-
Cărări și destine. Volumul III
AUTOR: Luminița Aldea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 446
EDITURA: Eikon
Am citit (și recitit) cartea și am lăsat un pic de timp în care să se limpezească trăirile, dar este greu să ieși din atmosfera romanului.
Să continui cu ce am spus deja: romanul este ca un torent. Te prinde de la primele pagini și capătă o voință proprie, pare că se citește singur, pagină cu pagină. Atât de mult, încât trebuie să-ți aduci aminte să respiri din când în când aerul tău și nu pe al personajelor.
O ușoară relaxare la începutul capitolului V, cu multe date tehnice legate de construirea casei, este iluzorie, deoarece victoria Oanei și acalmia așteptată deja generează alt conflict, care te-a și prins pe neobservate.
Iar partea de roman care întretaie cărările Oanei și ale lui Grigore Stancu este explozivă, am simțit aproape fizic întâmplările povestite.
Îmi place că personajele, chiar și cele demonizate, sunt creionate cu lumini și umbre (adânci, uneori), că simți pe alocuri simpatie și pentru cel rău și ești tentat să-i spui câteodată „Nu” chiar și Oanei.
Transformările sociale de după revoluție sunt arătate atât de concis și firesc, că îi voi recomanda cartea fiului meu pentru a înțelege acea perioadă.
Pe de altă parte, romanul este de o sinceritate aproape metalică, tăioasă, mai ales referitor la relațiile sociale. În lumea noastră, în care ceea ce nu este politic corect este extremism, expunerea atât de netă și clară a lucrurilor aproape șochează.
Sunt sigur că este cartea care îmi place cel mai mult de până acum, pentru ritmul alert și fluiditatea povestirii, pentru temele abordate, pentru complexitatea și transformările personajelor.
Vă mulțumesc!
Aurel Dumitriu
-
Cărări și destine. Volumul II
AUTOR: Luminița Aldea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 396
EDITURA: Eikon
Am avut, recunosc, gândul preconceput că voi găsi o repetitivitate, dar, crede-mă, că minunăția pe care ai scris-o a făcut ca „repetitivitatea” să se numească stil, „stilul Luminița Aldea”. Da, țăranca scriitoare a devenit cu siguranță SCRIITOAREA țărancă. Ambele calificative la superlativ și, cred, că și apelativul de țărancă, pe care l-ai adoptat de bună voie te înnobilează. Am sentimentul că am descoperit secretul cărților tale. Îl voi descrie printr-o metaforă: talentul fără muncă este ca fântâna fără apă! Cred că am spus totul cu asta. Ești o fântână cu apă bună, din care, de ce bei de ce mai vrei să bei și aștepți să te reîntorci, să te apleci peste ghizdele și să te oglindești acolo în adânc, unde poți să îți descoperi cele mai lăuntrice trăiri pe care uneori nu știi că ești în stare să le ai.
Ești unde trebuie să fii, Luminița, pe cărarea vieții. Știu că trăiești cu altă intensitate viața decât noi ăștialalți, obișnuiți, știu că nemulțumirea și chinul creației te ard și te consumă, dar, în același timp, știu că asta ești tu, asta ți-ai dorit să fii, asta vei fi: scriitoarea Luminița Aldea!
Dragoș Agapescu
-
Cărări și destine. Volumul I
AUTOR: Luminița Aldea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 238
EDITURA: Eikon
„Romanul este excelent, ai surprins din nou istoria recenta a celei mai mari schimbari din istoria moderna a țării cu „ochii” talentului tău, de data asta din alt unghi. Roman lecție, roman uman, roman vizionar! În plus, de data asta, ai „șlefuit” personajul principal mai bine ca dățile trecute, îmbinând în subconștientul cititorului, mai ales al cititorului care te cunoaște, persoana întâi cu persoana a treia.”
Dragoș Agapescu
-
Mahalaua civilizației
AUTOR: Alexandru Cristian Surcel
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 354
EDITURA: Eikon
Alexandru Cristian Surcel este membru al Baroului București de la 1 septembrie 1999, avocat, dar și titular al altor funcții cu caracter juridic în sectorul privat sau public. În anii 1994-1996, student fiind, Alexandru Cristian Surcel a lucrat pentru Trustul de Presă Eduard Victor Gugui, care publica săptămânalul „Baricada” și cotidianul „Meridian”, titluri de referință din presa scrisă a democrației timpurii post-decembriste. Spre finalul acestei scurte cariere de mass media, el a deținut propria rubrică politică, care a inspirat titlul volumului de față.
