• (0)

    O istorie a opiniilor privind filosofia lui Eminescu. Volumul IV

    AUTOR: Ștefan Munteanu

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 190

    EDITURA: Eikon

    Oamenii mari vin cu răspunsuri clare. Rugat să vorbească despre dificultăţile formării în domeniul filosofiei, Alexandru Surdu şopteşte: „În filosofia autentică se avansează greu, căci novicele are în faţă două milenii de materie primă, care trebuie transformată, cum zicea Eminescu, în pământ proaspăt şi roditor al propriei sale gândiri, fără riscul de a semăna în piatră seacă sau de-a arunca sămânţa în cele patru vânturi ca hrană pentru «paserile călătoare»” (Volumul Academicianul Alexandru Surdu la 75 de ani, Editura Kron-Art, Brașov, 2013, p. 222). La împlinirea vârstei de 75 de ani, fiind rugat să-şi autoaprecieze opera, autorul mărturiseşte: „Am debutat ca logician cu studii despre logica tradiţională şi logica lui Aristotel, având şi viziunea unei «logici integrale» care să cuprindă: 1) logica clasică, 2) logica simbolică şi 3) logica dialectică, considerate, pe atunci (1964) divergente. Pentru aceasta am şi lucrat câteva decenii în cele trei domenii ale logicii, publicând numeroase lucrări şi câteva cărţi. Între timp am făcut şi traduceri (din Kant, Wittgenstein, Popper), ediţii critice (Cantemir, Eminescu, Maiorescu, Odobleja, Joja), lucrări de informare şi documentare. Ele mi-au asigurat, după 1990, primirea la Academia Română” (Idem, p. 218).

    35,00 lei
  • (0)

    Viața ca un oratoriu

    AUTOR: Paul Constantinescu

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 272

    EDITURA: Eikon

    Muzica este taină, credinţa este taină, iar muzica este credinţă; trebuie să crezi ca să-i poţi simţi binefacerea; necredinciosul nu-i poate împărtă şi darul. Omul care crede o simte cum pricepe vorba, pentru că ea nu e vorbă; şi o are aproape de inimă, nu o pricepe după, dar o intuieşte, îi vede puterea şi expresia ei muzicală, care nu poate fi totuşi nici pământ, nici soare, nici apă, nici foc, nici rău, nici bun; sau poate fi toate deodată. Alţi „pipăitori de gânduri” încearcă să-i pună pietre de moară la picioare, supunând-o tuturor sentimentelor sufleteşti, pe care ei le ştiu şi le numesc, făcând reguli de geniu şi trecându-le în cataloage după categorii: aici este durerea, aici bucuria, aici mila, aici răutatea. Se întreba cândva un om de gust: „aş vrea să ştiu cine, pricepător în muzică, va îndrăzni să-l descifreze pe Bach ca pe o ceaşcă de cafea?”. Ba merg alţii şi mai departe şi schimonosesc un delicat cântecel după fiecare vorbă din text, pe care, spun ei, o traduc exact în muzică. …Nu numai că am utilizat melodii româneşti, dar cel puţin am vrut ca să fie ceva românesc de la început până la sfârşit în ritm, melodie şi armonie, de altfel căutarea acestui românism este singura mea preocupare în muzică şi singurul lucru care poate da azi este studiul cântecului popular şi a muzicii bisericeşti din care trebuiesc scoase toate elementele unei compoziţii culte, melodicul, polifonia care există într-o stare latentă în melodie, ritm şi chiar elemente de formă. (Paul Constantinescu)

    35,00 lei
  • (0)

