-
Cântec spulberat
AUTOR: Constantin Teleagă
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 192
EDITURA: Eikon
Un scriitor român din Franța la Editura Eikon
Constantin Petru Teleagă s-a născut în comuna Brodina, județul Suceava. A urmat Liceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ. Este licențiat al Facultății de Drept din București (1960) și al Facultății de Limbi Romanice (1969). După absolvire, devine − după cum se autocaracterizează cu umor − „un politruc la CC al UTC”, ipostază pe care a considerat-o nu tocmai onorabilă: trimis fiind ca delegat al României la un congres al tineretului socialist din Danemarca, decide să nu se mai întoarcă în țară și să ceară azil în Franța, unde trăiește din anul 1970. Își continuă studiile, absolvind celebra Sciences Po (una dintre cele mai prestigioase universități din lume în domeniul științelor politice și al studiilor internaționale).
După 1990, a revenit în România și a sprijinit candidatura lui Emil Constantinescu la Președinția României. A fost apoi, pe rând, secretar de stat la Departamentul de Integrare Europeană, consilier de stat la Preşedinţia României și ambasador în Spania. După încheierea misiunii, a fost profesor la Institutul Superior al Magistraturii. Este doctor în drept, teza sa de doctorat fiind publicată în 2004 cu titlul Armonizarea legislativă cu dreptul comunitar în domeniul dreptului civil.
Constantin Petru Teleagă locuiește în prezent la Paris și, intermitent, la București. Publică frecvent în presa franceză eseuri și articole de opinie privind situația politică internațională și din Franța
Pasiunea sa a rămas însă întotdeauna literatura: scrie și publică în limba română și în limba franceză, versuri și proză. Romanul Moartea lui Avram a apărut în 2011, la Editura Neverland. „Cântec spulberat” este al doilea volum de versuri pe care îl publică în România.
În 1993 a publicat în Germania o carte despre marea actriță Marlene Dietrich pe care a cunoscut-o personal, semnând cu cele două prenume ale sale: Constantin Petru: Marlene Dietrich Realität. Die letzen jahre in Paris. Editura Betzel Verlag.
Cartea a apărut apoi și în Franța cu titlul La star et les pantins la editura L’Harmattan (2015).
Alte romane publicate în Franța: Mémoires apocryphes, Edilivre, 2014; L’ile des Keums dechus, Librinova, 2018.
(Mariana Sipoș)
-
Cărări și destine. Volumul I
AUTOR: Luminița Aldea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 238
EDITURA: Eikon
„Romanul este excelent, ai surprins din nou istoria recenta a celei mai mari schimbari din istoria moderna a țării cu „ochii” talentului tău, de data asta din alt unghi. Roman lecție, roman uman, roman vizionar! În plus, de data asta, ai „șlefuit” personajul principal mai bine ca dățile trecute, îmbinând în subconștientul cititorului, mai ales al cititorului care te cunoaște, persoana întâi cu persoana a treia.”
Dragoș Agapescu
-
Cărări și destine. Volumul II
AUTOR: Luminița Aldea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 396
EDITURA: Eikon
Am avut, recunosc, gândul preconceput că voi găsi o repetitivitate, dar, crede-mă, că minunăția pe care ai scris-o a făcut ca „repetitivitatea” să se numească stil, „stilul Luminița Aldea”. Da, țăranca scriitoare a devenit cu siguranță SCRIITOAREA țărancă. Ambele calificative la superlativ și, cred, că și apelativul de țărancă, pe care l-ai adoptat de bună voie te înnobilează. Am sentimentul că am descoperit secretul cărților tale. Îl voi descrie printr-o metaforă: talentul fără muncă este ca fântâna fără apă! Cred că am spus totul cu asta. Ești o fântână cu apă bună, din care, de ce bei de ce mai vrei să bei și aștepți să te reîntorci, să te apleci peste ghizdele și să te oglindești acolo în adânc, unde poți să îți descoperi cele mai lăuntrice trăiri pe care uneori nu știi că ești în stare să le ai.
Ești unde trebuie să fii, Luminița, pe cărarea vieții. Știu că trăiești cu altă intensitate viața decât noi ăștialalți, obișnuiți, știu că nemulțumirea și chinul creației te ard și te consumă, dar, în același timp, știu că asta ești tu, asta ți-ai dorit să fii, asta vei fi: scriitoarea Luminița Aldea!
