-
Corp de teatru (în cinci rochii strălucitoare)
AUTOR: Cătălina Florina Florescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 282
EDITURA: Eikon
Femeile care trăiesc în textele Cătălinei pot fi imaginate tipologic în orice spațiu. Cu toate acestea, ceea ce le leagă de zona românească este jocul de cuvinte de diferite facturi colocviale sau nu, care dovedește că autoarea nu s-a îndepărtat de România. Mai mult, prin felul în care construiește teatru, Cătălina își exprimă încă o dată afinitatea spre medicina umanistă. – Cristina Matilda Vănoagă, autoare și profesoară la Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia
Mai mult decât o simplă colecție de amintiri, volumul este şi o incursiune adâncă în sufletul femeii în căutarea propriei identități. Volumul apasă deopotrivă butoanele epocii comuniste, aducând la suprafață amintiri dureroase – îndulcite de suprapunerea cu perioada copilăriei, dar şi întortocheata relaţie cu sinele nostru cel mai profund. – Ana Sorina Corneanu, actriță și autoare de piese de teatru, câștigătoarea Concursului Piesa Anului, UNITER, 2019
Pe lângă justițiar și comic, textele Cătălinei sunt adesea duioase, luând cititorii mereu prin surprindere. Piesele din acest volum sunt un insight fantastic în România dinainte și după revoluție, un teatru documentar excelent. – Andreea Helen David, co-creatoare a asociației Drama Acting for Life & Povești spuse-n românește
Personajele Cătălinei Florescu își privesc prezentul cu o ironie meditativă, adesea intertextuală, care însă nu le împiedică să facă gesturi bruște, radicale, de eliberare. Lectura pieselor, în sine, este captivantă. – Dr. Ileana Năchescu, activistă feministă și profesoară la Rutgers University
-
Credincios conform legii
AUTOR: Sorin Negruți
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 180
EDITURA: Eikon
„Comunismul n-avea nevoie de cineva care, prin talentul său oratoric, prin condei și, mai ales, prin exemplul personal, definit de o moralitate desăvârșită, putea influența mințile și inimile oamenilor. Fiind sinonim cu mediocritatea, comunismul încerca să anihileze excelența care nu îi era obedientă, folosind Securitatea ca poliție politică. Tata a reprezentat un pericol și, ca atare, a fost ținut permanent sub observație, din scurt, cum se spune mai pe românește. Pentru a supraviețui și la propriu, și la figurat, tata a încercat să-și adapteze credințele personale conform cerințelor regimului, să devină un credincios conform legii pământești și totodată și celei divine. Pentru că s-a ambiționat să nu-și trădeze valorile, să nu redevină un instrument al Securității, a plătit cu sănătatea și cu liniștea familiei. Deși regimul i-a valorificat inventivitatea, l-a obligat să subziste într-o mahala. Cele trei decenii de persecuții au fost recompensate cu tot atâtea trăite în libertate. Cele câteva luni pe care medicii i le dăduseră la douăzeci și șase de ani, în 1957, s-au transformat în șaizeci și trei de ani, murind la aproape nouăzeci de ani, în 2020. Credința l-a ajutat să se bucure de viață, indiferent de vicisitudinile prin care a trecut. Spiritul face diferența. Cu cât este mai conectat la Divin, cu atât și trupul este mai vivace, cum a dovedit-o tatăl meu, Mircea Negruți, întreaga lui viață.”
Autorul
-
Crunta exploatare a sînului Julietei
Autor(i): ION CRISTOIU
COLECTIE: „Lumea văzută de un român rupt în fund“
Editura: Martorul Clipei
Număr pagini: 400
ISBN: 978-606-95431-0-8
Descriere
În vremurile de azi, e totuşi cazul să şi zâmbim un pic. Iată de ce binecunoscutul scriitor şi publicist Ion Cristoiu propune încă un titlu incitant: „Crunta exploatare a sânului Julietei“. Volumul, al treilea din seria de proză satirică „Lumea văzută de un român rupt în fund“, cuprinde note de călătorie din ţări mai mult ori mai puţin exotice – Thailanda, Turkmenistan, Senegal, Ecuador, Japonia ş.a. –, ca şi din oraşe-simbol pentru turistul de pretutindeni – Veneţia, Paris, Roma, Londra, New York şi multe altele, inclusiv Muntele Athos.
Citate
,,Vin ruşii!, se auzea la Baden-Baden, în 1945, strigătul de groază al nemţilor la invazia militară rusească! Vin ruşii!, se aude în ultimul timp, la Baden-Baden, strigătul nemţilor. Nu e însă un strigăt de groază. Pentru că năvălitorii nu sunt sălbaticii din stepele kalmîce, fremătînzi la vederea unui ceas de mînă sau a unei biciclete, ci bogătași, fremătînd la vederea unui magazin de lux, a unui castel sau a unei vile. Ruşii din 1945, veniţi la Baden-Baden cu tancurile, luau ceasurile şi bicicletele pe gratis. Se îmbogățeau prin jefuirea nemților. Ruşii de acum, îmbogăţiţi prin jefuirea propriei țări, cumpără la preţuri astronomice magazinele, vilele şi castelele.’’