    Roșu

    AUTOR: John Logan

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 73

    EDITURA: Eikon

    John David Logan (n. 24 septembrie 1961, San Diego, California, SUA) este dramaturg american, scenarist, producător de film și producător de televiziune. Părinții săi au emigrat în Statele Unite din Irlanda de Nord, iar el este cel mai mic dintre cei trei copii. A studiat la Universitatea din Northwestern, pe care a absolvit-o în 1983. A fost nominalizat de trei ori la premiile Oscar; de două ori pentru cel mai bun scenariu original pentru filmele Gladiatorul (2000) și Aviatorul (2004) și o dată pentru cel mai bun scenariu adaptat pentru filmul Hugo (2011) John Logan a fost un dramaturg de succes în Chicago cu mulți ani înainte de a trece la scenarii de film. Prima sa piesă, Niciodată păcătosul, spune povestea criminalilor Leopold și Loeb. Piesele sale ulterioare de teatru sunt Hauptmann despre răpirea fiului lui Lindberg și Riverview, o melodramă muzicală care are loc în celebrul parc de distracții Riverview Park din Chicago. Ultimele filme la care John Logan a lucrat ca scenarist sunt desenul animat Rango regizat de Gore Verbinsky, în care rolul principal de voce a fost jucat de Johnny Depp, adaptarea filmului după tragedia lui Shakespeare, Coriolanus, regizată de Ralph Fiennes, ecranizarea cărții Invenția lui Hugo Cabre, regizată de Martin Scorsese și al 23-lea film despre James Bond, Skyfall. Acțiunea piesei Roșu se petrece în 1958 în New York, când artistul Mark Rothko primește cea mai mare comandă din lumea artei, aceea de a crea o serie de picturi murale pentru restaurantul The Four Seasons din noua clădire Seagram de pe Park Avenue. Sub privirea atentă a tânărului său asistent Ken și sub prezența amenințătoare a unei noi generații de artiști, Mark Rothko se confruntă cu cea mai mare provocare a sa de până atunci. El trebuia să creeze o lucrare definitivă pentru un cadru extraordinar. Roșu este o relatare emoționantă și convingătoare a unuia dintre cei mai mari artiști ai secolului XX. Montată pentru prima oară la Teatrul Donmar Warehouse din Londra în decembrie 2009, importată în primăvara lui 2010 pe Broadway, a primit șase premii Tony, iar acum aceeași piesă este la Satu-Mare în premieră națională.

    25,00 lei
  • (0)

    Sfârșitul hibernării

    AUTOR: Gheorghe Ioan Brad

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 714

    EDITURA: Eikon

    (fragment)

    Cronica destinelor și a evenimentelor începe de pe vremea când Munții Apuseni încă nu aveau nume. Moții, muntenii, locuitorii lor îi numeau simplu: „Munții Noștri”. Fiecare munte, deal, dâmb, colină, măgură, colnic, ponor și vale avea nume, dar, luați împreună, nu aveau nume. Numele lor se naște odată cu știința geografiei. Și era anul 1847. Nu muntenii îi vor boteza, ci geografii. Și nici geografii nu erau români, ci francezi și nemți. De aceea îi vor boteza la început: Carpații Apuseni, Munții Occidentali, Munții Apusului. Numele le era dat privind hărțile, nu răsăritul soarelui.

    Bazinul Transilvaniei era înconjurat de munți. Cei din răsărit erau botezați deja. Se numeau Carpații Orientali pentru că, dincolo de ei, nu mai erau alți Carpați și nici alți munți – până nu se știe unde. Dacă ei erau munții răsăritului, Munții Noștri erau ai apusului. Trăsătura lor principală era fragmentarea. Era un conglomerat de munți nu prea înalți, dar ocupând o suprafață mare și unitară. Erau sute și sute de munți, sute și sute de vârfuri și coame. Nu exista un munte masiv, înalt, compact, care să-i domine pe ceilalți și tot ce-i în jur, ca Munții Făgărașului, de exemplu.

    Despre vechimea lor nu se știau prea multe. Pentru orice geolog era limpede că n-au apărut toți deodată din spuma mării. S-au înălțat în urma proceselor geologice, astfel că pe o suprafață nu prea întinsă se găsesc toate tipurile de roci: de la cele rezultate în urma erupțiilor vulcanice, până la rocile sedimentare și metamorfice. Granitul și calcarul sunt la ele acasă. Nu lipsesc gresiile, șisturile argiloase și conglomeratele. Nu-i de mirare să găsești cochilii de melci marini, liberi ori încrustați în rocă, pe vârfurile dezgolite ale munților, la peste 1.000 de metri altitudine.

    99,00 lei
  • (0)

    Revoluție și biserică

    AUTOR: Pr. Dr. Emanuel Sebastian Suciu

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 660

    EDITURA: Eikon

    Celui ce ar dori să răspundă pe măsură provocării de a oferi o scurtă şi clară introducere în tematica abordată în teza de doctorat ce ne stă înainte trebuie să-i fi devenit încă de la începutul reflecţiei foarte clar că se găseşte dinaintea a două opţiuni: fie repetă cele deja scrise în această lucrare, fie încearcă să evalueze modul în care a fost tratată tema centrală, pentru că, strict vorbind, lucrarea de faţă atinge trei centre – unul aflat în istorie, altul în filosofie şi altul în teologie.

    Atunci când am primit scrisoarea prin care eram rugat să scriu un cuvânt-înainte la această carte, am simţit clar şi puternic că autorul acestei teze de doctorat, Pr. Dr. Sebastian Suciu, din oraşul dunărean Ulm, Germania, nu-mi cerea o laudatio înveşmântată academic, ci o evaluare teologică din punct de vedere creştin ortodox a unei teme concretizate într-un centru cultural apusean-latin, astfel că nu trebuia să mă raportez verbatim la textul său, ci să încerc, în calitate de teolog creştin ortodox, să ofer o perspectivă sintetică asupra acestei dificile teme istorice. Întrucât în literatura de specialitate tema nu a fost tratată din punct de vedere creştin ortodox, cer ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu înainte de a purcede la a aşterne în scris reflecţiile mele.

