-
Femina. Femei în culisele istoriei. O altă perspectivă asupra Evului Mediu
Autor(i): Nina Ramirez
Nr. pagini: 304 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
De-a lungul istoriei femei extraordinare au deținut poziții de putere. Dar, în afară de câteva, de ce nu am auzit despre ele? Secolele medievale sunt văzute ca un timp însetat de sânge al vikingilor, sfinților și regilor: o societate patriarhală care oprima și excludea femeile. Dar dacă vom căuta adevărul mai în profunzime, dacă valorificăm dovezi din toate disciplinele, vom constata că Evul Mediu „întunecat” nu a fost deloc așa. Istoricul BBC Janina Ramirez a scos la iveală nenumărate nume ale unor femei influente, închise în registre istorice, având cuvântul FEMINA notat alături. Paznicii trecutului au poruncit ca lucrările de artă să fie distruse, cărțile să fie arse și noi versiuni ale miturilor, legendelor și documentelor istorice să fie scrise, fapt care a manipulat perspectiva noastră asupra istoriei. Țesând o imagine vie și evocatoare a vieților femeilor care au influențat societatea în care au trăit, descoperim nu numai motivul pentru care aceste persoane remarcabile au fost eliminate din memoria colectivă, dar și că multe alte concepții greșite stau la baza istoriei așa cum o cunoaștem astăzi.
*
Nina Ramirez este istoric cultural, prezentator TV, autoare și cercetătoare a Universității Oxford, pasiunea sa fiind aceea de a transmite idei despre trecut. Nina a studiat literatura engleză la Oxford, urmând la Centrul de Studii Medievale din York cursuri de masterat și doctorat în arta, literatura și cultura Angliei anglo-saxone.
-
Ultimele zile ale Imperiului Otoman (1918-1922)
Autor(i): RYAN GINGERAS
Nr. pagini: 390 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Imperiul Otoman a fost o mare putere de-a lungul Evului Mediu. Până în 1914, teritoriul său s-a redus, dar a rămas, totuși, după Rusia, cel mai mare stat european. Întinzându-se de la Adriatica până la Oceanul Indian, imperiul a fost atât o mare entitate politică, cât și una religioasă, cu sultanul conducând peste Locurile Sfinte, în calitate de calif și succesor al lui Mahomed. „Ultimele zile ale Imperiului Otoman” de Ryan Gingeras oferă o analiză detaliată a contextului politic, social și economic al imperiului în deceniile care au precedat prăbușirea sa. Ryan Gingeras folosește surse primare și secundare pentru a ilustra modul în care evenimentele interne și externe au dus la declinul și la prăbușirea imperiului.
Cartea oferă o perspectivă nouă asupra acestei perioade complexe din istorie care a avut un impact major asupra regiunii și asupra lumii, în ansamblu, cu reverberații până în zilele noastre.
O lectură captivantă pentru pasionații de istorie, politică și relații internaționale, precum și pentru studenții și cercetătorii specializați în aceste domenii.
-
Mitologie Română III
Autor(i): Antoaneta Olteanu
Nr. pagini: 425 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Laicizate, degradate, camuflate, miturile și imaginile mitice se întâlnesc pretutindeni: nu ai decât să le recunoști.
Mircea Eliade
Într-un moment în care au apărut destul destule studii consacrate mitologiei românești, s-ar putea obiecta de ce mai este nevoie de încă unul. Dacă ne uităm mai atent însă la materialele pe această temă, care s-au scris la noi, constatăm că, de fapt, până în acest moment, nu avem o prezentare completă a mitologiei românești, a sistemului de gândire mitologic, tradițional, țărănesc. Și aceasta nu pentru că aceste credințe cu caracter mitologic au dispărut deja și nu mai interesează pe nimeni – povestiri pe această temă, credințe, explicarea mitologică a unor tradiții și obiceiuri mai pot fi găsite și azi în sate din România, chiar și în mediul urban. Cercetarea etnologică, dezvoltată mai întâi în cea de aspect antropologic, a lăsat din nou deoparte superstițiile și s-a apucat de abordări inovatoare, ultramoderne, ale realităților de pe teren. Dacă facem abstracție de perioada comunistă, când în mod oficial cercetările pe teme religioase, inclusiv de mitologie, nu prea erau agreate, dar din istoricul pe care îl puteți vedea în continuare ne dăm seama că totuși și atunci au apărut lucruri importante, unele cu caracter excepțional, dacă ne gândim numai la tipologia legendei mitologice și la sistematizarea materialului legendar făcute de către Tony Brill, vedem că acest domeniu a fost extrem de vitregit.
