-
Scrisori către o tânără gimnastă
Editura: Evenimentul si Capital
O carte autobiografica de exceptie, despre antrenamente, despre emotia primului 10, despre plecarea si intoarcerea in tara, despre relatia cu Bart, despre omul Nadia Comaneci. O CARTE DE NOTA 10!
Cartea cuprinde o serie de minieseuri care surprind momente-cheie din cariera celei care a devenit prima gimnastă din lume notată cu 10 absolut după prestaţia de la paralele inegale din cadrul Olimpiadei din 1976 de la Montreal. Prin stilul direct și sincer, cartea își cucerește cititorii încă de la primele pagini, lăsându-i să intre într-o lume a emoțiilor, a ambițiilor, a viselor și, mai ales, a speranței.
Fondurile strânse în urma comercializării cărții vor fi direcționate spre dezvoltarea activității Centrului MiniMe al Fundației Nadia Comăneci, în cadrul căruia se desfășoară cursuri și ateliere de dezvoltare personală și sportivă pentru copii cu vârste cuprinse între 1-12 ani.
“Sper ca prin această carte să ajung la inima românilor și a viitoarelor gimnaste care visează să atingă performanța în acest domeniu. “Scrisori către o tânără gimnastă” este modul meu de a împărtăși din experiența și farmecul unor ani care mi-au conturat personalitatea și existența. Apreciez implicarea partenerilor Evenimentul Zilei, Romtelecom – Dolce Sport și Gatorade în susținerea financiară oferită acestui proiect, prin care încercăm să oferim copiilor din România alternative sănătoase de petrecere a timpului liber, în cadrul Centrului MiniMe al Fundației Nadia Comăneci”, a declarat Nadia Comăneci.
-
Ekaterinburg. Ultimele zile ale Romanovilor
Autor(i): Helen Rappaport
Nr. pagini: 362 pagini
An: 2024
Editura: Corint
„Captivantă, înfiorătoare şi emoţionantă, întocmai cum ar trebui să fie o carte de istorie.” Alison Weir
O descriere vie şi captivantă a ultimelor zile ale Romanovilor, până la cele din urmă ore din viaţa acestora.
La 4 iulie 1918, un ofiţer a preluat comanda detaşamentului care păzea Casa Ipatiev, din oraşul Ekaterinburg. Se numea Iacov Iurovski, iar prizonierii săi erau membrii familiei imperiale: fostul ţar Nicolae, soţia sa Alexandra şi copiii lor, Olga, Tatiana, Maria, Anastasia şi Alexei. 13 zile mai târziu, sub comanda lui Iurovski şi conform ordinelor directe de la Moscova, aceştia s-au prăbuşit sub o ploaie de gloanţe într-o cameră de la subsol. Este povestea crimei care a încheiat cei 300 de ani de domnie a Romanovilor şi a marcat începutul unei perioade de teroare şi de opresiune.
„O sinteză remarcabilă… Cu pricepere şi imaginaţie, [Rappaport] juxtapune haosul tot mai mare din ţară şi monotonia în care trăiau zi de zi prizonierii… Rezultatul este un punct de vedere personal fascinant.” Sunday Times
„Captivantă într-un mod original.” New Statesman
„Rappaport a găsit un mod captivant de a spune povestea familiei imperiale… Istorie, specificul locului, tragedie umană şi atmosferă de epocă – o combinaţie perfectă şi rară care nu poate da greş.” Susan Hill
-
Biblioteca lui Stalin. Dictatorul și cărțile sale
Autor(i): Geoffrey Roberts
Nr. pagini: 464 pagini
An: 2023
Editura: Corint
Biblioteca era locul preferat al lui Stalin, un autodidact care și-a impus o normă de studiu de cel puțin 300 de pagini pe zi. În liniștea oferită de cărți, el și-a petrecut cea mai mare parte a timpului liber citind și adnotând volume de istorie, filozofie, economie, politică sau literatură. Și tot în intimitatea cărților s-a pregătit pentru conflictele recurente avute cu adversarii interni sau externi ai regimului.