    Arhidiacon Martin H. Lissmann

    89,00 lei
  • (0)

    Vorbind singur

    AUTOR: Mircea Pora

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 292

    EDITURA: Eikon

    Acum chiar că-mi pare rău după prietenii mei dispăruţi, hainele lor înflorate, cine oare, le va mai purta? Mergând spre Piaţă, parcă trec mereu de pe un trotuar pe altul, dintr-un oraş în altul, de pe malurile indistincte ale unui ev îndepărtat, pe malurile secetoase ale unor decenii trăite în direct. Aleargă prin faţa mea uniforme, mi se sparg în urechi pocnete de cizme şi bocanci, se prefac în linii, contururi, în fum, tot ce-a fost mai demult palpabil şi solid. Mă îndrept spre piaţă ca spre un loc unde aş putea vedea lebede cu ochi de diamant. Cuprins de bucurie, plutesc printre fluturi, toată lumea înţelege că doresc să fiu lăsat în pace, că poate aceasta va fi ultima primăvară când voi mai activa ca un soldat al vieţii. Ar merita, poate, cu competenţă, dăruire, să se facă un studiu al străzilor ce constituie baza de netăgăduit a pieţei. Pe cea mai mică dintre ele, posibil să te simţi îngândurat, cuprins de remuşcări sau avânturi ce rapid se frâng. (fragment)

    45,00 lei
  • (0)

    Scrieri. Vol. IV. Poetica imaginii. Poetică fenomenologică

    AUTOR: Dorin Ștefănescu

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 554

    EDITURA: Eikon

    […] imaginea poetală nu e una de primă instanță, ea nu se impune ca prezență evidentă la suprafața textului, nu intră în orizontul de vizibilitate al ființei textuale. Inaparența ei este un fond clar-obscur, intermediul translucid al ivirii semnificabilului originar. Ceea ce este de prim abord și apare în textul unui poem este imaginea deja constituită, prinsă în rețeaua semnificațiilor ca element al unei lumi imaginare. Este imaginea poetică textuală ca obiect al tematizării interpretative, chiar dacă înțelegem acest travaliu exegetic drept inter-pretatio, adică prestație intermediară, strecurarea printre rândurile unui text. Imaginea poetală în schimb, figură a absenței, nu e interpretabilă decât în momentul în care ea deja nu mai este, sau – altfel spus – „figurează” în subtextul ori mai degrabă în pretextul în care ea se ivește și semnifică înainte de a fi. Faptul că ea este inaparentul (unscheinbar) o arată drept „acea fenomenalitate prin excelență care, întrucât nu e nici imediată, nici ontică, nu poate fi redusă la o intenție eidetică”. Este motivul pentru care „«fenomenologul inaparentului» nu mai este spectatorul ideal al adevărului lumii esențelor sale: el învață să locuiască lumea pe măsura retragerii lucrurilor”. (fragment)

    65,00 lei
  • (0)

    Un semn suprareal / Remember Youtan Poluo

    AUTOR: Gelu Ungureanu

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 98

    EDITURA: Eikon

    „Oracol

     

    O linie despărțitoare, rezonabilă.

    Nerăbdarea pare acum

    disproporționată pe fața

    arlechinului.

    Nu înceta să insiști

    în dialog, atrage somnolența celor

    puși pe fapte rele,

    confiscă armele și logistica

    neplăcerilor.

    Confluența strictă e

    neproductivă.

     

    Iată un dreptar:

    separă apele,

    pune bărcuțe din hârtie,

    să plutească indecis.”

    29,00 lei
  • (0)

    Reflexe / Alte pretexte erotice

    AUTOR: Gelu Ungureanu

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 97

    EDITURA: Eikon

    „Tentație

     

    Bolnav, ca spațiul dintre

    nimicuri,

    aș face o baie într-un iz

    de cristelniță,

    să-mi prefac botezul —

    iau începutul

    în primire.

     

    Se licitează stema

    celui ce-a pierdut

    iar prăpastia caută să

    convingă de binefacerea

    adâncului,

    unde vom afla

    rămășițele din umbra

    destrămată.”

