Editura de carte

Autor(i): Mihail Sebastian

Nr. pagini: 300 pagini

Anul apariției: 2020

Editura: Hoffman

Recitit aseara, spre marea mea surpriza, dupa 6-7 ani, Orasul cu salcami. Aveam la mine intamplator cateva caiete ale elevilor mei din clasa V-a, cu rezumate de lecturi lunare. Intre ele, un foarte inteligent rezumat al Orasului cu salcami, plin de observatii ingenioase asupra raporturilor posibile cu celelalte carti ale mele. Arn citit rezumatul amuzat si, pe urma, intr-o doara, am luat cartea din biblioteca, cu gandul sa o rasfoiesc. Pe urma n-am mai putut s-o las din mana. Aveam oroare de ea. Refuzam sa vorbesc despre ea. Simpla citare a titlului ma crispa. O consideram o eroare, o prostie. Ei bine, mi se pare ca am fost nedrept. Acum, recitind-o dupa ce aproape o uitasem (personaje, momente, fapte care se stersesera total din memorie), cartea m-a incantat. Ce tanara e! Peste toate naivitatile, o anumita fragezime, anumita poezie in povestea asta, care ma emotioneaza. Sau sunt eu azi asa de batran, incat tineretea cartii capata — dincolo de literatura — o valoare exagerata? Nu stiu. Fapt e ca am avut trei ore de neasteptata placere citind-o.

Autor(i): Dumitru Popescu

Nr. pagini: 404 pagini

Anul apariției: 2021

Editura: Hoffman

Adevaruri, care merita alte adevaruri, care demonstreaza cat de importanta este competitia adevarurilor. Adevaruri care, prin forta sugestiva a esteticii autorului, impun o mare personalitate literara, in galeria valorilor spirituale postdecembriste.
E un paradox: mult injuratul ideolog al socialismului ceausist se dovedeste un exceptional analist al perioadei respective si un nume valabil al noii culturi romane.

Autor(i): Dumitru Popescu

Nr. pagini: 434 pagini

Anul apariției: 2022

Editura: Hoffman

Pictorul se inveseli: Dar ce logica e aici? Cu figura aceasta de robot auster, neindurator si impasibil voiai sa faci furori printre femeile si asa blazate, vegetand la temperatura camerei, intrate, cele mai multe ireversibil, in rutina „caii de mijloc”? Grozava strategie, chiar pentru un Don Juan inacrit in esecuri! isi zise. Aproape uitase ca e vorba de el insusi, si optiunea de viata a modelului din portrete i se paru stupida si caraghioasa. Pentru ca masca adoptata stresa, complexa, inhiba si indeparta, la randul ei, iremediabil. Cine nu stie, gandi, ca femeia asteapta de la barbat in primul rand omagiu, unul exprimabil intr-un milion de feluri, in functie de temperament, educatie, experienta si intensitate a afectivitatii, stare materiala, elocinta, inventivitate, gen psihic si alte particularitati masculine. Omagiu, omagiu, omagiu! – cer ele continuu, intr-un limbaj ce oscileaza de la frust la sofisticat, ca si prin priviri, gesturi, zambete orgolioase ori mieroase, aluzii, multumiri anticipate sau mici recompense. „Pai cu aceste sageti de silex (ca ale vanatorului preistoric) le trimiteai tu omagiu?” ceru Dan portretului sa-i explice ratiunea straniei tactici.

