-
Iar peste ape a căzut o stea
AUTOR: Ion Munteanu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 352
EDITURA: Eikon
„Romanul lui Ion Munteanu (…) este o sondare a traumei condusă genealogic până în înfundătura lumii originare; căci anchetarea tragismului erotic al scriitorului coboară nu doar în «hăul» lăuntric, ci răzbate dincolo, în insondabilul existenţei arhaice (…), racordând propriul adânc sufletesc la străfundul imemorial al acesteia şi la străfundul apelor învolburate, avide uneori de primirea tributului în vieţi omeneşti. (…) Roman al plonjării în adâncimi traumatice (…), o tragică poveste de dragoste…”
Ilona Duță, Spre mâlul traumatic al inimii („un bisturiu de lumină în căutarea tumorii”), în „Ramuri” (Craiova), nr. 7/ iulie 2023
„Abilitatea de integrare a realului în componenta psihanalitică, paginile de proză dinamică, bogată în evenimente și tipuri umane, în care se insinuează frecvent poeticul, constituie trăsături distincte ale unui talent scriitoricesc remarcabil. Acesta consacră în proza modernă un mod particular de descriere a istoriei (…), o lume capabilă, chiar cu mari costuri, să traverseze în timp binele sau răul. Roman de analiză psihologică, ancorat în autentic și autobiografic, creația lui Ion Munteanu se distinge prin dispunerea sinusoidală a planurilor narative, tehnica dialogului, imagismul descrierilor și, nu în ultimul rând, prin curgerea lină, îmbelșugată ori furtunoasă a frazei…”
Ada Stuparu, Când realitatea devine alegorie, în „Observatorul” (Toronto), octombrie 2023
„Ion Munteanu scrie un roman al adâncimilor subconștiente, dar și al dramelor sociale și istorice, o poveste emoționantă despre un om care își deconspiră cele mai ascunse cotloane ale trecutului prin rememorare și, totodată, prin retrăirea lor. O narațiune densă, care abordează o triplă cartografiere a trecutului: geografică, istorică și psihologică. (…) Ion Munteanu conturează în paginile acestei cărți o poveste unică, despre o dramă individuală, însă, prin multitudinea de semnificații transmise, ea poate deveni simbol al unei povești universale…”
Mihaela I. Rădulescu, O carte despre suflet şi abisurile memoriei, în „Bucovina Literară” (Suceava), nr. 7-8-9/2023
-
Cântec spulberat
AUTOR: Constantin Teleagă
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 192
EDITURA: Eikon
Un scriitor român din Franța la Editura Eikon
Constantin Petru Teleagă s-a născut în comuna Brodina, județul Suceava. A urmat Liceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ. Este licențiat al Facultății de Drept din București (1960) și al Facultății de Limbi Romanice (1969). După absolvire, devine − după cum se autocaracterizează cu umor − „un politruc la CC al UTC”, ipostază pe care a considerat-o nu tocmai onorabilă: trimis fiind ca delegat al României la un congres al tineretului socialist din Danemarca, decide să nu se mai întoarcă în țară și să ceară azil în Franța, unde trăiește din anul 1970. Își continuă studiile, absolvind celebra Sciences Po (una dintre cele mai prestigioase universități din lume în domeniul științelor politice și al studiilor internaționale).
După 1990, a revenit în România și a sprijinit candidatura lui Emil Constantinescu la Președinția României. A fost apoi, pe rând, secretar de stat la Departamentul de Integrare Europeană, consilier de stat la Preşedinţia României și ambasador în Spania. După încheierea misiunii, a fost profesor la Institutul Superior al Magistraturii. Este doctor în drept, teza sa de doctorat fiind publicată în 2004 cu titlul Armonizarea legislativă cu dreptul comunitar în domeniul dreptului civil.
Constantin Petru Teleagă locuiește în prezent la Paris și, intermitent, la București. Publică frecvent în presa franceză eseuri și articole de opinie privind situația politică internațională și din Franța
Pasiunea sa a rămas însă întotdeauna literatura: scrie și publică în limba română și în limba franceză, versuri și proză. Romanul Moartea lui Avram a apărut în 2011, la Editura Neverland. „Cântec spulberat” este al doilea volum de versuri pe care îl publică în România.
