Editura de carte

Autor(i): Mircea Vulcănescu

Nr. pagini: 66 pagini

Editura: Eikon

“Sfânta Fecioară nu este separată de firea omenească, nu are o fire diferită de a noastră în ceea ce privește curăția, ci este o persoană în care simțământul sărăciei firii noastre s-a eliberat într-un strigăt al purității de o asemenea forță încât ea a devenit receptacolul lui Dumnezeu în creație. Imaginați-vă întreaga creație ierarhizată în forma unei piramide după gradul de suspin după Dumnezeu. Într-o astfel de piramidă, Sfânta Fecioară este în vârf.

Legată ontologic de firea omenească, cu toate vicisitudinile acesteia, ea este punctul cel mai înalt al oricărei făpturi, principiul omenesc ce cheamă mântuirea. Ea acoperă toți oamenii și adună toate chemările lor. Prin ea, asemeni unei piramide ce ar descinde din înaltul cerului, Dumnezeu pătrunde în omenire.”

Autor(i): Alexandru Mironescu

Nr. pagini: 524 pagini

Editura: Eikon

Mişcându-se pe o gamă întreagă de situa ţii dintre cele mai felurite, ca însă şi viaţa, de la faptul divers, umor, emoţii, destăinuiri intime până la sudori reci, cutremurul total şi groaza îngropării de viu adevărate, rar am simţit carte mai tulburătoare, mai adânc omenească, mai răscolitoare, ca Floarea de Foc… Tot timpul lecturii am avut senza ţia că mă găsesc în prezenţa unui înțelept de o calitate excepţională, un adevărat cavaler al spiritului şi al credinţei, comunicând din dragoste, oamenilor din vremea lui, un tonifiant, fecund şi cuprinzător mesaj de încredere în viaţă, în Dumnezeu şi în oameni. Înţelepciunea lui nu importă cum o numim, dar e o înţelepciune pe limba şi pentru sensibilitatea omului de astăzi, cu rigoarea, cu acoperirea şi cu setea de precizie a omului de ştiinţă, cu arta şi elevaţia scriitorului, cu certitudinea şi dinamismul cavalerului credinţei. Cunoscând bine de la cine emană, găsesc mai exact poate să o numesc mesajul unui umanist creştin de astăzi. Şi dacă ar fi să-l înscriu undeva, n-a ş ezita o clipă să-l aşez printre scriitorii din aceea şi familie: L. Bloy, E. Hello, A. Carrel, A. de Saint-Exupéry, T. de Chardin chiar, fireşte, fiecare cu specificul său şi păstrând proporţiile… Prin raiul redeschis din inima oamenilor circulă deci, din nou ca odinioară, dinamismul Viului Dumnezeu şi ne solicită spre o conştiinţă nouă de om: o conştiinţă nobilă, de înfricoşătoare răspunderi, grandioasă, fecundă, realistă, de om însumat în Totalitate. (Părintele Benedict Ghiuș)

Autor(i): Ștefan Todirașcu

Nr. pagini: 222 pagini

Editura: Eikon

„Ștefan Todirașcu avea toate însușirile unei ființe omenești ca să fie apreciat, anturat și simpatizat. Ca aspect fizionomic se remarca în primul rând la el o lumină blândă ce-i învăluia în permanență chipul, reflectând în afară alcătuirea dinăuntru… Ca intelect, dispunea de o inteligență avidă, îndreptată spre formele majore de cultură, frecventând cu egală sete de cunoaștere domenii disparate ca literatura, filosofia, teologia, pe lângă doctrinele juridice și economice, specialitatea lui de bază, putând să disocieze diversele valori creatoare, fără să cadă în speculații artificioase sau în problematizări aberante. Avea un cult al prieteniei susținut în mod dezinteresat și manifesta un apetit permanent de a se bucura de orice în lume: de o carte, de o întâlnire cu o ființă de excepție, de o priveliște frumoasă, de un eveniment solemn, de un concert, de o expoziție etc. Reușea întotdeauna să îmbrace realitatea în veșmântul ființei lui interioare, țesut din pondere și finețe, din delicatețe, generozitate și bun-simț. Când se angaja în diverse acțiuni colocviale sau în discuții mai aprinse – se întâmplau și din acestea, mai ales în perioada tinereții când avea parteneri pe Eugen Ionescu și Edgar Papu, cu care se lansa în febrile dezbateri despre destinul omenesc or despre soarta culturii naționale sau universale –, se releva prin seriozitatea de a aborda problemele, prin argumentație logică și realistă, chiar dacă intervențiile lui atingeau adesea și orizonturi metafizice. Căci, la meritele enumerate până aici se adăuga și o profundă conștiință religioasă, străină de bigotism, dar așezată pe solide temeiuri creștine…” (Pericle Martinescu)