Dragoș Agapescu
-
Cărări și destine. Volumul III
AUTOR: Luminița Aldea
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 446
EDITURA: Eikon
Am citit (și recitit) cartea și am lăsat un pic de timp în care să se limpezească trăirile, dar este greu să ieși din atmosfera romanului.
Să continui cu ce am spus deja: romanul este ca un torent. Te prinde de la primele pagini și capătă o voință proprie, pare că se citește singur, pagină cu pagină. Atât de mult, încât trebuie să-ți aduci aminte să respiri din când în când aerul tău și nu pe al personajelor.
O ușoară relaxare la începutul capitolului V, cu multe date tehnice legate de construirea casei, este iluzorie, deoarece victoria Oanei și acalmia așteptată deja generează alt conflict, care te-a și prins pe neobservate.
Iar partea de roman care întretaie cărările Oanei și ale lui Grigore Stancu este explozivă, am simțit aproape fizic întâmplările povestite.
Îmi place că personajele, chiar și cele demonizate, sunt creionate cu lumini și umbre (adânci, uneori), că simți pe alocuri simpatie și pentru cel rău și ești tentat să-i spui câteodată „Nu” chiar și Oanei.
Transformările sociale de după revoluție sunt arătate atât de concis și firesc, că îi voi recomanda cartea fiului meu pentru a înțelege acea perioadă.
Pe de altă parte, romanul este de o sinceritate aproape metalică, tăioasă, mai ales referitor la relațiile sociale. În lumea noastră, în care ceea ce nu este politic corect este extremism, expunerea atât de netă și clară a lucrurilor aproape șochează.
Sunt sigur că este cartea care îmi place cel mai mult de până acum, pentru ritmul alert și fluiditatea povestirii, pentru temele abordate, pentru complexitatea și transformările personajelor.
Vă mulțumesc!
Aurel Dumitriu
-
Casa de nebuni a Atenei
AUTOR: Thanas Medi
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 358
EDITURA: Eikon
Trebuia să fie acolo înainte de șapte. La ei! Era atât de speriată de ei, i se păreau atât de înfricoșători, încât nici în vis n-ar fi vrut să-i vadă. Nici nu îndrăznea să-i pomenească cu acea poreclă cunoscută pe care le-o punea toată lumea, deși nu-i făcuseră niciodată vreun rău. Îi ținea la distanță, ca să nu-i năpădească creierul și astfel se consola cu vinovăția de a nu avea serviciu, și deci, nu o lega nimic de ei. Întrucât ei nu făceau umbră pământului, nu existau și nu s-ar fi împiedicat de ei. Undeva deasupra străzii Thivon, una dintre arterele cu cel mai intens trafic rutier din partea de vest a Atenei, luă autobuzul 732. Era plin de oameni, înghesuiți ca sardelele, care se grăbeau la muncă. Cu greu a reușit să-și facă loc și să se agațe de bara verticală de lângă ușa principală. Găsi drept cea mai bună soluție pentru moment, să-și lase privirea să-i alunece dincolo de geamul aburit al ferestrei din față. Acolo, unde totul se rostogolea cu rapiditate, un amestec de clădiri, copaci, dar și lumini și stele, care se stingeau continuu spre cer. Se cufundă înlăuntrul său din cap până în picioare pentru a se simți mai bine și a uita încotro merge, locul în care avea să înceapă noua muncă, pe „ei”, oamenii înfiorători care o așteptau. Se agăță de o stea care strălucea mai tare, de parcă s-ar fi prins de trecutul său îndepărtat, de vremea când era cineva. Plângea sufletul în ea pentru puțină mândrie, pentru puțin mai multă demnitate, iar zicala aceea bine-cunoscută „Munca este onoare” i se păru un nimic, o expresie mai perimată ca oricând. Pentru că asta era și ea însăși: un mare nimic. Ajunsese la limita de jos, nivelul zero al abilității și înțelegerii umane. Avea să facă cea mai banală, cea mai lamentabilă muncă, pe care o evitase întotdeauna: femeie de serviciu! Pentru a da cu mătura și mopul, pentru a curăța podeaua de gunoaie, de murdăria și scuipatul altora (în special al lor), nu credea că e nevoie de cine știe câtă minte. Era suficient să ai brațe, brațe puternice. Nimeni nu mai avea nevoie de înclinațiile, visele, dorințele, creierul ei. Să fii o ființă fără cap, doar cu corp, mușchi și stomac, era mult mai bine.
