Editura de carte

Autor(i): Dan Gîju

Nr. pagini: 296 pagini

An: 2014

Editura: Favorit

Chiar dacă nu au apucat să facă istorie, „vânătorii negri” – cum au fost denumiţi, conspirativ, membrii formaţiunii comandate de Sturmbannfuhrer-ul Ion Tobă-Hatmanu, din cadrul Jagdwerband Kommando Skorzeny, în ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial –, aceştia nu sunt închipuirea autorului… Cartea de faţă demonstrează că „vânătorii negri” au existat în realitate, ba mai mult, s-au aflat la mai puţin de o lovitură de gong de rolul vieţii lor. Este vorba despre 20 de specialişti în spionaj, sabotaj şi diversiune – numiţi şi „terorişti”, din perspectivă inversă, desigur –, instruiţi într-o şcoală specială de la Rückersdorf (Austria) de şapte „profesori”, în intervalul 24 ianuarie–1 aprilie 1945, care, la rândul lor, într-o a doua fază, la castelul Schönborn, începuseră pregătirea altor 60 de elevi (cursanţi), marea majoritate români, surprinşi de lovitura de palat din 23 august 1944 la studii (îndeosebi la aviaţie şi transmisiuni) în Germania nazistă, cu toţii urmând să fie lansaţi, în cadrul Operaţiunii Wervolf, în spatele liniilor sovietice, cu misiuni specifice trupelor de comando, plan abandonat în ultimul moment (6 mai 1945), la ordinul transmis prin radio de amiralul Karl Dönitz, din cauza ocupării aproape în totalitate a Germaniei, fapt ce le-ar fi permis Aliaţilor justificarea eventualelor represalii împotriva populaţiei civile şi a prizonierilor.

Autor(i):Carlos Caballero Jurado, Richard Landwehr

Nr. pagini: 309 pagini

An: 2022

Editura: Favorit

„Prin ce este interesantă lucrarea de faţă? În primul rând, prin faptul că abordează o temă aproape total ignorată de istoriografia românească. […] În al doilea rând, cartea ne aduce mărturii la care altminteri cititorul din România n ar fi avut acces. Avem, astfel, alături de bibliografia oficială, punctul de vedere al celeilalte părţi, evenimentele din preajma şi din timpul războiului privite mai ales prin prisma militanţilor Gărzii de Fier. Fiindcă autorii şi au sprijinit în bună măsură cercetarea lor pe aceste surse – materialul istoric şi memorialistic provenit de la reprezentanţii Legiunii. Care sunt influenţaţi de sentimente şi interese partizane în relatarea evenimentelor.” (Ion Aramă, 1998)

„Atitudinea şi activităţile acestei preţioase avangarde (Armata Naţională de Eliberare, a Guvernului de la Viena, n.ed.) s-au dovedit pe deplin îndreptăţite când lumea a putut în sfârşit să vadă cum arăta în realitate regimul comunist care tortura România, cu prilejul dramaticei căderi a lui Ceauşescu. Barbara camarilă comunistă care strangula ţara a fost în sfârşit zdrobită, dar nu fără ca mai întâi să fi adus durerea şi mizeria a milioane de fiinţe. Trupele române din Waffen-SS au făcut parte dintr o mare încercare de a evita toate acestea, luptând contra unui pericol care ameninţa să se extindă în toată lumea. Eforturile şi faptele lor sunt demne de a fi păstrate şi amintite.” (Carlos Caballero&Richard Landwehr, 1993)

„Între Voluntarii români din Waffen-SS și Armata Națională Română a Guvernului de la Viena (1944–1945), cum a mai apărut, sau pur și simplu Armata Națională: reeditare după «Romanian Volunteers of the Waffen-SS», titlu avansat de însuși traducătorul Ion Aramă, am preferat varianta originară în traducerea noastră, mai aproape și de spiritul autorilor înșiși, dar și de realitatea practică, din teren, de la data derulării evenimentelor. Oricum ar fi însă, important e că avem o carte frumoasă, foarte bine scrisă, cu simpatie pentru soldatul român, în genere, prins ca de atâtea alte ori în multiseculara sa existență între două fronturi. O carte bine documentată care, dincolo de coloratura ideologică în care cititorul mai puțin inițiat o poate recepta, completează la modul decent și convingător o pagină – ocultată până recent – din istoria noastră militară.” (Dan Gîju, 2022)