-
Cărări și destine. Volumul III
AUTOR: Luminița Aldea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 446
EDITURA: Eikon
Am citit (și recitit) cartea și am lăsat un pic de timp în care să se limpezească trăirile, dar este greu să ieși din atmosfera romanului.
Să continui cu ce am spus deja: romanul este ca un torent. Te prinde de la primele pagini și capătă o voință proprie, pare că se citește singur, pagină cu pagină. Atât de mult, încât trebuie să-ți aduci aminte să respiri din când în când aerul tău și nu pe al personajelor.
O ușoară relaxare la începutul capitolului V, cu multe date tehnice legate de construirea casei, este iluzorie, deoarece victoria Oanei și acalmia așteptată deja generează alt conflict, care te-a și prins pe neobservate.
Iar partea de roman care întretaie cărările Oanei și ale lui Grigore Stancu este explozivă, am simțit aproape fizic întâmplările povestite.
Îmi place că personajele, chiar și cele demonizate, sunt creionate cu lumini și umbre (adânci, uneori), că simți pe alocuri simpatie și pentru cel rău și ești tentat să-i spui câteodată „Nu” chiar și Oanei.
Transformările sociale de după revoluție sunt arătate atât de concis și firesc, că îi voi recomanda cartea fiului meu pentru a înțelege acea perioadă.
Pe de altă parte, romanul este de o sinceritate aproape metalică, tăioasă, mai ales referitor la relațiile sociale. În lumea noastră, în care ceea ce nu este politic corect este extremism, expunerea atât de netă și clară a lucrurilor aproape șochează.
Sunt sigur că este cartea care îmi place cel mai mult de până acum, pentru ritmul alert și fluiditatea povestirii, pentru temele abordate, pentru complexitatea și transformările personajelor.
Vă mulțumesc!
Aurel Dumitriu
-
Cartea cazurilor nerezolvate
Autor(i): Simone St. James
Anul apariției: 2024
Nr. pagini: 384 pagini
Editura: Crisis Press
Claire Lake, Oregon. Shea Collins e recepționeră, dar noaptea lucrează la propriul ei blog despre true crime, numit Cartea Cazurilor Nerezolvate. Într-o zi se întâlnește cu Beth Greer, cea mai vestită criminală în serie din localitate.
De fapt, presupusă criminală în serie – deși toată lumea o consideră vinovată de uciderea a doi bărbați, Beth a fost achitată la procesul de acum patruzeci de ani.
Ceea ce pentru Shea începe ca o trufanda pentru blog se transformă într-o adevărată vânătoare în căutarea adevărului, care va răsturna toate convingerile din micul oraș. Dar cineva – sau ceva – vrea să apere cu orice preț secretele pe care le ascunde conacul familiei Greer. Chiar cu prețul unei alte crime.
Receptare critică
„Un thriller paranormal care îți îngheață sângele… St. James ține suspansul la cote înalte.”
Publishers Weekly
„Un mister paranormal sinuos și plăcut pe care nu veți vrea să-l citiți singuri noaptea.”
Kirkus Reviews
„Simone St. James știe cum să te bântuie. Cartea Cazurilor Nerezolvate este St. James în cea mai bună formă, îmbinând trecutul și prezentul cu măiestrie într-o țesătură de mister din lumea reală și suspans supranatural.”
Jennifer McMahon
-
Casa de nebuni a Atenei
AUTOR: Thanas Medi
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 358
EDITURA: Eikon
Trebuia să fie acolo înainte de șapte. La ei! Era atât de speriată de ei, i se păreau atât de înfricoșători, încât nici în vis n-ar fi vrut să-i vadă. Nici nu îndrăznea să-i pomenească cu acea poreclă cunoscută pe care le-o punea toată lumea, deși nu-i făcuseră niciodată vreun rău. Îi ținea la distanță, ca să nu-i năpădească creierul și astfel se consola cu vinovăția de a nu avea serviciu, și deci, nu o lega nimic de ei. Întrucât ei nu făceau umbră pământului, nu existau și nu s-ar fi împiedicat de ei. Undeva deasupra străzii Thivon, una dintre arterele cu cel mai intens trafic rutier din partea de vest a Atenei, luă autobuzul 732. Era plin de oameni, înghesuiți ca sardelele, care se grăbeau la muncă. Cu greu a reușit să-și facă loc și să se agațe de bara verticală de lângă ușa principală. Găsi drept cea mai bună soluție pentru moment, să-și lase privirea să-i alunece dincolo de geamul aburit al ferestrei din față. Acolo, unde totul se rostogolea cu rapiditate, un amestec de clădiri, copaci, dar și lumini și stele, care se stingeau continuu spre cer. Se cufundă înlăuntrul său din cap până în picioare pentru a se simți mai bine și a uita încotro merge, locul în care avea să înceapă noua muncă, pe „ei”, oamenii înfiorători care o așteptau. Se agăță de o stea care strălucea mai tare, de parcă s-ar fi prins de trecutul său îndepărtat, de vremea când era cineva. Plângea sufletul în ea pentru puțină mândrie, pentru puțin mai multă demnitate, iar zicala aceea bine-cunoscută „Munca este onoare” i se păru un nimic, o expresie mai perimată ca oricând. Pentru că asta era și ea însăși: un mare nimic. Ajunsese la limita de jos, nivelul zero al abilității și înțelegerii umane. Avea să facă cea mai banală, cea mai lamentabilă muncă, pe care o evitase întotdeauna: femeie de serviciu! Pentru a da cu mătura și mopul, pentru a curăța podeaua de gunoaie, de murdăria și scuipatul altora (în special al lor), nu credea că e nevoie de cine știe câtă minte. Era suficient să ai brațe, brațe puternice. Nimeni nu mai avea nevoie de înclinațiile, visele, dorințele, creierul ei. Să fii o ființă fără cap, doar cu corp, mușchi și stomac, era mult mai bine.
-
Casa de pe deal
Autor(i): Cati Giurgiu
Editura: Palimpsest
Casa de pe deal de Cati Giurgiu este carte scrisă cu adevăr, sensibilitate, cu acuratețe stilistică și simț al detaliilor, cu artă. Forma de relatare e aceea a unor confesiuni ficționale. Autoarea reconstituie cu vibrație poetică atmosfera și dramele unei localități rurale românești. Tema centrală vizează viața de zi cu zi din societatea actuală supusă perioadei de tranziție ce îi modifică radical valorile existențiale și moale. Personajele sunt atât de vii și de credibile încât ai impresia că le cunoști și te-ai putea întâlni cu ele la colț de stradă. Fiacare poartă o mască socială capabilă să genereze arhetipuri psihologice inconfundabile. Romanul duios-amar, cu unb titlu simbolic, Casa de pe deal, este o scriere de valoare, autentică, care configurează imaginea unei categorii de populație abandonată, aflată într-un moment de criză, pentru care „paradisul” înseamnă meleaguri străine. Din păcate, astfel de cărți, scrise de așa-ziși neutri, sunt neîndreptățite astăzi de critica literară, aceasta asumându-și apartenența fără reticență la un anume grup, iar „geniali” sunt numai cei care aparțin grupului respectiv. Uneori chiar prin rotație.