-
Catherine
AUTOR: Paul Goma
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 190
EDITURA: Eikon
„Paul Goma a scris acest roman, în anul 2000, cu titlul inițial „Profil”. Mi l-a oferit la Paris printat în PDF, format carte, pentru ca apoi să-mi trimită prin poștă un exemplar al traducerii semnate de Hélène Lenz și publicate în august 2001 la Éditions des Syrtes din Paris. Avea titlul „Profil bas”. Un volum, cu banderolă roșie, pe care scria mare, cu alb: GOMA. Atât. Mod de promovare rezervat doar unor celebrități.
Când am prezentat cartea în emisiunea pe care o realizam atunci la TVR, am insistat pe faptul că în România se vorbește (dacă și când se vorbește) mai mult despre disidentul Paul Goma, uitând de scriitorul cu același nume, ale cărui cărți – scrise în românește, în primul rând pentru români – nu au putut fi publicate în România decât după 22 de ani de cenzură comunistă.
Păstrat în arhiva proprie, „manuscrisul” acestui roman vede pentru prima oară lumina tipa-rului, dezvăluind cititorilor o construcție modernă, curajoasă și reconfortantă, a unui scriitor de primă mărime: Paul Goma. Inedit și surprinzător.”
Mariana Sipoș
-
Ce nu a scris tata în condică
AUTOR: Elvira Istrate Groza
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 354
EDITURA: Eikon
„Cartea Elvirei Istrate Groza se naște dintr-o sarcină morală, dintr-o asumare făcută în numele și în urma tatălui. Observatorul pădurar dintr-un sat bistrițean cedează fiicei lui, împreună cu o condică de însemnări păstrată cu sfințenie până la sfârșitul vieții, misiunea de a duce mai departe și a face cunoscută „lumea lui”. Din acele notații fruste, fără ambiție sau stil literar, se dezvoltă în cartea de față, prin stârnirea și recuperarea narativă a trecutului, o întreagă lume – copilăria, familia, satul, caracterele, limbajul, muncile, nevoile, comunicarea, schimbările aduse de Revoluție. Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.”, Vianu Mureșan
-
Cezar Mititelu – Omul care a trăit în socialism
Autor(i): Peter Rațiu
Nr. pagini: 280 pagini
Editura: Eikon
Peter Ratiu, in prezent medic la Budapesta, este autorul a numeroase lucrari de anatomie publicate in reviste de specialitate, co-autorul unui atlas de anatomie sectionala publicat de Harvard University Press si traducatorul unui volum de eseuri publicat la editura Paideia.
-
Chișinăul interbelic – alte evocări (ne)sentimentale
Autor(i): Diana Vrabie
Nr. pagini: 517 pagini
Editura: Eikon
„Antologia cuprinde, în rezultat, o selecție de peste 100 de texte, tot atâtea mărturii ale unei realități edilitar-culturale, social-politice și economice, din care răzbat reverberații asupra etapelor fundamentale ale Basarabiei interbelice, în general și ale Chișinăului, în special. Acestea încep cu proclamarea autonomiei Basarabiei și formarea Sfatului Țării, acțiuni soldate cu Unirea Basarabiei cu România, din 27 martie 1918 și, în consecință, cu o serie de măsuri de naționalizare a provinciei, între care, unificarea calendarelor, adoptarea grafiei latine, declararea limbii române drept limbă oficială și introducerea ei în administrație și armată, naționalizarea școlii prin organizarea de cursuri pentru profesori, studenți și elevi, inaugurarea tipografiei „România Nouă”, editarea și distribuirea gratuită a cărților, crearea unei infrastructuri educaționale de bază, inaugurarea Facultății de Teologie și Facultății de Științe Agricole, crearea unei Școli de Arte Frumoase și a Teatrului Național, înființarea unui Post de Radiodifuziune pentru formarea simțului artistic și cultura limbii, naționalizarea