*
,,Dînd curs preocupărilor mele intelectuale în materie de locuri ruşinoase, de cum am văzut WC-ul, m-am repezit să-l vizitez şi să-mi notez cele văzute. Nu ştiu cum e la Femei. Oricît de curios aşfi, n-am cutezat pînă acum să intru în Departamentul dedicat Doamnelor. Spre departamentul Masculin duce un culoar în formă de elipsă. Pe peretele din stînga al acestuia, Frecventatorul (a se observa că nu zic Vizitatorul) dă peste unsprezece diplome fixate în rame de un evident orgoliu. Unsprezece diplome de învingător. Citesc pe una dintre ele: „Closetul anului 2000. Premiul pentru înaltul nivel de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu public vital“. Pe anul 2005, nu e nici o diplomă.’’
*
,,De cum năboiesc în curtea interioară, turiştii, indiferent de sex, vîrstă, religie și naționalitate, consum de calorii și exigențe vestimentare, apartenenţă comercială – în grup sau individual –, se reped să pună mîna pe sînul Julietei. Pe sînul fără sutien, din cîte mi-a spus experienţa mea de bărbat. Unii o ating pur și simplu. Alții însă (Dumnezeule!) freacă sînul, ca și cum ar închipui un preludiu. Cum mulți sînt bărbați majori sau chiar pensionari, deoarece Julieta n-are încă 14 ani, miroase rău, rău de tot a pedofilie.* În privinţa explicaţiilor, toate ghidurile invocă formula, deja obosită: Tradiţia spune… Ce spune tradiţia? Aici ghidurile se încaieră. După unele, tradiţia spune că bărbaţii care ating sau freacă sînul drept (de ce neapărat drept?!) al Julietei de bronz vor avea noroc în dragoste! După alte ghiduri, femeile care ating sînul Julietei vor deveni peste noapte fertile.’’
*
,,La Athos am avut multe discuţii pe tema fumatului. Observasem că Biserica îl consideră un păcat. Călugării nu se dau în lături de la un păhărel. Uneori, nici de la ditamai păhăroiul. În multe locuri, la primirea de către arhondaric eşti servit, alături de loukoumi, cafea şi apă rece de izvor, şi cu un păhărel. Mi s-a explicat. În Noul Testament se bea vin. Însuşi Iisus consumă aşa ceva, ba chiar şi face o minune în legătură cu vinul, la Cana Galileei. În schimb, nicăieri nu apare fumatul. Nici n-avea cum – zic eu. Tutunul a pătruns în Europa mult mai tîrziu.’’
-
Cultura de proximitate
AUTOR: Laura Cătălina Dragomir
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 338
EDITURA: Eikon
Treizeci și patru de personalități din diverse domenii (literatură, pictură, sculptură, design, muzică, teatru, jurnalism, cercetare, educație) vorbesc deschis despre cum trăiesc sau au trăit pandemia, despre artă, societate, despre viața profesională și cea personală; confesiunile lor – privite obiectiv, capătă multiple valențe: fie de document istoric (posibile fresce interioare ale unei societăți dominate de restricții, impuneri și adaptarea la o cultură transformată de pandemie), fie literare cei intervievați încercând să cristalizeze în răspunsuri un nou crez artistic compatibil cu noile condiții sociale și mijloace de comunicare. (Emilian PAL)
Laura Cătălina Dragomir are abilitățile unui foto-jurnalist, reușind prin formula dialogului să scoată în vedere portretele unor scriitori și artiști din generații și spații de cultură diferite. Interlocutorii Laurei sunt sinceri și ai impresia, în urma lecturii acestei cărți, că ei devin de fapt personajele unui scenariu jurnalistic, ai senzația că toți se află într-o sală mare de cinema și pe rând sunt chemați să își dea reprezentația în fața unei oglinzi uriașe. La finalul lecturii acestei cărți rămâi cu senzația că deși ai început să cunoști mai bine cele 34 de personalități, totuşi ceva ar mai fi de căutat, iar acest fapt nu este decât libertatea pe care autoarea ne-o oferă. (Paul CORBAN)
-
De la Stalingrad, cu dragoste. Jurnalul lui Petre Sava, medic militar pe Frontul de Est (1942) și jurnalul soției sale, Luiza
Autor(i): Filip-Lucian Iorga
Nr. pagini: 160 pagini
An: 2023
Editura: Corint
Volumul conține două jurnale inedite, Jurnalul de campanie scris în 1942 de medicul militar Petre Sava, pe Frontul de Est al celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul luptelor de la Cotul Donului, și jurnalul dedicat celor doi copii ai lor începând din 1943 de către soția sa, economista Luiza Sava. O poveste despre dragoste și război, despre curaj și tandrețe, despre cum să-ți păstrezi umanitatea în cele mai inumane împrejurări.