Autor(i): Dumitru Popescu

Nr. pagini: 254 pagini

Anul apariției: 2023

Editura: Hoffman

Autor(i): Dumitru Popescu

Nr. pagini: 454 pagini

Anul apariției: 2023

Editura: Hoffman

„Descopereau ca traiesc ceva similar iubirii, fara a fi, de buna seama, iubire. Isi vin in intampinare cu gingasie si tandrete, si cu o enorma dorinta de a surprinde un strop de fericire in ochii celuilalt. Fraternizeaza in reproducerea ritualului iubirii. Prin urmare, iubire sintetizata in laborator – ca o serie de substante tamaduitoare menite sa salveze oameni aflati in suferinta. Iubire, ca panaceu al bolilor de decrepitudine, al singuratatii de senectute, al slabirii imunitatii morale. De unde gasisera ei, dintr-odata, aceste resurse, fara de care nu te poti arunca intr-o simbioza, mai ales cand nu preexista sentimentul catalizator veritabil? Combustia sufleteasca si trupeasca se producea la presiunea disperarii? Isi pune fiecare in joc intuitiile, reflexele, virtutile neconsumate, pastrate ca prin minune intr-o pestera a fiintei? Au tasnit de acolo, prin simpla declansare a ardoarei si vointei, sensibilitate, afectiune, calinitate, dorinta, putere de daruire si de absorbtie a esentelor vitale? Daca ar veni, in aceasta suita, si iubirea originara, pasiunea, dependenta psihica si biologica, daca toate aceste valori pe care si le-au resuscitat s-ar aglutina si ar capata har cosmic?”

Autor(i): Dumitru Popescu

Nr. pagini: 302 pagini

Anul apariției: 2021

Editura: Hoffman

Dintr-o trasatura de condei, viata lejera, de auditori de cursuri si clienti ai bibliotecilor, cozeuri ironici si bine distantati de societate, trotteuri si cronicari ai strazii, s-a schimbat cu o suta optzeci de grade. Legitimatia studenteasca a aparut deodata minora si aproape inutila, inlocuita chiar de a doua zi cu una scortoasa, purtand antetul revistei, fotografie si stampila oficiala, de ziarist. Identitatea publica a capatat alta dimensiune, neacoperita inca, fireste, de valoarea intrinseca a prestatiei, dar imediat convertibila in autoritate. Tot de a doua zi, in practica zilnica s-a instalat un nou reflex: lectura presei. Nu rasfoirea distrata a gazetei de catre functionarul public inainte de a-si scoate mapele pe masa de lucru, nici incomoda lectura a titlurilor de catre calatorul din tramvai sau piguleala curioasa a faptului divers pe bancile din parcuri, ci efortul avizat de a te tine la curent „cu evenimentul”, urmarirea directiilor de orientare in sfera profesionala si, nu in ultimul rand, „competenta” apreciere critica a productiei de pe tot esichierul bransei.
Din momentul intrarii in arena, am dispus fiecare de cate o masa de birou, pe care am exersat la inceput elementare gesturi profesionale, iar apoi am imortalizat, pe rand, poza „ganditorului”, a „inspiratului”, a „expeditivului”, a „sententiosului” sau a „torturatului” de idei inca nediscernabile. Biroul acela a devenit, timp de zeci de ani, un fel de cochilie a melcului; e drept, n-am carat-o in spate, mai degraba am fost carat de ea, dar in acest desen viata s-a circumscris ca intr-un cerc magic, consumandu-se zi si noapte in galopul frenetic al „cailor de curse”, cu nimic altceva in fata decat linia de sosire.

Autor(i): Dumitru Popescu

Nr. pagini: 314 pagini

Anul apariției: 2021

Editura: Hoffman

Ceausescu s-a hotarat sa lase in pace randul ce-i dadea de furca si a impins maldarul de file, parca gata sa se ambaleze intr-un dialog, dar in ultima clipa s-a razgandit. S-a lasat doar pe spatarul scaunului si a intrebat moale, cu plictiseala initiala, acum expusa nestingherit: „Si ce vezi tu rau in faptul ca niste scriitori tineri se adreseaza, printr-o telegrama, secretarului general al partidului? l-a intrebat pe Mizil.N-au scris nici la Europa Libera, nici la americani. Nici chiar la Moscova!”, si si-a intors spre mine sageata unui ochi fals amenintator. Mizil nu s-a lasat, a mai comentat ceva, dar se vedea ca numai de forma, ca sa nu-i dea pe loc satisfactie sefului. Ii stia obiceiul de a taia uneori elanuri provocate de un zel deplasat, prin dusul rece al logicii simple, elementare, una exclusiv de bun simt. „Mai lasati-i, mai, in pace, sa respire si ei, nu-i dadaciti atata! Ei se supara, ei se impaca, asa sunt scriitorii. Vad ca noi, pe aici, mai trebuie sa ne obisnuim cu democratia, ei au deprins-o repede.“