-
Catherine
AUTOR: Paul Goma
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 190
EDITURA: Eikon
„Paul Goma a scris acest roman, în anul 2000, cu titlul inițial „Profil”. Mi l-a oferit la Paris printat în PDF, format carte, pentru ca apoi să-mi trimită prin poștă un exemplar al traducerii semnate de Hélène Lenz și publicate în august 2001 la Éditions des Syrtes din Paris. Avea titlul „Profil bas”. Un volum, cu banderolă roșie, pe care scria mare, cu alb: GOMA. Atât. Mod de promovare rezervat doar unor celebrități.
Când am prezentat cartea în emisiunea pe care o realizam atunci la TVR, am insistat pe faptul că în România se vorbește (dacă și când se vorbește) mai mult despre disidentul Paul Goma, uitând de scriitorul cu același nume, ale cărui cărți – scrise în românește, în primul rând pentru români – nu au putut fi publicate în România decât după 22 de ani de cenzură comunistă.
Păstrat în arhiva proprie, „manuscrisul” acestui roman vede pentru prima oară lumina tipa-rului, dezvăluind cititorilor o construcție modernă, curajoasă și reconfortantă, a unui scriitor de primă mărime: Paul Goma. Inedit și surprinzător.”
Mariana Sipoș
-
Ce nu a scris tata în condică
AUTOR: Elvira Istrate Groza
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 354
EDITURA: Eikon
„Cartea Elvirei Istrate Groza se naște dintr-o sarcină morală, dintr-o asumare făcută în numele și în urma tatălui. Observatorul pădurar dintr-un sat bistrițean cedează fiicei lui, împreună cu o condică de însemnări păstrată cu sfințenie până la sfârșitul vieții, misiunea de a duce mai departe și a face cunoscută „lumea lui”. Din acele notații fruste, fără ambiție sau stil literar, se dezvoltă în cartea de față, prin stârnirea și recuperarea narativă a trecutului, o întreagă lume – copilăria, familia, satul, caracterele, limbajul, muncile, nevoile, comunicarea, schimbările aduse de Revoluție. Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.”, Vianu Mureșan
-
Cealaltă soră
Autor(i): Mohlin & Nystrom
Anul apariției: 2024
Nr. pagini: 368 pagini
Editura: Crisis Press
Alicia Bjelke e o tanara a carei figura mutilata ii face pe toti sa se fereasca de ea. In acelasi timp, este o programatoare geniala care a creat o aplicatie pentru intalniri impreuna cu Stella, superba ei sora, actuala imagine a companiei. Dar intr-o zi Stella e ucisa cu brutalitate, iar Alicia incepe sa se teama ca ar putea fi urmatoarea victima.
Cazul ii este dat fostului agent FBI John Adderley, care inca locuieste in Karlstad sub o identitate falsa. Nevoit sa jongleze cu decizii aflate chiar dincolo de limita moralitatii, dar incercand sa profite de prilejul oferit de ancheta, John face tot posibilul sa scape din Suedia si sa se elibereze, in sfarsit, de umbrele prezentului si trecutului.
Dar e posibil sa fie deja prea tarziu…
„Continuarea stralucita a romanului Ultima viata chiar depaseste asteptarile ridicate de primul volum…”
Publishers Weekly
„Crescendoul aspru al dezvaluirilor adauga suspans si profunzime unei povesti foarte intunecate, intesate de alegeri gresite care conduc la infractiuni, crime si consecintele acestora.”
New York Journal of Books
„Printr-un amestec reusit de suspans care te tine cu sufletul la gura si profunzime psihologica, autorii Peter Mohlin si Peter Nyström ofera o continuare palpitanta a seriei… O interpretare inedita a thrillerului de procedura nordic.”
Criminal Element
-
Cenușa din ornic
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 414 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
De ce ai fugit de pedeapsa? Te facusesi de cremene. Daca nu toata, partea de suflet ce trebuia intoarsa cu fata spre inceputuri. Ce greseala enorma, sa ma asiguri ca ai platit, fara sa platesti! Sa refuzi sa-ti achiti datoria, acum, sub ochii mei avizi, nerabdatori, dispusi sa accepte si o rascumparare tarzie, oricat de tarzie!
A ne retrai trecutul, impreuna, insemna, cum vezi, a ne infiora de groaza pentru ce faptuisem unul impotriva altuia, si fiecare impotriva lui insusi, a recunoaste deschis ca mintile ni se ratacisera, ca am fost pacatosi, rai, nesimtitori, flusturatici, frivoli, si ca necazurile ce se abatusera asupra noastra le meritam din plin, cum meritam orice lovitura a soartei, mania ei turbata. Retrairea nu insemna sa ne mandrim, cum faceai tu, cu asceze inventate. Nu insemna sa ne drapam in faldurile unor false virtuti manastiresti. Dimpotriva, cerea sa smulgem de pe noi tot ce acoperea, si ascundea privirilor celuilalt, plagile, hidosenia vietii gresite, terfelite aiurea, prin locuri sordide, opuse firilor noastre, idealurilor noastre, dreptului nostru la fericire adevarata.
Fiecare noua «dezvaluire» imi confirma ca ai tras chiulul destinului si, implicit, ca m-ai trisat. Tacit si expres, mi-ai cultivat incredintarea ca fata de soarta, si fata de mine, esti chit. Aceasta a fost crima ta. Ai sperat ca ma poti insela. Ai avut superficialitatea sa-ti inchipui ca vei stapani sufletul meu cu mainile netrecute printr-un foc purificator.Dumitru Popescu, Cenusa din ornic -
Cheia ascunsă
Autor(i): Alex Ahndorii
Anul apariției: 2025
Nr. pagini: 256 file
Editura: Crisis Press
Primul volum al seriei Julia Stark
O fotografie șocantă. O noapte fără amintiri. O întrebare: „Eu l-am ucis pe omul acesta?”
Un roman al autorului bestseller internațional Alex Ahndoril
Julia Stark este detectiv privat. La agenția ei își face apariția PG Mott, proprietarul uneia dintre cele mai înfloritoare afaceri de familie din Suedia. A doua zi după ce a participat la ședința consiliului de administrație al firmei, a făcut o descoperire macabră: în telefon i-a apărut o fotografie cu un bărbat plin de sânge și având un sac pe cap.