justiției și unificarea legislativă, întemeierea Școlii Elementare de Comerț și a Școlii Practice de Comerț „Corneliu Antonescu”, dar și a Societății economice, redenumirea străzilor și firmelor magazinelor, dezvelirea monumentelor lui Ștefan cel Mare și al Regelui Ferdinand I, a bustului lui Zamfir C. Arbore etc. și, sfârșesc prin declanșarea celui de-al doilea război mondial și… cucerirea Chișinăului, care-i va schimba fața în mod catastrofal. Imaginea Chișinăului distrus răzbate din articolele lui C. Panaitescu, Sergiu C. Roșca ș. a., dar și din anexele antologiei, privind evaluarea distrugerilor aduse clădirilor și instalațiilor publice din Chișinău.”, Diana Vrabie
-
Cimitirul – Punte către înviere. Epitafuri românești
AUTOR: Preot Prof. Univ. Dr. Alexandru M. Ioniță, Preot Dr. Gheorghe I. Paschia
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 474
EDITURA: Eikon
„De la latura duhovnicească și până la aspectul locativ, cimitirul a comportat diferite concepte de-a lungul istoriei. Crucea, ca element definitoriu al oricărui cimitir, trebuie învățat a fi privită într-o triplă dimensiune: ca semn al credinței celui adormit întru Domnul, în Moartea și Învierea Mântuitorului Hristos – latura duhovnicească; ca păstrătoare a osemintelor celui drag al nostru – aspectul locativ, și ca păstrătoare a memoriei acestuia, ca luptă împotriva uitării – aspectul sensibil.” fragment
-
Cine ar fi crezut? – o autobiografie argumentată
Autor(i): Fernando Savater
Nr. pagini: 450 pagini
Editura: Eikon
„Cine-ar fi crezut? Este o autobiografie încântătoare, scrisă la doar cincizeci și cinci de ani, cu bucuria de a salva de la uitare bucuriile copilăriei în San Sebastián, cu părinții și frații săi, cu descoperirea plăcerii cititului, cu peisajul uneia dintre cele mai frumoase plaje din lume, cu pasiunea pentru teatru din adolescență, cu implicarea în lupta antifranchistă având ca urmare întemnițarea sa, iar mai apoi pierderea postului de profesor de la universitate, cu recunoașterea tuturor viciilor sale și, nu în ultimul rând, cu marile sale prietenii din rândurile scriitorilor celebri.” Mariana Sipoș
„Luni întregi, m-am ocupat conspirând împotriva noului cuplu, încercând – fără succes – să le fac rău, să le desființez, în scris, de-abia disimulându-mi sentimentele, operele și momentele lor fastuoase. Am trăit acest episod de tulburare mentală cu un dureros entuziasm, că acum mă cam îngrozește puțin și mi se pare aproape înduioșător. Mi-am făcut ucenicia în amor propriu, deghizându-l în suferință din iubire: de asemenea în teama de abandon, de vulnerabilitate. Începând de atunci, sunt mai puțin îngăduitor cu mine însumi și mai înțelegător cu rătăcirile altora.”
-
Coborârea în Infern în ciclurile de mistere din York, Towneley și Chester
AUTOR: Alexandra Costache-Babcinschi
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 302
EDITURA: Eikon
„Cartea Alexandrei Costache-Babcinschi este un studiu important, bine chibzuit și structurat, despre tradițiile medievale care s-au construit în jurul temei Coborârii lui Christos în Infern, izvorâtă din textul apocrif al Evangheliei lui Nicodim, și despre impactul acesteia în piesa de teatru cu același nume din cele trei cicluri de mistere scrise în engleza medie, York, Towneley și Chester. Cercetarea este bine documentată, inclusiv în privința abordării manuscriselor – martori în greacă și latină, oferind foarte multe informații relevante și utile tuturor celor ce au ca preocupare academică aceste texte medievale și tema investigată. Lucrarea merită reținută și valorificată.”