Alexandru Cristian Surcel și-a construit un profil de activist civic și politic în două perioade distincte, una timpurie în 1989 și în anii ‘90, și una de maturitate, de la evenimentele anilor 2012-2019 în prezent.
Blogger și autor de articole publicate pe platforma Contributors, Alexandru Cristian Surcel se află cu prezenta lucrare la cea de-a patra incursiune de autor în multiversul livresc, după editarea și publicarea postumă a cărții autobiografice „Torentul de sub punte” (Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2018), scrisă în anii 1979-1981 de bunicul matern, Gabriel Becke, despre experiența deportării în gulagurile din Donbas în anii 1945-1949, după contribuția la volumul colectiv „USR – nașterea și patologiile unui partid: mărturii din culise”, coordonat de Anca Goja și Dan Lungu (Editura GRI, București, 2022), și, mai ales, după debutul ca unic autor cu cartea de non-ficțiune „Marginile Marii Uniri, o perspectivă polemică, francmasonică și profană” (Editura Vremea, București, 2023).
-
Plecări și înduplecări ale dorului
AUTOR: Dumitru Viorel Neagu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 126
EDITURA: Eikon
De la un prieteșug de conveniență pe tărâmul Facebook-ului și până la a scrie un text concluziv pus pe coperta a IV a a unei cărți mă gândeam că e cale lungă. Omul acesta, pictor bisericesc (eu taman ce lucrez la un roman cu unul care, în nebunia lui, face pe Rubliov!), dar și poet (și încă unul veri – tabil) musai că trebuie să fi știut o scurtătură. Și iată-l ajuns, cu volumul său cu tot (cel mai recent, firește) în laboratorul meu de alchimie, atât de sărac în fasoane. Drept pentru care m-am apucat să citesc (că măcar la lectură mă pricep), atras și de ilustrația copertei, în deplină concordanță cu gusturile unuia ceva mai știutor în ale artelor frumoase. Iar ilustrația cu pricina mă trimite cu gândul la vremurile lui Blaise de Vigenère, secretarul lui Henric al III-lea, autorul volumului Psalmii lui David turnați în proză măsurată sau vers liber, neîntâmplător, și nu neapărat pentru structura tehnică a poemelor, neîncorsetate de rigorile dulcelui stil clasic. Într-o epocă în care trendul (sic!) desființează din poezie punctuația, spre bucuria unora mai puțin cunoscători în tainele gramaticii, dar și titlurile, Dumitru Viorel Neagu se așază de-a curmezi – șul. Pune și virgule, acolo unde le e locul, însă ceea ce m-a frapat este felul în care s-a gândit să-și boteze poemele, cu niște titluri de o încărcătură lirică rară, deloc scurte, ele însele niște autentice poeme, deosebit de expresive și de originale, aducând a versete. O poezie a sensului regăsit, delicată și ade – menitoare ca „sufletul în care se pot cuibări păsările altcuiva”.
