-
Scrisori către sine
AUTOR: Matei Agachi
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 112
EDITURA: Eikon
De multe ori oamenii nu apreciaza minunile care se petrec in vietile lor. Oare de ce? Pentru ca au o viziune „idealista” despre viata. Desigur „ideal” ar fi sa nu le fie niciodata greu, sa nu intampine dificultati in ceea ce fac, sa fie totul lin si usor de la un capat la altul. Dar nu este asa, si pentru ratiuni bune. Creatorul a conceput lumea aceasta in asa fel incat totul sa evolueze. Fara o opozitie a parcursului lin nu ar exista evolutie, si nici mentinere.
Oamenii sunt diferiti, cu background-uri diferite, mai fericite sau mai putin fericite. Toti evolueaza in moduri unice. Nici caderile nu sunt destinatii finale ale disperarii ci urcusuri paradoxale, manifestate prin experienta dobandita. Chiar si cele mai intunecate fapturi, diavolii, cum ii numesc unii, sunt spirite care au posibilitatea de a se intoarce ,si a deveni spirite de lumina. Si nu numai ca au posibilitatea dar aceasta este si menirea lor ca si a oricarui spirit de altfel. Dumnezeu ii vede ca pe niste fiinte nedesavarsite, care nu au reusit inca sa iasa din egoismul propriu, dar pe care ii asteapta, desi nu ii poate forta, deoarece acestia, ca si oamenii au liberul arbitru. Dar nu sunt considerati rai, monstri sau mizerabili. Desigur, actiunile lor nu sunt bune, dar pentru Creator care este desavarsit si pur, nimic nu este rau ci toate sunt desavarsite si bune, iar raul este intotdeauna intors inspre bine.
-
Ultimele fabule închipuite ale lui Urmuz în imaginarul autorului – Ediția a II-a
AUTOR: Romulus Sălăgean
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 118
EDITURA: Eikon
IV
Un mascat și o mascată
Duceau lipsă de prelată.
Și l-au rugat pe Ulise
Să-i ascundă în culise.
Ulise urzea un plan
Pentru războiul troian,
Neștiind că Penelopa
A speriat Europa.
„Odiseus! Odiseus!
Strigă el ca Homo Deus –
Nu umbla de colo-colo
Că n-oi fi tu Marco Polo!”
Ody scoase o sirenă
Ce se-agățase-n antenă
Și a exclamat: „Mégère,
Să mi-o pui la frigider!”
MORALA
Zombi sau omul nou.
-
Singurătăți deghizate
Autor(i): Claudia Voiculescu
Nr. pagini: 136 pagini
Editura: Eikon
„Crochiu
Pe mama o aud prin curte
Din cuptor cum scoate turte;
Le pune-n cos cu lumanari si vin,
Ia din gradina trandafiri si crin
Si pleaca sa imparta-n tintirim
Unde-odihnesc atati pe care-i stim…”
-
Încotro merge istoria? – dileme și speranțe
Autor(i): Rémi Brague
Nr. pagini: 146 pagini
Editura: Eikon
Punctul de plecare al acestor convorbiri cu Rémi Brague a fost o reflecție asupra spiritului timpului nostru sau, pentru a adopta o expresie mai puțin formală, asupra unei stări de spirit la modă în zilele noastre. Într-adevăr, se pare că una din caracteristicile epocii noastre este un scepticism difuz față de istoria umană, considerată cel mai adesea ca locul unei confuzii generale în care proiecte și
încercări fără număr sunt de obicei sortite eșecului (sau unor rezultate aberante în raport cu intențiile promotorilor lor). În era „postmodernă” sau a „modernității târzii”, celebra expresie a lui Friedrich Schiller (apreciată și reluată de Hegel) potrivit căreia „istoria universală” ar coincide cu „justiția universală”, pare a fi cedat locul unei nemulțumiri radicale, orientată, fie spre disperare, fie spre cinism. (Giulio Brotti)
-
Ești o ființă autentică
Autor(i): Sandu Frunză
Nr. pagini: 192 pagini
Editura: Eikon
Textele cuprinse în acest volum au menirea de a te orienta în cîmpul general al obținerii unei vieți autentice. Important este însă modul în care, după ce ai citit această carte, vei începe să acționezi pentru transformarea propriei tale vieți. Secretul metamorfozei vieții dintr-o existență oarecare într-o existență autentică – se află undeva în profunzimea ființei tale interioare și așteaptă să îl scoți la suprafață și să îl faci lucrativ în viața ta. Îmi doresc să ne întîlnim față-către-față și să am ocazia să îți spun: Ești o ființă autentică. Sandu Frunză
