Default sorting
Show
12
  • Quick View
    (0)

    Accidentul

    Autor(i): Mihail Sebastian

    Nr. pagini: 300 pagini

    Anul apariției: 2020

    Editura: Hoffman

    Recitit aseara, spre marea mea surpriza, dupa 6-7 ani, Orasul cu salcami. Aveam la mine intamplator cateva caiete ale elevilor mei din clasa V-a, cu rezumate de lecturi lunare. Intre ele, un foarte inteligent rezumat al Orasului cu salcami, plin de observatii ingenioase asupra raporturilor posibile cu celelalte carti ale mele. Arn citit rezumatul amuzat si, pe urma, intr-o doara, am luat cartea din biblioteca, cu gandul sa o rasfoiesc. Pe urma n-am mai putut s-o las din mana. Aveam oroare de ea. Refuzam sa vorbesc despre ea. Simpla citare a titlului ma crispa. O consideram o eroare, o prostie. Ei bine, mi se pare ca am fost nedrept. Acum, recitind-o dupa ce aproape o uitasem (personaje, momente, fapte care se stersesera total din memorie), cartea m-a incantat. Ce tanara e! Peste toate naivitatile, o anumita fragezime, anumita poezie in povestea asta, care ma emotioneaza. Sau sunt eu azi asa de batran, incat tineretea cartii capata — dincolo de literatura — o valoare exagerata? Nu stiu. Fapt e ca am avut trei ore de neasteptata placere citind-o.

    Mihail SEBASTIAN, Jurnal
    18,00 lei
  • Quick View
    (0)

    Cum am devenit huligan

    Autor(i): Mihail Sebastian

    Nr. pagini: 140 pagini

    Anul apariției: 2020

    Editura: Hoffman

    Un adolescent zugrăveşte psihologia adolescenţei. Interesul romanului nu stă nici în construcţia cam risipită, nici în natura lui epică, destul de anemică, ci în crearea atmosferei poetice de tulbure, de sentimentalism şi de nelinişte sexuală, de vis şi de realitate, răspândită în jurul oricărei adolescenţe.

    Eugen Lovinescu
    Istoria literaturii romane contemporane

    18,00 lei
  • Quick View
    (0)

    De două mii de ani

    Autor(i): Mihail Sebastian

    Nr. pagini: 298 pagini

    Anul apariției: 2020

    Editura: Hoffman

     Iosef Hechter, tu eşti bolnav. Tu eşti substanţialmente bolnav, pentru că nu poţi decât să suferi; şi pentru că suferinţa ta e înfundată. Toată lumea suferă, Iosef Hechter. Suferim şi noi, creştinii. Dar pentru noi e o ieşire, pentru că noi ne putem mântui. Ştiu, tu nădăjduieşti; nădăjduieşti că va veni odată cel aşteptat, Mesia, pe calul alb, şi atunci vei stăpâni pământul. Nădăjduieşti, Iosef Hechter. E singurul lucru ce-ţi mai rămâne.
    Eu însă nu pot face nimic pentru tine. Pentru că eu ştiu că Mesia acela nu va veni. Mesia a venit, Iosef Hechter – şi tu nu l-ai cunoscut. Atât ţi se cerea în schimbul tuturor bunătăţilor pe care Dumnezeu le-a avut pentru tine: să veghezi. Şi nu ai vegheat. Sau nu ai văzut – pentru că orgoliul ţi-a pus solzi pe ochi.
    …Iosef Hechter, nu simţi că te cuprinde frigul şi întunericul?

    Nae IONESCU

    18,00 lei
  • Quick View
    (0)

