-
Scriitorii români între refuzul compromisului și adaptare
Autor(i): Raluca-Nicoleta Spiridon
Nr. pagini: 560 pagini
Editura: Eikon
„Scriitorii români între refuzul compromisului și adaptare. Excludere socială și condamnare politică (1944-1964) a încercat, în urma unei documentări în arhive, coroborată cu memorialistica și sursele oficiale să realizeze o privire de ansamblu asupra represiunii împotriva scriitorilor români. În opinia noastră, represiunea împotriva intelectualilor în perioada 1944-1964 a fost sincronă contextului politic extern și intern care a generat-o, ceea ce face ca acest interval de timp să fie împărțit cu destul de multă ușurință în mai multe subperioade, fiecare cu particularitățile sale. Se poate astfel considera că în perioada 1944-1948, Partidul Comunist, prin intermediul pârghiilor guvernamentale pe care le-a deținut, acționează în principal prin schimbarea legislației atât pentru a-și instala treptat controlul asupra vieții literare cât și pentru a elimina din cadrele instituționale, personalitățile considerate indezirabile paradigmei comuniste. Aceasta nu a exclus, desigur, încercarea de a atrage în rândurile partidului, intelectuali de valoare. În primul rând au fost excluși din propria lor asociație profesională acei scriitori care susținuseră regimul antonescian și războiul din răsărit.”
-
Viața, pildele și miracolele lui Zamolxis
AUTOR: Cristian Săileanu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 554
EDITURA: Eikon
Cunoscând prea bine micimea puterilor mele și nimicnicia mea, cu kardia zbetându’mi’se în pectus ca unui tiner ce’și așteaptă iubita, am hotărât, ego, Xaralambos, fiu lui Sophokles și al Dhimitrei din Kerkyra cea verzită, de a așterne pe piei de miel cele pe cari le’am vidut cu ochii mei, și cu nimic altceva să le floresc. Căci Pithagóras, de’o parabolă, nu s’a grijit să’și aștearnă nici gândurile nici înțelepciunea lui pe piei de miel, și văd amu, cu mare tristețe, cum învățătura lui este restălmăcită de niște apostoli nevrednici ca Parmenides cel bâlbâit la minte sau Philolaus cel uituc, cari scriu că Pithagóras a dis așa și pe dincolo, când, de fapt, pe Pithagóras l’am audit ego cu urechile mele cum a dis altceva. La fel și bunu Vitigis, fratele meu în credință, pe care îl iubesc din fundu psihiului meu, dar care se ia cu pandurisu și predică duar ce vrea iel și cum îi convine. Am scris ego totu așa cum l’am vidut, și m’am ținut și de hronologie, cu dinții m’am ținut, căci fără hronologie nu se mai cunuaște cauza de efect. Căci nu’i totuna, am fugit fiindcă m’a betut, cu m’a betut fiindcă am fugit. Știam prea bine, chiar înainte a incepe, că cercarea mea nu va fi, de fapt, demnă nici de faptele lui Zamolxis, Fiu Cerului, nici de tăria și de berbăția poporului trac, pe care unii îl numesc get iar alții dac. Mulți din cei care au stat alături de Pithagóras, și la Tigani, în iubitu nostru Samos cel scăldat de suare, și în Crotona în Palatu Înțelepciunii, ar fi fost mult mai talentați ca mine în arta scrisului, dar așa a vrut Dumnezeu ca toți aceia să piară în focu ce a cuprins palatu din Crotona. (fragment)
-
Dialog epistolar: Mihai Eminescu – Veronica Micle
AUTOR: Mihai Rusu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 580
EDITURA: Eikon
„Mihai Rusu vine, cu o consecvență pasionară salutară, să ne reintroducă în labirintul dedalic al unei mari iubiri în care se pot distinge atât tipurile cunoscute și teoretizate (Eros sau iubirea-pasiune, Agape sau iubirea împlinită, stadiile platonice, corporale, matrimoniale ș. a.), cât și cele determinate de raporturile dintre doi poeți puse și sub semnul psihologiei creației, deci al unor factori formatori de natură intelectuală. În țesătura complexă a acestor raporturi se amestecă și firele de urzeală ale prieteniei spirituale (în sensul lui Plato), afinităților elective (goetheene), și similitudinilor de temperament de caracter, de viziune asupra lumii. Se poate spune, generalizând, că Veronica Micle este ființa eminesciană, cu un program po(i)etic sub semnul modelator tras la indigo și realizat, desigur, cu puterile ei creative mai modeste, și că Eminescu urmărea, după propria mărturisire, o legătură ideală ca cea dintre Amor și Psyche.