Din cauza amneziei provocate de alcool, PG nu știe de unde provine poza și vrea s-o angajeze pe Julia să afle adevărul înainte de a implica poliția. Femeia îl roagă pe Sidney, fostul ei soț, care lucrează la Poliția Metropolitană din Stockholm, să o ajute în anchetă. În felul acesta mai nutrește o fărâmă de speranță și că îl poate recuceri.
Primiți cu brațele deschise pe domeniul opulent, Julia și Sidney încep să caute adevărul în timp ce socializează cu membrii familiei, care, teoretic, ar putea fi cu toții implicați în crimă…
-
Constantin Lucaci. În căutarea Legendei Personale
Autor(i): Dorina Sgaverdia
Editura: Palimpsest
Constantin Lucaci. În căutarea Legendei Personale este o carte care, în primul rând, scapă printre degetele genurilor literare. Nu e , cum era de aşteptat, studiu critic, interviu, reportaj sau monografie. E din toate câte un pic, dar şi ceva în plus. Adică e şi o bună carte de literatură, situată la lizierea dintre realitate şi ficţiune. Prin aceasta însă nu-și trădează defel subiectul. Căci tot ce se relatează şi fixează în paginile ei, mărturii biografice, aprecieri estetice, documente, vizează și conturează viața și opera unui mare sculptor român, Constantin Lucaci, personalitate artistică de marcă, laureat al Premiului Herder în 1984. Lui îi aparțin miraculoasele fântâni cinetice, ansambluri monumentale, rezultate dintr-o ingenioasă combinare a oțelului cu piatra, care ocupă un loc de cinste în orașe precum București, Constanța, Brăila, Drobeta-Turnu Severin și Reșița. De asemenea, sculpturile sale din oțel inoxidabil se găsesc atât în numeroase muzee, instituții publice și colecții particulare din țară, cât și în orașe din afara României ca Anvers, Copenhaga, Ferrara, Milano, Roma etc. În Veneția, de exemplu, se află Fucina degli Angeli, iar în Calabria în 2007 s-a inaugurat, sub egida Vaticanului, Muzeul Constantin Lucaci în Sanctuarul San Francesco di Paola. Cartea consacrată de Dorina Sgaverdia lui Constantin Lucaci beneficiază, în plus, de reproduceri de calitate ale unor lucrări reprezentative, ea fiind tipărită între coperțile unui singur volum în două limbi : română și engleză.
-
Constantin Lucaci. In search of personal myth
Autor(i): Dorina Sgaverdia
Editura: Palimpsest
Constantin Lucaci. În căutarea Legendei Personale este o carte care, în primul rând, scapă printre degetele genurilor literare. Nu e , cum era de aşteptat, studiu critic, interviu, reportaj sau monografie. E din toate câte un pic, dar şi ceva în plus. Adică e şi o bună carte de literatură, situată la lizierea dintre realitate şi ficţiune. Prin aceasta însă nu-și trădează defel subiectul. Căci tot ce se relatează şi fixează în paginile ei, mărturii biografice, aprecieri estetice, documente, vizează și conturează viața și opera unui mare sculptor român, Constantin Lucaci, personalitate artistică de marcă, laureat al Premiului Herder în 1984. Lui îi aparțin miraculoasele fântâni cinetice, ansambluri monumentale, rezultate dintr-o ingenioasă combinare a oțelului cu piatra, care ocupă un loc de cinste în orașe precum București, Constanța, Brăila, Drobeta-Turnu Severin și Reșița. De asemenea, sculpturile sale din oțel inoxidabil se găsesc atât în numeroase muzee, instituții publice și colecții particulare din țară, cât și în orașe din afara României ca Anvers, Copenhaga, Ferrara, Milano, Roma etc. În Veneția, de exemplu, se află Fucina degli Angeli, iar în Calabria în 2007 s-a inaugurat, sub egida Vaticanului, Muzeul Constantin Lucaci în Sanctuarul San Francesco di Paola. Cartea consacrată de Dorina Sgaverdia lui Constantin Lucaci beneficiază, în plus, de reproduceri de calitate ale unor lucrări reprezentative, ea fiind tipărită între coperțile unui singur volum în două limbi : română și engleză.
-
Constantin Tanase. Lumea ca spectacol… de revistă
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Neverland
„Era rau cu der, die, das,/ Da-i mai rau cu davai ceas!/ Davai ceas, davai moșie,/ Harașo tovarașie!”: unul dintre miturile legate de Constantin Tanase este ca el și-ar fi gasit sfârșitul fiind executat, în august 1945, de catre Armata Roșie! În realitate, Tanase a pierit din cauze pur medicale, însa e de remarcat ca actorul, titanul teatrului de revista românesc, nu s-a temut niciodata sa abordeze și cele mai delicate subiecte politice.
Fondatorul și directorul Teatrului Carabuș, pe care a debutat inclusiv Maria Tanase (sub pseudonimul Mary Athanasiu), a stralucit pe propria scena – pe care a jucat pâna când sala luat efectiv foc! –, dar și în turneele prin țara sau în strainatate, ajungând pâna în fața piramidelor egiptene.
A avut și tot felul de inițiative de marketing și PR! A adus-o, de pilda, la București pe superba Regina a Tropicelor Josephine Baker, pe care a dus-o de la Gara de Nord pâna la Capșa, parcurgând Calea Victoriei într-o trasurica trasa de un… struț. A organizat la Arenele Romane și prima corrida din România, dar taurii erau batrâni și leneși, așa ca a trebuit sa-i vânda unei macelarii, care i-a transformat în hrana pentru soldați.
La Paris, s-a întâlnit într-un restaurant cu Charlie Chaplin și au petrecut împreuna o seara memorabila… Le‑a facut pe toate și a fost iubit de toți, chiar daca multa vreme a fost complexat de dimensiunile „trompei” sale, fiind poreclit Nasaila.
Înaintea trivialului Bula de mai târziu, a fost eroul omului simplu și necajit, ale carui dureri le-a înțeles perfect și împreuna cu care a facut mereu haz de necaz…
-
Craiova Maxima, campioana mai multor iubiri
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Neverland
A fost „Știința“, „Campioana unei mari iubiri“, „Craiova Maxima“, prima echipa din România ajunsa în semifinalele unei competiții europene intercluburi, o formație care, la un moment dat, dadea 10 jucatori la Naționala.
Dupa scandalul cu Federația Româna de Fotbal și dezafilierea din 2011, Universitatea Craiova a luat-o de la capat cu doua echipe care poarta un razboi fratricid, revendicând numele, culorile și tradiția campioanei la care au stralucit Oblemenco, Balaci, Crișan, Ștefanescu sau Camataru: CSU (patronata de Mihai Rotaru) și FCU 1948 (a lui Adrian Mititelu).