În 1993 a publicat în Germania o carte despre marea actriță Marlene Dietrich pe care a cunoscut-o personal, semnând cu cele două prenume ale sale: Constantin Petru: Marlene Dietrich Realität. Die letzen jahre in Paris. Editura Betzel Verlag.
Cartea a apărut apoi și în Franța cu titlul La star et les pantins la editura L’Harmattan (2015).
Alte romane publicate în Franța: Mémoires apocryphes, Edilivre, 2014; L’ile des Keums dechus, Librinova, 2018.
(Mariana Sipoș)
-
Casa de nebuni a Atenei
AUTOR: Thanas Medi
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 358
EDITURA: Eikon
Trebuia să fie acolo înainte de șapte. La ei! Era atât de speriată de ei, i se păreau atât de înfricoșători, încât nici în vis n-ar fi vrut să-i vadă. Nici nu îndrăznea să-i pomenească cu acea poreclă cunoscută pe care le-o punea toată lumea, deși nu-i făcuseră niciodată vreun rău. Îi ținea la distanță, ca să nu-i năpădească creierul și astfel se consola cu vinovăția de a nu avea serviciu, și deci, nu o lega nimic de ei. Întrucât ei nu făceau umbră pământului, nu existau și nu s-ar fi împiedicat de ei. Undeva deasupra străzii Thivon, una dintre arterele cu cel mai intens trafic rutier din partea de vest a Atenei, luă autobuzul 732. Era plin de oameni, înghesuiți ca sardelele, care se grăbeau la muncă. Cu greu a reușit să-și facă loc și să se agațe de bara verticală de lângă ușa principală. Găsi drept cea mai bună soluție pentru moment, să-și lase privirea să-i alunece dincolo de geamul aburit al ferestrei din față. Acolo, unde totul se rostogolea cu rapiditate, un amestec de clădiri, copaci, dar și lumini și stele, care se stingeau continuu spre cer. Se cufundă înlăuntrul său din cap până în picioare pentru a se simți mai bine și a uita încotro merge, locul în care avea să înceapă noua muncă, pe „ei”, oamenii înfiorători care o așteptau. Se agăță de o stea care strălucea mai tare, de parcă s-ar fi prins de trecutul său îndepărtat, de vremea când era cineva. Plângea sufletul în ea pentru puțină mândrie, pentru puțin mai multă demnitate, iar zicala aceea bine-cunoscută „Munca este onoare” i se păru un nimic, o expresie mai perimată ca oricând. Pentru că asta era și ea însăși: un mare nimic. Ajunsese la limita de jos, nivelul zero al abilității și înțelegerii umane. Avea să facă cea mai banală, cea mai lamentabilă muncă, pe care o evitase întotdeauna: femeie de serviciu! Pentru a da cu mătura și mopul, pentru a curăța podeaua de gunoaie, de murdăria și scuipatul altora (în special al lor), nu credea că e nevoie de cine știe câtă minte. Era suficient să ai brațe, brațe puternice. Nimeni nu mai avea nevoie de înclinațiile, visele, dorințele, creierul ei. Să fii o ființă fără cap, doar cu corp, mușchi și stomac, era mult mai bine.
