Default sorting
Show
12
  • Quick View
    (0)

    1990: ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13, 14,15 iunie?

    Autor(i): Ion Cristoiu

    Nr. pagini: 416 pagini

    ISBN: 978-606-95431-1-5

    În „România literară“ din 7 noiembrie 1991, Nicolae Manolescu remarca faptul că, după evenimentele din decembrie 1989, Ion Cristoiu a fost unul dintre primii publicişti care s-au consacrat prozei politice, reînnodând astfel o tradiţie de excepţie a presei româneşti, tradiţie întreruptă timp de peste patru decenii. Din 19 ianuarie 1990, când a publicat primul text în „Observator“, primul ziar particular apărut în România ex-socialistă, şi până azi, Ion Cristoiu a publicat, săptămânal, apoi zilnic, câteva mii de editoriale pe teme politice. Acum, după peste trei decenii de prezenţă în spaţiul public în postura de Istoric al clipei, Ion Cristoiu pregăteşte pentru tipar, structurate pe ani (1990-1996), şapte volume de editorale în care faptele şi evenimentele pe care le-a comentat au avut dimensiunea faptelor şi evenimentelor făurite de istorie. Titlul primului volum – „1990 – Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13, 14 şi 15 iunie?“ – nu mai are nevoie de comentarii, deşi fireşte că lectura cărţii va stârni numeroase comentarii.

    Citate

    „Din aprilie 1918 și până la 10 august 1944, am scris cel puțin un articol cotidian; tot ce am strâns ca experiență din exercitarea pasionată a profesiei de gazetar aduc în dar tinerilor din noile generații care, ca și mine, își vor închina întreaga lor viață scrisului cotidian. Vor risipi cu generozitate talent, emoție, inteligență, cultură în această neîndurată profesie și, poate, de pe urma unei vieți întregi de continuă dăruire nu vor culege decât melancolia semănătorului, căruia nu îi este dat să vadă recolta trudei lui. O unică consolare are un gazetar la sfârșitul existenței: aceea de a fi trăit cu o intensitate unică toate evenimentele, de a fi dat oricărei clipe o valoare infinită prin participarea lui la evenimente în ritmul și cu vigoarea unui luptător. Peste paginile dogorâtoare de pasiuni, peste tot ce a fost cândva o încântare a zecilor, sutelor de mii de cititori, timpul așterne recea lui indiferență. Și, peste decenii, alte generații, citind articolele noastre, nu vor izbuti să înțeleagă elanurile, violența revoltei, tot ce a format resortul pasional al scrisului nostru. Acesta este destinul scrisului gazetăresc și poate tocmai în această efemeră strălucire stă și dramatica măreție a talentului oricărui gazetar.“ * De ce mă rezum, cel puțin pentru început, la anii 1990-1996 (inclusiv)? Pentru că au fost anii în care viața a dat posibilitate Istoricului clipei care sînt eu să fie și Istoric. Au fost anii în care faptele și evenimentele comentate de mine au avut dimensiunea faptelor și evenimentelor făurite de Istorie. * Prin jocul istoriei, foştii disidenţi au devenit guvernanţi. Din punctul de vedere al puterii, ei se află azi în locul celor pe care i-au criticat şi i-au denunţat pînă nu de mult. în aceste condiţii, viaţa le ridică o dură întrebare: vor şti ei să nu repete greşelile conducătorilor de ieri? Vor avea ei tăria să fie obiectivi cu toată lumea, inclusiv cu foştii adversari? Puterea e un spaţiu care atrage şi perverteşte.