***
Miturile precreștine constituie partea centrală, dominantă, a mitologiei românești. Creștinismul nu a făcut decât să încerce o „înghițire”, o „suprapunere” peste personaje mitologice importante, peste sărbători sacre, oferind cu generozitate mai degrabă numele decât esența lor. Așa este cazul celor doi creatori ai universului în mitologia românească, numiți generic Fârtatul și Nefârtatul. Se presupune că este vorba de doi frați, gemeni probabil, ca în multe mitologii, unul bun și unul rău. Nu știm deloc care erau numele lor genuine (tabuizarea, impusă de credința în sacralitatea deosebită a acestor personaje care se puteau supăra ușor pe oamenii ce le rosteau aiurea numele, în afara unui context sacralizat, funcționează în legătură cu toate personajele mitologice de la noi); mai târziu, influențe târzii, creștine, bogomile au făcut să vorbim de Dumnezeu și Diavolul. Pe de altă parte, Dumnezeu, care nu e deloc cel din panteonul creștin, făcea pe vremuri călătorii incognito pe pământ alături de tovarășul său de încredere, Sfântul Petru, care apare frecvent și el în postura de creator, instituind împreună tradiții care se păstrează până în zilele noastre. Ielele, de asemenea, sunt o categorie de personaje care se aseamănă cu surate ale lor din mitologiile vecine, dar nu se identifică în totalitate cu ele. Duhuri ale aerului, nopții, pădurii și apelor, toate la un loc, au impus o teamă extraordinară oamenilor care umblau pe afară noaptea, într-un timp nepermis, în perioada primăverii. Călușarii, care sunt cea mai redutabilă formă de luptă împotriva lor, se regăsesc, cu siguranță, mai degrabă doar în spațiul românesc (forme de manifestare asemănătoare, nu la fel de impresionante, întâlnim și în sudul Dunării, la bulgari și macedoneni). Ca să nu mai spunem de reprezentările noastre despre timp și spațiu sacru – momente temporale în care acționează demonii, în care se poate interacționa cu ei, în care se poate acționa împotriva lor în cadrul descântecelor sau al altor practici de dezvrăjire. Are o mare importanță spațiul – locul unde acționează demonii, unde oamenii nu au voie să calce sau să se afle, unde pot acționa ș.a.m.d. Întreaga structură a mitologiei noastre este una precreștină.
Antoaneta Olteanu
-
Mitologie Română II
Autor(i): Antoaneta Olteanu
Nr. pagini: 354 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Laicizate, degradate, camuflate, miturile și imaginile mitice se întâlnesc pretutindeni: nu ai decât să le recunoști.
Mircea Eliade
Într-un moment în care au apărut destul destule studii consacrate mitologiei românești, s-ar putea obiecta de ce mai este nevoie de încă unul. Dacă ne uităm mai atent însă la materialele pe această temă, care s-au scris la noi, constatăm că, de fapt, până în acest moment, nu avem o prezentare completă a mitologiei românești, a sistemului de gândire mitologic, tradițional, țărănesc. Și aceasta nu pentru că aceste credințe cu caracter mitologic au dispărut deja și nu mai interesează pe nimeni – povestiri pe această temă, credințe, explicarea mitologică a unor tradiții și obiceiuri mai pot fi găsite și azi în sate din România, chiar și în mediul urban. Cercetarea etnologică, dezvoltată mai întâi în cea de aspect antropologic, a lăsat din nou deoparte superstițiile și s-a apucat de abordări inovatoare, ultramoderne, ale realităților de pe teren. Dacă facem abstracție de perioada comunistă, când în mod oficial cercetările pe teme religioase, inclusiv de mitologie, nu prea erau agreate, dar din istoricul pe care îl puteți vedea în continuare ne dăm seama că totuși și atunci au apărut lucruri importante, unele cu caracter excepțional, dacă ne gândim numai la tipologia legendei mitologice și la sistematizarea materialului legendar făcute de către Tony Brill, vedem că acest domeniu a fost extrem de vitregit.