-
Dem Rădulescu. Dincolo de hohotul de râs
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 192 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Neverland
— Acuma, zau, nu vreți sa bem o bere și sa sacrificam niște mici? Scena din gara cu Vasilica Tastaman și Sebastian Papaiani, când, în filmul Asta-seara dansam în familie, personajul lui Dem – seducatorul profesionist Temistocle – își ispitește „victima“ cu mititei ramâne de departe cea mai amuzanta din întreaga cinematografie româneasca.
Dar ce diferența uluitoare între actorul și povestitorul exuberant – o „instituție a comediei”, dupa formula Rodicai Tapalaga facuta celebra de Liviu Ciulei – și, pe de alta parte, omul sobru, atât de interiorizat, inapt pentru tradiționala bașcalie româneasca! Marele actor de comedie Dem Radulescu – cel care facea sa râda o întreaga națiune ori de câte ori aparea la televizor (…era și, la propriu, un mare colecționar de televizoare, având câteva zeci adunate acasa) sau era auzit la Radio, la „Unda Vesela” – era în viața de zi cu zi un om destul de puțin „amuzant”. La petreceri, bunaoara, când amicii îl rugau sa le spuna bancuri, de cele mai multe ori el refuza. Despre Dem ( Bibanu’ / Bibu) s-au țesut însa nenumarate legende și circula o mulțime de povești mai mult sau mai puțin credibile, dar întotdeauna savuroase…
Așa cum s-a tot citat, Dem Radulescu obișnuia sa spuna ca „unii ramân în istorie, și alții nu ramân nicaieri”. El a ramas.
-
Despre sensul vieții
Autor(i): Pr Constantin Necula, Mihai Morar
Nr. pagini: 200 pagini
Anul apariţiei: 2021
Editura: Bookzone
Un dialog sincer și necesar despre puterea cuvintelor, puterea oamenilor și puterea Lui Dumnezeu, care îți oferă reperele de care ai nevoie într-o lume în schimbare.
Cuvintele Părintelui Necula creează punți între religii, între credincioși și atei, aducând oamenii mai aproape de marile adevăruri ale învățăturilor creștine. Într-o epocă a deznădejdii și a fricii, acest dialog dintre Mihai Morar și Părintele Necula abordează fără teamă subiectele dificile ale actualității. Fiecare răspuns oferit la întrebările pline de miez adresate de Mihai Morar încurajează cititorii să-și păstreze întotdeauna speranța și credința. Astfel, pagină cu pagină, se conturează un alt mod de a privi lumea și problemele sale, adoptând o perspectivă plină de înțelegere, iubire și încredere în puterea și frumusețea Lui Dumnezeu.
„Ce ar mai fi de zis? O vom face probabil în timpul cât Dumnezeu ne va îngădui să o mai facem. Când vom fi plecați, undeva, într-un colț de bibliotecă și această rogojină de carte pe care ne-am lăsat sufletele la vedere. Mulțumesc, Mihai, pentru prietenie. Și celor ce ne sunt prieteni ori dușmani, deopotrivă, sănătate. Nu mai e vreme de ură. De mușcat din morminte. Din văzduh, din bunici și părinți. E vremea să căutăm sens vieților noastre. ” – Părintele Constantin Necula
-
Destine (Clan)Destine
AUTOR: Maria Ileana Tănase
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 322
EDITURA: Eikon
Romanul Destine clandestine este o carte a amintirilor, mai apropiate sau mai îndepărtate. Este o cronică de familie, bogat ilustrată cu întâmplări intime, speranțe și vise, picturi, nopți albe, rețete culinare, festinuri, care toate la un loc fac un mix narativ bine dozat. Astfel scrisă, într-o singură măsură mixată, care nici nu urcă, nici nu coboară, romanul Mariei-Ileana Tănase este o moderație prelungă și ar putea continua pe această temă, a unor vieți trăite pe jumătate, într-o demipensiune confortabilă. Standardele sociale sunt păstrate cu rigoarea actelor, hârtiilor care certifică acest lucru. Visele clandestine, intime își creează propria lor trăire și las cititorului plăcerea de a descoperi, măcar unul dintre ele. Pasagere și mesagere în „mașinuța de aur” a destinului, ele călătoresc împreună spre o destinație necunoscută. (Clelia Ifrim)
-
Dimitrie Cantemir
Autor(i): I. MINEA
Nr. pagini: 364 pagini
An: 2023
Editura: Paul Editions