-
Jurnalul unui om norocos
Autor(i): Ilie Popescu-Mohora
Nr. pagini: 240 pagini
An: 2024
Editura: Corint
Amintirile despre copilăria petrecută într-un sat teleormănean, însemnările zilnice din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial și din perioada comunistă, corespondența întreținută de către Ilie Popescu-Mohora cu câteva personalități ale României secolului XX (printre ele numărându-se Iosif Constantin Drăgan și Dinu Adameșteanu) vor fi o revelație pentru cititorii pasionați de istoria contemporană. Vor avea ocazia să afle amănunte – povestite cu mult umor – despre viața satului interbelic al Vechiului Regat, despre obiceiurile, tradițiile și superstițiile locuitorilor, întâmplările cotidiene ale unui adolescent în orașul Alexandria, încercările unui student și apoi ale unui tânăr ambițios care își dorește să răzbească în Capitală. Din Bogdana cea natală, destinul – profund înrâurit de Constantin Argetoianu, politicianul temut, dar respectat de toți adversarii săi – l-a purtat pe Ilie Popescu-Mohora tot mai departe, până la Roma. Acolo, în „cetatea eternă”, a fost martorul unor prefaceri istorice în anii 1942–1943: prăbușirea fascismului și a regimului Mussolini, preluarea puterii de către mareșalul Badoglio, retragerea germanilor și sosirea Aliaților, proclamarea Republicii de la Salo. Din toate a ieșit cu bine, pentru că a fost un om… norocos.
-
Biblioteca secretă din Varșovia
Autor(i): Madeline Martin
Nr. pagini: 480 pagini
An: 2024
Editura: Corint
De când se știe, Zofia și-a găsit alinarea în cărți și în prietenia cu Janina. Nimeni nu și-ar fi putut însă imagina ororile ocupației naziste în Varșovia. Bombele distrug orașul, iar soldații lui Hitler îl jefuiesc și ucid oameni nevinovați, prigonindu-i pe evrei.
Zofia are convingerea că și cărțile trebuie protejate, mai ales că lucrează la o bibliotecă importantă. Reușește astfel să salveze multe volume interzise, ascunzându-le într-un depozit secret și înființând un club de lectură clandestin.
Cele două tinere nu renunță la citit nici când Janina este forțată să meargă în ghetou. Ea alină durerea celor de acolo, împrumutându-le cărți dintr-o valiză cu care străbate străzile ghetoului.
Pe măsură ce se apropie ziua eliberării, Zofia se aruncă în luptă alături de Janina. În cele din urmă, ea folosește singura armă care i-a mai rămas pentru a păstra vii cultura și tradițiile unei țări sfâșiate: LITERATURA.
-
Ocolul pământului în 80 de zile (ediție bilingvă)
Autor(i): Jules Verne
Nr. pagini: 152 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Neverland
Ocolul Pamântului în 80 de zile (Around the World in Eighty Days) este un roman clasic de aventuri, publicat pentru prima data sub forma de serial în Le Temps, între 6 noiembrie și 22 decembrie 1872, și în volum în 1873. În aceasa poveste, londonezul Phileas Fogg, care și-a angajat recent un nou valet, pe francezul Passepartout, face un pariu cu prietenii sai din Reform Club ca poate sa faca ocolul pamântului în 80 de zile. Calatoria se bazeaza pe revoluționarea transporturilor, eveniment care marcheaza secolul al XIX-lea, și începutul revoluției industriale. Apariția noilor modalitați de transport (calea ferata, vaporul cu aburi) și deschiderea canalului Suez în 1869 au scurtat distanțele, prin intermediul timpului necesar parcurgerii lor.
Povestea începe la Londra, la 2 octombrie 1872. Phileas Fogg este un gentleman necasatorit, care locuieste în Savile Row din Burlington Gardens. În ciuda averii sale, domnul Fogg traieste o viata modesta, având obiceiuril respectate cu o precizie matematica. Daca ar fi reușit ocolul pamântului în 80 de zile, ar fi avut un câștig de doua mii de lire, dar, pe de alta parte, daca ar fi pierdut, ajungea sa datoreze aceasta suma. Însoțit de Passepartout, el pleaca cu trenul din Londra la 8:45 PM, pe 2 octombrie 1872, întoarcerea la Reform Club fiind stabilita pentru 21 decembrie 1872.
Romanul Ocolul Pamântului în 80 de zile a fost scris într-o perioada grea, atât pentru Franța, cât și pentru Jules Verne. Era în timpul razboiului franco-prusac (1870-1871), perioada în care acesta a fost înrolat în Paza de Coasta, avea dificultați financiare (nu îi fusesera platite drepturile de autor pentru lucrari anterioare), iar tatal sau murise de curând. Cu toate acestea, Verne a fost încântat de activitatea sa la noua carte, ideea venindu-i într-o cafenea din Paris, în timp ce citea un ziar.