***
Miturile precreștine constituie partea centrală, dominantă, a mitologiei românești. Creștinismul nu a făcut decât să încerce o „înghițire”, o „suprapunere” peste personaje mitologice importante, peste sărbători sacre, oferind cu generozitate mai degrabă numele decât esența lor. Așa este cazul celor doi creatori ai universului în mitologia românească, numiți generic Fârtatul și Nefârtatul. Se presupune că este vorba de doi frați, gemeni probabil, ca în multe mitologii, unul bun și unul rău. Nu știm deloc care erau numele lor genuine (tabuizarea, impusă de credința în sacralitatea deosebită a acestor personaje care se puteau supăra ușor pe oamenii ce le rosteau aiurea numele, în afara unui context sacralizat, funcționează în legătură cu toate personajele mitologice de la noi); mai târziu, influențe târzii, creștine, bogomile au făcut să vorbim de Dumnezeu și Diavolul. Pe de altă parte, Dumnezeu, care nu e deloc cel din panteonul creștin, făcea pe vremuri călătorii incognito pe pământ alături de tovarășul său de încredere, Sfântul Petru, care apare frecvent și el în postura de creator, instituind împreună tradiții care se păstrează până în zilele noastre. Ielele, de asemenea, sunt o categorie de personaje care se aseamănă cu surate ale lor din mitologiile vecine, dar nu se identifică în totalitate cu ele. Duhuri ale aerului, nopții, pădurii și apelor, toate la un loc, au impus o teamă extraordinară oamenilor care umblau pe afară noaptea, într-un timp nepermis, în perioada primăverii. Călușarii, care sunt cea mai redutabilă formă de luptă împotriva lor, se regăsesc, cu siguranță, mai degrabă doar în spațiul românesc (forme de manifestare asemănătoare, nu la fel de impresionante, întâlnim și în sudul Dunării, la bulgari și macedoneni). Ca să nu mai spunem de reprezentările noastre despre timp și spațiu sacru – momente temporale în care acționează demonii, în care se poate interacționa cu ei, în care se poate acționa împotriva lor în cadrul descântecelor sau al altor practici de dezvrăjire. Are o mare importanță spațiul – locul unde acționează demonii, unde oamenii nu au voie să calce sau să se afle, unde pot acționa ș.a.m.d. Întreaga structură a mitologiei noastre este una precreștină…
Antoaneta Olteanu
-
Luptele defensive ale Wehrmactului în Ucraina 1943-1944 Vol. 1
Autor(i): ROLF HINZE
Nr. pagini: 122 pagini
An: 2020
Editura: Miidecarti
Lucrarea de față nu descrie o campanie de succes (Blitz), precum cele ale Wehrmacht-ului german de la începutul războiului cu Uniunea Sovietică spre sud, centru și nord. Mai degrabă ne înfățișează luptele defensive ale diviziilor germane pe o perioadă care se întinde pe aproape doi ani. Înaltul Comandament german trebuia să-și gestioneze puținele forțe pe toate fronturile din Europa. Pe de altă parte, chiar dacă armata germană și-a pierdut aura de invincibilitate ca urmare a bătăliei de la Stalingrad, a reușit totuși să țină frontul în est și a fost capabilă să ducă în continuare lupte de succes.
-
Memorii Intermitente
Autor(i): DINO GRANDI
Nr. pagini: 100 pagini
An: 2021
Editura: Miidecarti
În martie 1943, Dino Grandi a fost decorat cu Colanul de la Annunziata. În calitate de nou văr al regelui, patru luni mai târziu, a pregătit conspirația de la palat din 25 iulie. El asigură că l-a informat în detaliu pe Duce despre consecințele programului său, pe care i l-a oferit „ca singura ieșire sau ca una dintre ieșirile posibile„. Mussolini a jurat că i-a returnat documentul, după prima lectură, ca inadmisibil și josnic. Oricum ar fi, toată lumea știe cum s-a terminat.
-
Misiunile mele diplomatice – Hermann Neubacher
Autor(i): HERMANN NEUBACHER
Nr. pagini: 98 pagini
An: 2021
Editura: Miidecarti
Hermann Neubacher (n. 24 iunie 1893– d. 1 iulie 1960) a fost un politician nazist austriac care a îndeplinit mai multe misiuni diplomatice pentru cel de-Al Treilea Reich. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, el a fost numit în funcția de înalt funcționar al Ministerului German de Externe pentru Balcani (în special în Grecia, Serbia, Albania și Muntenegru).
