-
Marile petreceri ale românilor. Chefuri, zaiafeturi, praznice, baluri, soarele și chindii
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 360 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Universul Neverland
… A fost odata lumea cârciumioarelor pitorești, în care mititeii erau când muiați în șampanie, când stropiți cu bere de la butoi, și al gospodariilor oneste, în care masa luata în familie, duminica, era privita cu religiozitate. Un univers patriarhal în care oamenii știau sa se bucure de viața, celebrându-i valorile simple, dar perene. Totodata, aceasta era și lumea chefurilor boierești strașnice, a balurilor protipendadei și a banchetelor sofisticate ale Casei Regale.
În jurul lui „a mânca – mâncare“ vibra o întreaga cultura, nu doar culinara, pe care cel mai bine a descris-o Constantin Bacalbașa, autorul unui tom de referința precum Dictatura Gastronomica (primele ediții în 1934 și 1935).
Vechii București, ca și întreaga Românie, în fapt, erau un loc geometric al gustului, pasional, plin de temperament, în care emoțiile se consuma intens, inclusiv la nivel culinar. Restaurantele, bodegile și bacaniile devin personaje importante ale vieții cotidiene, repere ale nivelului de civilizație atins de Micul Paris contaminat de toate aromele balcanic-orientale, în care, la nivel istoric, s-au sedimentat, adesea haotic, influențe de tot felul. Totul pare un cazan încins în care fierb ingrediente contradictorii, dar, finalmente, absolut savuroase. Permanent, cultura sa se nutrește dintr-un conflict interior constitutiv între stratul popular-arhaic, al unui primitivism delicios, și cel deloc voalat, aspirațional, de asumare a gastronomiei occidentale.
Un faimos enunț putea fi citit acum la propriu: Pohta ce-am pohtit…
-
Bucureștii noi și vechi. Biografia unui oraș cosmopolit
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 544 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Universul Neverland
Dan-Silviu Boerescu încalța pantofii marelui Constantin Bacalbașa și strabate la pas Bucureștii pâna i se tocesc pingelele, dând viața un volum care poate fi considerat, fara teama de a greși sau exagera, urmașul legitim al Bucureștilor de altadata.
Rod al unei documentari temeinice, aceasta carte strânge poveștile mai mult sau mai puțin știute – dar întotdeauna fascinante – ale Capitalei și le condimenteaza cu ilustrații inedite, rezultatul fiind nu doar o ampla istorie a unui oraș cuprins în permanența de frenezia transformarii, ci și o oda închinata de autor urbei natale.
«„București, București,/ Cât de drag îmi ești…“ cânta cândva Gica Petrescu și cine știe de câte ori nu voi fi fredonat și eu – mai mult sau mai puțin autoironic – acest refren. București este orașul meu, locul în care m-am nascut și în care am revenit întotdeauna. Dincolo de orice, ma fascineaza în continuare cu piețele sale multicolore și cu locantele pitorești, cu scenele teatrelor unde i-am vazut în copilarie pe Caragiu, pe Dem, pe Cotescu sau pe Ștefan Iordache, cu parcurile și gradinile sale tulburator înflorite, cu pisicile șmecherite din Obor și câinii rasfațați de stapânii lor în Parcul IOR, cu vechile stadioane – precum „23 August”, unde am vazut cuplajul de poveste din 1985 (Steaua – Rapid și Dinamo – Sportul Studențesc), la care au venit peste 100 000 de oameni care stateau inclusiv pe gazon, de nu se mai puteau bate cornerele…» Autorul
-
Alain Delon (nu doar) cel mai frumos actor din istorie
Autor(i): Sylvie‑Catherine Marchais
Nr. pagini: 192 pagini
An aparitie: 2024
Editura: Universul Neverland
Considerat cel mai frumos actor din istoria filmului, Alain Delon a avut o adolescența complicata, care nu anunța cu nimic viitoarea sa cariera.