    Femei

    Autor(i): Mihail Sebastian

    Nr. pagini: 170 pagini

    Anul apariției: 2020

    Editura: Hoffman

      Sunt frant de oboseala, maine dimineata trebuie sa fiu cel mai tarziu la ora 8 la masa de scris, dar nu pot sa nu insemn chiar acum uluitoarea confesiune pe care mi-a facut-o Maryse. Incerc sa transcriu exact:
    — Nu stii cat am suferit pentru d-ta. Voiam sa ma culc neaparat cu d-ta. Ma obsedai. O saptamana a fost un adevarat chin — dar stii? chiar fizic. Tii minte cand am venit sa te iau de la Rampa si am plecat impreuna in masina? In ziua aceea eram decisa sa-ti vorbesc deschis, fiindca vedeam ca altfel nu intelegi, sau refuzi sa intelegi. Ma hotarasem sa iau asupra-mi cele mai penibile detalii. Sa gasesc odaia unde sa ne intalnim, sa te aduc acolo, sa pregatesc, in sfarsit, totul… Dar tocmai in ziua aceea te durea… maseaua. Daca nu te-ar fi durut, as fi fost sigur a d-tale. N-as fi ezitat sa-ti vorbesc — si d-ta n-ai fi putut refuza. Niciun barbat nu refuza.
    In primele zile — tii minte, dupa prima seara cand am fost la „Zissu” — ma hotarasem sa vin intr-o zi la d-ta, sa ma dezbrac, sa ma culc in pat si sa te astept. M-ai fi gasit acolo si n-ai fi avut incotro. Dar intre timp mi-ai dat Femei si am vazut ca nici macar asa n-as fi facut decat sa repet un episod din trecut. Mi s-a facut sila de mine si am renuntat, mai ales ca ai fi crezut ca o copiez pe eroina d-tale.

    Mihail SEBASTIAN, Jurnal
    18,00 lei
  • Quick View
    (0)

    Orașul cu salcâmi

    Autor(i): Mihail Sebastian

    Nr. pagini: 214 pagini

    Anul apariției: 2020

    Editura: Hoffman

    Un adolescent zugrăveşte psihologia adolescenţei. Interesul romanului nu stă nici în construcţia cam risipită, nici în natura lui epică, destul de anemică, ci în crearea atmosferei poetice de tulbure, de sentimentalism şi de nelinişte sexuală, de vis şi de realitate, răspândită în jurul oricărei adolescenţe.

    Eugen Lovinescu
    Istoria literaturii romane contemporane

    18,00 lei
  • Quick View
    (0)

    Dimensiunea Românească a Existenței

    Autor(i): Mircea Vulcănescu

    Nr. pagini: 112 pagini

    Editura: Eikon

    … fiecare popor are, lăsată de Dumnezeu, o faţă proprie, un chip al lui de a vedea lumea şi de a-l răsfrânge pentru alţii. Fiecare îşi face o idee despre lume şi despre om, în funcţie de dimensiunea în care i se proiectează lui însuşi existenţa.(…) Pe planul spiritual, tot ce există are un profil absolut: o efigie imperială; sau nu este. Altfel zis, dacă noi existăm într-adevăr nu numai ca o colectivitate biologică, dar şi ca o fiinţă spirituală, nu se poate să nu avem o faţă a noastră proprie, un chip neasemănat de a răsfrânge lumea aceasta a lui Dumnezeu la care să voim să reducem pe toate celelalte, care chip ne este, oarecum, justificarea existenţei noastre deosebite pe lume, în marea cea mare a făpturilor lui Dumnezeu. Mircea Vulcănescu

    19,50 lei
  • Quick View
    (0)

    Gânduri despre Maica Domnului – imnul acatist

    Autor(i): Mircea Vulcănescu

    Nr. pagini: 66 pagini

    Editura: Eikon

    “Sfânta Fecioară nu este separată de firea omenească, nu are o fire diferită de a noastră în ceea ce privește curăția, ci este o persoană în care simțământul sărăciei firii noastre s-a eliberat într-un strigăt al purității de o asemenea forță încât ea a devenit receptacolul lui Dumnezeu în creație. Imaginați-vă întreaga creație ierarhizată în forma unei piramide după gradul de suspin după Dumnezeu. Într-o astfel de piramidă, Sfânta Fecioară este în vârf.

    Legată ontologic de firea omenească, cu toate vicisitudinile acesteia, ea este punctul cel mai înalt al oricărei făpturi, principiul omenesc ce cheamă mântuirea. Ea acoperă toți oamenii și adună toate chemările lor. Prin ea, asemeni unei piramide ce ar descinde din înaltul cerului, Dumnezeu pătrunde în omenire.”

