-
Introducere in nihilism
AUTOR: Ştefan Bolea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 220
EDITURA: Eikon
„Introducere în nihilism este, de fapt, un roman al fugii de sine în gând.”
(Sorin-Mihai Grad)
„Introducere în nihilism este o contemplație a abisului care se întinde între ego și sine.”
(Petrișor Militaru)
„Ștefan Bolea este una dintre rarele și frumoasele figuri de autori români foarte tineri care scriu cu dezinvoltură și har literatură și filosofie. El cultivă astfel o linie de forță a culturii române care are toate șansele să fie privită de viitorii istorici ai domeniilor drept o trăsătură a literaturii și filosofiei românești proprie secolelor al XIX-lea și al XX-lea.”
(Alexander Baumgarten)
„Asta caută Ștefan Bolea – vitalismul. Iar vitalismul este o constantă a discursului nihilist.”
(Daniel Sur)
„Introducere în nihilism desfășoară o eleganță a demonstrației rar întâlnită în cultura autohtonă.”
(Cătălin Ghiță)
„Un subiect amplu și controversat într-o abordare intenționat detașată, oferindu-ne o viziune interdisciplinară asupra nihilismului, predominant în Europa secolului XIX.”
(Axel Lenn)
„Nihilismul va înghiți în cele din urmă stilul, ba chiar și opera creatorului de valori.”
(Paul Belce)
-
Acasă. Vol. 4
AUTOR: Luminița Aldea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 430
EDITURA: Eikon
„Făcea economii drastice la bani când vedea că nu există nicio șansă să primească ceva de lucru. Viața pe străzi o urâțise și mai mult. Evita pe cât putea să se drogheze cu aurolac, deși toți o făceau ca să nu mai simtă foamea, setea, frigul și se ferea să intre într-o gașcă ce dormea în canale. Ca un lup singuratic își căuta în fiecare seară o scară de bloc în care să doarmă. Nu plângea, nu se văita și nu-și dorea nimic. Vorbea puțin și mai mult mârâind decât cu vorbe clare.” (fragment)
-
Acasă. Vol. 3
AUTOR: Luminița Aldea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 372
EDITURA: Eikon
„Mihai rătăcea pierdut pe străzi. Răscolea cu picioarele frunzele căzute din copaci și nu știa unde-i cu adevărat sufletul lui: în piept sau în trupul frunzelor moarte pe care le strivea sub picioare. Durerea era în inimă, de asta era sigur, dar la fel de sigur era de sentimentul că se simte tot mai mult frunză căzută pe pământ la sfârșit de octombrie.” (fragment)
-
Acasă. Vol. 2
AUTOR: Luminița Aldea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 352
EDITURA: Eikon
„Pentru prima dată în viața ei, poetul din ea nu vedea cerul nins cu puzderie de stele, urmele roșii, vineții și albastre lăsate la orizont de asfințitul soarelui și nici nu simțea ușoara răcoare a nopții, semn că toamna se apropia. Nu simțea vântul și nici nu vedea primele frunze căzând. Nimic nu mai ajungea până la ea: nici măcar roua născută din lacrimile ei de mult ce a plâns iubirea. Ca un robot scotea apă și se spăla, își spăla hainele murdare și se pregătea să-și mănânce bucata de pâine ce o mai avea. Se afla între două tărâmuri: murea încet într-o lume a idealului, a perfecțiunii, a nevoii de absolut, a visului, a dorului de a fi înger și se năștea dureros până la a muri din nou într-o lume materială, rapace, hidoasă, o lume ce semăna cu una din picturile bolnave ale lui Goya. Putea face Dumnezeu un miracol cu ea și să împace în sufletul ei însetat de absolut cele două lumi!? Să devină un vers de-al lui Nichita Stănescu viața ei: …două culori…/una foarte de sus/ alta foarte de jos/ amestecându-se… și să-i dea voie nemuririi să mai trăiască în ea viețuind printre muritori…” (fragment)
-
Triplu by-pass
AUTOR: Traian Bodea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 224
EDITURA: Eikon
„Pe scaunul de lângă şofer, lăsat mult în spate, drumul era mai uşor de suportat. Nu mai simţea durerile care‑l chinuiseră, mai ales, în momentul când îl lovise ultimul infarct, la fel de neaşteptat ca primul. După mai mult de patru ani, aproape uitase simptomele ce‑l speriaseră atât de mult într‑o seară, după ce cărase nişte lemne din stradă în curte şi le clădise într‑un colţ, să se usuce până în iarnă. Scăpase atunci destul de uşor cu o spitalizare doar de trei zile şi obligaţia de a respecta un tratament medicamentos şi un regim de viaţă cu destule restricţii. Ajunsese însă să spere că mai avea de trăit.