Autor(i): Dumitru Popescu

Nr. pagini: 418 pagini

Anul apariției: 2021

Editura: Hoffman

Nu as da acest gir de putere celor care au desfiintat Partidul Comunist. Nu ei au dizolvat partidul, sa ne intelegem! Partidul s-a autodizolvat. Si, de acest crah penibil, rusinos, se face vinovat inaintea comunismului romanesc, Nicolae Ceausescu insusi. Aceasta este culpa lui, nu bazaconiile care i s-au pus in carca: subminarea economiei, uciderea a 60000 de timisoreni, imbogatirea pe spinarea poporului. Partidul n-a putut vorbi in clipa fatala, n-a putut protesta, nu s-a putut opune, fiindca dupa fuga lui Ceausescu n-a mai avut niciun purtator de cuvant, niciun cap responsabil activ, niciun fruntas veritabil care sa preia carma si sa faca sa navigheze corabia pe furtuna. PCR nu avusese decat un singur lider, un singur patron, un singur stapan. Si cand acesta si-a luat talpasita, a ramas ca un sat fara caini. Sub masca falei, a fortei si grandorii, Nicolae Ceausescu distrusese incet-incet partidul, transformandu-l intr-o fantose. Ii luase vigoarea si mobilitatea, imbolnavindu-l de o obezitate monstruoasa, ii rapise reactivitatea normala a sistemului nervos, si pana la urma, vointa, obligandu-l sa-l aclame toata ziua pe el, sa-si dea adeziunea neconditionata la orice fleac emanat de gandirea lui mediocrizata. Ii interzisese sa aiba opinii critice, sa gandeasca liber, sa-si exprime discernamantul politic, sa manifeste initiativa si sa formuleze concluzii, sa apere rationalitatea, ca valoare suprema, impotriva oricui i-ar fi adus atingere, inclusiv a sa, a lui N.C.

Autor(i): Dumitru Popescu

Nr. pagini: 356 pagini

Anul apariției: 2021

Editura: Hoffman

Reactivarea la senectute a prieteniilor din pubertate si adolescenta genereaza un inimaginabil flux de energie psihica. In anumite privinte, efectul este egal cu o renastere, respectiv redobandirea dimensiunilor pierdute ale eului si conturarea unora noi, nebanuite. Cel mai important castig mi se pare confirmarea spontana a identitatii personale, intr-o categorica si luminoasa consecventa a evolutiei de la origini pana in cvasifinalul existentei. Spre batranete, poate si mai devreme, tot timpul ne intrebam daca mai suntem aceiasi care am pornit candva la drum, si de care nici nu prea ne mai aducem bine aminte. Ne controlam sinele prin pipaituri orbesti, ca sa ne convingem ca ne-am pastrat integralitatea, asa cum face cu trupul sau amputat un invalid. In buna masura, sentimentul de nesiguranta in viata vine tocmai din aceasta incertitudine a dainuirii complete, din teama ca nu mai suntem cei din startul cursei, pe care i-am iubit; nostalgia ne face sa suferim ca niste rataciti irecuperabili. Degeaba rasfoim albume cu fotografii sau ne descoasem parintii, pana nu mor, cum eram, ce faceam, caci nu ne recunoastem in aceasta documentatie decat partial, fulgurant, ceea ce ne sporeste si mai mult secreta suferinta. Aproape uitam de inceputuri, nevoiti sa ne rememoram fiintele de la linia intrebuintarii publice active, ceea ce ne da sentimentul stanjenitor si amar ca nu avem un inceput, sau ca am fost taiati de la jumatate ramanand doar cu bustul, si ca faptura aceasta fara picioare se sprijina pe un soclu inert. Neputinta evaluarii personalitatii in contiguitate organica si armonioasa cu varsta de aur, atat de voalata, ne submineaza grav, determinandu-ne sa ne banuim de infidelitate fata de nucleul original, chiar de tradare, sa ne suspectam de involutie, in cel mai bun caz de zigzaguri si sinuozitati penibile.