Mihail Soare – Mai 2024
-
Presa şi teatrul, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Moldova
AUTOR: Oana-Nicoleta Bartoş-Agavriloaie
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 300
EDITURA: Eikon
„Istoria teatrului românesc are mereu ceva de oferit; istoria teatrului din Moldova, încă, mai are de oferit neștiute povești, de care Oana-Nicoleta Bartoș-Agavriloaie ne propune să ne reapropiem, urmând-o în călătoria sa doctorală, din care s-a născut prezentul volum – călătorie în care am avut privilegiul să o însoțesc. Ele așteptau tăcute (de mai bine de un secol și jumătate), în paginile îngălbenite ale gazetelor, să fie readuse la lumină, să fie redescoperite. Din această perspectivă, îi putem privi lucrarea ca pe un îndrumar, ce ne poate ajuta să înțelegem sensul revizitării arhivelor, muzeelor și bibliotecilor, acolo unde sunt documente ce așteaptă să fie citite, interpretate sau reinterpretate, astfel încât tabloul trecutelor vieți de actori, actrițe, scriitori sau cronicari, care s-au dăruit ctitoriei teatrului moldav, să cuprindă mai multe nuanțe, în conturi mai clare. Cercetarea lor, însă, solicită perseverență și rigoare, clarificări conceptuale – primii pași, în această direcție, fiind realizați încă din „Introducere”; presă, jurnalism, gazetărie, cronică, cronicar, critică, critic – toate își caută identitatea și locul, în timp și spațiu.”, Anca Doina Ciobotaru
-
Credincios conform legii
AUTOR: Sorin Negruți
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 180
EDITURA: Eikon
„Comunismul n-avea nevoie de cineva care, prin talentul său oratoric, prin condei și, mai ales, prin exemplul personal, definit de o moralitate desăvârșită, putea influența mințile și inimile oamenilor. Fiind sinonim cu mediocritatea, comunismul încerca să anihileze excelența care nu îi era obedientă, folosind Securitatea ca poliție politică. Tata a reprezentat un pericol și, ca atare, a fost ținut permanent sub observație, din scurt, cum se spune mai pe românește. Pentru a supraviețui și la propriu, și la figurat, tata a încercat să-și adapteze credințele personale conform cerințelor regimului, să devină un credincios conform legii pământești și totodată și celei divine. Pentru că s-a ambiționat să nu-și trădeze valorile, să nu redevină un instrument al Securității, a plătit cu sănătatea și cu liniștea familiei. Deși regimul i-a valorificat inventivitatea, l-a obligat să subziste într-o mahala. Cele trei decenii de persecuții au fost recompensate cu tot atâtea trăite în libertate. Cele câteva luni pe care medicii i le dăduseră la douăzeci și șase de ani, în 1957, s-au transformat în șaizeci și trei de ani, murind la aproape nouăzeci de ani, în 2020. Credința l-a ajutat să se bucure de viață, indiferent de vicisitudinile prin care a trecut. Spiritul face diferența. Cu cât este mai conectat la Divin, cu atât și trupul este mai vivace, cum a dovedit-o tatăl meu, Mircea Negruți, întreaga lui viață.”
Autorul
-
Catherine
AUTOR: Paul Goma
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 190
EDITURA: Eikon
„Paul Goma a scris acest roman, în anul 2000, cu titlul inițial „Profil”. Mi l-a oferit la Paris printat în PDF, format carte, pentru ca apoi să-mi trimită prin poștă un exemplar al traducerii semnate de Hélène Lenz și publicate în august 2001 la Éditions des Syrtes din Paris. Avea titlul „Profil bas”. Un volum, cu banderolă roșie, pe care scria mare, cu alb: GOMA. Atât. Mod de promovare rezervat doar unor celebrități.
Când am prezentat cartea în emisiunea pe care o realizam atunci la TVR, am insistat pe faptul că în România se vorbește (dacă și când se vorbește) mai mult despre disidentul Paul Goma, uitând de scriitorul cu același nume, ale cărui cărți – scrise în românește, în primul rând pentru români – nu au putut fi publicate în România decât după 22 de ani de cenzură comunistă.
Păstrat în arhiva proprie, „manuscrisul” acestui roman vede pentru prima oară lumina tipa-rului, dezvăluind cititorilor o construcție modernă, curajoasă și reconfortantă, a unui scriitor de primă mărime: Paul Goma. Inedit și surprinzător.”
Mariana Sipoș
-
Merindele Farmecului – poeme zânatice
AUTOR: Tiberiu Cercel
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 136
EDITURA: Eikon
Senzația neobișnuită a unei prietenii în spatele gheretei, prin ceața de cobalt a amărăciunii inobilate, timpul evoluează nefiresc smulgând din mine ultimul orizont senin.
***
Rând pe rând se prăbușesc în sufletul meu catedralele mitului, lăsând tot mai viran locul pe care aleargă azi util argații zădărniciei voinicești, iliciți și neinventariați, având conștiința pingelită cu șoricul provenit din masacrele sortirii.