Desigur, Stalin a fost un dictator sângeros și un politician viclean care a trimis la moarte milioane de oameni. Este însă mai puțin cunoscută latura sa intelectuală. Așa cum demonstrează autorul acestei cărți, liderul sovietic nu a fost un ignorant care s-a limitat la exercitarea brută a controlului politic, ci a manifestat un interes autentic pentru cuvântul scris și pentru transformarea acestuia într-o armă subtilă. Citea cu aviditate ziare, reviste și cărți și îi plăcea să noteze pe marginea textelor impresiile sale. Exact aceste adnotări – care nu erau destinate difuzării – constituiau gândurile sale cele mai intime.
Geoffrey Roberts, autorul volumului de față, i-a analizat însemnările și a creat un portret surprinzător. Vom cunoaște un om pe cât de crud, pe atât de bine ancorat în realitățile culturale și ideologice.
-
Însemnările unui belfer
Autor: Joachim Botez
Nr. pagini: 307 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
Joachim Botez este un scriitor puţin cunoscut, mult prea puţin dacă ţinem cont de valoarea sa culturală. A fost un scriitor-călător, un „vagabond”, pornit în lume dintr-un sat de pe malul Bistricioarei. A părăsit locurile natale în urma unui incendiu al casei părinteşti, familia sa mutându-se la Bucureşti, unde Joachim studiază inclusiv la Liceul „Cantemir Vodă”, pe care îl părăseşte însă, devenind învăţător suplinitor în comune din jurul Bucureştiului. O scurtă perioadă a fost „gardian mâzgălitor de catastife la Închisoarea Văcăreşti”.
După ce a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti îl găsim profesor la Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, dar şi la alte licee din ţară: la Piteşti, Mizil, Buzău, Olteniţa sau Suceava. Între cele mai importante scrieri ale lui sunt „Însemnările unui belfer”, (apărută pentru prima data în două volume), cu această carte reţinând atenţia criticilor literari Pompiliu Constantinescu şi Eugen Lovinescu (ultimul îl considera „mare prozator în devenire”), apoi publică „Schiţe şi însemnări din şcoala de ieri şi de azi”; „După o jumătate de veac”; „De azi şi de demult”; „Prin Bucureşti odinioară şi astăzi” şi mai multe traduceri.
„Însemnările unui belfer”, este o serie de povestiri cu tentă memorialistică, uneori nostalgice, alteori cu umor, unde deschizând poarta neuitării, autorul ne îndeamnă să-l întovărășim, să cunoaștem locurile și oamenii, cu bunele și relele lor, care i-au ieșit în cale în călătoria sa în „această lume vremelnică“.
-
Amintiri din pribegia dupa 1848. Vol. 2
Autor: Ioan Ghica
Nr. pagini: 288 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
Iată urmarea istoriei mele. Bolliac ţi-o fi povestit-o până când ne-am despărţit lângă Caransebeş. Am intrat în acest oraş, cu toate că mi se spunea că pot găsi acolo pe duşman fiindcă voiam să merg la Bem şi altă cale nu aveam. Nu era nici imprudenţă, nici uşurinţă, nici exces de vitejie, ci numai stăruinţa în a îndeplini hotărârea de a ajunge în sfârşit pe Bem, după care alergam de vreo trei săptămâni. După ce m-a lăsat Bolliac, eu am propus ungurului ce ne însoţea de a intra cu mine în oraş, nevrând a expune pe Racoviţă2 şi pe Florescu3. Ungurul a primit. Atunci şi băieţii n-au vrut să mă lase a merge singur şi s-au rugat să le dau voie a veni şi ei. A avut norocire a nu găsi pe vrăjmaş în oraş şi a apuca drum Haţegului, unde, după o cale de un ceas, ajunserăm armata ungurească ce se retrăsese din oraş. M-am întâlnit cu capul ei, contele Lazar, şi merserăm împreună până spre Poarta de fier, câmp vestit de glorie a lui Huniad4 cu turcii. M-am silit în tot chipul să deştept puţină inimă în contele Lazar, care împreună cu armata lui erau foarte demoralizaţi, îndemnându-l ca să ne oprim şi să dăm acolo în acea poziţie minunată o bătaie în cinstea lui Huniad. Dar în zadar îmi fu silinţa. Atunci îi lăsai şi plecai cu soţii mei spre Haţeg.