Autor(i): Dumitru Popescu

Nr. pagini: 428 pagini

Anul apariției: 2021

Editura: Hoffman

In anii 1995-1996 am tinut in presa o rubrica zilnica sub titlul „Panorama tranzitiei”. Consemnam anomaliile sociale, morale si psihologice ale etapei, modul distorsionat, hidos dar si ilar in care romanii se adaptau (din instinct si cu fler) imperativelor noii vieti comunitare – totul reiterat de fapt, caci fusese impregnat in filmul genetic antebelic.
Rasfoind modesta cronica a „chinurilor facerii” acestui destin romanesc redivivus, i-am gasit o oarecare semnificatie: aceea de album cu instantanee, in care adultul de astazi sau, ma rog, junele maturizat prematur, isi descopera mimetismul infantil ce-i anunta personalitatea.
Am facut o selectie din cotidiana prestatie publicistica de aproape doi ani, alegand ce mi s-a parut mai pregnant sub raportul anticiparii portretului romanesc actual (inca incomplet conturat), incarcat de linii diforme – dramatice, dar si comic grotesti – ce incep sa ne sperie. Se ofera astfel cititorilor punctele de plecare ale unei evolutii (sau involutii) pe care nimic nu pare sa o mai poata opri sau corecta.

Autor(i): Dumitru Popescu

Nr. pagini: 262 pagini

Anul apariției: 2021

Editura: Hoffman

Voci de osteni batrani, ragusite si ingrosate de emotie!
Grenadieri, cuirasieri, cavaleristi din garda ale caror picioare si brate au ramas, pe campurile de lupta de la Austerlitz sau Marengo, la lena sau Friedland, la Burgos ori Saragossa, la Wagram sau la Borodino. Eroii schilozi ai marilor campanii napoleoniene. Au iesit in carje sa-si intampine idolul.
Deodata… insisi pasii lui.
Marunti, fermi, apasati, producand o sonoritate grava in marea curte de la Hôtel des Invalides.
Se asterne o liniste stranie, ca intr-un oras mort. Apoi, ca la o comanda nevazuta, zidurile bubuie:
— Vive l’Empereur! Vive l’Empereur!
…Ecoul marilor emotii ce, cu un secol si jumatate in urma, au bantuit ca o furtuna pieptul barbatilor cu care imparatul spulberase toate armatele lumii, se pierde pe nesimtite in noapte…
Luminile se sting.
Coloanele de piatra sunt inghitite de intuneric una cate una.
In golul imens, istoria curge, neauzita.
Intr-un tarziu, in linistea inghetata a Domului, rasuna pasi. Umbla fantomele. Grav, sacadat si trist, se aud pasii celor cincizeci de ofiteri care aduc pe umeri sicriul cu ramasitele pamantesti ale imparatului. Se opresc in fata statuii. Lumina reflectoarelor aluneca incet, lintoliu alb de ingropaciune. Un reflector isi apleaca, omagial, fascicolul pana la picioarele imparatului de piatra, strecurandu-l apoi sub lespezi.
Din nou liniste, din nou golul negru al vremii si al noptii.
Hôtel des Invalides reintra in impasibilitatea sa istorica.
Spectacolul costa 5 franci. Are la baza un magnetofon, cateva reflectoare bine amplasate, un text concis si sobru, o ingenioasa idee regizorala si, desigur, curtea si galeriile interioare de la Hôtel des Invalides.