Inovațiile tehnologice din secolul al XIX-lea au facut posibil ocolul globului rapid și mai ușor. În special terminarea primei rute feroviare transcontinentale din Statele Unite (1869), legatura de cale ferata de pe teritoriul indian (1870) și deschiderea Canalului Suez în 1869 au facut ca o calatorie turistica în jurul lumii sa fie, pentru prima data, posibila. Un alt motiv l-au constituit explorarile și descoperirile care au dus la o creștere a confortului și siguranței. Oricine ar fi putut sa elaboreze un plan pentru o calatorie în jurul lumii.
Verne este deseori caracterizat ca un autor futurist sau de literatura științico-fantastica, dar în aceasta lucrare nu exista nicio urma de ficțiune științifica. Cartea este foarte populara în lume, caci ea ramâne un memorabil portret, realizat de catre un strain, al Imperiului Britanic ,„în care soarele nu apune niciodata”.
-
Închisorile din România și personajele lor de poveste
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 368 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Neverland
Mituri urbane și relatari istorice, preluate din surse scrise și orale, despre fenomenul penitenciarelor autohtone și „actorii” sai de poveste (neagra) – atât deținuți, cât și torționari – intrați definitiv în mitologia populara.
Familia lexicala a termenului „închisoare“ cunoaște o mulțime de sinonime, de la cele folosite în mod curent – precum „pușcarie“, „penitenciar“ sau „temnița“ – la cele mai mult sau mai puțin argotice, cum sunt „ocna“, „zdup“, „beci“, „pârnaie“, „popreala“, „/la/ racoare“, „mititica“, „bulau“, „gherla“, „cremenal“, „țuhaus“, „zarca“ și, chiar, printr-o oribila metonimie scatologica, „hârdau“.
Sunt consemnate și o serie de regionalisme: „ariște“ (în Transilvania, Maramureș și Bucovina), „calișca“ și „pițigoaica“ (în Transilvania), „robșag“ (în Maramureș) sau „prinzare“ (în Olt). La capitolul arhaisme sunt de semnalat „paza“ și „tumurluc“. Un franțuzism învechit, preluat fonetic, este „prizon“ (în original, „prison“). Fenomenului îi sunt asociați și termeni ca recluziune, lagar, fenomen concentraționar, arest, celula, carcera etc.
În aceste locuri de trista și cutremuratoare amintire au viețuit o sumedenie de personaje de poveste, deopotriva deținuți, gardieni și torționari, mulți dintre ei intrați definitiv în mitologia populara, deși de facturi extrem de diverse, de la „Maromet” care „bate cu parul“ la „Chilia-n port“, la Arsenie Boca, actant al unor fabuloase, deși neconfirmate performanțe telekinetice, ori de la banditul Terente, replica moderna a lui Priap, la victimele sistemului comunist concentraționar de inspirație sovietica („Fenomenul Pitești“, dar nu numai!) ori, mai nou, a nerecunoscutei „închisori CIA“.
Sfinți, bandiți sau torționari, criminali în serie, pungași de toate categoriile, infractori diverși, femei ușoare de altadata sau barbați cu greutate de azi, teroriști vechi și noi, dar și victime ale persecuțiilor politice ori faptuitori ale unor presupuse delicte de conștiința, martiri ai neamului prinși în circumstanțe tragice – cu toții au ajuns, într-un context sau altul sa populeze pușcariile – dar și mitologia populara! -, lor fiindu-le asociate atâtea și atâtea istorisiri aparte, romanțate sau nu, dincolo și dincoace de limita verosimilului…
-
Constantin Tanase. Lumea ca spectacol… de revistă
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Neverland
„Era rau cu der, die, das,/ Da-i mai rau cu davai ceas!/ Davai ceas, davai moșie,/ Harașo tovarașie!”: unul dintre miturile legate de Constantin Tanase este ca el și-ar fi gasit sfârșitul fiind executat, în august 1945, de catre Armata Roșie! În realitate, Tanase a pierit din cauze pur medicale, însa e de remarcat ca actorul, titanul teatrului de revista românesc, nu s-a temut niciodata sa abordeze și cele mai delicate subiecte politice.