-
Amintiri din pribegia dupa 1848. Vol. 1
Autor: Ioan Ghica
Nr. pagini: 256 pagini
An: 2024
Editura: Paul Editions
Cartea cu amintirile lui Ion Ghiea din pribegia de după revoluţia anului 1848, tipărită de autor în 1889, de mult nu se mai afla în comerţ. Lucrarea aceasta nu s-a retipărit în întregime nici cu prilejul editării „Operelor complete“ ale lui Ghica, la „Minerva“, înainte de război (1914-15). Într-adevăr, d. Petre V. Haneș, care a îngrijit cele patru volume ale operelor complete, s-a mulţumit să publice în ultimul volum lămuririle lui Ghica, presărate în întreaga operă, fie la începutul fie în corpul celor 13 capitole din care se compune ea. Dar nici aceste lămuriri, care formează aproape singura contribuţie personală a lui Ghica și care justifică în același timp forma de ,,scrisori către Vasile Alecsandri“ ce o au singuraticele capitole, nu au fost retipărite în întregime, iar unele omisiuni nu pot fi deloc înţelese.
-
Catherine, Prințesa de Wales. Viitorul monarhiei britanice
Autor(i): Robert Jobson
Nr. pagini: 368 pagini
An: 2024
Editura: Corint
DESCOPERĂ ADEVĂRUL DIN SPATELE TABLOIDELOR ÎN CEA MAI CUPRINZĂTOARE BIOGRAFIE REGALĂ A ANULUI!
O fată atrăgătoare, inteligentă și ambițioasă, cu un debut în viață deloc ieșit din comun, întâlnește un prinț bogat, viitor rege, pe când amândoi erau studenți. Acum, cu o monarhie în tranziție, Kate este prințesă de Wales și pe cale să devină regină.
De la căsătoria din 29 aprilie 2011, Catherine a reușit să-i cucerească pe englezi, pe locuitorii din Commonwealth, dar și pe oamenii din lumea largă. Alături de soțul ei, William, formează un cuplu dinamic, care a atins o cotă de popularitate fără precedent în rândul familiei regale. Aceasta a adus cu sine însă și numeroase scandaluri. Recent, dezvăluirile despre relația „celor patru fabuloși” (așa cum au fost supranumiți, împreună cu prințul Harry și Meghan Markle), precum și formidabilul zbucium stârnit la nivel internațional în urma ultimelor informații privind starea de sănătate a lui Catherine au ținut o planetă întreagă cu sufletul la gură.
Bazându–se pe discuții cu surse apropiate, atât oficiale, cât și neoficiale, din interiorul Palatului, Robert Jobson reușește să dezvăluie incredibila ascensiune a lui Catherine și cum anume a ajuns aceasta să fie personajul emblematic de astăzi.
-
Grace de Monaco. Povestea unei prințese
Autor(i): Jean des Cars
Nr. pagini: 246 pagini
An: 2025
Editura: Corint
„Sunt ființe care nu se sting niciodată”, spunea Grace, prințesă de Monaco și regină hollywoodiană. Grația, frumusețea și diplomația lui Grace Kelly au făcut ca de Gaulle să o numească Afrodita americană, iar pe King Crosby să o ceară de soție după ce a auzit-o cântând.
Jean des Cars, cunoscut scriitor și jurnalist, conturează în această biografie trăsăturile definitorii ale starului american, vedetă mult iubită de public și răsplătită cu un Oscar, trei Golden Globe și multe alte premii ale criticilor de film. Considerată actriță-fetiș a lui Alfred Hitchcock, remarcabil prin felul în care a știut să-i pună în valoare talentul și frumusețea, prințesa Grace a inspirat inclusiv casele de modă.