Deși de natură diferită, platonică, discretă, relativ ceremonioasă din partea lui Eminescu, marcată de îndrăzneală și de elanuri de intimitate din partea Veronicăi Micle, relațiile dintre cei doi (epistolare și concret afective) dezvăluie, în opinia lui Călinescu, o notă comună: „Și pentru unul, și pentru celălalt, această corespondență era un exercițiu sufletesc necesar. Eminescu condensa în Veronica toate aspirațiunile sale afective, nerealizabile în viața de toate zilele, pregătindu-܈și astfel și sublimându-și materia poeziilor sale erotice; pentru tânăra d-nă Micle – scrisorile, întocmite pe furiș, în spaima de a spionată, constituiau un ce romanțios și, în afară de aceasta, ca poetă, ea simțea negreșit o vanitate ascunsă a se lăsa cântată și de a sta în corespondență cu un poet pe care-l bănuia mare” (G. Călinescu, Viaаa lui Mihai Eminescu, București, 2002, p. 173).”, Mihai Cimpoi
-
Touched by an Angel – Atins de înger
AUTOR: Lidia Vianu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 448
EDITURA: Eikon
Selectez şi traduc de mulţi ani antologii de poezie contemporană românească, publicate pe hârtie la edituri, dar şi online, la Contemporary Literature Press. Am tradus poeţi foarte lăudaţi, poeţi începători, poeţi care scriu de mult dar nimeni nu s-a oprit să-i citească. Am tradus toată viaţa. Am învăţat să citesc cu ochii mei şi să nu mă uit la lista de premii a celui care îmi trimite un manuscris. Volumul publicat acum este un volum special. El cuprinde poeţi buni şi cunoscuţi [lucru pentru care mă bucur], dar şi poeţi despre care nici eu, şi nici colegii lor de breaslă nu ştiu mare lucru. Câţiva dintre ei sunt de-a dreptul fascinanţi. Manuscrisele primite la această ediţie a concursului „Lidia Vianu Translates 2023” le-am citit cu o bucurie aparte. Ca atunci când citeşti un roman pe care nu îl poţi lăsa din mână, tot aşa mă sculam eu dimineaţa cu un singur gând: „Voi găsi azi un poet chiar mai bun decât cel de ieri?” Nu am avut niciodată în minte să mă transform în distribuitor de premii. Am citit toate manuscrisele primite ca pe o bucurie a mea, şi am ales poeţii care m-au impresionat. Cum zice câştigătorul acestui maraton, Virgil Diaconu, … „poetul autentic nu poate fi subevaluat prea multă vreme. Nu este toată critica eşuată estetic…” Am găsit poeţi atinşi de înger. Şi mi-am propus ca în anul următor să caut adevărata critică de întâmpinare. La fel ca Virgil Diaconu, şi eu cred că „ Nu se poate ca poetul care este atins de înger să nu fie văzut în îngereasca lui.” Critica literară de întâmpinare este aerul pe care îl respiră literatura nouă, şi tocmai de aceea criticii literari merită o antologie a lor. La fel ca poetul, criticul literar merită şi el să fie cunoscut şi citit şi tradus. (Lidia Vianu)
It has been many years now since I have been selecting and translating anthologies of contemporary Romanian poetry. These anthologies have appeared both on paper, at various publishing houses, and online, at Contemporary Literature Press. I have translated well-known poets, young poets, poets nobody seems to know yet. I have translated all my life. I have learnt how to read with my own eyes, and never even glance at the list of prizes some poets send. This book, however, is a very special one. It includes both well-known poets [which makes me very happy], and poets very few people have heard of. Some of those littleknown poets are really fascinating. It has been a joy to read the manuscripts sent for this edition of “Lidia Vianu Translates 2023”. Just like a teenager who cannot put a novel down, I woke up every morning with one question in my mind: “Will I find today an even better poet than I did yesterday?” I have chosen the poets that impressed me. The winner of this year, Virgil Diaconu, wites: “… the genuine poet cannot be ignored forever. A poet touched by an angel cannot fail.“ I have found poets who have been touched by an angel. I have even made a plan for next year: I will try to find literary critics and literary magazines who write about contemporary Romanian writers. The literary critics who keep literature going deserve an anthology of their own. (Lidia Vianu)
-
Aroganțe
AUTOR: Lidia Zadeh Petrescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 248
EDITURA: Eikon
