Editura de carte

Autor(i):Carlos Caballero Jurado, Richard Landwehr

Nr. pagini: 309 pagini

An: 2022

Editura: Favorit

„Prin ce este interesantă lucrarea de faţă? În primul rând, prin faptul că abordează o temă aproape total ignorată de istoriografia românească. […] În al doilea rând, cartea ne aduce mărturii la care altminteri cititorul din România n ar fi avut acces. Avem, astfel, alături de bibliografia oficială, punctul de vedere al celeilalte părţi, evenimentele din preajma şi din timpul războiului privite mai ales prin prisma militanţilor Gărzii de Fier. Fiindcă autorii şi au sprijinit în bună măsură cercetarea lor pe aceste surse – materialul istoric şi memorialistic provenit de la reprezentanţii Legiunii. Care sunt influenţaţi de sentimente şi interese partizane în relatarea evenimentelor.” (Ion Aramă, 1998)

„Atitudinea şi activităţile acestei preţioase avangarde (Armata Naţională de Eliberare, a Guvernului de la Viena, n.ed.) s-au dovedit pe deplin îndreptăţite când lumea a putut în sfârşit să vadă cum arăta în realitate regimul comunist care tortura România, cu prilejul dramaticei căderi a lui Ceauşescu. Barbara camarilă comunistă care strangula ţara a fost în sfârşit zdrobită, dar nu fără ca mai întâi să fi adus durerea şi mizeria a milioane de fiinţe. Trupele române din Waffen-SS au făcut parte dintr o mare încercare de a evita toate acestea, luptând contra unui pericol care ameninţa să se extindă în toată lumea. Eforturile şi faptele lor sunt demne de a fi păstrate şi amintite.” (Carlos Caballero&Richard Landwehr, 1993)

„Între Voluntarii români din Waffen-SS și Armata Națională Română a Guvernului de la Viena (1944–1945), cum a mai apărut, sau pur și simplu Armata Națională: reeditare după «Romanian Volunteers of the Waffen-SS», titlu avansat de însuși traducătorul Ion Aramă, am preferat varianta originară în traducerea noastră, mai aproape și de spiritul autorilor înșiși, dar și de realitatea practică, din teren, de la data derulării evenimentelor. Oricum ar fi însă, important e că avem o carte frumoasă, foarte bine scrisă, cu simpatie pentru soldatul român, în genere, prins ca de atâtea alte ori în multiseculara sa existență între două fronturi. O carte bine documentată care, dincolo de coloratura ideologică în care cititorul mai puțin inițiat o poate recepta, completează la modul decent și convingător o pagină – ocultată până recent – din istoria noastră militară.” (Dan Gîju, 2022)

Autor(i): Marin I. Predescu

Nr. pagini: 218 pagini

An: 2019

Editura: Favorit

Războiul „ţârcovnicului” Marin I. Predescu este cu atât mai valabil cu cât este prins în condeiul unui profesionist, ziarist important la vremea lui. Deşi scrisă în fugă şi redusă ca dimensiune, avem de-a face cu o carte mare, una cum nu credeam să se fi scris în legătură cu participarea noastră, a românilor, la Primul Război Mondial. O dramă tratată în registru grav, dar în esenţă ironic şi autoironic, totodată cât se poate de sinceră. Cartea unui oltean autentic.

Autor(i): Petre Dumitrescu

Nr. pagini: 150 pagini

An: 2022

Editura: Favorit

General de armată Petre Dumitrescu: „Am făcut această scurtă privire asupra bătăliei din Cotul Donului din datoria ce am de a nu lăsa să se acrediteze inexactităţi sau josnice calomnii asupra comandanţilor, statelor-majore, ofiţerilor şi ostaşilor Armatei a 3-a, care s-au luptat cu toată bravura şi spiritul de supremă jertfă, aşa cum le-a impus conştiinţa lor curată. […] Dacă înfrângerea de la Cotul Donului s-ar fi datorat comandantului Armatei [a 3-a] şi [șefului] statului-major, ei ar fi fost traşi la răspundere din primul moment. Atât Comandamentul Superior German cât şi mareşalul Antonescu nu ne-ar fi menajat câtuși de puțin, ci ne-ar fi aplicat cu mare zgomot sancțiunile cuvenite pentru a da opiniei publice, pe drept cuvânt îngrijorate, o cât de slabă satisfacţiune. Faptul că comandamentul german nu numai că nu ne-a adus niciun reproş, dar din contra, a pus sub ordinele mele directe trei mari unităţi germane – Corpul 17 Armată german al generalului Hollidt şi grupările de forţe ale generalilor Stumpfeld şi Spang – dovedeşte con­trariul. […] Niciun alt comandant de armată român nu a avut însărcinări asemănă­toare.”