Tânarul Delon a fost pe rând ucenic de macelar, pușcaș marin în Vietnam și client al batalionului disciplinar, zarzavagiu și hamal. Devenind apoi un gigolo fermecator, cu multiple legaturi în lumea interlopa (care s-au amplificat în timp), a sedus o actrița, o soție de regizor și un actor în voga – cu toții mult mai în vârsta decât el – și așa și-a facut intrarea în cinematografie, aparând la Cannes într-un costum închiriat. El a fost primul „talentat domn Ripley“ (Plein soleil, 1960) – la insistențele altei soții de regizor. Apoi, Luchino Visconti, care nu și-a ascuns niciodata preferința pentru tineri frumoși, l-a distribuit în Rocco și frații sai și în Ghepardul, metamorfozându-l într-o mare vedeta.
Actorul din Borsalino, Clanul sicilienilor, Samuraiul, Zorro și alte filme populare s-a transformat și în producator pentru a juca și în filme de arta, cu care a pierdut bani, dar a câștigat aprecierile criticii.
În paralel, acest etalon de masculinitate a devenit la fel de celebru ca „ultimul mare Don Juan“, pe lista lui intrând frumuseți tulburatoare precum Romy Schneider, Nico, Nathalie Canovas, Mireille Darc, Rosalie van Breemen, Dalida, Anne Parillaud și – deși a negat întotdeauna – Brigitte Bardot, pentru ca în amurg sa aiba o ultima relație cu misterioasa japoneza Hiromi.
Delon ramâne barbatul care a îndurerat inimile femeilor din întreaga planeta – „Toate erau obsedate de mine!“ – și care, în felul sau unic, a redefinit lumea filmului internațional.
-
Toma Caragiu. Actorul și sălbaticii
AUTOR: Dan-Silviu Boerescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 208
Editura: NEVERLAND
„Toma Caragiu m-a privit în ochi. N-am sa uit niciodata privirea lui. Ochii lui pe care îi cunoșteam atât de bine, de obicei atât de sinceri și de calzi, erau acum înspaimântați. Cuprins de un fior launtric, cu o voce care parca nu era a lui, a rostit încet, sfios: Iarta-ma… Nu știu sa mor…“
Aceasta întâmplare, povestita de regizorul principalului film în care a jucat Toma Caragiu – Actorul și salbaticii –, s-a petrecut cu câțiva ani înaintea serii fatidice de 4 martie 1977, în care actorul și-a gasit tragicul sfârșit, în darâmaturile unui bloc din centrul Bucureștiului.
Cu o biografie unica, debutând cu odiseea unei familii de aromâni din Epirul grecesc, care s-a perindat prin Cadrilater și apoi prin diferite locuri din România pentru a se stabili în final la Ploiești, Toma Caragiu nu a fost scutit de marile încercari ale vieții, între care relațiile nefericite cu cele doua soții, de asemenea actrițe, și confruntarea cu cenzura draconica (cazul piesei Revizorul, în care deținea rolul principal, un scandal din cauza caruia a fost demis din funcția de secretar de partid al Teatrului Bulandra, colectiv de legenda în care se mutase la solicitarea lui Liviu Ciulei).