Dincolo de meandrele justiției, adevarul absolut nu îl deține nimeni, însa o reconciliere pare din ce în ce mai puțin posibila.
Ramâne însa suita de legende despre care da socoteala și imnul scris de Adrian Paunescu:
Oltenia, Eterna Terra Nova,
Un cântec are astazi și-n priviri:
Hai, Universitatea! Hai, Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
-
Crima imperfectă. Anchetele colonelului Antonescu
Autor(i): Dan Antonescu
Nr. pagini: 224 pagini
An: 2024
Editura: Corint
Crima imperfectă este un volum palpitant ca un policier, însă totul pornește de la fapte și personaje reale. Cartea relatează povestea unui caz adevărat de crimă, soluționat, în 1998, de autor – care, la vremea respectivă, făcea parte din Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Un taximetrist descoperă în apropiere de Piața Victoriei un sac cu o jumătate de cadavru. După câteva zile, este găsită și cealaltă jumătate.
Fără camere de supraveghere, fără telefoane mobile, fără internet sau rețele de socializare, polițiștii au rezolvat acest caz aparent imposibil.
-
Cronos autodevorându-se. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 302 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Dintr-o trasatura de condei, viata lejera, de auditori de cursuri si clienti ai bibliotecilor, cozeuri ironici si bine distantati de societate, trotteuri si cronicari ai strazii, s-a schimbat cu o suta optzeci de grade. Legitimatia studenteasca a aparut deodata minora si aproape inutila, inlocuita chiar de a doua zi cu una scortoasa, purtand antetul revistei, fotografie si stampila oficiala, de ziarist. Identitatea publica a capatat alta dimensiune, neacoperita inca, fireste, de valoarea intrinseca a prestatiei, dar imediat convertibila in autoritate. Tot de a doua zi, in practica zilnica s-a instalat un nou reflex: lectura presei. Nu rasfoirea distrata a gazetei de catre functionarul public inainte de a-si scoate mapele pe masa de lucru, nici incomoda lectura a titlurilor de catre calatorul din tramvai sau piguleala curioasa a faptului divers pe bancile din parcuri, ci efortul avizat de a te tine la curent „cu evenimentul”, urmarirea directiilor de orientare in sfera profesionala si, nu in ultimul rand, „competenta” apreciere critica a productiei de pe tot esichierul bransei.
Din momentul intrarii in arena, am dispus fiecare de cate o masa de birou, pe care am exersat la inceput elementare gesturi profesionale, iar apoi am imortalizat, pe rand, poza „ganditorului”, a „inspiratului”, a „expeditivului”, a „sententiosului” sau a „torturatului” de idei inca nediscernabile. Biroul acela a devenit, timp de zeci de ani, un fel de cochilie a melcului; e drept, n-am carat-o in spate, mai degraba am fost carat de ea, dar in acest desen viata s-a circumscris ca intr-un cerc magic, consumandu-se zi si noapte in galopul frenetic al „cailor de curse”, cu nimic altceva in fata decat linia de sosire.Dumitru Popescu, Aburul halucinogen al cernelii -
Cronos autodevorându-se. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 314 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Ceausescu s-a hotarat sa lase in pace randul ce-i dadea de furca si a impins maldarul de file, parca gata sa se ambaleze intr-un dialog, dar in ultima clipa s-a razgandit. S-a lasat doar pe spatarul scaunului si a intrebat moale, cu plictiseala initiala, acum expusa nestingherit: „Si ce vezi tu rau in faptul ca niste scriitori tineri se adreseaza, printr-o telegrama, secretarului general al partidului? l-a intrebat pe Mizil.N-au scris nici la Europa Libera, nici la americani. Nici chiar la Moscova!”, si si-a intors spre mine sageata unui ochi fals amenintator. Mizil nu s-a lasat, a mai comentat ceva, dar se vedea ca numai de forma, ca sa nu-i dea pe loc satisfactie sefului. Ii stia obiceiul de a taia uneori elanuri provocate de un zel deplasat, prin dusul rece al logicii simple, elementare, una exclusiv de bun simt. „Mai lasati-i, mai, in pace, sa respire si ei, nu-i dadaciti atata! Ei se supara, ei se impaca, asa sunt scriitorii. Vad ca noi, pe aici, mai trebuie sa ne obisnuim cu democratia, ei au deprins-o repede.“
Dumitru Popescu, Panorama rasturnata a mirajului politic -
Cronos autodevorându-se. Volumul 3
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 440 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Intr-o dimineata, in timpul promenadei, am fost dus sa vad un han de tip meridional, situat pe mamelonul statiunii. Colombe d’or avea o curte intinsa, cateva mese sub un palc de copaci si multe frunze moarte ravasite de vantul trist al inceputului de toamna. „Hai sa bem o limonada”, a propus cineva si, fara sa raspundem, ne-am apropiat de mesele pustii. „Uite-l pe Yves Montand”, a exclamat acelasi; intorcand capul, l-am vazut pe actor in picioare, conversand cu o doamna asezata pe scaun in fata unei sticle cu vin. Era ca si cand ne-am fi dus la brutarie sa luam paine si ne-am fi trezit la tejghea alaturi de Charles de Gaulle. Dandu-ne seama ca frizam indiscretia, ne-am asezat la intamplare, langa prima masa. Doamna statea cu spatele la noi si cu mana dreapta invartea paharul pe jumatate plin cu vin rosu. Marele sansonetist, vedeta cinematografica de talie internationala, sprijinit in pumn de tablia mesei, putin inclinat ca sa intre mai bine in raza vizuala a partenerei de dialog, vorbea. La un moment dat, ca si cand ar fi auzit un zgomot, au intors amandoi capul spre noi. „E Simone Signoret, a mormait bine informatul, sotia lui.”
Simone Signoret? Tocmai o vazusem in Martha, parca asa se numea ultimul ei film mare, in care facea rolul mamei unui tanar certat cu legea. Acolo era ea insasi hangita. Ma surprinsese schimbarea totala a infatisarii marii artiste, ingrosarea taliei, marirea gabaritului. De la Thérèse Raquin la Martha – un drum ca de la cer la pamant. I-am impartasit aceste ganduri bine informatului (pe buna dreptate, fiindca de cativa ani locuia in Franta, indeplinind nu stiu ce functie la ambasada noastra din Paris) si el mi-a soptit: „S-a ingrasat, s-a buhait. E alcoolica”. „Doamne Dumnezeule!” m-am mirat. Si primul impuls a fost sa intreb: „Si el?” „Nu, el nu”, mi s-a raspuns, si pe de o parte am rasuflat usurat, iar pe de alta m-am intristat si mai mult. Fireste, pentru el era bine, dar pentru ea? Umilinta era mai mare in inegalitate, in solitudinea viciului. Intr-adevar, nu era nici unsprezece dimineata si ea bea acolo, de una singura la masa goala, abia acoperita cu un servet, vin rosu, aspru, barbatesc, de camionagiu.Dumitru Popescu, Artele in mecenatul etatist -
Cronos autodevorându-se. Volumul 4
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 382 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Logica, destul de contorsionata la prima vedere, dar simpla in esenta ei, este urmatoarea: spre deosebire de beneficiara privilegiilor de clasa ale comunismului, muncitorimea – care nu s-a sfiit sa arunce la canal si copilul, odata cu apa murdara din copaie – noi, militantii, identificati conceptual si afectiv cu telurile majore benefice ale sistemului, de dragul copilului sovaiam sa rasturnam zoaiele.
