-
Vorbind singur
45,00 leiAUTOR: Mircea Pora
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 292
EDITURA: Eikon
Acum chiar că-mi pare rău după prietenii mei dispăruţi, hainele lor înflorate, cine oare, le va mai purta? Mergând spre Piaţă, parcă trec mereu de pe un trotuar pe altul, dintr-un oraş în altul, de pe malurile indistincte ale unui ev îndepărtat, pe malurile secetoase ale unor decenii trăite în direct. Aleargă prin faţa mea uniforme, mi se sparg în urechi pocnete de cizme şi bocanci, se prefac în linii, contururi, în fum, tot ce-a fost mai demult palpabil şi solid. Mă îndrept spre piaţă ca spre un loc unde aş putea vedea lebede cu ochi de diamant. Cuprins de bucurie, plutesc printre fluturi, toată lumea înţelege că doresc să fiu lăsat în pace, că poate aceasta va fi ultima primăvară când voi mai activa ca un soldat al vieţii. Ar merita, poate, cu competenţă, dăruire, să se facă un studiu al străzilor ce constituie baza de netăgăduit a pieţei. Pe cea mai mică dintre ele, posibil să te simţi îngândurat, cuprins de remuşcări sau avânturi ce rapid se frâng. (fragment)
-
Viața, pildele și miracolele lui Zamolxis
69,00 leiAUTOR: Cristian Săileanu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 554
EDITURA: Eikon
Cunoscând prea bine micimea puterilor mele și nimicnicia mea, cu kardia zbetându’mi’se în pectus ca unui tiner ce’și așteaptă iubita, am hotărât, ego, Xaralambos, fiu lui Sophokles și al Dhimitrei din Kerkyra cea verzită, de a așterne pe piei de miel cele pe cari le’am vidut cu ochii mei, și cu nimic altceva să le floresc. Căci Pithagóras, de’o parabolă, nu s’a grijit să’și aștearnă nici gândurile nici înțelepciunea lui pe piei de miel, și văd amu, cu mare tristețe, cum învățătura lui este restălmăcită de niște apostoli nevrednici ca Parmenides cel bâlbâit la minte sau Philolaus cel uituc, cari scriu că Pithagóras a dis așa și pe dincolo, când, de fapt, pe Pithagóras l’am audit ego cu urechile mele cum a dis altceva. La fel și bunu Vitigis, fratele meu în credință, pe care îl iubesc din fundu psihiului meu, dar care se ia cu pandurisu și predică duar ce vrea iel și cum îi convine. Am scris ego totu așa cum l’am vidut, și m’am ținut și de hronologie, cu dinții m’am ținut, căci fără hronologie nu se mai cunuaște cauza de efect. Căci nu’i totuna, am fugit fiindcă m’a betut, cu m’a betut fiindcă am fugit. Știam prea bine, chiar înainte a incepe, că cercarea mea nu va fi, de fapt, demnă nici de faptele lui Zamolxis, Fiu Cerului, nici de tăria și de berbăția poporului trac, pe care unii îl numesc get iar alții dac. Mulți din cei care au stat alături de Pithagóras, și la Tigani, în iubitu nostru Samos cel scăldat de suare, și în Crotona în Palatu Înțelepciunii, ar fi fost mult mai talentați ca mine în arta scrisului, dar așa a vrut Dumnezeu ca toți aceia să piară în focu ce a cuprins palatu din Crotona. (fragment)
-
Scrieri. Vol. IV. Poetica imaginii. Poetică fenomenologică
65,00 leiAUTOR: Dorin Ștefănescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 554
EDITURA: Eikon
[…] imaginea poetală nu e una de primă instanță, ea nu se impune ca prezență evidentă la suprafața textului, nu intră în orizontul de vizibilitate al ființei textuale. Inaparența ei este un fond clar-obscur, intermediul translucid al ivirii semnificabilului originar. Ceea ce este de prim abord și apare în textul unui poem este imaginea deja constituită, prinsă în rețeaua semnificațiilor ca element al unei lumi imaginare. Este imaginea poetică textuală ca obiect al tematizării interpretative, chiar dacă înțelegem acest travaliu exegetic drept inter-pretatio, adică prestație intermediară, strecurarea printre rândurile unui text. Imaginea poetală în schimb, figură a absenței, nu e interpretabilă decât în momentul în care ea deja nu mai este, sau – altfel spus – „figurează” în subtextul ori mai degrabă în pretextul în care ea se ivește și semnifică înainte de a fi. Faptul că ea este inaparentul (unscheinbar) o arată drept „acea fenomenalitate prin excelență care, întrucât nu e nici imediată, nici ontică, nu poate fi redusă la o intenție eidetică”. Este motivul pentru care „«fenomenologul inaparentului» nu mai este spectatorul ideal al adevărului lumii esențelor sale: el învață să locuiască lumea pe măsura retragerii lucrurilor”. (fragment)
-
Un semn suprareal / Remember Youtan Poluo
29,00 leiAUTOR: Gelu Ungureanu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 98
EDITURA: Eikon
„Oracol
O linie despărțitoare, rezonabilă.