    84,00 lei
  • Quick View
    (0)

    Crunta exploatare a sînului Julietei

    Autor(i): ION CRISTOIU

    COLECTIE: „Lumea văzută de un român rupt în fund“

    Editura: Martorul Clipei

    Număr pagini: 400

    ISBN: 978-606-95431-0-8

    Descriere

    În vremurile de azi, e totuşi cazul să şi zâmbim un pic. Iată de ce binecunoscutul scriitor şi publicist Ion Cristoiu propune încă un titlu incitant: „Crunta exploatare a sânului Julietei“. Volumul, al treilea din seria de proză satirică „Lumea văzută de un român rupt în fund“, cuprinde note de călătorie din ţări mai mult ori mai puţin exotice – Thailanda, Turkmenistan, Senegal, Ecuador, Japonia ş.a. –, ca şi din oraşe-simbol pentru turistul de pretutindeni – Veneţia, Paris, Roma, Londra, New York şi multe altele, inclusiv Muntele Athos.

    Citate

    ,,Vin ruşii!, se auzea la Baden-Baden, în 1945, strigătul de groază al nemţilor la invazia militară rusească! Vin ruşii!, se aude în ultimul timp, la Baden-Baden, strigătul nemţilor. Nu e însă un strigăt de groază. Pentru că năvălitorii nu sunt sălbaticii din stepele kalmîce, fremătînzi la vederea unui ceas de mînă sau a unei biciclete, ci bogătași, fremătînd la vederea unui magazin de lux, a unui castel sau a unei vile. Ruşii din 1945, veniţi la Baden-Baden cu tancurile, luau ceasurile şi bicicletele pe gratis. Se îmbogățeau prin jefuirea nemților. Ruşii de acum, îmbogăţiţi prin jefuirea propriei țări, cumpără la preţuri astronomice magazinele, vilele şi castelele.’’

    *

    ,,Dînd curs preocupărilor mele intelectuale în materie de locuri ruşinoase, de cum am văzut WC-ul, m-am repezit să-l vizitez şi să-mi notez cele văzute. Nu ştiu cum e la Femei. Oricît de curios aşfi, n-am cutezat pînă acum să intru în Departamentul dedicat Doamnelor. Spre departamentul Masculin duce un culoar în formă de elipsă. Pe peretele din stînga al acestuia, Frecventatorul (a se observa că nu zic Vizitatorul) dă peste unsprezece diplome fixate în rame de un evident orgoliu. Unsprezece diplome de învingător. Citesc pe una dintre ele: „Closetul anului 2000. Premiul pentru înaltul nivel de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu public vital“. Pe anul 2005, nu e nici o diplomă.’’

    *

    ,,De cum năboiesc în curtea interioară, turiştii, indiferent de sex, vîrstă, religie și naționalitate, consum de calorii și exigențe vestimentare, apartenenţă comercială – în grup sau individual –, se reped să pună mîna pe sînul Julietei. Pe sînul fără sutien, din cîte mi-a spus experienţa mea de bărbat. Unii o ating pur și simplu. Alții însă (Dumnezeule!) freacă sînul, ca și cum ar închipui un preludiu. Cum mulți sînt bărbați majori sau chiar pensionari, deoarece Julieta n-are încă 14 ani, miroase rău, rău de tot a pedofilie.* În privinţa explicaţiilor, toate ghidurile invocă formula, deja obosită: Tradiţia spune… Ce spune tradiţia? Aici ghidurile se încaieră. După unele, tradiţia spune că bărbaţii care ating sau freacă sînul drept (de ce neapărat drept?!) al Julietei de bronz vor avea noroc în dragoste! După alte ghiduri, femeile care ating sînul Julietei vor deveni peste noapte fertile.’’

    *

    ,,La Athos am avut multe discuţii pe tema fumatului. Observasem că Biserica îl consideră un păcat. Călugării nu se dau în lături de la un păhărel. Uneori, nici de la ditamai păhăroiul. În multe locuri, la primirea de către arhondaric eşti servit, alături de loukoumi, cafea şi apă rece de izvor, şi cu un păhărel. Mi s-a explicat. În Noul Testament se bea vin. Însuşi Iisus consumă aşa ceva, ba chiar şi face o minune în legătură cu vinul, la Cana Galileei. În schimb, nicăieri nu apare fumatul. Nici n-avea cum – zic eu. Tutunul a pătruns în Europa mult mai tîrziu.’’

     

    75,00 lei