Surclasând anecdotica biografica, el a stralucit mai ales în rolurile jucate pe scena, dar și în filme (Actorul și salbaticii, Operațiunea Monstrul etc.) sau la televiziune, devenind „Omul cu șopârla”, cel care, cu voie sau nu de la stapânire, făcea aluzii ironice cu incredibil subînțeles politic. Dar, dincolo de orice altceva, genialul actor era „omul care nu știa sa moara“ și un poet neînțeles…
-
Steaua, de la CSA la FCSB
AUTOR: Dan-Silviu Boerescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 210
Editura: NEVERLAND
În mai 1986, Mircea Crișan spunea un banc la Europa Libera: „Cine a câștigat trofeele în fotbalul european în primavara asta? … Pai, echipele astea care au mai multa energie!!!“. Aluzia era evidenta. Dupa ce, pe 26 aprilie, explodase un reactor atomic la Cernobîl, provocând cel mai grav accident nuclear din istorie și o degajare imensa de energie, pe 2 mai, Dinamo Kiev surclasa Atletico Madrid în finala Cupei Cupelor, iar cinci zile mai târziu, pe 7 mai, la Sevilia, pe Estadio „Ramón Sánchez Pizjuán”, în tribunele caruia luase loc inclusiv regele Spaniei, Juan Carlos, Steaua București producea o imensa surpriza și triumfa în Cupa Campionilor Europeni în fața celebrei FC Barcelona. Între timp, norul atomic survolase deja România…
Dar cine este, de fapt, Steaua București? CSA sau, așa cum spune și UEFA, FCSB? Sau „Faci Ce Spune Becali“? Cui aparține palmaresul din 1947 (când un grup de ofițeri ai Armatei Regale înființa o echipa de fotbal militara) și pâna în 1998 (când începea privatizarea formației)? Cine este totuși clubul care deține alt palmares, cel din 2003 și pâna azi? Cum e posibil ca un al treilea palmares, cel din perioada 1998–2003, sa fie al nimanui?
Dincolo de toate aceste controverse ramân meciurile, antrenorii și fotbaliștii de legenda, cei 101 magnifici din aceasta carte, de la „Țop“ Voinescu la Helmuth Duckadam sau de la Emerich Jenei la Anghel Iordanescu, venind pâna la Florinel Coman, Darius Olaru & Co. Dar și lacrimile unui copil de patru ani, care a jurat, în fața unui televizor alb-negru din vecini, ca va iubi mereu culorile roș-albastre, pentru ca „Steaua sa nu mai piardă niciodată”!
-
Biblia pentru cei mici. Cina cea de taină, Răstignirea, Învierea
Autor(i): Violeta Borzea
Nr. pagini: 64 pagini
An aparitie: 2024
Editura: NEVERLAND
Biblia pentru cei mici. Cina cea de taina, Rastignirea, Învierea reprezinta, de fapt, o repovestire a celor mai importante istorisiri din Noul Testament, transpuse într-un limbaj simplu, adaptat pentru înțelegerea celor mici, dar și o calatorie magica în timpurile biblice, fara a pierde însa din frumusețea poetica unica a textului original. Ilustrațiile color extrem de inspirat și instructiv realizate vor face deliciul micilor cititori.
Citind aceasta carte, copiii vor descoperi textele biblice cele mai cunoscute și își vor dezvolta cunoștințele de istorie și de geografie.
Cartea începe cu povestea Cina cea de Taina, impropriu numita Ultima Cina, a carei reprezentare iconografica a aparut în arta creștina înca din perioada catacombelor romane. În scena Cinei celei de Taina, Apostolii stau la rând, câte șase de fiecare parte a lui Hristos, înfațișat în centru, și primesc Sfânta Împartașanie din mâna Lui; celor din dreapta Iisus le ofera Trupul Sau, sub forma pâinii, iar celor din stânga le ofera Sângele Sau, sub chipul potirului.
Timpul copilariei este timpul împrietenirii de Iisus cu inima curata, iar aceasta carte le ofera copiilor prilejul unei întâlniri atât de necesare cu Dumnezeu. Copiii nu pot citi Biblia pentru adulți, însa pot înțelege lecțiile despre iubire, iertare și speranța pe care aceasta le transmite. Cu ajutorul poveștilor spuse pe înțelesul lor și al explicațiilor celor mari, ei pot descoperi pas cu pas cea mai frumoasa dintre povești, aceea a nașterii, vieții și rastignirii lui Iisus.
-
Smaranda Brăescu, „Regina Aerului“
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
An aparitie: 2023
Editura: NEVERLAND
„…Ești curios sa știi ce senzații stranii am cand ma aflu suspendata in nemarginire, intre cer și pamant?”
Smaranda Braescu (1897–1948) a fost una dintre cele mai mari personalitați ale aerului din perioada interbelica. A fost prima femeie‑pilot a Romaniei, in 1932 realizand, cu aeroplanul personal, un record de traversare a Mediteranei, intre Roma și Tripoli.