Începutul anului 1990, după tot ce se întâmplase în decembrie ’89, îl făcuse să se lase prins de entuziasmul care îi împinsese pe mulţi să intre în politică punând umărul la schimbarea în bine a vieţii într‑o ţară bântuită aproape cincizeci de ani de amăgirile comunismului derapat foarte repede într‑un regim totalitar. Nu intrase la început în niciunul din mulţimea de partide apărute imediat după ce toată lumea sperase că România a aderat la valorile unei democraţii după modelul lumii libere.”
-
Valea împăcării
AUTOR: Traian Bodea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 292
EDITURA: Eikon
„Foarte mulţi dintre cei care au avut nenorocul să stea îmbrăcaţi în zeghea cu CR pe spinare după gratiile însoţite de jaluzele de la ferestrele celulelor ocupate de deţinuţii politici, din penitenciarele perioadei comuniste, s‑au temut mereu de o eventuală întâlnire cu unul dintre purtătorii uniformelor cu epoleţi albaştri, cunoscuţi în toată perioada de la arestare la eliberare, după executarea condamnării. Este vorba despre anchetatori, ofiţerii din componenţa unor complete de judecată ale tribunalelor militare şi subofiţerii sau ofiţerii din administraţia închisorilor începând, evident, cu gardienii de pe secţii. Teama se manifesta şi după mulţi ani de la revoluţia din decembrie 1989 care ar fi trebuit să îi elibereze şi din punctul acesta de vedere. Nu este însă frica din timpul anchetelor sau a vieţii din închisoare ce‑i punea mereu pe deţinuţi în situaţia de a fi bătuţi sau de a suporta frigul sau foamea. Foarte multe întâlniri cu foştii securişti, despre care aminteau mereu şi în timpul unor discuţii când se reîntâlneau după decenii de la ieşirea din închisori şi în multe cazuri se recunoşteau, erau relatate cu o reţinere greu de explicat.”
-
Roșu
AUTOR: John Logan
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 73
EDITURA: Eikon
John David Logan (n. 24 septembrie 1961, San Diego, California, SUA) este dramaturg american, scenarist, producător de film și producător de televiziune. Părinții săi au emigrat în Statele Unite din Irlanda de Nord, iar el este cel mai mic dintre cei trei copii. A studiat la Universitatea din Northwestern, pe care a absolvit-o în 1983. A fost nominalizat de trei ori la premiile Oscar; de două ori pentru cel mai bun scenariu original pentru filmele Gladiatorul (2000) și Aviatorul (2004) și o dată pentru cel mai bun scenariu adaptat pentru filmul Hugo (2011) John Logan a fost un dramaturg de succes în Chicago cu mulți ani înainte de a trece la scenarii de film. Prima sa piesă, Niciodată păcătosul, spune povestea criminalilor Leopold și Loeb. Piesele sale ulterioare de teatru sunt Hauptmann despre răpirea fiului lui Lindberg și Riverview, o melodramă muzicală care are loc în celebrul parc de distracții Riverview Park din Chicago. Ultimele filme la care John Logan a lucrat ca scenarist sunt desenul animat Rango regizat de Gore Verbinsky, în care rolul principal de voce a fost jucat de Johnny Depp, adaptarea filmului după tragedia lui Shakespeare, Coriolanus, regizată de Ralph Fiennes, ecranizarea cărții Invenția lui Hugo Cabre, regizată de Martin Scorsese și al 23-lea film despre James Bond, Skyfall. Acțiunea piesei Roșu se petrece în 1958 în New York, când artistul Mark Rothko primește cea mai mare comandă din lumea artei, aceea de a crea o serie de picturi murale pentru restaurantul The Four Seasons din noua clădire Seagram de pe Park Avenue. Sub privirea atentă a tânărului său asistent Ken și sub prezența amenințătoare a unei noi generații de artiști, Mark Rothko se confruntă cu cea mai mare provocare a sa de până atunci. El trebuia să creeze o lucrare definitivă pentru un cadru extraordinar. Roșu este o relatare emoționantă și convingătoare a unuia dintre cei mai mari artiști ai secolului XX. Montată pentru prima oară la Teatrul Donmar Warehouse din Londra în decembrie 2009, importată în primăvara lui 2010 pe Broadway, a primit șase premii Tony, iar acum aceeași piesă este la Satu-Mare în premieră națională.