„…purtând pe brațe povara poemului imperfect” Lidia Zadeh Petrescu dansează. Poemele ei au o sprinteneală, un fel de bucurie pură a rostirii, mimând naivitatea tocmai pentru a-și găsi profunzimea. Asta nu exclude deloc tragismul, dimpotrivă îi dă forța autenticului și a firescului. „Fumez/sunt un om liber/de sărbători” spune ea cu alura unui participant la un Woodstock perpetuu. „Vreau să respir” este strigătul direct, din toată ființa, care explică și implică poezia Lidei Zadeh…care pare a căuta o eliberare permanentă. Rima ne vorbește despre o intrinsecă nevoie de muzică. „Zidită-n poezie ca într-un edificiu /Religia iubirii la vers m-a convertit” sună o confesiune (este o poezie extrem confesivă, eliminând tot ce ar putea fi impuritate a cotidianului. Tocmai pentru că nu omite realul, dar unul trecut printr-un athanor sufletesc de înalte incandescențe). Ludicul precum în Caroseria sau Coliva nu diminuează forța neagră a unor imagini, ci le încadrează într-o coerență vertiginoasă. Este o poezie care dă o puternică senzație de rostogolire în mare viteză spre un spațiu necunoscut, unde nu știi dacă te așteaptă salteaua de amortizare a căderii. Dar și cu o bucurie a zborului expusă cu voluptate. Poemele au carnalitate, se feresc de abstracțiuni, chiar când aleg tonul sentențios. Sarcasmul multor imagini nu lipsește nici el (Bâlci de mahala). O poezie despre bucuria de a face poezie… (CHRISTIAN CRĂCIUN)
-
Scrieri. Vol. IV. Poetica imaginii. Poetică fenomenologică
AUTOR: Dorin Ștefănescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 554
EDITURA: Eikon
[…] imaginea poetală nu e una de primă instanță, ea nu se impune ca prezență evidentă la suprafața textului, nu intră în orizontul de vizibilitate al ființei textuale. Inaparența ei este un fond clar-obscur, intermediul translucid al ivirii semnificabilului originar. Ceea ce este de prim abord și apare în textul unui poem este imaginea deja constituită, prinsă în rețeaua semnificațiilor ca element al unei lumi imaginare. Este imaginea poetică textuală ca obiect al tematizării interpretative, chiar dacă înțelegem acest travaliu exegetic drept inter-pretatio, adică prestație intermediară, strecurarea printre rândurile unui text. Imaginea poetală în schimb, figură a absenței, nu e interpretabilă decât în momentul în care ea deja nu mai este, sau – altfel spus – „figurează” în subtextul ori mai degrabă în pretextul în care ea se ivește și semnifică înainte de a fi. Faptul că ea este inaparentul (unscheinbar) o arată drept „acea fenomenalitate prin excelență care, întrucât nu e nici imediată, nici ontică, nu poate fi redusă la o intenție eidetică”. Este motivul pentru care „«fenomenologul inaparentului» nu mai este spectatorul ideal al adevărului lumii esențelor sale: el învață să locuiască lumea pe măsura retragerii lucrurilor”. (fragment)
-
Dosarul Pascaliei: Reconstituiri din arena publicistică interbelică, vol. I: Cuvântul
Ediție îngrijită de Carmen Ciornea și Ionuț Butoi
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 524
EDITURA: Eikon
„Volumul de față s-a născut din dorința de a recupera și a repune în circulație articolele tipărite în cotidianul Cuvântul pe tematica Pascaliei, realizând, în fapt, o reconstituire a controversei de mare anvergură ce a avut ca punct de plecare hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 14 mai 1928 de a reașeza data prăznuirii Paștelui ortodox începând cu primăvara anului 1929.” Carmen Ciornea
„Schimbarea eșuată a Pascaliei este un eveniment de tipul hârtiei de turnesol: a arătat slăbiciunile proiectului național-liberal proiectat asupra Bisericii, care ar fi trebuit să devină factor de modernizare, aducere la zi și omogenizare a societății românești. El ține de transformările și mutațiile provocate de proiectul de modernizare al Vechiului Regat și, ulterior, al României Mari, de elitele politice și culturale. În cadrul acestui proces, largi segmente ale societății, îndeosebi cele rurale, au fost lăsate la o parte; reformele, inclusiv cele bisericești, erau percepute ca fiind decizii arbitrare ale «domnilor de la București». Forțarea schimbării a alimentat consistent tendințele schismatice, a produs disensiuni între ierarhi, a vulnerabilizat postura Patriarhului și a știrbit încrederea în instituția sinodală, până acolo încât guvernul era chemat să arbitreze această situație.” Ionuț Butoi
-
Jurnal VII
AUTOR: Gheorghe Grigurcu
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 486
EDITURA: Eikon
„Inteligența produce inteligență, nu artă. Arta se produce pe sine având o inteligență conținută. Perspicacitatea critică o poate dibui.”