Dar cele mai mari performanțe le-a obținut in domeniul parașutismului, stabilind recorduri europene și mondiale succesive, cu salturi intre 6 000 și 7 315 metri, surclasand nu doar legile fizicii, ci și toți barbații cu care a concurat! Practic, Smaranda Braescu a modificat definitiv semnificația expresiei „fata cu capul in nori“, care, citita la propriu, devine o rarissima emblema a nobleței! Eroina a celui de-Al Doilea Razboi Mondial, ca pilot voluntar in „Escadrila Alba“, a fost condamnata de comuniști in contumacie in cadrul procesului „Sumanele Negre“ (detașament postbelic din cadrul fostelor Garzi „Iuliu Maniu“), ca facand parte din Mișcarea Naționala de Rezistența. Ascunsa de prieteni și de calugarițele greco-catolice, a fost operata fara succes de o maladie necruțatoare, apoi ingropata la Cluj sub o identitate falsa convenționala („Maria Popescu“). Ultimul ei record mondial la parașutism a rezistat vreme de 20 de ani.
-
Henri Coanda – dosarele secrete ale parintelui primului OZN
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
An aparitie: 2023
Editura: NEVERLAND
Parintele avionului cu reacție – pe care l-a experimentat pentru prima oara in 1910, langa Paris – și descoperitorul efectului care ii poarta numele și care a revoluționat aeronautica, precum și autorul multor alte invenții din diferite domenii (inclusiv creatorul, pentru armata americana, al „aerodinei lenticulare“ – primul OZN?), Coanda s-a nascut pe 7 iunie 1886, la București, fiu al generalului și politicianului Constantin Coanda (prim-ministru in 1918) și al al franțuzoaicei Hayda Danet. Studiaza la Liceul Sf. Sava, dar faptul ca era amenințat cu corigența la matematica(!) l-a facut pe tatal sau sa-l mute la Liceul Militar din Iași, pentru a primi o educație mai severa. Iși continua studiile la Școala de Artilerie din București, apoi pleaca in Germania, la Technische Hochschule din Charlottenburg, unde‑și obține doctoratul. In 1906, la Paris, se inființeaza Școala Superioara de Aeronautica, la care Coanda se inscrie și o absolva ca șef de promoție. Lucreaza apoi pentru marele inginer francez Gustave Eiffel.
Mare parte a populației Romaniei era convinsa ca, la incercarea de intrare pe teritoriul romanesc a tancurilor sovietice, s-ar fi scos de la naftalina o arma secreta, numita ulterior „laserul lui Coanda”. Nu se cunosc detalii precise ale acestei povesti, ea fiind transmisa, la modul folcloric, de la o generatie la alta. Conform legendei, laserul ar fi distrus cateva tancuri, iar Romania nu a mai fost invadata de tancurile rusesti.
Mitul „laserului lui Coanda” a fost probabil intarit si de faptul ca, in primii ani ai regimului Ceausescu, renumitul inventator s-a intors sa lucreze in Romania, fiind numit directorul Institutul pentru Creație Științifica și Tehnica (INCREST) in 1969.
-
George Enescu, un Oedip în luptă cu sine însuşi
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
An aparitie: 2023
Editura: NEVERLAND
Enescu, cel din Livenii botoșaneni, a facut mai intai un stagiu vienez, dupa cum a beneficiat din plin și de protecția reginei-poete Carmen Sylva, al carei „copil de suflet“ va fi fost. A studiat, apoi și și-a desfașurat activitatea in special la Paris, insa se va intoarce la București in momentul de rascruce al biografiei sale, atunci cand a aflat ca marea iubire a vieții lui, Maruca Cantacuzino, incercase sa se sinucida și se desfigurase voluntar dupa ce fusese parasita de Nae Ionescu. Și, mai tarziu, in valtoarea evenimentelor pricinuite de a doua mare conflagrație mondiala și de consecințele ei politice, tot la Paris se va intoarce, impreuna cu nestatornica și tiranica prințesa a inimii sale, de aceasta data pentru totdeauna, la apogeul unui destin, totuși, tragic.