Profesor universitar emerit de filologie engleză medievală Stephen MORRISON
Poitiers, martie 2024
-
Confesiunile balaurului cu șapte inimi
AUTOR: Vasile Iftime
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 108
EDITURA: Eikon
cineva să arunce bila aceasta în cer
vrei să te rogi
dar buzele și degetele și genunchii s-au retras în carne
ești un poem ce se rostogolește între spitalul de urgență și
biserică
îngerul tău este pasionat de popice
și doamne cât de mult îți dorești să înfurii îngerul
să arunce mai cu viață
și bila să nu se mai oprească
și bila să doboare porțile
clopotnițele bisericilor
crucile
când erai tânăr un călugăr te-a învățat rugăciunea inimii
o rosteai pe silabe ca pe o curgere tainică
inima ta în alte inimi colmatate
acum în spital în biserică în patul conjugal
ți se administrează câte o perfuzie cu dumnezeu
tu și dumnezeu la ambele capete
în cer sângele este albastru
în venele tale nu se asimilează fierul
calciul magneziul dumnezeu
ai pierdut mult sânge spun doctorii
și din perfuzie curge cer limpede
și din potir cer limpede
de parcă pe iisus l-a născut o pasăre
de parcă însuși dumnezeu este un decupaj
dint-o revistă de colorat diminețile
dar tu vrei să te rogi
mâinile și buzele și genunchii s-au ascuns în alte mâini
în alte buze
în alți genunchi
bunica purta o metanie împletită din cânepă
tu porți metania împletită de cânepă
și numeri mai departe
privești cerul
dumnezeu coboară în ochii tăi și plânge
-
Contribuții la istoria cenzurii în România: 1944-1948
AUTOR: Raluca-Nicoleta Spiridon
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 384
EDITURA: Eikon
„Principalul motiv pentru care am considerat necesară reeditarea Listelor publicaţiilor ce urmau a fi retrase din circulaţie din cauza cuprinsului lor dăunător bunelor relaţii dintre România şi Naţiunile Unite este faptul că o distincţie era necesară, din punctul de vedere al conţinutului, între titlurile de carte publicate în Monitorul Oficial, sub formă de liste şi ceea ce a fost considerat indezirabil paradigmei comuniste după abdicarea Regelui Mihai. În termeni cantitativi, în baza listelor publicate în Monitorul Oficial, până la data de 9 februarie 1948 au fost retrase 3.318 titluri. Excepţie face Lista nr. 24 din 23 octombrie 1946, care se referă la mărcile filatelice retrase din circulaţie. Deriva interdicţională comunistă va ridica la 8.000 de titluri numărul de publicaţii interzise până la 1 mai 1948, generalizând criteriile ideologice de cenzură a cărţii.
Mulțumiri aparte în privinţa sprijinului acordat pentru apariţia acestui volum le datorez prozatoarei Liliana Corobca, Cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc şi domnului Silviu Moldovan, Director al Direcţiei Cercetare Expoziţii Publicaţii a CNSAS.” Raluca-Nicoleta Spiridon
-
Corp de teatru (în cinci rochii strălucitoare)
AUTOR: Cătălina Florina Florescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 282
EDITURA: Eikon
Femeile care trăiesc în textele Cătălinei pot fi imaginate tipologic în orice spațiu. Cu toate acestea, ceea ce le leagă de zona românească este jocul de cuvinte de diferite facturi colocviale sau nu, care dovedește că autoarea nu s-a îndepărtat de România. Mai mult, prin felul în care construiește teatru, Cătălina își exprimă încă o dată afinitatea spre medicina umanistă. – Cristina Matilda Vănoagă, autoare și profesoară la Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia
Mai mult decât o simplă colecție de amintiri, volumul este şi o incursiune adâncă în sufletul femeii în căutarea propriei identități. Volumul apasă deopotrivă butoanele epocii comuniste, aducând la suprafață amintiri dureroase – îndulcite de suprapunerea cu perioada copilăriei, dar şi întortocheata relaţie cu sinele nostru cel mai profund. – Ana Sorina Corneanu, actriță și autoare de piese de teatru, câștigătoarea Concursului Piesa Anului, UNITER, 2019
Pe lângă justițiar și comic, textele Cătălinei sunt adesea duioase, luând cititorii mereu prin surprindere. Piesele din acest volum sunt un insight fantastic în România dinainte și după revoluție, un teatru documentar excelent. – Andreea Helen David, co-creatoare a asociației Drama Acting for Life & Povești spuse-n românește