Fondatorul și directorul Teatrului Carabuș, pe care a debutat inclusiv Maria Tanase (sub pseudonimul Mary Athanasiu), a stralucit pe propria scena – pe care a jucat pâna când sala luat efectiv foc! –, dar și în turneele prin țara sau în strainatate, ajungând pâna în fața piramidelor egiptene.
A avut și tot felul de inițiative de marketing și PR! A adus-o, de pilda, la București pe superba Regina a Tropicelor Josephine Baker, pe care a dus-o de la Gara de Nord pâna la Capșa, parcurgând Calea Victoriei într-o trasurica trasa de un… struț. A organizat la Arenele Romane și prima corrida din România, dar taurii erau batrâni și leneși, așa ca a trebuit sa-i vânda unei macelarii, care i-a transformat în hrana pentru soldați.
La Paris, s-a întâlnit într-un restaurant cu Charlie Chaplin și au petrecut împreuna o seara memorabila… Le‑a facut pe toate și a fost iubit de toți, chiar daca multa vreme a fost complexat de dimensiunile „trompei” sale, fiind poreclit Nasaila.
Înaintea trivialului Bula de mai târziu, a fost eroul omului simplu și necajit, ale carui dureri le-a înțeles perfect și împreuna cu care a facut mereu haz de necaz…
-
Cealaltă soră
Autor(i): Mohlin & Nystrom
Anul apariției: 2024
Nr. pagini: 368 pagini
Editura: Crisis Press
Alicia Bjelke e o tanara a carei figura mutilata ii face pe toti sa se fereasca de ea. In acelasi timp, este o programatoare geniala care a creat o aplicatie pentru intalniri impreuna cu Stella, superba ei sora, actuala imagine a companiei. Dar intr-o zi Stella e ucisa cu brutalitate, iar Alicia incepe sa se teama ca ar putea fi urmatoarea victima.
Cazul ii este dat fostului agent FBI John Adderley, care inca locuieste in Karlstad sub o identitate falsa. Nevoit sa jongleze cu decizii aflate chiar dincolo de limita moralitatii, dar incercand sa profite de prilejul oferit de ancheta, John face tot posibilul sa scape din Suedia si sa se elibereze, in sfarsit, de umbrele prezentului si trecutului.
Dar e posibil sa fie deja prea tarziu…
„Continuarea stralucita a romanului Ultima viata chiar depaseste asteptarile ridicate de primul volum…”
Publishers Weekly
„Crescendoul aspru al dezvaluirilor adauga suspans si profunzime unei povesti foarte intunecate, intesate de alegeri gresite care conduc la infractiuni, crime si consecintele acestora.”
New York Journal of Books
„Printr-un amestec reusit de suspans care te tine cu sufletul la gura si profunzime psihologica, autorii Peter Mohlin si Peter Nyström ofera o continuare palpitanta a seriei… O interpretare inedita a thrillerului de procedura nordic.”
Criminal Element
-
Trecând prin noapte
Autor(i): Herve Le Corre
Anul apariției: 2024
Nr. pagini: 304 pagini
Editura: Crisis Press
Louise are treizeci de ani. După ce părinții ei au murit într-un accident, ea a alunecat pe panta drogurilor și alcoolului. Acum locuiește singură cu fiul ei Sam, în vârstă de opt ani, care e singura ei lumină din viață. Este hărțuită de fostul ei iubit care, într-o zi, o agresează atât de violent încât o lasă în stare gravă. Cazul îi este încredințat unei echipe conduse de comandantul Jourdan, care nu rămâne indiferent la situația Louisei.
