarte. De la Platon încoace, adevărul acesta elementar e sursa demnităţii din noi, şi orice doctrină ateistă a căutat să-l surpe făcînd uz de felurite mijloace. Iar dacă astăzi suntem martorii unei recrudescenţe a marxismului, este pentru că ideea că nu avem suflet a încetat să mai fie o butadă maliţioasă, ci a devenit o convingere. Oamenii sunt convinşi că nu au suflet, şi de aici tot marasmul. Restul – tirade inutile menite a justifica un gol, golul celui care se priveşte pe sine drept o bucată de materie în evoluţie, în care creierul secretă tot: gîndire, suflet şi conştiinţă.
Nuanţele acestea mi-au venit în minte citind cartea semnată de I. Cătălui, A. Cristodulo și V. Mitric-Ciupe: în paginile ei găsim nu doar harta împărţită pe ţări a plăgii comuniste, dar mai ales întîlnim oameni a căror credinţă nu a încetat. Paul Goma sau Hans Bergel sunt doi dintre ei. Acribia autorilor are drept rezultat un tablou amănunţit al pecinginei comuniste: de la deportări la închisori, de la execuţii la domicilii obligatorii, nimic nu e lăsat pe dinafară. În final rămîi cu gustul celui care a fost silit să mănînce o broască vie. Tresăririle agonice ale animalului i-au rămas pe limbă, drept mărturie a zbaterii vitale. Aşa şi cu închisorile comuniste: urmăreşti zbaterea vitală a unor martiri care nu şi-au ipotecat sufletele de dragul scăpării de suferinţă.
Ca întotdeauna cînd citeşti o carte despre victimele comunismului, te întrebi cît de mult ai fi putut tu însuţi să înduri din chinurile lor. Răspunsul nu poate fi decît complezent, ocolind detaliul stînjenitor că, de vreme ce nu ai fost pus în situaţia lor, nu poţi şti cît îţi poate pielea. În schimb, poţi altceva: să-i priveşti cu atenţie pe contemporani spre a detecta de timpuriu simptomele gîndirii marxiste: ateism, repudierea sufletului şi încrîncenarea misionară de a impune egalitatea cu orice preţ. Egalitatea de avere, de gîndire, de sex, de tradiţie, de interpretare a trecutului. Inşilor la care vedeţi aceste simptome trebuie să le spuneţi atît: Vade retro! Iar dacă nu vă vor asculta, daţi-le această carte. Poate se vor dumiri într-un tîrziu la ce consecinţe poate duce concepţia neomarxistă a celor cărora Juncker le-a cîntat în strună cînd, în mai 2018, a săvîrşit gestul ofensator, ireparabil sub unghi moral, de a dezveli statuia unui criminal, într-o Europă în care ţări întregi au suferit decenii la rînd efectele maligne al gîndirii egalitariste.
-
Viața ca un oratoriu
AUTOR: Paul Constantinescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 272
EDITURA: Eikon
Muzica este taină, credinţa este taină, iar muzica este credinţă; trebuie să crezi ca să-i poţi simţi binefacerea; necredinciosul nu-i poate împărtă şi darul. Omul care crede o simte cum pricepe vorba, pentru că ea nu e vorbă; şi o are aproape de inimă, nu o pricepe după, dar o intuieşte, îi vede puterea şi expresia ei muzicală, care nu poate fi totuşi nici pământ, nici soare, nici apă, nici foc, nici rău, nici bun; sau poate fi toate deodată. Alţi „pipăitori de gânduri” încearcă să-i pună pietre de moară la picioare, supunând-o tuturor sentimentelor sufleteşti, pe care ei le ştiu şi le numesc, făcând reguli de geniu şi trecându-le în cataloage după categorii: aici este durerea, aici bucuria, aici mila, aici răutatea. Se întreba cândva un om de gust: „aş vrea să ştiu cine, pricepător în muzică, va îndrăzni să-l descifreze pe Bach ca pe o ceaşcă de cafea?”. Ba merg alţii şi mai departe şi schimonosesc un delicat cântecel după fiecare vorbă din text, pe care, spun ei, o traduc exact în muzică. …Nu numai că am utilizat melodii româneşti, dar cel puţin am vrut ca să fie ceva românesc de la început până la sfârşit în ritm, melodie şi armonie, de altfel căutarea acestui românism este singura mea preocupare în muzică şi singurul lucru care poate da azi este studiul cântecului popular şi a muzicii bisericeşti din care trebuiesc scoase toate elementele unei compoziţii culte, melodicul, polifonia care există într-o stare latentă în melodie, ritm şi chiar elemente de formă. (Paul Constantinescu)
-
Viața este o poveste – Ediție cartonată
Autor(i): Florin Piersic
Nr. pagini: 376 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: Bookzone
Viața este o poveste – o carte scrisă în întregime de către marele actor Florin Piersic, o emblemă a teatrului și a filmului românesc, în care surprinde momente marcante din viața sa, momente desprinse parcă din cele mai complexe opere de artă.
Cuvântul cheie care definește acest volum, extrem de valoros de altfel, este emoția. Acesta și-a dorit foarte mult ca fiecare gând, amintire sau lecție pe care o întipărește pe hârtie să provoace emoții. Să facă cititorul să simtă, să-l doară, să-și plângă sufletul, dar să-l și amuze, să râdă de intemperiile vieții. În altă ordine de idei, cartea este scrisă într-un balans continuu între plânsete și râsete, pentru că așa-i și-n viața de actor, cât și de spectator.
O carte pe care o simți ca pe o piesă de teatru, dar nu pentru că ar fi impersonat autorul pe cineva, ci pentru că te pune din postura de spectator în pielea actorului și te provoacă să simți, să trăiești și să aprofundezi fiecare cuvânt. Fiecare scenă. Fiecare val. De aplauze sau de trăiri.
Viața este o poveste, spune Florin Piersic. Iar el își spune povestea, din adâncul sufletului și cu magia cuvântului de această dată, nu prin jocuri actoricești. O spune real și sincer, acum, cât e în viață și pe marile scene. Iar noi îți propunem să îl susții acum, să îl încurajezi și să îi oferi recunoștința ta, aprecierea pentru munca de-o viață și omagiul pentru tot ce înseamnă Florin Piersic pentru tine și pentru țara aceasta cu tot mai puține valori, nu când este prea târziu.
*Prin intermediul acestei cărți, ne dorim să ne protejăm marile valori și să le prelungim existența pe scena vieții, în ochii celor care încă iubesc frumosul, cât și pentru a-i încuraja pe cei mai tineri să descopere ce înseamnă frumosul, cultura și valoarea