-
Omilii la Cartea Profetului Ieremia, volumul II
AUTOR: Origen
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 164
EDITURA: Eikon
Dumnezeu este bun că dă cuvintele pentru a smulge. Dar ce trebuie smuls și dărâmat? Toată plantația rea din suflet, toată erezia, iată ce smulge și dărâmă cuvântul profetic. Mă rog Cerului să îmi dea un cuvânt care să smulgă semințele eretice și doctrina care curge din izvorul diavolului, pentru a distruge în sufletul care vine pentru prima dată la biserică plantația idolatrie. Să-mi poată fi date cuvintele acestea despre care este scris în Ieremia, când Dumnezeu îi vorbea profetului: iată, am pus cuvintele Mele în gura ta! Iată, te-am pus în ziua aceasta peste popoare și peste regate, ca să smulgi și să arunci la pământ, să pierzi și să dărâmi, să zidești și să sădești (Ier. 1, 9-10). Da, noi avem nevoie acum de cuvinte care să smulgă din rădăcini ideile potrivnice adevărului, în tot sufletul păgubit prin cuvintele lui Cels și prin gândurile asemenea acestora… Și pentru că nu trebuie să ne mărginim la a smulge și a arunca la pământ aceste rătăciri, ci, în locul a ceea ce este smuls, să sădim plantație câmpului lui Dumnezeu și, în locul a ceea ce este dărâmat, să zidim o clădire a lui Dumnezeu și un templu al slavei lui Dumnezeu; trebuie să-L rugăm pe Domnul, Autorul darurilor menționate de Ieremia, să ne dea și nouă cuvinte pentru a zidi clădirea lui Hristos, să sădim legea duhovnicească și cuvintele profetice care se referă la aceasta.
Cristian Tufan
-
Omilii la Cartea Profetului Ieremia, volumul I
AUTOR: Origen
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 154
EDITURA: Eikon
Marele scriitor alexandrin s-a născut în anul 185. Pe vremea episcopului Demetrie, episcopul cetății Alexandriei Egiptului, pe când avea 17 ani, intra în didascaleul cetății. În toată activitatea lui didactică, studiul filosofilor antici a jucat un rol important. Origen a fost un scriitor desăvârșit și datorită acestui lucru mulți dintre episcopi l-au cinstit și de multe ori l-au chemat în bisericile lor să țină predici, chiar dacă era laic. În anul 231, Origen este hirotonit preot de către Teoctist al Cezareei Palestinei și acest lucru duce la intrarea în conflict cu episcopul Demetrie și părăsirea Alexandriei. Anul 254 îl găsește epuizat și bolnav și pe când se afla în orașul Tyr din Fenicia, sufletul său se desparte de trup și astfel la vârsta de 69 de ani este înmormântat în catedrala din această cetate. După cum însuși spunea – fiecare suflet are trupul pe care-l merită. Opera lui Origen este fără sfârșit. De la 770 de opere menționate de Ieronim în lucrarea Epistola XXXIII, către Paula, Epifanie numără nu mai puțin de 6000 de lucrări și lista lor se pierde în negura secolelor. Origen este pionierul și fondatorul științei biblice și primul mare exeget biblic, folosind în exces exegeza alegorică. Particularitatea lui este întâlnită și în Omiliile la Cartea Profetului Ieremia, atunci când folosește mai multe ipoteze, dar nu le impune și celorlalți. S-a supus tot timpul învățămintelor Bisericii și după cum spunea T.M. Popescu: „Dacă însă Origen nu era eretic în viață, el devine eretic după moarte și de aceea așa cum nu putuse fi condamnat în viață ca eretic, pentru că nu era, așa a putut fi condamnat după moarte, pentru că devenise.” Nu există în Biserică niciun gânditor care să fi rămas atât de nevăzut-omniprezent în ea ca Origen.
Cristian Tufan
-
Flori de piatră / Flores de piedra
AUTOR: Liviu Mățăoanu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 202
EDITURA: Eikon
„dacă nu îmi spune nimeni
că mă iubește
sufăr;
dacă nu îmi spune
că e lângă mine
mă simt singur;
asta este o formă de viață
a unui bărbat care vrea să ajungă
la librărie
să-şi cumpere
o
carte.”
„si nadie me dice
que me quiere
sufro;
si no me dice
que está a mi lado
me siento solo;
esto es una forma de vida
de un hombre que quiere llegar
a la librería
para comprarse
un
libro.”