Nerăbdarea pare acum
disproporționată pe fața
arlechinului.
Nu înceta să insiști
în dialog, atrage somnolența celor
puși pe fapte rele,
confiscă armele și logistica
neplăcerilor.
Confluența strictă e
neproductivă.
Iată un dreptar:
separă apele,
pune bărcuțe din hârtie,
să plutească indecis.”
-
Reflexe / Alte pretexte erotice
29,00 leiAUTOR: Gelu Ungureanu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 97
EDITURA: Eikon
„Tentație
Bolnav, ca spațiul dintre
nimicuri,
aș face o baie într-un iz
de cristelniță,
să-mi prefac botezul —
iau începutul
în primire.
Se licitează stema
celui ce-a pierdut
iar prăpastia caută să
convingă de binefacerea
adâncului,
unde vom afla
rămășițele din umbra
destrămată.”
-
Scrisori către sine
25,00 leiAUTOR: Matei Agachi
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 112
EDITURA: Eikon
De multe ori oamenii nu apreciaza minunile care se petrec in vietile lor. Oare de ce? Pentru ca au o viziune „idealista” despre viata. Desigur „ideal” ar fi sa nu le fie niciodata greu, sa nu intampine dificultati in ceea ce fac, sa fie totul lin si usor de la un capat la altul. Dar nu este asa, si pentru ratiuni bune. Creatorul a conceput lumea aceasta in asa fel incat totul sa evolueze. Fara o opozitie a parcursului lin nu ar exista evolutie, si nici mentinere.
Oamenii sunt diferiti, cu background-uri diferite, mai fericite sau mai putin fericite. Toti evolueaza in moduri unice. Nici caderile nu sunt destinatii finale ale disperarii ci urcusuri paradoxale, manifestate prin experienta dobandita. Chiar si cele mai intunecate fapturi, diavolii, cum ii numesc unii, sunt spirite care au posibilitatea de a se intoarce ,si a deveni spirite de lumina. Si nu numai ca au posibilitatea dar aceasta este si menirea lor ca si a oricarui spirit de altfel. Dumnezeu ii vede ca pe niste fiinte nedesavarsite, care nu au reusit inca sa iasa din egoismul propriu, dar pe care ii asteapta, desi nu ii poate forta, deoarece acestia, ca si oamenii au liberul arbitru. Dar nu sunt considerati rai, monstri sau mizerabili. Desigur, actiunile lor nu sunt bune, dar pentru Creator care este desavarsit si pur, nimic nu este rau ci toate sunt desavarsite si bune, iar raul este intotdeauna intors inspre bine.
-
Ultimele fabule închipuite ale lui Urmuz în imaginarul autorului – Ediția a II-a
25,00 leiAUTOR: Romulus Sălăgean
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 118
EDITURA: Eikon
IV
Un mascat și o mascată
Duceau lipsă de prelată.
Și l-au rugat pe Ulise
Să-i ascundă în culise.
Ulise urzea un plan
Pentru războiul troian,
Neștiind că Penelopa
A speriat Europa.
„Odiseus! Odiseus!
Strigă el ca Homo Deus –
Nu umbla de colo-colo
Că n-oi fi tu Marco Polo!”
Ody scoase o sirenă
Ce se-agățase-n antenă
Și a exclamat: „Mégère,
Să mi-o pui la frigider!”
MORALA
Zombi sau omul nou.