    29,00 lei
  • (0)

    Scrisori către sine

    AUTOR: Matei Agachi

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 112

    EDITURA: Eikon

    De multe ori oamenii nu apreciaza minunile care se petrec in vietile lor. Oare de ce? Pentru ca au o viziune „idealista” despre viata. Desigur „ideal” ar fi sa nu le fie niciodata greu, sa nu intampine dificultati in ceea ce fac, sa fie totul lin si usor de la un capat la altul. Dar nu este asa, si pentru ratiuni bune. Creatorul a conceput lumea aceasta in asa fel incat totul sa evolueze. Fara o opozitie a parcursului lin nu ar exista evolutie, si nici mentinere.

    Oamenii sunt diferiti, cu background-uri diferite, mai fericite sau mai putin fericite. Toti evolueaza in moduri unice. Nici caderile nu sunt destinatii finale ale disperarii ci urcusuri paradoxale, manifestate prin experienta dobandita. Chiar si cele mai intunecate fapturi, diavolii, cum ii numesc unii, sunt spirite care au posibilitatea de a se intoarce ,si a deveni spirite de lumina. Si nu numai ca au posibilitatea dar aceasta este si menirea lor ca si a oricarui spirit de altfel. Dumnezeu ii vede ca pe niste fiinte nedesavarsite, care nu au reusit inca sa iasa din egoismul propriu, dar pe care ii asteapta, desi nu ii poate forta, deoarece acestia, ca si oamenii au liberul arbitru. Dar nu sunt considerati rai, monstri sau mizerabili. Desigur, actiunile lor nu sunt bune, dar pentru Creator care este desavarsit si pur, nimic nu este rau ci toate sunt desavarsite si bune, iar raul este intotdeauna intors inspre bine.

    25,00 lei
  • (0)

    Ultimele fabule închipuite ale lui Urmuz în imaginarul autorului – Ediția a II-a

    AUTOR: Romulus Sălăgean

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 118

    EDITURA: Eikon

    IV

    Un mascat și o mascată

    Duceau lipsă de prelată.

    Și l-au rugat pe Ulise

    Să-i ascundă în culise.

    Ulise urzea un plan

    Pentru războiul troian,

    Neștiind că Penelopa

    A speriat Europa.

    „Odiseus! Odiseus!

    Strigă el ca Homo Deus –

    Nu umbla de colo-colo

    Că n-oi fi tu Marco Polo!”

    Ody scoase o sirenă

    Ce se-agățase-n antenă

    Și a exclamat: „Mégère,

    Să mi-o pui la frigider!”

    MORALA

    Zombi sau omul nou.

    25,00 lei
  • (0)

    Dialog epistolar: Mihai Eminescu – Veronica Micle

    AUTOR: Mihai Rusu

    ANUL APARIȚIEI: 2024

    PAGINI: 580

    EDITURA: Eikon

    „Mihai Rusu vine, cu o consecvență pasionară salutară, să ne reintroducă în labirintul dedalic al unei mari iubiri în care se pot distinge atât tipurile cunoscute și teoretizate (Eros sau iubirea-pasiune, Agape sau iubirea împlinită, stadiile platonice, corporale, matrimoniale ș. a.), cât și cele determinate de raporturile dintre doi poeți puse și sub semnul psihologiei creației, deci al unor factori formatori de natură intelectuală. În țesătura complexă a acestor raporturi se amestecă și  firele de urzeală ale prieteniei spirituale (în sensul lui Plato), afinităților elective (goetheene), și similitudinilor de temperament de caracter, de viziune asupra lumii. Se poate spune, generalizând, că Veronica Micle este  ființa eminesciană, cu un program po(i)etic sub semnul modelator tras la indigo și realizat, desigur, cu puterile ei creative mai modeste, și că Eminescu urmărea, după propria mărturisire, o legătură ideală ca cea dintre Amor și Psyche.

    Deși de natură diferită, platonică, discretă, relativ ceremonioasă din partea lui Eminescu, marcată de îndrăzneală și de elanuri de intimitate din partea Veronicăi Micle, relațiile dintre cei doi (epistolare și concret afective) dezvăluie, în opinia lui Călinescu, o notă comună: „Și pentru unul, și pentru celălalt, această corespondență era un exercițiu sufletesc necesar. Eminescu condensa în Veronica toate aspirațiunile sale afective, nerealizabile în viața de toate zilele, pregătindu-܈și astfel și sublimându-și materia poeziilor sale erotice; pentru tânăra d-nă Micle – scrisorile, întocmite pe furiș, în spaima de a   spionată, constituiau un ce romanțios și, în afară de aceasta, ca poetă, ea simțea negreșit o vanitate ascunsă a se lăsa cântată și de a sta în corespondență cu un poet pe care-l bănuia mare” (G. Călinescu, Viaаa lui Mihai Eminescu, București, 2002, p. 173).”, Mihai Cimpoi

    69,00 lei