Personajele Cătălinei Florescu își privesc prezentul cu o ironie meditativă, adesea intertextuală, care însă nu le împiedică să facă gesturi bruște, radicale, de eliberare. Lectura pieselor, în sine, este captivantă. – Dr. Ileana Năchescu, activistă feministă și profesoară la Rutgers University
-
Cot la cot cu duhurile
AUTOR: Liudmyla Diadcenko
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 122
EDITURA: Eikon
vorbește-mi toamnă cu ploaie măruntă sau
cu frunze care mângâie bălți și picioare de porumbel
auzim acum mai mult ne-amintim ce-am învățat
să cântărim de două ori înainte să alegem
celorlalți întotdeauna le-a fost mai bine mai ușor mai limpede
în care dintre emisfere să trăiască să gătească orezul
să-i certe pe vecini să stea tăcuți precum șoarecele
în fața unei pisici grase care-apare de undeva
într-o toamnă în care pavajul este ca pernele
într-o noapte mândră: care din păcate nu te va-mpiedica
să vezi ferestrele – ca pe niște cărți deschise
cu pagini galbene pe care nimeni nu le citește
-
Credincios conform legii
AUTOR: Sorin Negruți
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 180
EDITURA: Eikon
„Comunismul n-avea nevoie de cineva care, prin talentul său oratoric, prin condei și, mai ales, prin exemplul personal, definit de o moralitate desăvârșită, putea influența mințile și inimile oamenilor. Fiind sinonim cu mediocritatea, comunismul încerca să anihileze excelența care nu îi era obedientă, folosind Securitatea ca poliție politică. Tata a reprezentat un pericol și, ca atare, a fost ținut permanent sub observație, din scurt, cum se spune mai pe românește. Pentru a supraviețui și la propriu, și la figurat, tata a încercat să-și adapteze credințele personale conform cerințelor regimului, să devină un credincios conform legii pământești și totodată și celei divine. Pentru că s-a ambiționat să nu-și trădeze valorile, să nu redevină un instrument al Securității, a plătit cu sănătatea și cu liniștea familiei. Deși regimul i-a valorificat inventivitatea, l-a obligat să subziste într-o mahala. Cele trei decenii de persecuții au fost recompensate cu tot atâtea trăite în libertate. Cele câteva luni pe care medicii i le dăduseră la douăzeci și șase de ani, în 1957, s-au transformat în șaizeci și trei de ani, murind la aproape nouăzeci de ani, în 2020. Credința l-a ajutat să se bucure de viață, indiferent de vicisitudinile prin care a trecut. Spiritul face diferența. Cu cât este mai conectat la Divin, cu atât și trupul este mai vivace, cum a dovedit-o tatăl meu, Mircea Negruți, întreaga lui viață.”
Autorul
-
Cultura de proximitate
AUTOR: Laura Cătălina Dragomir
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 338
EDITURA: Eikon
Treizeci și patru de personalități din diverse domenii (literatură, pictură, sculptură, design, muzică, teatru, jurnalism, cercetare, educație) vorbesc deschis despre cum trăiesc sau au trăit pandemia, despre artă, societate, despre viața profesională și cea personală; confesiunile lor – privite obiectiv, capătă multiple valențe: fie de document istoric (posibile fresce interioare ale unei societăți dominate de restricții, impuneri și adaptarea la o cultură transformată de pandemie), fie literare cei intervievați încercând să cristalizeze în răspunsuri un nou crez artistic compatibil cu noile condiții sociale și mijloace de comunicare. (Emilian PAL)
Laura Cătălina Dragomir are abilitățile unui foto-jurnalist, reușind prin formula dialogului să scoată în vedere portretele unor scriitori și artiști din generații și spații de cultură diferite. Interlocutorii Laurei sunt sinceri și ai impresia, în urma lecturii acestei cărți, că ei devin de fapt personajele unui scenariu jurnalistic, ai senzația că toți se află într-o sală mare de cinema și pe rând sunt chemați să își dea reprezentația în fața unei oglinzi uriașe. La finalul lecturii acestei cărți rămâi cu senzația că deși ai început să cunoști mai bine cele 34 de personalități, totuşi ceva ar mai fi de căutat, iar acest fapt nu este decât libertatea pe care autoarea ne-o oferă. (Paul CORBAN)