Dimitrie Cantemir (1672–1723), fiu al domnului Moldovei își petrece ca și fratele său mai mare Antioh aproape 22 de ani la Constantinopol ca ostatic la turci, garantând domnia tatălui său Constantin Cantemir. Aici își va însuși limbile turcă, persană, arabă, dar și italiană și franceză. Este interest în egală măsură de filozofie și geografie, etică și muzică având cei mai renumiți profesori ai epocii. Astfel, boierii moldoveni își pun speranța în el, chemându-l să ocupe tronul după moartea tatălui său. Nefiind recunoscut de Înalta Poartă unde Brâncoveanu câștigase cauza pentru Constantin Duca – protejatul său. După victoria turcilor de la Stănilești asupra rușilor, Cantemir, împreună cu familia sa, este obligat să părăsească țara stabilindu-se în Rusia, unde Petru cel Mare îi pune la dispoziție o moșie la Harkov, acordându-i titlul de principe serenisim al Rusiei, devenind consilier intim al țarului, calitate în care participă nemijlocit la conducerea țării. Astfel ia contact cu mari personalități politice, diplomatice, științifice și artistice ale Europei, impunându-se tuturor prin erudiția sa. Era considerat ca unul dintre cele mai luminate capete ale epocii (Leibnitz al nostru îl numește Blaga, iar G. Călinescu Lorenzo de Medicii al nostru), iar lucrările sale îl recomandă pentru ca Academia berlineză să îl primească în rândurile sale.
Despre evenimente ale luptei pentru cucerirea scaunului domnesc dintre familiile Brâncoveanu și Cantemir veți gasi o mulțime de amănunte în paginile acestei minunate lucrări.
-
Din amintirile mele. Intimități din cercul palatului regal Vol.1
Autor(i): Constantin Dimitrescu-Severeanu
Nr. pagini: 272 pagini
An: 2022
Editura: Paul Editions
Constantin D. Severeanu (medic, ziarist, politician) Viata lui Constantin Dimitrescu Severeanu reprezinta o metafora a evolutiei statului roman din feudalismul tarziu postfanariot la modernitatea si sincronicitatea Romaniei Mari interbelice. Este evolutia unui copil de taran din Oltenia pana la Profesor universitar, fondator de scoala si creator de tehnici chirurgicale in premiera mondiala. Cand a plecat din casa parinteasca, tatal sau i-a spus: „Acum pleci din casa noastra si eu dau mostenire saracia, cinstea, si iubirea de tara.”
-
Din amintirile mele. Intimități din cercul palatului regal Vol.2
Autor(i): Constantin Dimitrescu-Severeanu
Nr. pagini: 272 pagini
An: 2022
Editura: Paul Editions
Constantin D. Severeanu (medic, ziarist, politician) Viata lui Constantin Dimitrescu Severeanu reprezinta o metafora a evolutiei statului roman din feudalismul tarziu postfanariot la modernitatea si sincronicitatea Romaniei Mari interbelice. Este evolutia unui copil de taran din Oltenia pana la Profesor universitar, fondator de scoala si creator de tehnici chirurgicale in premiera mondiala. Cand a plecat din casa parinteasca, tatal sau i-a spus: „Acum pleci din casa noastra si eu dau mostenire saracia, cinstea, si iubirea de tara.”
-
Drumurile Damascului
AUTOR: Dan-Decebal Gavrilescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 222
EDITURA: Eikon
Doctorul Dan Gavrilescu este un personaj. Nu numai al acestui, în fond, jurnal, ci al vieții însăși. Un om, rara avis, liber cu orice risc. Liber în viața socială, în cea profesională și liber în credință. Știind însă că libertatea nu survine în existența noastră prima, ci este dintotdeauna urmare a… „Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei. Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8.31-32). Avem în aceste pagini de jurnal de pandemie, abia transfigurat prin minime disturbări ale numelor și trecerea la persoana a treia, o imagine a unei conștiințe civice și profesionale care mărturisește un adevăr și o imagine ale unei comunități, în sensul de ecclesia. Cum se autocaracterizează, Paul Voiosu este un disident al lumii medicale. „Orice, numai fanatic NU. Doar sigur pe convingerile mele. Pe cine deranjează, azi, Hristos?”. Pe foarte mulți, aș răspunde. Și nu asta a făcut, în fond, de la nașterea Sa în staulul din Bethleem? Autorul nu crede versiunile „oficiale” despre pandemie, după cum nu înghite „pe nemestecate” teoriile la modă, de exemplu cele ecologiste. Se vrea deci un om liber, cum enumeră cu precizie el însuși, ca medic, istoric (iubitor de istorie adică), om al bisericii și om de familie. (Christian Crăciun – Cuvânt însoțitor)