Si mai exista o motivatie a blocajului nostru, tot atat, daca nu si mai grava. In sabotarea si debarcarea lui Ceausescu ne-am fi intalnit, cot la cot, uniti de o fatalitate detestabila, capatand aspectul fraternitatii, cu URSS. Cine putea risca dintre noi o asemenea alianta? Intre cele doua tabere, il preferam totusi pe batranul, grosolanul, decrepitul fost animator al spiritului national romanesc, candva neinfricat adversar al bolsevicilor ce ne amenintasera fiinta nationala.
Mai existau pilde, in istoria noastra, de tradare a domnitorului autonom prin pactizare cu puterea straina care ne voia pasalac, gubernie, land. Bine ne venea noua sa reeditam acele pagini rusinoase ale trecutului?
Fosti cavaleri ai turnirurilor, devenisem majordomi famelici si muti ai unui rege isteric, meschin si ratacit. Candva, el stiuse sa adune glorie, revarsand-o asupra intregii tari; acum, lovit de autism si neghiobie, ne condamna pe toti la decadenta.Dumitru Popescu, Reductia celulara -
Cronos autodevorându-se. Volumul 5
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 418 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Nu as da acest gir de putere celor care au desfiintat Partidul Comunist. Nu ei au dizolvat partidul, sa ne intelegem! Partidul s-a autodizolvat. Si, de acest crah penibil, rusinos, se face vinovat inaintea comunismului romanesc, Nicolae Ceausescu insusi. Aceasta este culpa lui, nu bazaconiile care i s-au pus in carca: subminarea economiei, uciderea a 60000 de timisoreni, imbogatirea pe spinarea poporului. Partidul n-a putut vorbi in clipa fatala, n-a putut protesta, nu s-a putut opune, fiindca dupa fuga lui Ceausescu n-a mai avut niciun purtator de cuvant, niciun cap responsabil activ, niciun fruntas veritabil care sa preia carma si sa faca sa navigheze corabia pe furtuna. PCR nu avusese decat un singur lider, un singur patron, un singur stapan. Si cand acesta si-a luat talpasita, a ramas ca un sat fara caini. Sub masca falei, a fortei si grandorii, Nicolae Ceausescu distrusese incet-incet partidul, transformandu-l intr-o fantose. Ii luase vigoarea si mobilitatea, imbolnavindu-l de o obezitate monstruoasa, ii rapise reactivitatea normala a sistemului nervos, si pana la urma, vointa, obligandu-l sa-l aclame toata ziua pe el, sa-si dea adeziunea neconditionata la orice fleac emanat de gandirea lui mediocrizata. Ii interzisese sa aiba opinii critice, sa gandeasca liber, sa-si exprime discernamantul politic, sa manifeste initiativa si sa formuleze concluzii, sa apere rationalitatea, ca valoare suprema, impotriva oricui i-ar fi adus atingere, inclusiv a sa, a lui N.C.
Dumitru Popescu, Angoasa putrefactiei -
Cronos autodevorându-se. Volumul 6
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 356 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Reactivarea la senectute a prieteniilor din pubertate si adolescenta genereaza un inimaginabil flux de energie psihica. In anumite privinte, efectul este egal cu o renastere, respectiv redobandirea dimensiunilor pierdute ale eului si conturarea unora noi, nebanuite. Cel mai important castig mi se pare confirmarea spontana a identitatii personale, intr-o categorica si luminoasa consecventa a evolutiei de la origini pana in cvasifinalul existentei. Spre batranete, poate si mai devreme, tot timpul ne intrebam daca mai suntem aceiasi care am pornit candva la drum, si de care nici nu prea ne mai aducem bine aminte. Ne controlam sinele prin pipaituri orbesti, ca sa ne convingem ca ne-am pastrat integralitatea, asa cum face cu trupul sau amputat un invalid. In buna masura, sentimentul de nesiguranta in viata vine tocmai din aceasta incertitudine a dainuirii complete, din teama ca nu mai suntem cei din startul cursei, pe care i-am iubit; nostalgia ne face sa suferim ca niste rataciti irecuperabili. Degeaba rasfoim albume cu fotografii sau ne descoasem parintii, pana nu mor, cum eram, ce faceam, caci nu ne recunoastem in aceasta documentatie decat partial, fulgurant, ceea ce ne sporeste si mai mult secreta suferinta. Aproape uitam de inceputuri, nevoiti sa ne rememoram fiintele de la linia intrebuintarii publice active, ceea ce ne da sentimentul stanjenitor si amar ca nu avem un inceput, sau ca am fost taiati de la jumatate ramanand doar cu bustul, si ca faptura aceasta fara picioare se sprijina pe un soclu inert. Neputinta evaluarii personalitatii in contiguitate organica si armonioasa cu varsta de aur, atat de voalata, ne submineaza grav, determinandu-ne sa ne banuim de infidelitate fata de nucleul original, chiar de tradare, sa ne suspectam de involutie, in cel mai bun caz de zigzaguri si sinuozitati penibile.
Dumitru Popescu, Disperarea libertatii -
Cu o condiție
Autor(i): K. Bromberg
Nr. pagini: 416 pagini
Anul apariţiei: 2024
Editura: Bookzone
Cerința este absurdă, dar simplă: trebuie să rămân două luni în Cedar Falls și să dau curs solicitării primarului acestui oraș de a mă ocupa de deschiderea The Retreat, cel mai nou complex al companiei Sharpe International Network, pe care o conduc alături de cei doi frați ai mei.
Am o istorie cu acest mic oraș din Montana, o poveste pe care am încercat, dar nu am reușit niciodată s-o uit. Asher Wells. Fata mea din câmpurile de lavandă.
Visa să plece din Cedar Falls și să-și facă un nume. De ce este încă aici, în fața mea? Și, mai important, de ce mă privește cu durere în ochi, când eu sunt cel care a fost obligat să plece pentru a evita consecințele acelei nopți?
Am tot ce îmi doresc: bani, succes, un imperiu de condus… totul, cu o singură excepție: ea.