-
Destine (Clan)Destine
AUTOR: Maria Ileana Tănase
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 322
EDITURA: Eikon
Romanul Destine clandestine este o carte a amintirilor, mai apropiate sau mai îndepărtate. Este o cronică de familie, bogat ilustrată cu întâmplări intime, speranțe și vise, picturi, nopți albe, rețete culinare, festinuri, care toate la un loc fac un mix narativ bine dozat. Astfel scrisă, într-o singură măsură mixată, care nici nu urcă, nici nu coboară, romanul Mariei-Ileana Tănase este o moderație prelungă și ar putea continua pe această temă, a unor vieți trăite pe jumătate, într-o demipensiune confortabilă. Standardele sociale sunt păstrate cu rigoarea actelor, hârtiilor care certifică acest lucru. Visele clandestine, intime își creează propria lor trăire și las cititorului plăcerea de a descoperi, măcar unul dintre ele. Pasagere și mesagere în „mașinuța de aur” a destinului, ele călătoresc împreună spre o destinație necunoscută. (Clelia Ifrim)
-
Dialog epistolar: Mihai Eminescu – Veronica Micle
AUTOR: Mihai Rusu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 580
EDITURA: Eikon
„Mihai Rusu vine, cu o consecvență pasionară salutară, să ne reintroducă în labirintul dedalic al unei mari iubiri în care se pot distinge atât tipurile cunoscute și teoretizate (Eros sau iubirea-pasiune, Agape sau iubirea împlinită, stadiile platonice, corporale, matrimoniale ș. a.), cât și cele determinate de raporturile dintre doi poeți puse și sub semnul psihologiei creației, deci al unor factori formatori de natură intelectuală. În țesătura complexă a acestor raporturi se amestecă și firele de urzeală ale prieteniei spirituale (în sensul lui Plato), afinităților elective (goetheene), și similitudinilor de temperament de caracter, de viziune asupra lumii. Se poate spune, generalizând, că Veronica Micle este ființa eminesciană, cu un program po(i)etic sub semnul modelator tras la indigo și realizat, desigur, cu puterile ei creative mai modeste, și că Eminescu urmărea, după propria mărturisire, o legătură ideală ca cea dintre Amor și Psyche.
Deși de natură diferită, platonică, discretă, relativ ceremonioasă din partea lui Eminescu, marcată de îndrăzneală și de elanuri de intimitate din partea Veronicăi Micle, relațiile dintre cei doi (epistolare și concret afective) dezvăluie, în opinia lui Călinescu, o notă comună: „Și pentru unul, și pentru celălalt, această corespondență era un exercițiu sufletesc necesar. Eminescu condensa în Veronica toate aspirațiunile sale afective, nerealizabile în viața de toate zilele, pregătindu-܈și astfel și sublimându-și materia poeziilor sale erotice; pentru tânăra d-nă Micle – scrisorile, întocmite pe furiș, în spaima de a spionată, constituiau un ce romanțios și, în afară de aceasta, ca poetă, ea simțea negreșit o vanitate ascunsă a se lăsa cântată și de a sta în corespondență cu un poet pe care-l bănuia mare” (G. Călinescu, Viaаa lui Mihai Eminescu, București, 2002, p. 173).”, Mihai Cimpoi
-
Dimensiunea Românească a Existenței
Autor(i): Mircea Vulcănescu
Nr. pagini: 112 pagini
Editura: Eikon
… fiecare popor are, lăsată de Dumnezeu, o faţă proprie, un chip al lui de a vedea lumea şi de a-l răsfrânge pentru alţii. Fiecare îşi face o idee despre lume şi despre om, în funcţie de dimensiunea în care i se proiectează lui însuşi existenţa.(…) Pe planul spiritual, tot ce există are un profil absolut: o efigie imperială; sau nu este. Altfel zis, dacă noi existăm într-adevăr nu numai ca o colectivitate biologică, dar şi ca o fiinţă spirituală, nu se poate să nu avem o faţă a noastră proprie, un chip neasemănat de a răsfrânge lumea aceasta a lui Dumnezeu la care să voim să reducem pe toate celelalte, care chip ne este, oarecum, justificarea existenţei noastre deosebite pe lume, în marea cea mare a făpturilor lui Dumnezeu. Mircea Vulcănescu
-
Din lumea urieșilor. Portrete și evocări
AUTOR: Ion Piso
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 293
EDITURA: Eikon