Însă detaliile legate de felul în care Grace Kelly l-a întâlnit pe Prințul Rainier la Festivalul de la Cannes în 1955 sunt deopotrivă incitante și fermecătoare. Autorul dezvăluie faptul că cei doi se întâlneau la început în secret, pentru ca apoi idila lor să devină o adevărată poveste de dragoste, idealizată de mulți. Cu toate că nunta celor doi, numită „nunta secolului XX”, a unit într-un mod fascinant glamourul hollywoodian cu sobrietatea monarhică a Vechiului Continent, au existat suspiciuni legate de fericirea lui Grace în căsnicie.
Adorată precum zeițele din mitologia greacă, Grace de Monaco a rămas de neuitat și pentru colegii de platou care o cunoscuseră îndeaproape când era doar Grace și despre care Cary Grant repeta la nesfârșit: „Ne lipsește.”
-
Povestea vieții mele. Capitole târzii. Memorii regăsite ale reginei Maria
Autor(i): Diana Mandache
Nr. pagini: 272 pagini
An: 2024
Editura: Corint
Volumul de față, al patrulea din Povestea vieții mele, reprezintă un document istoric de excepțională importanță pentru istoriografia regalității, scris de unul dintre cei mai reprezentativi participanți la evenimentele imediat următoare Primului Război Mondial. Regina
Maria oferă amănunte din poziția de diplomat ad-hoc al României la Paris, în contextul desfășurării Conferinței de Pace. Este un martor regal inedit, care consemnează întrevederi cu personalitățile momentului, Woodrow Wilson, Raymond Poincaré, Georges Clemenceau ori David Lloyd George. Călătoria în Anglia la familia regală britanică are aceeași însemnătate diplomatică, facilitând, printre altele, o întrevedere premierului Brătianu cu regele George al V-lea. Reîntoarsă la București, Maria susține o conferință de presă, fapt neobișnuit, ieșind din regulile strict monarhice, mai ales pentru o regină consoartă.
Volumul memorialistic cuprinde deopotrivă impresiile vizitei făcute alături de regele Ferdinand în Transilvania, apoi ultima întâlnire cu mama sa, ducesa de Coburg, precum și momente postbelice cu simbolistică specială: deschiderea primului parlament al României Mari, încoronarea de la Alba Iulia, un ceremonial suprem regal ce consfințea noul statut politico-juridic al țării, toate acestea alături de eforturile sale diplomatice pentru reconstrucția țării și ajutorarea celor săraci, a văduvelor și orfanilor de război.
-
Un suflet își amintește Hiroshima
Autor(i): Dolores Cannon
Nr. pagini: 240 pagini
Anul apariţiei: 2024
Editura: Prestige
Ce legatura ar putea exista intre moartea unui japonez in timpul bombardamentului atomic de la Hiroshima si o tanara din America?
Amintirea persistenta a unei morti cumplite a trecut dincolo de timp si spatiu si a determinat-o pe aceasta tanara sa apeleze la terapia vietilor trecute. Aceasta descoperire uimitoare a vietii si mortii unui om de pe cealalta parte a planetei si efectul sau asupra unei fete din America din zilele noastre s-au facut prin intermediul regresiei hipnotice.
Cercetarile asupra bombardamentului au scos la iveala adevaruri pe care publicul larg le ignora in momentul sfarsitului dramatic al celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Oare distrugerea devastatoare a oraselor Hiroshima si Nagasaki a fost, de fapt, rezultatul unui experiment costisitor? Oare Statele Unite chiar au trebuit sa arunce aceste bombe? Acest caz a scos la iveala revelatii socante privind realitatile din Japonia din timpul razboiului.
Exista multe relatari dureroase, bantuite de moarte si distrugere, ale supravietuitorilor bombardamentului de la Hiroshima. Insa aceasta este relatarea unui martor ocular care nu a supravietuit.