-
Vorbind singur
AUTOR: Mircea Pora
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 292
EDITURA: Eikon
Acum chiar că-mi pare rău după prietenii mei dispăruţi, hainele lor înflorate, cine oare, le va mai purta? Mergând spre Piaţă, parcă trec mereu de pe un trotuar pe altul, dintr-un oraş în altul, de pe malurile indistincte ale unui ev îndepărtat, pe malurile secetoase ale unor decenii trăite în direct. Aleargă prin faţa mea uniforme, mi se sparg în urechi pocnete de cizme şi bocanci, se prefac în linii, contururi, în fum, tot ce-a fost mai demult palpabil şi solid. Mă îndrept spre piaţă ca spre un loc unde aş putea vedea lebede cu ochi de diamant. Cuprins de bucurie, plutesc printre fluturi, toată lumea înţelege că doresc să fiu lăsat în pace, că poate aceasta va fi ultima primăvară când voi mai activa ca un soldat al vieţii. Ar merita, poate, cu competenţă, dăruire, să se facă un studiu al străzilor ce constituie baza de netăgăduit a pieţei. Pe cea mai mică dintre ele, posibil să te simţi îngândurat, cuprins de remuşcări sau avânturi ce rapid se frâng. (fragment)
-
Scrieri. Vol. IV. Poetica imaginii. Poetică fenomenologică
AUTOR: Dorin Ștefănescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 554
EDITURA: Eikon
[…] imaginea poetală nu e una de primă instanță, ea nu se impune ca prezență evidentă la suprafața textului, nu intră în orizontul de vizibilitate al ființei textuale. Inaparența ei este un fond clar-obscur, intermediul translucid al ivirii semnificabilului originar. Ceea ce este de prim abord și apare în textul unui poem este imaginea deja constituită, prinsă în rețeaua semnificațiilor ca element al unei lumi imaginare. Este imaginea poetică textuală ca obiect al tematizării interpretative, chiar dacă înțelegem acest travaliu exegetic drept inter-pretatio, adică prestație intermediară, strecurarea printre rândurile unui text. Imaginea poetală în schimb, figură a absenței, nu e interpretabilă decât în momentul în care ea deja nu mai este, sau – altfel spus – „figurează” în subtextul ori mai degrabă în pretextul în care ea se ivește și semnifică înainte de a fi. Faptul că ea este inaparentul (unscheinbar) o arată drept „acea fenomenalitate prin excelență care, întrucât nu e nici imediată, nici ontică, nu poate fi redusă la o intenție eidetică”. Este motivul pentru care „«fenomenologul inaparentului» nu mai este spectatorul ideal al adevărului lumii esențelor sale: el învață să locuiască lumea pe măsura retragerii lucrurilor”. (fragment)
-
Scrisori către sine
AUTOR: Matei Agachi
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 112
EDITURA: Eikon
De multe ori oamenii nu apreciaza minunile care se petrec in vietile lor. Oare de ce? Pentru ca au o viziune „idealista” despre viata. Desigur „ideal” ar fi sa nu le fie niciodata greu, sa nu intampine dificultati in ceea ce fac, sa fie totul lin si usor de la un capat la altul. Dar nu este asa, si pentru ratiuni bune. Creatorul a conceput lumea aceasta in asa fel incat totul sa evolueze. Fara o opozitie a parcursului lin nu ar exista evolutie, si nici mentinere.