-
Mița Biciclista și alte femei fatale de altădată
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
Cea mai cunoscuta „dama de companie” din prima jumatate a secolului trecut a fost, fara nicio urma de indoiala, faimoasa Mita Biciclista. Nascuta in anul 1885 la Ditesti, in Prahova, Mita, pe numele ei dinacte, Maria Mihaescu, era fiica a unei spalatorese care lucra la un instalator neamt. La vreo 14-15 ani a fost remarcata si luata cu voia ei „in inceperea carierei de curtezana”, fiind, mai intai, trimisa sa invete bunele maniere si sa deprinda limbile straine de la sursa.Ajunsa o tanara culta si educata la pension in strainatate, la Paris si Bruxelles, Maria Mihaescu l-a avut ca prim amant cu nume sonor pe Regele Leopold al Belgiei.Reintoarsa in tara, a devenit cunoscuta drept „Mita Biciclista” in anul 1898, cand a fost vazuta de ziaristul George Ranetti plimbandu-se cu bicicleta pe Calea Victoriei. Se spunea ca acesta era indragostit de ea, dar, pentru ca il respingea, a poreclit-o „MitaBiciclista”, vrand sa-i ironizeze apucaturile sportive, neobisnuite pentru acea vreme.O alta extravaganta de-a Mitei era si scaldatul in mare in costum de baie sumar, in perioada in care toata lumea buna care mergea in statiunea Carmen Sylva (adica la Eforie Sud de azi, fosta si „Baile Techirghiol-Movila”) facea baie in public acoperindu-se cu un halat sau alte vesminte pudice.A fost curtata de barbati celebri precum Nicolae Grigorescu sau Octavian Goga si chiar de Regele Ferdinand, despre care se stia ca i-a facut cadou casa care se afla si astazi in apropiere de Piata Amzei si care ii poarta si numele. Un alt rege, Manuel al Portugaliei, chiar ar fi vrut sa o ia de nevasta. Dar marea ei pasiune a fost medicul legist Nicolae Minovici. Pana la urma, s-a casatorit cu un general, pe care il umilea constant, inclusiv trimitandu-l… la cersit pentru a-i face rost de bani.La batranete, Mita Biciclista nu a mai ramas cu alte venituri decat chiria de pe urma casei daruite de Regele Ferdinand. Dupa nationalizarea imobilului, in timpul regimului comunist, a ramas si fara aceasta sursa de incasari. A murit saraca, la 83 de ani, in 1968, intr-o camaruta din casa primita de la Rege… -
Maria Tănase și iubirile ei controversate
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
„Marioara di la Gorj/ Ia neica vreo doi zloți/ Și nu te iubi cu toți”: acestor versuri dintr-o melodie emblematica a Mariei Tanase li se pot atribui și anumite conotații autobiografice, povestea cele mai importante voci din istoria cantecului romanesc (nu doar popular) rezervandu-ne inca destule surprize. Fata unor olteni pripașiți prin mahalaua bucureșteana Caramidari nu a apucat sa faca decat vreo trei-patru clase primare, s-a angajat la primul fast-food bucureștean („Automatele Herdan / Bufetul de 7 lei”), a fost eliminata in semifinale la Miss Romania pentru ca avea picioare prea groase(!), a pozat pentru un incredibil pictorial nud cu tema legata de șah (pretext pentru legionari ca s-o interzica), a facut un avort la 16 ani și nu a mai putut avea niciodata copii, a avut relații cu agenți secreți straini și este destul de posibil sa fi cochetat ea insași cu unele operațiuni de spionaj, s-a iubit cu o mulțime de barbați (nu doar romani), a avut o legatura controversata cu Brancuși (care a alungat-o fara menajamente!), a contractat o casatorie formala, intreținandu-și barbatul – Clery Sachelarie – care-i tolera toate aventurile, se pare ca a beneficiat de favorurile lui Gheorghiu-Dej, care i-ar fi daruit o casa, și a fost turnata la Securitate de Pastorel Teodoreanu. Dar, mai presus de toate, a cantat absolut dumnezeiește și, dincolo de complicațiile ei biografice, asta nu i-o poate lua nimeni!
