Editura de carte

In piesa de teatru Insula, a lui Mihail Sebastian, ramasa neterminata, asistam la un soi de joc intre aparenta si esenta, un joc oferit de personajele principale, Manuel, Bob si Nadia, care nu sunt altceva decat trei fete ale creatorului. Ajunsi intr-o situatie limita, cei trei eroi sunt foarte saraci, fara hrana, fara bani pentru chirie, fara posibilitatea de a munci, sunt priviti cu suspiciune, se crede ca toate acele lucruri pe care le-au vandut ar fi furate sau ca nu sunt cei ce pretind a fi in actele ce le poseda. In aceasta drama, fiecare dintre ei, vine sa implineasca, prin existenta sa, un gand al lui Mihail Sebastian: Ce greu e sa comunici cu oamenii, circula tot felul de imagini si de idei despre tine insuti. Nu stii de unde vin, cum au luat nastere, pe ce se sprijina. Nici macar nu le cunosti si intre timp, viata ta adevarata e ca o insula.

Premiera piesei Insula a avut loc la Teatrul Municipal, in 17 septembrie 1947. Directorul de scena, Mircea Septilici, a incredintat rolul dactilografei actritei Sara Manu, al directorului agentiei de voiaj actorului Mircea Balaban, rolul proprietaresei a fost jucat de actrita Nela Mircescu, al agentului de politie a fost interpretat de R. Anghelescu, rolul batranului de Nae Stefanescu si cel al tanarului lucrator a fost incredintat actorului Puiu Hulubei. Personajul Lopez, absent in cele doua acte ale piesei scrise de Mihail Sebastian, apare in continuarea realitata de Mircea Septilici, si rolul ii este incredintat lui N. Sireteanu.

Este limpede ca Mihail Sebastian, care in critica literara jura pe formula Proust, schimba datele conflictului si stilul in piesele de teatru pe care le scrie.

Este preocupat, aici, nu de dramele intelectuale ale omului modern, ci de sensibilitatea si dramele lui sentimentale, cultivand reveria, evaziunea, poezia naturii, pe scurt lirismul.

Printr-o infuzie de sensibilitate si poezie, el incearca sa reabiliteze melodrama si chiar farsa caragialiana. O experienta in buna parte reusita.

EUGEN SIMION

La 1 martie 1944, are loc premiera piesei „Steaua fara nume”. Autorul, Mihail Sebastian, se ascunde sub alt nume. Agentii Sigurantei sunt in sala Alhambra (azi Comedia), arhiplina de altfel. Nu fost un succes, a fost un triumf! a scris presa.
Intr-un oras de provincie de pe Valea Prahovei, o necunoscuta este coborata din tren in gara pentru ca nu are bilet. Aceasta vine de la cazinou si are asupra ei doar fisele castigate. Profesorul Miroiu, care se afla in gara in asteptarea unei carti foarte scumpe de la Bucuresti, se ofera sa o gazduiasca peste noapte, perioada in care intre cei doi apare o relatie afectiva. Miroiu a gasit o stea necunoscuta pe bolta cereasca si nu stie ce nume sa ii dea, cand afla ca pe necunoscuta o cheama Mona o numeste astfel. Dimineata apare Grig, cel cu care Mona are o relatie de 3 ani. Cum acesta este bogat, Mona se reintoarce in cele din urma in lumea lui, parasindu-l pe astronomul visator.

 Iosef Hechter, tu eşti bolnav. Tu eşti substanţialmente bolnav, pentru că nu poţi decât să suferi; şi pentru că suferinţa ta e înfundată. Toată lumea suferă, Iosef Hechter. Suferim şi noi, creştinii. Dar pentru noi e o ieşire, pentru că noi ne putem mântui. Ştiu, tu nădăjduieşti; nădăjduieşti că va veni odată cel aşteptat, Mesia, pe calul alb, şi atunci vei stăpâni pământul. Nădăjduieşti, Iosef Hechter. E singurul lucru ce-ţi mai rămâne.
Eu însă nu pot face nimic pentru tine. Pentru că eu ştiu că Mesia acela nu va veni. Mesia a venit, Iosef Hechter – şi tu nu l-ai cunoscut. Atât ţi se cerea în schimbul tuturor bunătăţilor pe care Dumnezeu le-a avut pentru tine: să veghezi. Şi nu ai vegheat. Sau nu ai văzut – pentru că orgoliul ţi-a pus solzi pe ochi.
…Iosef Hechter, nu simţi că te cuprinde frigul şi întunericul?

Nae IONESCU