Autor(i): Dan Gîju

Nr. pagini: 286 pagini

An: 2018

Editura: Favorit

Adunate pentru întâia oară în volum, portretele, interviurile, microstudiile şi eseurile relative la cei mai temerari dintre „şoimii” de ieri ai armatei româ­ne – pe patru dintre aceştia autorul având şansa să-i întâlnească personal –, cărora li se adaugă un calup de documente din arhive şi câteva portrete foto menite să completeze, fie şi la nivel de sugestie, galeria aşilor, a marilor maeştri ai manşei şi, nu în ultimă instanţă, a eroilor Aeronauticii Regale, demonstrează cu asupra de măsură, că deşi înfrântă la finele conflagraţiei mondiale, România a avut profesionişti redutabili care, atunci când teh­nica le-a permis, s-au bătut de la egal la egal cu cei mai bine plătiţi „mercenari” ai lumii, indiferent că au fost ruşi, ameri­cani, britanici sau chiar germani și unguri pe finalul războiului. Se regăsesc așadar, creionați de o manieră aparte, piloții de război Constantin „Bâzu” Cantacuzino („Grecu”), Dem. Ben. Cârâc („Tătusu”), Florea Chifulescu („Călăul”), Ioan Di Cesare, Ion Dobran („Fachiru”), Alexandru „Dudu” Frim, Vasile „Chiţu” Gavriliu, Alexandru „Alecu” Şerbănescu, Sorin Tulea și, nu în ultimul rând, Dan Vizanty („Mon cher”).

Autor(i): Dan Gîju

Nr. pagini: 192 pagini

An: 2013

Editura: Favorit

După Pumnul de fier, roman istoric de mare succes, scriitorul Dan Gîju re­vine cu o nouă poveste de front, la fel de reală, inspirată, de astă dată, din trecutul lui Ioan Leonte, la rândul său fost Leutnant în Wehrmacht şi, caz unic în istoria armatei române din toate timpurile, pus în situaţia de a coman­da, ca Fahnenjunker (cadet, viitor ofi­ţer], pe perioada Frontbewährung-ului (stagiului de front), adică vreme de aproape 100 de zile (martie-iunie) ale aceluiaşi fatidic an ’43 – pentru arma­tele Axei angrenate în Est, desigur –, un pluton de infanterişti nemţi aflat pe poziţie în prima linie, la doar câţiva kilometri de suburbiile Moscovei. Din­colo de aportul istoric, deloc de negli­jat, aidoma Pumnului de fier, chiar dacă mai puţin consistentă, Războiul lupilor păduchioşi rămâne o contribuţie de referinţă pe raftul oricum prea sărac al lucrărilor, fie şi romanţate, inspirate din „aventura” pe Frontul de Est a ar­matei române, în cea mai sângeroasă conflagraţie mondială posibilă, cu atât mai mult cu cât subiectul abordat aici era de neconceput înainte de 1989.

Autor(i):Ion Tobă-Hatmanu

Nr. pagini: 434 pagini

An: 2014

Editura: Favorit

Autentic „om al frontului”, desemnat de către generalul german Helge Auleb drept „cel mai indicat a conduce şi executa acţiunile de distrugere a partizanilor din Munţii Iaila” în al Doilea Război Mondial, supranumit „Hatmanu” fiindcă, în 1940, veghease ca mormântul voievodului Ştefan cel Mare să rămână în hotarul de nord-est al României, Ion Tobă va fi capturat de sovietici într-o ambuscadă, în 1948, la Bucureşti, în plină pace, pe când era transportat către închisoarea Jilava, judecat de urgenţă ca „spion german” – întrucât făcuse parte din Jagdverband Kommando Skorzeny, cu gradul de Sturmbannführer – şi condamnat la moarte, pedeapsă comutată ulterior în 25 de ani de muncă silnică în lagărele din Siberia. Scăpat cu viaţă din Gulag în 1956, după mari peripeţii (descrise în partea a II-a a cărţii de faţă), închis apoi de comuniştii români pentru încă aproape zece ani şi eliberat în 1964 doar ca să fie urmărit non-stop de Securitate – care îi va confisca până şi „amintirile”, ţinându-le sub obroc din interese de stat, ca să protejeze imaginea imperiului sovietic –, Ion Tobă-Hatmanu se dezvăluie azi, la o jumătate de veac din momentul în care a început să-şi pună pe hârtie povestea vieţii, în toată dimensiunea şi drama lui, de veritabil erou al unei armate uneori învinse, dar niciodată îngenuncheate.