„Ce să fie? O poezie fragilă la culme, neajutorată, precum piuitul unui pui abia ieșit din găoace, cerând ajutorul lumii necunoscute care nu-l cunoaște.”
„Senectute. Zilele sale favorabile, ca și cum iarna te-ai spăla pe mâini cu apă caldă.”
citate din volum
-
Ritualurile Șamanice și semnificațiile lor
AUTOR: Teodor-Emanuel Basica
ANUL APARIȚIEI: 2022
PAGINI: 556
EDITURA: Eikon
„Teza specifică propusă a pornit de la faptul incontestabil că fenomenul șamanic tradițional și contemporan reprezintă o ofertă deosebit de atractivă astăzi pentru un număr neașteptat de mare de oameni, un element decisiv al acestei atractivități fiind ritualurile specifice șamanice, care sunt prezentate în detaliu în cursul lucrării. Astfel, împreună cu lipsa unei poziții oficiale și a unei literaturi critice creștine asupra șamanismului, autorul și-a propus formularea unei atitudini și poziții creștine față de acestea, evaluând critic șamanismul și punctele de atracție ale acestuia, respectiv promisiunea vindecării și a comunicării aparent nemijlocite cu Dumnezeu. Aceste promisiuni sunt subliniate în cursul întregii lucrări, atât prin descrierea lor în conformitate cu viziunea șamanică, cât mai ales din perspectivă creștină, subliniind și incompatibilitatea între aceste două perspective.” Adrian Lemeni
-
Epistole către Ovidiu
AUTOR: Ion Codrescu
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 252
EDITURA: Eikon
„Această carte s-a născut în urma unor exerciții de admirație pentru marii artiști care au pictat înaintea mea, fiind inspirați de poemele lui Ovidiu. Urmându-le exemplul și păstrând proporțiile – între măreția artei lor și modesta mea strădanie de discipol – am încercat să merg pe drumul lor, pentru a găsi ceea ce au căutat și ei: pictură în poezie sau poezie în pictură.”
Ion Codrescu
„Ovidiu este joaca de-a iubirea. La început de carieră poetică, el se îngrijește de soarta femeilor mitice abandonate de eroii lor dragi, precum și de barzii neglijenți care le-au lăsat în urmă, orbiți doar de destinul eroic. În stil epistolar, în Eroinele (Heroides), Briseis plânge pe umărul lui Ovidiu atunci când îi cere lui Ahile să nu uite că i-a fost aproape în dulcea robie a iubirii. Medeea combină pătimașa tresărire de dragoste cu setea de răzbunare, căci focul inimii e încă neostoit chiar după intensa tragedie a lui Euripide. Dido încă-l mai ceartă pe Aeneas pentru abandon, iar Ariadna nu poate uita că a fost lăsată singură pe o insulă de viteazul Tezeu pe care l-a ajutat cândva să iasă din labirint.”
Cătălina Popescu
-
Jurnal VI
AUTOR: Gheorghe Grigurcu
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 494
EDITURA: Eikon
„Prin iubirea dureroasă, suntem ai lumii lui Dumnezeu. Prin luciditatea dureroasă, suntem ai nimănui, bieți străini ai ambelor lumi. «Nu-l poți deci iubi pe Dumnezeu decât privind crucea. Iar în ce îl privește pe aproapele, Christos a spus cine este aproapele față de care este poruncită iubirea. E acel trup gol, însângerat, fără suflare pe care îl zărești zăcând la marginea drumului. Ni se poruncește să iubim în primul rând nenorocirea, nenorocirea omului, nenorocirea lui Dumnezeu» (Simone Weil).”
(…)
„Admiri o persoană pentru calitățile sale, iubești o persoană atât pentru calitățile cât și pentru defectele sale. Prin sacrificarea criteriului analitic, iubirea e un act grandios-primitiv, de întemeiere.” fragmente
-
Bacovia și noul regim al literaturii
Autor(i): Paul Cernat
Nr. pagini: 446 pagini
Editura: Eikon
„Bacovia scrie despre sine scriind, în același timp, despre alienările, spaimele, bolile, tristețile și vulnerabilitățile fiecăruia dintre noi. Reprezentîndu-se, el ne esențializează, nu fără maliție, stările interioare declinante, le ocupă și le ia, așa-zicînd, în proprietate lirică. Le bacovianizează, de fapt, prin limbajul său repetitiv, dezarticulat, obsesional, basic. Arondabil tuturor curentelor poetice moderne și totuși ireductibil la acestea, poetul Plumbului și al Stanțelor… nu se lasă epuizat de nici o interpretare – arta sa liminală, de o simplitate înșelătoare, e o experiență insondabilă ca însăși trecerea noastră prin viață.”