    20,00 lei
  • Quick View
    (0)

    Arhiva Rugului Aprins 4 – Comentarii la Evanghelia după Ioan

    Autor(i): Ștefan Todirașcu

    Nr. pagini: 286 pagini

    Editura: Eikon

    „Viaţa lui Ștefan Todirașcu ilustrează versantul discret al ortodoxiei, al cuminţeniei, smereniei și inteligenţei spirituale negălăgioase. Este una dintre personalităţile Rugului Aprins care a adus mulţi tineri spre rugăciunea neîncetată sau, măcar, spre Biserică. Printre cei care sau format în tinereţe lângă profesorul Șt. Todirașcu trebuie amintiţi academicianul Virgil Cândea și doctorul Mihai Constantineanu.” (Marius Vasileanu)

    25,00 lei
  • Quick View
    (0)

    Cenușa din ornic

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 414 pagini

    Anul apariției: 2021

    Editura: Hoffman

    De ce ai fugit de pedeapsa? Te facusesi de cremene. Daca nu toata, partea de suflet ce trebuia intoarsa cu fata spre inceputuri. Ce greseala enorma, sa ma asiguri ca ai platit, fara sa platesti! Sa refuzi sa-ti achiti datoria, acum, sub ochii mei avizi, nerabdatori, dispusi sa accepte si o rascumparare tarzie, oricat de tarzie!
    A ne retrai trecutul, impreuna, insemna, cum vezi, a ne infiora de groaza pentru ce faptuisem unul impotriva altuia, si fiecare impotriva lui insusi, a recunoaste deschis ca mintile ni se ratacisera, ca am fost pacatosi, rai, nesimtitori, flusturatici, frivoli, si ca necazurile ce se abatusera asupra noastra le meritam din plin, cum meritam orice lovitura a soartei, mania ei turbata. Retrairea nu insemna sa ne mandrim, cum faceai tu, cu asceze inventate. Nu insemna sa ne drapam in faldurile unor false virtuti manastiresti. Dimpotriva, cerea sa smulgem de pe noi tot ce acoperea, si ascundea privirilor celuilalt, plagile, hidosenia vietii gresite, terfelite aiurea, prin locuri sordide, opuse firilor noastre, idealurilor noastre, dreptului nostru la fericire adevarata.
    Fiecare noua «dezvaluire» imi confirma ca ai tras chiulul destinului si, implicit, ca m-ai trisat. Tacit si expres, mi-ai cultivat incredintarea ca fata de soarta, si fata de mine, esti chit. Aceasta a fost crima ta. Ai sperat ca ma poti insela. Ai avut superficialitatea sa-ti inchipui ca vei stapani sufletul meu cu mainile netrecute printr-un foc purificator.

    Dumitru Popescu, Cenusa din ornic
    25,00 lei
  • Quick View
    (0)

    Cronos autodevorându-se. Volumul 1

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 302 pagini

    Anul apariției: 2021

    Editura: Hoffman

    Dintr-o trasatura de condei, viata lejera, de auditori de cursuri si clienti ai bibliotecilor, cozeuri ironici si bine distantati de societate, trotteuri si cronicari ai strazii, s-a schimbat cu o suta optzeci de grade. Legitimatia studenteasca a aparut deodata minora si aproape inutila, inlocuita chiar de a doua zi cu una scortoasa, purtand antetul revistei, fotografie si stampila oficiala, de ziarist. Identitatea publica a capatat alta dimensiune, neacoperita inca, fireste, de valoarea intrinseca a prestatiei, dar imediat convertibila in autoritate. Tot de a doua zi, in practica zilnica s-a instalat un nou reflex: lectura presei. Nu rasfoirea distrata a gazetei de catre functionarul public inainte de a-si scoate mapele pe masa de lucru, nici incomoda lectura a titlurilor de catre calatorul din tramvai sau piguleala curioasa a faptului divers pe bancile din parcuri, ci efortul avizat de a te tine la curent „cu evenimentul”, urmarirea directiilor de orientare in sfera profesionala si, nu in ultimul rand, „competenta” apreciere critica a productiei de pe tot esichierul bransei.
    Din momentul intrarii in arena, am dispus fiecare de cate o masa de birou, pe care am exersat la inceput elementare gesturi profesionale, iar apoi am imortalizat, pe rand, poza „ganditorului”, a „inspiratului”, a „expeditivului”, a „sententiosului” sau a „torturatului” de idei inca nediscernabile. Biroul acela a devenit, timp de zeci de ani, un fel de cochilie a melcului; e drept, n-am carat-o in spate, mai degraba am fost carat de ea, dar in acest desen viata s-a circumscris ca intr-un cerc magic, consumandu-se zi si noapte in galopul frenetic al „cailor de curse”, cu nimic altceva in fata decat linia de sosire.