-
Dialog epistolar: Mihai Eminescu – Veronica Micle
69,00 leiAUTOR: Mihai Rusu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 580
EDITURA: Eikon
„Mihai Rusu vine, cu o consecvență pasionară salutară, să ne reintroducă în labirintul dedalic al unei mari iubiri în care se pot distinge atât tipurile cunoscute și teoretizate (Eros sau iubirea-pasiune, Agape sau iubirea împlinită, stadiile platonice, corporale, matrimoniale ș. a.), cât și cele determinate de raporturile dintre doi poeți puse și sub semnul psihologiei creației, deci al unor factori formatori de natură intelectuală. În țesătura complexă a acestor raporturi se amestecă și firele de urzeală ale prieteniei spirituale (în sensul lui Plato), afinităților elective (goetheene), și similitudinilor de temperament de caracter, de viziune asupra lumii. Se poate spune, generalizând, că Veronica Micle este ființa eminesciană, cu un program po(i)etic sub semnul modelator tras la indigo și realizat, desigur, cu puterile ei creative mai modeste, și că Eminescu urmărea, după propria mărturisire, o legătură ideală ca cea dintre Amor și Psyche.
Deși de natură diferită, platonică, discretă, relativ ceremonioasă din partea lui Eminescu, marcată de îndrăzneală și de elanuri de intimitate din partea Veronicăi Micle, relațiile dintre cei doi (epistolare și concret afective) dezvăluie, în opinia lui Călinescu, o notă comună: „Și pentru unul, și pentru celălalt, această corespondență era un exercițiu sufletesc necesar. Eminescu condensa în Veronica toate aspirațiunile sale afective, nerealizabile în viața de toate zilele, pregătindu-܈și astfel și sublimându-și materia poeziilor sale erotice; pentru tânăra d-nă Micle – scrisorile, întocmite pe furiș, în spaima de a spionată, constituiau un ce romanțios și, în afară de aceasta, ca poetă, ea simțea negreșit o vanitate ascunsă a se lăsa cântată și de a sta în corespondență cu un poet pe care-l bănuia mare” (G. Călinescu, Viaаa lui Mihai Eminescu, București, 2002, p. 173).”, Mihai Cimpoi
-
Sub soarele polar
35,00 leiAUTOR: Romulus Cioflec
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 204
EDITURA: Eikon
„Pentru Polarfahrt-ul nostru sau călătorie spre pol, cum ne este calificată oficial întreprinderea de către biroul organizator al excursiei – Monte Cervantes îmbarcase 1680 pasageri, mai puțini decât în obișnuitele lui curse spre Argentina, și cam mult pentru un voiaj de turiști prin locuri necutreierate. Ne apropiem bine de 2000, dacă socotim la 300 echipajul. Mai adăugăm doi piloți norvegieni, care ne întovărășesc pentru a colabora la călăuzirea vasului prin cotiturile multe și primejdioase din fiorduri, dintre coastă și insule și prin apele din preajma Spitzbergului – oameni mai necesari decât echipajul obișnuit al transatlanticului.”
-
Cultura de proximitate
43,00 leiAUTOR: Laura Cătălina Dragomir
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 338
EDITURA: Eikon
Treizeci și patru de personalități din diverse domenii (literatură, pictură, sculptură, design, muzică, teatru, jurnalism, cercetare, educație) vorbesc deschis despre cum trăiesc sau au trăit pandemia, despre artă, societate, despre viața profesională și cea personală; confesiunile lor – privite obiectiv, capătă multiple valențe: fie de document istoric (posibile fresce interioare ale unei societăți dominate de restricții, impuneri și adaptarea la o cultură transformată de pandemie), fie literare cei intervievați încercând să cristalizeze în răspunsuri un nou crez artistic compatibil cu noile condiții sociale și mijloace de comunicare. (Emilian PAL)
Laura Cătălina Dragomir are abilitățile unui foto-jurnalist, reușind prin formula dialogului să scoată în vedere portretele unor scriitori și artiști din generații și spații de cultură diferite. Interlocutorii Laurei sunt sinceri și ai impresia, în urma lecturii acestei cărți, că ei devin de fapt personajele unui scenariu jurnalistic, ai senzația că toți se află într-o sală mare de cinema și pe rând sunt chemați să își dea reprezentația în fața unei oglinzi uriașe. La finalul lecturii acestei cărți rămâi cu senzația că deși ai început să cunoști mai bine cele 34 de personalități, totuşi ceva ar mai fi de căutat, iar acest fapt nu este decât libertatea pe care autoarea ne-o oferă. (Paul CORBAN)
-
Iar peste ape a căzut o stea
45,00 leiAUTOR: Ion Munteanu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 352
EDITURA: Eikon