Cincisprezece ani sunt mult timp pentru a te întreba… ce ar fi fost dacă. De data aceasta, n-am să mai plec din acest oraș fără ea.
-
Cultura de proximitate
AUTOR: Laura Cătălina Dragomir
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 338
EDITURA: Eikon
Treizeci și patru de personalități din diverse domenii (literatură, pictură, sculptură, design, muzică, teatru, jurnalism, cercetare, educație) vorbesc deschis despre cum trăiesc sau au trăit pandemia, despre artă, societate, despre viața profesională și cea personală; confesiunile lor – privite obiectiv, capătă multiple valențe: fie de document istoric (posibile fresce interioare ale unei societăți dominate de restricții, impuneri și adaptarea la o cultură transformată de pandemie), fie literare cei intervievați încercând să cristalizeze în răspunsuri un nou crez artistic compatibil cu noile condiții sociale și mijloace de comunicare. (Emilian PAL)
Laura Cătălina Dragomir are abilitățile unui foto-jurnalist, reușind prin formula dialogului să scoată în vedere portretele unor scriitori și artiști din generații și spații de cultură diferite. Interlocutorii Laurei sunt sinceri și ai impresia, în urma lecturii acestei cărți, că ei devin de fapt personajele unui scenariu jurnalistic, ai senzația că toți se află într-o sală mare de cinema și pe rând sunt chemați să își dea reprezentația în fața unei oglinzi uriașe. La finalul lecturii acestei cărți rămâi cu senzația că deși ai început să cunoști mai bine cele 34 de personalități, totuşi ceva ar mai fi de căutat, iar acest fapt nu este decât libertatea pe care autoarea ne-o oferă. (Paul CORBAN)
-
Cum am devenit huligan
Autor(i): Mihail Sebastian
Nr. pagini: 140 pagini
Anul apariției: 2020
Editura: Hoffman
Un adolescent zugrăveşte psihologia adolescenţei. Interesul romanului nu stă nici în construcţia cam risipită, nici în natura lui epică, destul de anemică, ci în crearea atmosferei poetice de tulbure, de sentimentalism şi de nelinişte sexuală, de vis şi de realitate, răspândită în jurul oricărei adolescenţe.
Eugen Lovinescu
Istoria literaturii romane contemporane -
Cușca
Autor(i): Lilja Sigurdardottir
Anul apariției: 2024
Nr. pagini: 280 pagini
Editura: Crisis Press
Ultimul volum din seria Reykjavík Noir
Desemnată cartea anului de The Guardian
Cel mai bun roman polițist islandez al anului
Ușile închisorii se închid în urma Aglăi la sfârșitul sentinței, dar iubita ei Sonja nu e acolo s-o întâmpine.
Când un grup de oameni de afaceri din străinătate încearcă să o atragă într-o ingenioasă schemă frauduloasă care se întinde din Islanda în toată lumea, Agla și redutabila ei adversară, jurnalista de investigații María, constată că miza crește cu o viteză îngrozitoare.
Ingimar, baronul drogurilor, nu se dă în lături de la nimic ca să-și apere imperiul, însă habar nu are ce butoi cu pulbere zace în propriul lui cămin.
În același timp, o amenințare mortală o aduce pe Sonja înapoi în Islanda, unde trebuie să regleze conturile cu dușmani vechi dacă vrea să rămână în viață…
Drogurile, contrabanda, sumele uriașe de bani și intriga politică se intersectează în Islanda cu dragostea, trădările și crimele. Nu poate exista decât un singur învingător.
Receptare critică
„Un roman dur, tulburător și care nu face compromisuri.”Val McDermid
„Una dintre cele mai întunecate și captivante serii din literatura de suspans modernă.”
Sunday Express
„Acțiunea complexă îți taie respirația prin originalitate, având răsturnări de situație la care nici nu te aștepți. Thrillerul anului.”
New York Journal of Books
-
De două mii de ani
Autor(i): Mihail Sebastian
Nr. pagini: 298 pagini
Anul apariției: 2020
Editura: Hoffman
Iosef Hechter, tu eşti bolnav. Tu eşti substanţialmente bolnav, pentru că nu poţi decât să suferi; şi pentru că suferinţa ta e înfundată. Toată lumea suferă, Iosef Hechter. Suferim şi noi, creştinii. Dar pentru noi e o ieşire, pentru că noi ne putem mântui. Ştiu, tu nădăjduieşti; nădăjduieşti că va veni odată cel aşteptat, Mesia, pe calul alb, şi atunci vei stăpâni pământul. Nădăjduieşti, Iosef Hechter. E singurul lucru ce-ţi mai rămâne.
Eu însă nu pot face nimic pentru tine. Pentru că eu ştiu că Mesia acela nu va veni. Mesia a venit, Iosef Hechter – şi tu nu l-ai cunoscut. Atât ţi se cerea în schimbul tuturor bunătăţilor pe care Dumnezeu le-a avut pentru tine: să veghezi. Şi nu ai vegheat. Sau nu ai văzut – pentru că orgoliul ţi-a pus solzi pe ochi.
…Iosef Hechter, nu simţi că te cuprinde frigul şi întunericul?Nae IONESCU
-
Dem Rădulescu. Dincolo de hohotul de râs
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 192 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Neverland
— Acuma, zau, nu vreți sa bem o bere și sa sacrificam niște mici? Scena din gara cu Vasilica Tastaman și Sebastian Papaiani, când, în filmul Asta-seara dansam în familie, personajul lui Dem – seducatorul profesionist Temistocle – își ispitește „victima“ cu mititei ramâne de departe cea mai amuzanta din întreaga cinematografie româneasca.
Dar ce diferența uluitoare între actorul și povestitorul exuberant – o „instituție a comediei”, dupa formula Rodicai Tapalaga facuta celebra de Liviu Ciulei – și, pe de alta parte, omul sobru, atât de interiorizat, inapt pentru tradiționala bașcalie româneasca! Marele actor de comedie Dem Radulescu – cel care facea sa râda o întreaga națiune ori de câte ori aparea la televizor (…era și, la propriu, un mare colecționar de televizoare, având câteva zeci adunate acasa) sau era auzit la Radio, la „Unda Vesela” – era în viața de zi cu zi un om destul de puțin „amuzant”. La petreceri, bunaoara, când amicii îl rugau sa le spuna bancuri, de cele mai multe ori el refuza. Despre Dem ( Bibanu’ / Bibu) s-au țesut însa nenumarate legende și circula o mulțime de povești mai mult sau mai puțin credibile, dar întotdeauna savuroase…
Așa cum s-a tot citat, Dem Radulescu obișnuia sa spuna ca „unii ramân în istorie, și alții nu ramân nicaieri”. El a ramas.
