Editura de carte

Autor(i): OTTO CARIUS

Nr. pagini: 268 pagini

An: 2020

Editura: Miidecarti

Istoria războaielor se scrie pentru a păstra vii amintirile. Istoria războaielor este citită de către cei care vor să afle cum s-au petrecut evenimentele. Mai ales tineretul ar trebui să înveţe din această istorie – să sperăm – lucruri noi legate de conducere, instruire şi înarmare.

Aceasta este cartea de memorii a celebrului tanchist Otto Carius, cel care băgase spaima în rândurile soldaților sovietici. Plină de evenimente militare desfășurate pe frontul de Est, cartea se citește cu sufletul la gură ca un roman de aventuri.

Autor(i): Erhard Raus

Nr. pagini: 408 pagini

An: 2018

Editura: Miidecarti

Pe 22 iunie 1941, colonelul Erhard Raus a intrat în campania germană împotriva Rusiei ca un ins necunoscut atât de soldații, cât și de superiorii săi. Era de origine austriacă și ultima lui experiență de luptă fusese în calitate de comandant interimar al Batalionului 1 Infanterie Ușoară Biciclete în armata austro-ungară timp de cinci luni în 1918, în timpul Primului Război Mondial. Urmând practica transferării ofițerilor de stat-major din cartierul general pe linia frontului, Raus a preluat conducerea Regimentului 243 Infanterie în iunie 1940, pentru ca după o lună să fie transferat la Regimentul 4 Infanterie Motorizată. În mai 1941, a avansat la comanda Brigăzii 6 Infanterie Motorizată din cadrul Diviziei 6 Panzer, fără să-și fi condus regimentul în vreo luptă. Cu toate acestea, la numai câteva zile după preluarea postului, Raus s-a dovedit la fel de imperturbabil pe câmpul de bătălie ca și în timpul unei informări de stat-major, iar până când Divizia 6 Panzer a ajuns la periferia Leningradului, în nordul Rusiei, soldații care luptau sub comanda lui erau deja predispuși să comenteze în momentele grele că „Raus ne va scoate de-aici”. Divizia 6 Panzer și-a câștigat o pauză de câteva luni în Franța pentru reorganizare, dar a revenit în Rusia în decembrie 1942 pentru a conduce încercarea ratată a Armatei a 4-a Panzer de eliberare a Armatei a 6-a la Stalingrad. În ciuda eșecului acelei ofensive improvizate, Raus s-a trezit promovat la conducerea unui corp de armată la începutul anului 1943, unde – pe rând – a jucat un rol de sprijin în „lovitura de rever” a feldmareșalului Erich von Manstein; a ținut extremitatea flancului drept al Armeeabteilung Kempf în timpul bătăliei de la Kursk, a supervizat apărarea reticentă a Harkovului de către Grupul de Armate Sud și a condus o retragere peste Nipru, în ciuda superiorității copleșitoare a trupelor sovietice.