Oamenii sunt diferiti, cu background-uri diferite, mai fericite sau mai putin fericite. Toti evolueaza in moduri unice. Nici caderile nu sunt destinatii finale ale disperarii ci urcusuri paradoxale, manifestate prin experienta dobandita. Chiar si cele mai intunecate fapturi, diavolii, cum ii numesc unii, sunt spirite care au posibilitatea de a se intoarce ,si a deveni spirite de lumina. Si nu numai ca au posibilitatea dar aceasta este si menirea lor ca si a oricarui spirit de altfel. Dumnezeu ii vede ca pe niste fiinte nedesavarsite, care nu au reusit inca sa iasa din egoismul propriu, dar pe care ii asteapta, desi nu ii poate forta, deoarece acestia, ca si oamenii au liberul arbitru. Dar nu sunt considerati rai, monstri sau mizerabili. Desigur, actiunile lor nu sunt bune, dar pentru Creator care este desavarsit si pur, nimic nu este rau ci toate sunt desavarsite si bune, iar raul este intotdeauna intors inspre bine.
-
Sub soarele polar
AUTOR: Romulus Cioflec
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 204
EDITURA: Eikon
„Pentru Polarfahrt-ul nostru sau călătorie spre pol, cum ne este calificată oficial întreprinderea de către biroul organizator al excursiei – Monte Cervantes îmbarcase 1680 pasageri, mai puțini decât în obișnuitele lui curse spre Argentina, și cam mult pentru un voiaj de turiști prin locuri necutreierate. Ne apropiem bine de 2000, dacă socotim la 300 echipajul. Mai adăugăm doi piloți norvegieni, care ne întovărășesc pentru a colabora la călăuzirea vasului prin cotiturile multe și primejdioase din fiorduri, dintre coastă și insule și prin apele din preajma Spitzbergului – oameni mai necesari decât echipajul obișnuit al transatlanticului.”
-
Cultura de proximitate
AUTOR: Laura Cătălina Dragomir
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 338
EDITURA: Eikon
Treizeci și patru de personalități din diverse domenii (literatură, pictură, sculptură, design, muzică, teatru, jurnalism, cercetare, educație) vorbesc deschis despre cum trăiesc sau au trăit pandemia, despre artă, societate, despre viața profesională și cea personală; confesiunile lor – privite obiectiv, capătă multiple valențe: fie de document istoric (posibile fresce interioare ale unei societăți dominate de restricții, impuneri și adaptarea la o cultură transformată de pandemie), fie literare cei intervievați încercând să cristalizeze în răspunsuri un nou crez artistic compatibil cu noile condiții sociale și mijloace de comunicare. (Emilian PAL)
Laura Cătălina Dragomir are abilitățile unui foto-jurnalist, reușind prin formula dialogului să scoată în vedere portretele unor scriitori și artiști din generații și spații de cultură diferite. Interlocutorii Laurei sunt sinceri și ai impresia, în urma lecturii acestei cărți, că ei devin de fapt personajele unui scenariu jurnalistic, ai senzația că toți se află într-o sală mare de cinema și pe rând sunt chemați să își dea reprezentația în fața unei oglinzi uriașe. La finalul lecturii acestei cărți rămâi cu senzația că deși ai început să cunoști mai bine cele 34 de personalități, totuşi ceva ar mai fi de căutat, iar acest fapt nu este decât libertatea pe care autoarea ne-o oferă. (Paul CORBAN)