-
Diformitatea liniilor în portret
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 428 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
In anii 1995-1996 am tinut in presa o rubrica zilnica sub titlul „Panorama tranzitiei”. Consemnam anomaliile sociale, morale si psihologice ale etapei, modul distorsionat, hidos dar si ilar in care romanii se adaptau (din instinct si cu fler) imperativelor noii vieti comunitare – totul reiterat de fapt, caci fusese impregnat in filmul genetic antebelic.
Rasfoind modesta cronica a „chinurilor facerii” acestui destin romanesc redivivus, i-am gasit o oarecare semnificatie: aceea de album cu instantanee, in care adultul de astazi sau, ma rog, junele maturizat prematur, isi descopera mimetismul infantil ce-i anunta personalitatea.
Am facut o selectie din cotidiana prestatie publicistica de aproape doi ani, alegand ce mi s-a parut mai pregnant sub raportul anticiparii portretului romanesc actual (inca incomplet conturat), incarcat de linii diforme – dramatice, dar si comic grotesti – ce incep sa ne sperie. Se ofera astfel cititorilor punctele de plecare ale unei evolutii (sau involutii) pe care nimic nu pare sa o mai poata opri sau corecta. -
Dimensiunea Românească a Existenței
Autor(i): Mircea Vulcănescu
Nr. pagini: 112 pagini
Editura: Eikon
… fiecare popor are, lăsată de Dumnezeu, o faţă proprie, un chip al lui de a vedea lumea şi de a-l răsfrânge pentru alţii. Fiecare îşi face o idee despre lume şi despre om, în funcţie de dimensiunea în care i se proiectează lui însuşi existenţa.(…) Pe planul spiritual, tot ce există are un profil absolut: o efigie imperială; sau nu este. Altfel zis, dacă noi existăm într-adevăr nu numai ca o colectivitate biologică, dar şi ca o fiinţă spirituală, nu se poate să nu avem o faţă a noastră proprie, un chip neasemănat de a răsfrânge lumea aceasta a lui Dumnezeu la care să voim să reducem pe toate celelalte, care chip ne este, oarecum, justificarea existenţei noastre deosebite pe lume, în marea cea mare a făpturilor lui Dumnezeu. Mircea Vulcănescu
-
Dinamo. Renașterea „Cainilor roșii”
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
An aparitie: 2023
Editura: NEVERLAND
Frații Nunweiller, Piți Varga, Dumitrache, Dinu, Lucescu! … Cine ar fi crezut? Una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din Romania, in fapt prima care a ajuns intr-o semifinala de Cupa Campionilor, se afla, in vara anului 2022, intr-o situație aparent fara ieșire. Dupa ce fusese victima unei pacaleli istorice, orchestrata de un fals investitor spaniol, Dinamo ajunsese, practic, la limita falimentului, deopotriva financiar și sportiv. Dupa 74 de ani petrecuți in exclusivitate in prima divizie, retrograda lamentabil in liga secunda. Odata ajunsa aici, lucrurile pareau sa stea, insa, și mai prost. O echipa din care jucatorii cei mai importanți parasisera deja corabia dupa caderea in Liga 2 și, mai mult, lipsita de posibilitatea de a face noi transferuri, susținuta aproape exclusiv de suporteri, Dinamo parea, dupa unii, deloc puțini, condamnata sa cada și mai jos, in al treilea eșalon fotbalistic.
Dar Dinamo nu moare și nici nu se preda. Ba chiar incepe o incredibila cursa de urmarire a locurilor de play-off, la capatul careia teoretic se putea spera daca nu la o promovare directa, macar la accederea pe un loc de baraj pentru promovare inapoi in elita. Ceea ce s-a și intamplat! Istoria Cainilor Roșii iși urmeaza cursul firesc. Sau, mai degraba, cursa cu obstacole. Citește povestea controversata a unui club de fotbal: mituri urbane despre fotbaliștii din Groapa de pe Ștefan cel Mare și episoade incredibile in care apar Cainii Roșii/Spartanii de ieri și de azi.
-
Două surori. Din Norvegia în jihadul din Siria
Autor(i): Åsne Seierstad
Nr. pagini: 480 pagini
An: 2024
Editura: Corint
Într-o dimineață de octombrie a anului 2013, Ayan Juma, de 19 ani, și sora ei, Leila, de 16, au părăsit casa părintească din Oslo, după care le-a transmis părinților prin e-mail următorul e-mail următorul mesaj: „Pace, milă de la Dumnezeu și binecuvântare vouă, mamă și tată… Vă rugăm să nu fiți supărați pe noi.”
Cele două surori luaseră hotărârea de a pleca în Siria și de a-i ajuta pe islamiști. Plănuiseră asta de luni bune. Sadiq, tatăl lor, pornește repede pe urma fiicelor în Turcia. Când ajunge acolo, acestea abia trecuseră granița. Sadiq este însă hotărât să le găsească.
Urmează povestea fascinantă, sfâșietoare a unei familii dezbinate. În vreme ce Sadiq își riscă viața încercând să-și aducă fetele acasă, soția lui, Sara, aflată în Norvegia, începe a se îndoi de viața pe care o duce în acea țară. Cum i s-au putut radicaliza copiii fără ca ea să știe? Ce ar putea să facă pentru ca fiii ei mai mici să nu împărtășească aceeași soartă?
Beneficiind de sprijinul familiei Juma, autoarea urmărește de la început firul întortocheat și dramatic al acțiunii. Cititorul călătorește, împreună cu Sadiq și Sara, de la casa acestora din Somalia la apartamentul din Oslo, apoi în Turcia și Siria, unde două surori adolescente sunt puse în fața urmărilor șocante ale faptei lor.
-
Drumuri europene
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 262 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Voci de osteni batrani, ragusite si ingrosate de emotie!
Grenadieri, cuirasieri, cavaleristi din garda ale caror picioare si brate au ramas, pe campurile de lupta de la Austerlitz sau Marengo, la lena sau Friedland, la Burgos ori Saragossa, la Wagram sau la Borodino. Eroii schilozi ai marilor campanii napoleoniene. Au iesit in carje sa-si intampine idolul.
Deodata… insisi pasii lui.
Marunti, fermi, apasati, producand o sonoritate grava in marea curte de la Hôtel des Invalides.
Se asterne o liniste stranie, ca intr-un oras mort. Apoi, ca la o comanda nevazuta, zidurile bubuie:
— Vive l’Empereur! Vive l’Empereur!
…Ecoul marilor emotii ce, cu un secol si jumatate in urma, au bantuit ca o furtuna pieptul barbatilor cu care imparatul spulberase toate armatele lumii, se pierde pe nesimtite in noapte…
Luminile se sting.
Coloanele de piatra sunt inghitite de intuneric una cate una.
In golul imens, istoria curge, neauzita.