„Maestrul Ion Piso este un om de cultură deplin, cu un noian de cărți și studii legate de operă, de muzică, de filosofie, de viață, în general, prolific în ultimele decenii, ca și cum preaplinul gândirii sale ar fi dornic să se reverse cât mai mult. M-a impresionat de la început un fel de încoronare a personalității sale, care cred că l-a marcat întreaga viață: iubirea de țară și de neam, învățată din familie, de la admirabilii părinți, de la școală, dar și de la menționații filosofi, adevărați apostoli ai poporului român.” Ioan-Aurel Pop
„Două sunt persoanele care se desprind prin importanța pentru biografia omului și a artistului Ion Piso. În ordine intelectuală și morală, Lucian Blaga, evocat în scene de o căldură sufletească, care nu poate proveni decât dintr-un amor intelectualis profund și total. În ordine, cum să-i spun, existențial-spirituală este, desigur, soția sa, doamna Livia Piso. Sunt aici splendide pagini de iubire ale unui bărbat care recunoaște transfigurarea întru absolut pe care femeia iubită o produce asupra sa. Alchimie din care se ivesc, simultan, existența și arta. Și titlul, dar și «morala» subiacentă a acestor texte ne duc cu gândul la celebra parabolă a lui Bernard de Chartres, filosoful medieval: suntem niște pitici pe umerii unor uriași. Astfel putem vedea mai mult și mai departe nu datorită unor merite personale, ci doar pentru că ei ne-au ridicat, asemenea unui tată care-și ridică pe umeri copilul. Această relație paternă, în sens chiar teologic, subîntinde textele evocative din această carte cât un veac a domnului Ion Piso.” Christian Crăciun
-
Diplomați români. Puterea reală, puterea aparentă, ediția aIIa
AUTOR: George Apostoiu
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 272
EDITURA: Eikon
„Când a apărut, în 2021, volumul Diplomați români. Puterea reală, puterea aparentă, perspectiva unui război în Europa nu se întrezărea. Speram ca războiul montat, în 1991, pentru dezmembrarea Iugoslaviei să fi cutremurat conștiința europenilor suficient de mult pentru ca diplomația să-și intre în drepturi și să impună pacea. La granițele României a apărut un alt conflict militar, cel produs de agresiunea Rusiei în Ucraina. Profit de apariția acestei noi ediții pentru a adăuga un comentariu despre precaritatea păcii. Sau despre cum trebuie să scriem istoria pentru a construi pacea, cum zicea Titulescu. Pe plan conceptual, diplomația dispune de un ansamblu de norme, principii și strategii care pot împiedica războiul. Cu condiția să fie folosită. În absența negocierii păcii, generalii pun tunurile pe harta lumii. Cu trei sferturi de veac în urmă, Nicolae Titulescu spunea că pacea trebuie organizată. Această responsabilitate nu o poate avea decât diplomația.” Autorul
-
Dosarul Pascaliei: Reconstituiri din arena publicistică interbelică, vol. I: Cuvântul
Ediție îngrijită de Carmen Ciornea și Ionuț Butoi
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 524
EDITURA: Eikon
„Volumul de față s-a născut din dorința de a recupera și a repune în circulație articolele tipărite în cotidianul Cuvântul pe tematica Pascaliei, realizând, în fapt, o reconstituire a controversei de mare anvergură ce a avut ca punct de plecare hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 14 mai 1928 de a reașeza data prăznuirii Paștelui ortodox începând cu primăvara anului 1929.” Carmen Ciornea
„Schimbarea eșuată a Pascaliei este un eveniment de tipul hârtiei de turnesol: a arătat slăbiciunile proiectului național-liberal proiectat asupra Bisericii, care ar fi trebuit să devină factor de modernizare, aducere la zi și omogenizare a societății românești. El ține de transformările și mutațiile provocate de proiectul de modernizare al Vechiului Regat și, ulterior, al României Mari, de elitele politice și culturale. În cadrul acestui proces, largi segmente ale societății, îndeosebi cele rurale, au fost lăsate la o parte; reformele, inclusiv cele bisericești, erau percepute ca fiind decizii arbitrare ale «domnilor de la București». Forțarea schimbării a alimentat consistent tendințele schismatice, a produs disensiuni între ierarhi, a vulnerabilizat postura Patriarhului și a știrbit încrederea în instituția sinodală, până acolo încât guvernul era chemat să arbitreze această situație.” Ionuț Butoi