-
Piramida Puterii. Mărturiile unui om care a petrecut 16 ani în culisele Palatului Victoria și ale Parlamentului
Autor(i): Ion Moraru
Nr. pagini: 688 pagini
ISBN: 978-630-6572-07-6
Editura: Evenimentul si Capital
Piramida Puterii. Mărturiile unui om care a petrecut 16 ani în culisele Palatului Victoria și ale Parlamentului
„Scris limpede, cu sinceritate evidentă a opiniilor, volumul este o frescă vie a unor ani de viaţă publică românească cu evenimente şi personaje pe care autorul le-a trăit şi pe care le-a cunoscut ca observator şi ca actor, mereu cu „îngerul său păzitor” alături”. (Acad. Răzvan Theodorescu)
„Domeniile în care lucrează Ion Moraru acoperă o arie largă a istoriei postdecembriste: Guvern, Partid, Senat, Parlament. Datorită spiritului ascuțit de observație, memoriile din volumul Piramida Puterii sunt mărturii prețioase despre funcționarea instituțiilor cheie ale României postdecembriste, despre liderii politici ai vremii și mai ales despre fapte și evenimente semnificative. Prin funcțiile în stat și în PSD, Ion Moraru aduce în memoriile sale dezvăluiri interesante, unele senzaționale, despre Ion Iliescu, Traian Băsescu, Victor Ponta, Mircea Geoană, Emil Boc, Adrian Videanu, Crin Antonescu, Dacian Cioloș și mulți alții. A fost prezent fie ca personaj implicat, fie ca martor la multe evenimente de răscruce ale Istoriei noastre postdecembriste: Ședințele Guvernului Năstase, vizitele Baroanei Emma Nicholson în România, vizita lui George W. Bush la București, alegerile parlamentare din 2004, Congresul PSD din 2005, mai precis Căderea lui Ion Iliescu de la acest Congres, formarea coaliției PSD-PDL. Despre fiecare eveniment apar în memorii fie relatări amănunțite din culise, de o valoare documentară deosebită, fie dezvăluiri senzaționale, menite a pune într-o nouă lumină momente importante din postdecembrism și a oferi Istoricilor o materie prețioasă. (…) Fără a fi sedus de metaforă, Ion Moraru povestește exact, ca un prozator american, întâmplările prin care a trecut sau cărora le-a fost martor.” (Ion Cristoiu)
Volum recomandat de revista Evenimentul Istoric!
-
Credincios conform legii
AUTOR: Sorin Negruți
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 180
EDITURA: Eikon
„Comunismul n-avea nevoie de cineva care, prin talentul său oratoric, prin condei și, mai ales, prin exemplul personal, definit de o moralitate desăvârșită, putea influența mințile și inimile oamenilor. Fiind sinonim cu mediocritatea, comunismul încerca să anihileze excelența care nu îi era obedientă, folosind Securitatea ca poliție politică. Tata a reprezentat un pericol și, ca atare, a fost ținut permanent sub observație, din scurt, cum se spune mai pe românește. Pentru a supraviețui și la propriu, și la figurat, tata a încercat să-și adapteze credințele personale conform cerințelor regimului, să devină un credincios conform legii pământești și totodată și celei divine. Pentru că s-a ambiționat să nu-și trădeze valorile, să nu redevină un instrument al Securității, a plătit cu sănătatea și cu liniștea familiei. Deși regimul i-a valorificat inventivitatea, l-a obligat să subziste într-o mahala. Cele trei decenii de persecuții au fost recompensate cu tot atâtea trăite în libertate. Cele câteva luni pe care medicii i le dăduseră la douăzeci și șase de ani, în 1957, s-au transformat în șaizeci și trei de ani, murind la aproape nouăzeci de ani, în 2020. Credința l-a ajutat să se bucure de viață, indiferent de vicisitudinile prin care a trecut. Spiritul face diferența. Cu cât este mai conectat la Divin, cu atât și trupul este mai vivace, cum a dovedit-o tatăl meu, Mircea Negruți, întreaga lui viață.”
Autorul