„Romanul lui Ion Munteanu (…) este o sondare a traumei condusă genealogic până în înfundătura lumii originare; căci anchetarea tragismului erotic al scriitorului coboară nu doar în «hăul» lăuntric, ci răzbate dincolo, în insondabilul existenţei arhaice (…), racordând propriul adânc sufletesc la străfundul imemorial al acesteia şi la străfundul apelor învolburate, avide uneori de primirea tributului în vieţi omeneşti. (…) Roman al plonjării în adâncimi traumatice (…), o tragică poveste de dragoste…”
Ilona Duță, Spre mâlul traumatic al inimii („un bisturiu de lumină în căutarea tumorii”), în „Ramuri” (Craiova), nr. 7/ iulie 2023
„Abilitatea de integrare a realului în componenta psihanalitică, paginile de proză dinamică, bogată în evenimente și tipuri umane, în care se insinuează frecvent poeticul, constituie trăsături distincte ale unui talent scriitoricesc remarcabil. Acesta consacră în proza modernă un mod particular de descriere a istoriei (…), o lume capabilă, chiar cu mari costuri, să traverseze în timp binele sau răul. Roman de analiză psihologică, ancorat în autentic și autobiografic, creația lui Ion Munteanu se distinge prin dispunerea sinusoidală a planurilor narative, tehnica dialogului, imagismul descrierilor și, nu în ultimul rând, prin curgerea lină, îmbelșugată ori furtunoasă a frazei…”
Ada Stuparu, Când realitatea devine alegorie, în „Observatorul” (Toronto), octombrie 2023
„Ion Munteanu scrie un roman al adâncimilor subconștiente, dar și al dramelor sociale și istorice, o poveste emoționantă despre un om care își deconspiră cele mai ascunse cotloane ale trecutului prin rememorare și, totodată, prin retrăirea lor. O narațiune densă, care abordează o triplă cartografiere a trecutului: geografică, istorică și psihologică. (…) Ion Munteanu conturează în paginile acestei cărți o poveste unică, despre o dramă individuală, însă, prin multitudinea de semnificații transmise, ea poate deveni simbol al unei povești universale…”
Mihaela I. Rădulescu, O carte despre suflet şi abisurile memoriei, în „Bucovina Literară” (Suceava), nr. 7-8-9/2023
-
Cântec spulberat
35,00 leiAUTOR: Constantin Teleagă
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 192
EDITURA: Eikon
Un scriitor român din Franța la Editura Eikon
Constantin Petru Teleagă s-a născut în comuna Brodina, județul Suceava. A urmat Liceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ. Este licențiat al Facultății de Drept din București (1960) și al Facultății de Limbi Romanice (1969). După absolvire, devine − după cum se autocaracterizează cu umor − „un politruc la CC al UTC”, ipostază pe care a considerat-o nu tocmai onorabilă: trimis fiind ca delegat al României la un congres al tineretului socialist din Danemarca, decide să nu se mai întoarcă în țară și să ceară azil în Franța, unde trăiește din anul 1970. Își continuă studiile, absolvind celebra Sciences Po (una dintre cele mai prestigioase universități din lume în domeniul științelor politice și al studiilor internaționale).
După 1990, a revenit în România și a sprijinit candidatura lui Emil Constantinescu la Președinția României. A fost apoi, pe rând, secretar de stat la Departamentul de Integrare Europeană, consilier de stat la Preşedinţia României și ambasador în Spania. După încheierea misiunii, a fost profesor la Institutul Superior al Magistraturii. Este doctor în drept, teza sa de doctorat fiind publicată în 2004 cu titlul Armonizarea legislativă cu dreptul comunitar în domeniul dreptului civil.
Constantin Petru Teleagă locuiește în prezent la Paris și, intermitent, la București. Publică frecvent în presa franceză eseuri și articole de opinie privind situația politică internațională și din Franța
Pasiunea sa a rămas însă întotdeauna literatura: scrie și publică în limba română și în limba franceză, versuri și proză. Romanul Moartea lui Avram a apărut în 2011, la Editura Neverland. „Cântec spulberat” este al doilea volum de versuri pe care îl publică în România.
În 1993 a publicat în Germania o carte despre marea actriță Marlene Dietrich pe care a cunoscut-o personal, semnând cu cele două prenume ale sale: Constantin Petru: Marlene Dietrich Realität. Die letzen jahre in Paris. Editura Betzel Verlag.
Cartea a apărut apoi și în Franța cu titlul La star et les pantins la editura L’Harmattan (2015).
Alte romane publicate în Franța: Mémoires apocryphes, Edilivre, 2014; L’ile des Keums dechus, Librinova, 2018.
(Mariana Sipoș)