Dar Parisul nu a fost totul pentru el, dupa cum nici Cantacuzina prin alianța nu a fost singura femeie care i-a bantuit sufletul, atat viața de artist, cat și biografia sentimentala fiind mult mai complicate. Și, desigur, vioara, pianul, bagheta de dirijor sau portativul sunt, intru posteritate, cele mai importante repere existențiale ale sale. Considerandu-se „compozitor pana in maduva oaselor“, Enescu a avut si o extraordinara cariera de violonist…
Dincolo de elanurile patriotarde și de diferitele interpretari, biografia și cariera lui George Enescu sunt extrem de complexe, imposibil de redus la șabloane, de orice fel ar fi acestea. A fost un om și un artist fabulos, dar nu lipsit de controverse, fiind revendicat, deopotriva, de Academie și de francmasonerie. Dar a fost și ramane viu, dincolo de orice efigii comemorative.
-
Constantin Brancuși, zborul pătimaș către infinit al Prințesei X
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
An aparitie: 2023
Editura: NEVERLAND
Constantin Brancuși (19 februarie 1876, Hobița, Gorj – 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor cu contribuții covarșitoare la innoirea limbajului și viziunii plastice in arta moderna și contemporana, ales membru postum al Academiei Romane, o palida reparație morala pentru nedreptațile care ii fusesera facute in țara. Chiar daca statul roman comunist i-a refuzat, in prima faza, moștenirea artistica și a vrut chiar sa demoleze Coloana fara Sfarșit, el a ramas intotdeauna un roman autentic, care, in atelierul sau de la Paris (unde s-a iubit inclusiv cu Cella Delavrancea și Maria Tanase), a continuat sa invarta ritualic in ceaunul de mamaliga ancestral.
Multe dintre operele sale geniale – ca și diferite episoade biografice, inclusiv cele legate de relațiile sale amoroase – au starnit și continua sa starneasca și azi controverse, marele artist fiind pus adesea in ecuație și cu comunitatea LGBT a avangardei pariziene, cu „Capitanul” Zelea‑Codreanu sau cu francmasoneria…
-
Carmen Sylva, regina cu suflet de artist
Autor(i): Dan-Silviu Boerescu
Nr. pagini: 208 pagini
An aparitie: 2023
Editura: NEVERLAND
Prima regina a Romaniei moderne, Elisabeta, a fost o demna purtatoare de coroana sub a carei infațișare austera se ascundea, in fapt, un suflet de poet. De altfel, istoria o va reține mai degraba sub pseudonimul sau literar decat sub augusta titulatura princiara! Dar, dincolo de preocuparile pentru penița și acuarele, in inima reginei a fost intotdeauna o mare tristețe. Și-a pierdut unicul copil, o fetița, rapusa timpuriu de una dintre bolile copilariei, pentru care in acea vreme nu exista leac. S-a atașat apoi de Elena Vacarescu, dar s-a vazut deposedata brutal și de fiica ei adoptiva, pe care Guvernul și regele au izgonit-o din țara pe considerente dinastice și constituționale. Nepotul lui Carol, Principele Moștenitor Ferdinand, se indragostise de fata, insa legea țarii nu-i permitea sa o ia de nevasta. Situația a condus la o mare raceala și, apoi, la o instrainare de propriul ei soț, dupa care a urmat chiar un exil neoficial. Impacarea cu sine și cu soțul ei a venit in cele din urma, atunci cand batranețea numai senina nu-i putea fi, din cauza contextului internațional intunecat, grevat de norii amenințatori ai razboiului care se apropia inexorabil… Personaj atipic pentru peisajul dinastic european al epocii sale, Regina Elisabeta a facut de toate, inclusiv reclame pentru o mașina de scris și o marca de țigarete, ceea ce reamintește, peste timp, doua dintre marile ei pasiuni: literatura și… fumatul!