-
Charles al III-lea. Biografia Neoficială
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
La 73 de ani, Charles al III-lea, fiul cel mare al Reginei Elisabeta a II-a, este cel mai varstnic suveran britanic in momentul propriu-zis al urcarii pe tron și, totodata, Prințul Moștenitor al Coroanei Britanice care a așteptat cel mai mult ca sa preia aceasta demnitate! De aceea, inca din timpul vieții defunctei și extrem de longevivei regine, multa vreme s-au și facut tot felul de speculații cum ca totuși, imbatranind, Charles ar putea renunța la locul sau in linia de succesiune dinastica in favoarea fiului sau cel mare, Prințul William, care, la momentul dispariției bunicii lui, avea numai 40 de ani și, in plus, avea o familie perfecta, alaturi de noua Prințesa de Wales, Catherine Middleton, și de cei trei copii ai lor: George, Charlotte și Louis. Asta in condițiile in care, dupa cum bine se știe, Charles se situa la polul opus, dupa ce a divorțat de mama lui William, Lady Diana, pentru a se casatori cu Camilla Parker-Bowles, o femeie, la randul ei, divorțata.
Totuși, la Londra, termenul „abdicare” este tabu inca din 1936, cand unchiul Elisabetei a II-a, Edward al VIII-lea, și-a abandonat tronul pentru a se casatori cu femeia pe care o iubea, americanca Wallis Simpson (divorțata, precum, mai tarziu, Camilla…)
Insa in Regatul Unit nu s-a intamplat așa, fiindca Charles (…sau Camilla?) a ținut cu morțiș sa ajunga pe tron și sa poarte coroana regala! Pentru cat timp insa, se intreaba unii comentatori britanici sceptici? Asta mai ales dupa ce, in ultimele sale fotografii de dinaintea accederii pe tron, Charles nu parea deloc sa debordeze de sanatate…
Totuși, dincolo de orice speculații, deși profund indurerat de pierderea mamei sale, noul Rege pare deocamdata a fi intr-o forma destul de buna și este, dupa toate probabilitațile, apt de a-și duce la indeplinire toate obligațiile constituționale. God save the King!
-
Ucraina și Rusia, iubire și ură
Autor(i): Michael Tchernoff-Horovitz
Nr. pagini: 208 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: NEVERLAND
Ucraina și Rusia au o istorie comuna dar, totuși, atat de plina de contradicții și conflicte — limbile și culturile sunt asemanatoare, insa destul de diferite, iar istoria dovedește ca nici Uniunea Sovietica nu a putut sa le aduca la un numitor comun, ba chiar dimpotriva! Asta chiar daca mulți lideri ai URSS — Hrușciov, Brejnev, Cernenko sau Gorbaciov — erau ucraineni sau aveau legaturi foarte stranse cu Ucraina…
Radacinile conflictului dintre Rusia si Ucraina sunt adanci. In esenta, Moscova nu accepta independenta Kievului.
Marele jurnalist Ryszard Kapuściński scria in 1991: „Viitorul Ucrainei se va desfașura in doua direcții: relațiile cu Rusia și relațiile cu Europa, cu lumea. E nevoie de amandoua ca viitorul sa fie favorabil”. Și pentru ca Ucraina n-a reușit sa se poziționeze fața de sine, n-a reușit nici fața de Rusia.
„Ortodoxie versus catolicism, influenta Vienei fata-n fata cu cea a Moscovei, colaborationism sau rezistenta, nazism contra comunism, de la visul de libertate al cazacilor la imbratisarea sufocanta a Maicii Rusii, Holodomor si Holocaust — memoria colectiva ucraineana e puternic fracturata. Diviziunile de azi ale societatii se hranesc din valurile de sange ce despart etnii, regiuni si religii. Ucraina e o sinteza a tragediilor continentului si a ororilor secolului XX…”
-
Cartea Neagră a Bucureștilor de altadată
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 316 pagini
Anul apariţiei: 2021
Editura: NEVERLAND
Deloc intamplator, limba romana cunoaște, de foarte multa vreme, o sumedenie de termeni care alcatuiesc paradigma ce descrie raufacatorii, faptașii sau faptuitorii de rele din fauna interlopa. Hoțul mai era denumit și fur, in vreme ce pungașul era un borfaș mai mic, in special unul tentat, nu doar etimologic, de pungile din buzunarele celor avuți, și, prin extensie de termen, o persoana necinstita, un escroc, un șarlatan, care practica inșelatoria. La nivelul urmator al infracționalitații practicate la scara extinsa și cu violența, se facea trecerea de la hoțul de buzunare la hoțul la drumul mare (sau de codru): talharul era banditul de demult. Acesta mai era desemnat și ca brigand sau lotru (ori, termen și mai invechit, complet uitat astazi – cetaș, adica membru al unei cete de talhari), iar, in ciuda popularitații lui, nici haiducul nu era tocmai un justițiar, care „lua de la bogați și dadea la saraci”, de cele mai multe ori el pastrand și pentru sine o parte insemnata a prazii. Sub influența americaneasca, in perioada interbelica putem vorbi și de apariția gangsterului.
Toate aceste personaje – fie ca ne place s-o recunoaștem sau nu – au contribuit și ele, in felul lor, la scrierea controversatei istorii a Bucureștilor, iar din poveștile lor se poate alcatui o impresionanta Carte Neagra a Orașului, dar una care cuprinde și un consistent capitol de un Roz extrem de senzual…