-
Charles al III-lea. Biografia Neoficială
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
La 73 de ani, Charles al III-lea, fiul cel mare al Reginei Elisabeta a II-a, este cel mai varstnic suveran britanic in momentul propriu-zis al urcarii pe tron și, totodata, Prințul Moștenitor al Coroanei Britanice care a așteptat cel mai mult ca sa preia aceasta demnitate! De aceea, inca din timpul vieții defunctei și extrem de longevivei regine, multa vreme s-au și facut tot felul de speculații cum ca totuși, imbatranind, Charles ar putea renunța la locul sau in linia de succesiune dinastica in favoarea fiului sau cel mare, Prințul William, care, la momentul dispariției bunicii lui, avea numai 40 de ani și, in plus, avea o familie perfecta, alaturi de noua Prințesa de Wales, Catherine Middleton, și de cei trei copii ai lor: George, Charlotte și Louis. Asta in condițiile in care, dupa cum bine se știe, Charles se situa la polul opus, dupa ce a divorțat de mama lui William, Lady Diana, pentru a se casatori cu Camilla Parker-Bowles, o femeie, la randul ei, divorțata.
Totuși, la Londra, termenul „abdicare” este tabu inca din 1936, cand unchiul Elisabetei a II-a, Edward al VIII-lea, și-a abandonat tronul pentru a se casatori cu femeia pe care o iubea, americanca Wallis Simpson (divorțata, precum, mai tarziu, Camilla…)
Insa in Regatul Unit nu s-a intamplat așa, fiindca Charles (…sau Camilla?) a ținut cu morțiș sa ajunga pe tron și sa poarte coroana regala! Pentru cat timp insa, se intreaba unii comentatori britanici sceptici? Asta mai ales dupa ce, in ultimele sale fotografii de dinaintea accederii pe tron, Charles nu parea deloc sa debordeze de sanatate…
Totuși, dincolo de orice speculații, deși profund indurerat de pierderea mamei sale, noul Rege pare deocamdata a fi intr-o forma destul de buna și este, dupa toate probabilitațile, apt de a-și duce la indeplinire toate obligațiile constituționale. God save the King!
-
Cartea Neagră a Bucureștilor de altadată
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 316 pagini
Anul apariţiei: 2021
Editura: NEVERLAND
Deloc intamplator, limba romana cunoaște, de foarte multa vreme, o sumedenie de termeni care alcatuiesc paradigma ce descrie raufacatorii, faptașii sau faptuitorii de rele din fauna interlopa. Hoțul mai era denumit și fur, in vreme ce pungașul era un borfaș mai mic, in special unul tentat, nu doar etimologic, de pungile din buzunarele celor avuți, și, prin extensie de termen, o persoana necinstita, un escroc, un șarlatan, care practica inșelatoria. La nivelul urmator al infracționalitații practicate la scara extinsa și cu violența, se facea trecerea de la hoțul de buzunare la hoțul la drumul mare (sau de codru): talharul era banditul de demult. Acesta mai era desemnat și ca brigand sau lotru (ori, termen și mai invechit, complet uitat astazi – cetaș, adica membru al unei cete de talhari), iar, in ciuda popularitații lui, nici haiducul nu era tocmai un justițiar, care „lua de la bogați și dadea la saraci”, de cele mai multe ori el pastrand și pentru sine o parte insemnata a prazii. Sub influența americaneasca, in perioada interbelica putem vorbi și de apariția gangsterului.
Toate aceste personaje – fie ca ne place s-o recunoaștem sau nu – au contribuit și ele, in felul lor, la scrierea controversatei istorii a Bucureștilor, iar din poveștile lor se poate alcatui o impresionanta Carte Neagra a Orașului, dar una care cuprinde și un consistent capitol de un Roz extrem de senzual…
-
The Treaty of Trianon. The Fundamental Legal Instrument that Underlies the Great Union
Autor(i): Anghel Ion M.
Nr. pagini: 242 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: Pro Universitaria
Based on one of the fundamental principles of International Law – pacta sunt servanda, the Treaty of Trianon constitutes an imperative act – imperium, of an indisputable legal and moral value that cannot be ignored; it flows logically and sacredly from justice and the equity which must be the foundation of all mankind, and which must naturally and firmly be respected and properly applied by everyone. Consequently, that long-awaited cessation and removal forever of the secular cruelty and savage oppression to which the Romanians in Transylvania were subjected, was fulfilled through this Treaty.
This justified and inexorable act of justice, the Treaty of Trianon, through which a centuries-old historical reality was placed in its matrix, must be known, respected and applied bona fide.