    Dumitru Popescu,  Aburul halucinogen al cernelii
    25,00 lei
  • Quick View
    (0)

    Cronos autodevorându-se. Volumul 2

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 314 pagini

    Anul apariției: 2021

    Editura: Hoffman

    Ceausescu s-a hotarat sa lase in pace randul ce-i dadea de furca si a impins maldarul de file, parca gata sa se ambaleze intr-un dialog, dar in ultima clipa s-a razgandit. S-a lasat doar pe spatarul scaunului si a intrebat moale, cu plictiseala initiala, acum expusa nestingherit: „Si ce vezi tu rau in faptul ca niste scriitori tineri se adreseaza, printr-o telegrama, secretarului general al partidului? l-a intrebat pe Mizil.N-au scris nici la Europa Libera, nici la americani. Nici chiar la Moscova!”, si si-a intors spre mine sageata unui ochi fals amenintator. Mizil nu s-a lasat, a mai comentat ceva, dar se vedea ca numai de forma, ca sa nu-i dea pe loc satisfactie sefului. Ii stia obiceiul de a taia uneori elanuri provocate de un zel deplasat, prin dusul rece al logicii simple, elementare, una exclusiv de bun simt. „Mai lasati-i, mai, in pace, sa respire si ei, nu-i dadaciti atata! Ei se supara, ei se impaca, asa sunt scriitorii. Vad ca noi, pe aici, mai trebuie sa ne obisnuim cu democratia, ei au deprins-o repede.“

    Dumitru Popescu, Panorama rasturnata a mirajului politic
    25,00 lei
  • Quick View
    (0)

    Cronos autodevorându-se. Volumul 3

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 440 pagini

    Anul apariției: 2021

    Editura: Hoffman

    Intr-o dimineata, in timpul promenadei, am fost dus sa vad un han de tip meridional, situat pe mamelonul statiunii. Colombe d’or avea o curte intinsa, cateva mese sub un palc de copaci si multe frunze moarte ravasite de vantul trist al inceputului de toamna. „Hai sa bem o limonada”, a propus cineva si, fara sa raspundem, ne-am apropiat de mesele pustii. „Uite-l pe Yves Montand”, a exclamat acelasi; intorcand capul, l-am vazut pe actor in picioare, conversand cu o doamna asezata pe scaun in fata unei sticle cu vin. Era ca si cand ne-am fi dus la brutarie sa luam paine si ne-am fi trezit la tejghea alaturi de Charles de Gaulle. Dandu-ne seama ca frizam indiscretia, ne-am asezat la intamplare, langa prima masa. Doamna statea cu spatele la noi si cu mana dreapta invartea paharul pe jumatate plin cu vin rosu. Marele sansonetist, vedeta cinematografica de talie internationala, sprijinit in pumn de tablia mesei, putin inclinat ca sa intre mai bine in raza vizuala a partenerei de dialog, vorbea. La un moment dat, ca si cand ar fi auzit un zgomot, au intors amandoi capul spre noi. „E Simone Signoret, a mormait bine informatul, sotia lui.”
    Simone Signoret? Tocmai o vazusem in Martha, parca asa se numea ultimul ei film mare, in care facea rolul mamei unui tanar certat cu legea. Acolo era ea insasi hangita. Ma surprinsese schimbarea totala a infatisarii marii artiste, ingrosarea taliei, marirea gabaritului. De la Thérèse Raquin la Martha – un drum ca de la cer la pamant. I-am impartasit aceste ganduri bine informatului (pe buna dreptate, fiindca de cativa ani locuia in Franta, indeplinind nu stiu ce functie la ambasada noastra din Paris) si el mi-a soptit: „S-a ingrasat, s-a buhait. E alcoolica”. „Doamne Dumnezeule!” m-am mirat. Si primul impuls a fost sa intreb: „Si el?” „Nu, el nu”, mi s-a raspuns, si pe de o parte am rasuflat usurat, iar pe de alta m-am intristat si mai mult. Fireste, pentru el era bine, dar pentru ea? Umilinta era mai mare in inegalitate, in solitudinea viciului. Intr-adevar, nu era nici unsprezece dimineata si ea bea acolo, de una singura la masa goala, abia acoperita cu un servet, vin rosu, aspru, barbatesc, de camionagiu.

    Dumitru Popescu, Artele in mecenatul etatist
    25,00 lei