În același timp, în Bordeaux umblă liber un ucigaș de femei, un individ impulsiv, imprevizibil, profund tulburat.
Iar în mijlocul acestor două povești se află Jourdan, un polițist posac și tăcut, un cunoscător al nopții, un om atât de chinuit de fantomele trecutului încât cu greu mai are loc în suflet și pentru cei vii.
Receptare critică
„Scriitura lui Hervé Le Corre are o muzicalitate care frizează poeticul. Este un portretist desăvârșit.”
Le Monde
„O călătorie plină de disperare la capătul nopții, concepută de un maestru al genului.”
Télérama
„Hervé Le Corre (…) semnează o nouă bijuterie despre dezordinea din lumea de azi, în care speranța rezistă până la ultima pagină, tulburătoare.”Le Point -
Stăpânul muntelui
Autor(i): Anders de la Motte
Anul apariției: 2024
Nr. pagini: 528 pagini
Editura: Crisis Press
Primul volum din noua serie Leo Asker
Peste 20 de traduceri
Inspectorul Leonore Asker pare să fie la un pas de poziția de șefă a Brigăzii Infracțiuni Grave din Malmö. Însă exact în toiul unui caz important de răpire superiorii aleg să o „promoveze” în postul de șefă a așa-numitului Departament al sufletelor pierdute, o unitate dedicată cazurilor ciudate, cu sediul la subsolul secției.
În ciuda umilinței, Asker e atrasă de unul dintre cazurile stranii. Cineva plasează figurine înfricoșătoare într-o machetă feroviară, iar una dintre ele se dovedește că o reprezintă pe femeia răpită.
Legătura dintre cazul acesta și diverse locuri abandonate o împinge pe Asker să-l contacteze pe Martin Hill, un profesor de arhitectură cu o pasiune deosebită pentru explorarea urbană. În scurtă vreme, Asker și Hill încep să suspecteze că dincolo de aparențele banale stă la pândă un rău neobișnuit.
Receptare critică
„Un roman de suspans incredibil de captivant.”
Jørn Lier Horst
„Un noir scandinav superb… de la Motte jonglează dibace cu un număr substanțial de personaje pe măsură ce trama devine tot mai complexă, ducând suspansul pe niște culmi aproape insuportabile. Acest page-turner extraordinar îi va ține pe cititori treji până târziu în noapte.”
-
Furtuna de zăpadă
Autor(i): Ragnar Jonasson
Anul apariției: 2024
Nr. pagini: 224 pagini
Editura: Crisis Press
Primul roman islandez care a devenit bestseller în Statele Unite
Finalul trepidant al seriei Dark Iceland, din care s-au vândut milioane de exemplare în toată lumea
Cu câteva zile înainte de Paști, turiștii se adună în Siglufjörður, cel mai nordic punct al Islandei, ca să viziteze maiestuoasele pârtii de schi. Ari Thór Arason este acum inspector de poliție, dar prietena lui locuiește în Suedia împreună cu fiul lor în vârstă de trei ani. Reîntâlnirea e planificată pentru weekend, însă un viscol violent amenință să lovească în aceeași perioadă, iar în aer plutește o răceală tulburătoare.
O fată de nouăsprezece ani cade de la balcon pe strada principală. O însemnare derutantă din jurnalul ei sugerează că e posibil să nu fi fost un accident. Când un bătrân dintr-un azil din localitate scrie la nesfârșit pe pereți mesajul „A fost ucisă”, devine limpede că la mijloc se ascunde ceva mai sinistru.
În timp ce furtuna de zăpadă se apropie, oprind curentul electric și blocând accesul în Siglufjörður, Ari Thór trebuie să descopere un adevăr cumplit care îi va marca pe toți.
Receptare critică
„Îl citesc automat pe Jónasson… E posibil să fie cel mai bun scriitor scandinav din ziua de azi.”
Lee Child
„Captivantul Ari Thór se întoarce în această poveste întunecată, claustrantă. Un roman numai bun de citit în mijlocul iernii.”
Ann Cleeves
„«O tragedie încurcată» și sinistră.”