Intr-un tarziu, in linistea inghetata a Domului, rasuna pasi. Umbla fantomele. Grav, sacadat si trist, se aud pasii celor cincizeci de ofiteri care aduc pe umeri sicriul cu ramasitele pamantesti ale imparatului. Se opresc in fata statuii. Lumina reflectoarelor aluneca incet, lintoliu alb de ingropaciune. Un reflector isi apleaca, omagial, fascicolul pana la picioarele imparatului de piatra, strecurandu-l apoi sub lespezi.
Din nou liniste, din nou golul negru al vremii si al noptii.
Hôtel des Invalides reintra in impasibilitatea sa istorica.
Spectacolul costa 5 franci. Are la baza un magnetofon, cateva reflectoare bine amplasate, un text concis si sobru, o ingenioasa idee regizorala si, desigur, curtea si galeriile interioare de la Hôtel des Invalides.Dumitru POPESCU, Drumuri europene -
Dunărea, aurul României
Autor(i): Adrian Eugen Cristea, Marius Marinescu, Mihai Mitran
Nr. pagini: 292 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Ne bucuram ca avem un mare fluviu, Dunarea, si o delta cum nimeni in lume nu are. Beneficiem de existenta ei si asistam la o dezvoltare rapida a tot ce exista in aceasta parte de lume,chiar si la transformari in viata sociala a locuitorilor.
Evolutia este buna si aducatoare de satisfactii.
Speram ca, intr-o perioada scurta de timp, intreaga delta si litoralul pe care-l are Marea Neagra, sa devina un complex turistic deosebit de civilizat care sa fie cautat in sistemul international. -
Eclipsă în „cetatea soarelui”
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 440 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Dar ce cauta limba de lemn in gura groparilor lui? De ce se canta aceleasi „patetice” ca la inceputul comunismului: revolutie, eroism, martiraj, libertate, fericire? De ce iluzionisti stangaci incearca sa faca din negru alb, din prabusire inaltare, din pierdere castig? De ce iarasi forumuri, tribune, bolboroseala? De ce din nou didactica uscata, e drept, fara doctrina, dar preocupata sa imbrobodeasca, sa acopere plagile cu grotesca vopsea trandafirie?
Ce s-a schimbat, in realitate.
Ceva n-a murit, si ceva nu s-a nascut inca.Dumitru POPESCU – Eclipsa in „cetatea soarelui” -
Efectul fluturelui. O poveste Sunshade
Autor(i): Darius Gorcea
Nr. pagini: 416 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Neverland
Când îl citești pe Darius Gorcea, știi înca de la primele pagini ca ai de-a face cu un copil excepțional. Calitatea scriiturii, îmbrațișarea personajelor și maniera prin care transmite mesajul și emoția te impresioneaza, pur și simplu. Apoi afli ca Darius e un adolescent. Unul talentat și capabil sa te poarte prin lumile noi pe care le creeaza cu grija, având capacitatea de a construi conflictul fundamental dintre bine și rau, dintre lumina și întuneric și de a crea personaje în jurul lui. Și nu orice fel de personaje. Unele credibile, care te fac sa le iei partea pe tot parcursul desfașurarii conflictului arhetipal.
Darius scrie frenetic, intens și își asuma lumile construite cu generozitate. L-am cunoscut pe vremea când terminase primul lui roman, Copiii Aștrilor, pe care îl scrisese în numai jumatate de an. Și, deschizând cartea, mi-am dat seama ca, daca nu mi-ar fi spus nimeni ca e scrisa de un copil, practic, aș fi putut crede ca acolo sunt rândurile unui scriitor experimentat. Atât de mult m-a impresionat talentul lui, dar și implicarea în actul de creație, încât mi-am propus, înca de atunci, sa-l urmaresc.
Îmi povestea ca lucreaza la un nou roman, unul și mai complex, pentru a întregi ideile conturate în Copiii Aștrilor și pentru a le da atât personajelor, cât și lumii pe care ele o construiesc o consistența și mai profunda. N-au trecut multe luni de la discuția aceea și am vazut și Efectul Fluturelui, o carte care îți prinde atenția înca de la prima pagina și te ține acolo, în lumea intensa a personajelor, pâna la ultima litera. Și, deși pe cele doua romane nu le despart o perioada prea lunga de timp, evoluția e vizibila și spune multe despre potențialul acestui adolescent care și-a facut o misiune din propriul talent și din spunerea poveștilor generației lui, pentru ca ele sa dainuie în timp.
Darius Gorcea are toate șansele sa devina unul dintre cei mai importanți scriitori ai timpurilor ce vin. Prezinta toate semnele clinice ale unui talent excepțional, care îl macina înca de pe acum. Și nu doar ritmul în care scrie, ci și cel în care evolueaza ca scriitor te duc cu gândul la biografiile creatorilor care au schimbat paradigme în cultura. De aceea, Darius Gorcea merita citit, urmarit și cunoscut.
Carmen Dumitrescu
scriitor și jurnalist
-
Elefanții de porțelan. Volumul 1
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 284 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Aceasta carte s-ar fi dorit o caseta cu pandantive de epoca. Din punct de vedere artistic, s-ar putea sa fi ramas un simplu deziderat. Cu desavarsite sigur este ca in acest sipet de hartie se ingramadeste, totusi, epoca, in ceea ce a ramas dupa ardere, si nu a devenit cenusa. In zgura rascolita cred ca se afla firicele de metal pretios, pepite de aur, sclipiri de pandantiv. Nu exista epoca sterila decat in judecatile simpliste. Unii sunt interesati sa descopere si sa expuna bolovanii de piatra stearpa ramasi pe prundisul timpului dupa o jumatate de secol. Personal caut aici nu contururile unei heraldici politice, ale unei marci de sistem, ci formele particulare imbracate de umanitate intr-o experienta istorica socanta prin noutate, criticabila, cu suflu scurt si a carei efemeritate este acum usor de calificat drept predestinata. Nu ne intereseaza aici decat esenta etern umana, ascunsa in buna masura privirilor contemporanilor de haina unui specific incriminat de criticii habotnici ca fiind rau famat.
-
Elefanții de porțelan. Volumul 2
Autor(i): Dumitru Popescu
Nr. pagini: 254 pagini
Anul apariției: 2021
Editura: Hoffman
Abia acum descoperim ca au dansat in manej elefantii de portelan.
Sub cupola vastelor fantezii s-a produs o gigantocratie fragila. Cu trecerea timpului, marele spectacol istoric ingropat in amintire va deveni fascinant.
Dar cat se va mai putea recupera din craterul plin de fantome retractile? Iata de ce va fi nevoie sa se asculte ecoul agonic al chiar uneia dintre vietile sparte.
Cartea este scrisa pentru cei ce vin, superbi in curiozitatea lor pura.Autorul