-
Arhiva Rugului Aprins 9 – În temniță cu Iisus Hristos
Autor(i): Vasile Vasilache
Nr. pagini: 524 pagini
Editura: Eikon
Am scris aceste amintiri nu când mă aflam în văpaia suferințelor din închisoare, nici după câțiva ani de la eliberare, ci după douăzeci și cinci de ani, când gândurile mele au fost eliberate de patima sentimentelor. Sunt gânduri curate, care înfățișează suferințele din închisoare în lumina adevărului, și la fel și pe făptuitori în cruda lor comportare. Și așa să ajungă ei înșiși să se condamne pentru cruntele torturi la care au înrobit pe părinții, pe frații și pe surorile ce aparțineau aceleiași Țări Românești; au umilit și înjosit pe cei ce au fost fruntea Neamului; au batjocorit credința creștină; au lovit și au călcat în picioare însăși valorile vieții pe baza cărora se ajunsese la înflorirea Țării, generație după generație! Ei au supus la degradări cumplite tot ceea ce a constituit cultura, umanitatea și creștinătatea de veacuri ale poporului român; au răstignit și scuipat pe strămoșii Neamului românesc, pe părinții, pe frații, pe surorile, și pe tineretul unui popor care nu aveau altă vină decât aceea de a fi apărat „altarul spiritualității românești”, cum bine l-a numit Arhimandritul Haralambie Vasilache, fratele nostru, care a murit în închisoarea de la Gherla. În istoria contemporană și a veacurilor viitoare, unii vor rămâne cu urme ale cumplitelor suferințe îndurate și răni în martirajul închisorilor, iar alții cu moartea sutelor și miilor de români în temnițele comuniste din România. Memoria niciodată nu moare. Suferințele nu pot fi uitate. Timpul este eternul prezent. (Părintele Vasile Vasilache)
-
Arhiva Rugului Aprins 7 – Altarul spiritualității romanești
Autor(i): Haralambie Vasilache / Ediție îngrijită de Marius Vasileanu
Nr. pagini: 274 pagini
Editura: Eikon
Arhimandritul Mitrofor Haralambie Vasilache strălucea prin alte calități. Banii ce i se dădeau, el îi ținea cu gunoiul sub mătura din colțul casei. De venea cineva să-i ceară, îl trimitea acolo să ia cât îi trebuie… În afară de orele de slujbă, la care era nelipsit, rugăciunea particulară o făcea în chilie ore întregi, până către miez de noapte. Ziua și-o dedica scrisului și cetitului. Zeci de manuscrise i s-au luat la arestare – de spiritualitate creștină, de filosofie și-ndeosebi de adânci studii de psihologie creștină… „Altarul spiritualității românești” fusese numai un început a tot ceea ce a scris mai târziu. A fost un duhovnic prețuit și căutat de sute și mii de credincioși, oriunde a fost, la Iași, București, Cernica, Neamțu, Pocrov și în închisoare. În 1962 și-a dat duhul în închisoare, întru nevinovăție. Pr. Vasile Vasilache
„Operat de două ori, înspăimântător de slab, abia umblând, abia vorbind, mai toată ziua culcat și acoperit cu pătura, cufundat în rugăciuni, părintele Haralambie Vasilache așteaptă moartea. Află însă mijlocul și tăria de a ne vorbi uneori, câte puțin. Monah ce se află, întâmpină sfârșitul cu seninătate dar nu fără griji: ca omul cuminte care se gătește de drum lung și cunoaște că nu-i de râs, că e bine să chibzuiești din vreme la toate, să faci cuvenitele pregătiri și să te echipezi cugetând că e mai bine să prisosească decât să lipsească. Îmi dăruiește și mie câtva timp și privindu-l, grăindu-i, mă copleșește convingerea că suferințele au sens, că viața toată nu se poate să nu aibă sens…
Părintelui Haralambie – ca unui sfânt – cutez să-i împărtășesc – e primul – cele două vise avute la Jilava cu un an și jumate înainte, în celula douăzeci și cinci… Părintele Haralambie mă ascultă cu atenție, nu surâde, nu tresare. Apoi se pronunță: nu crede că visele ori arătările sunt suspecte. Dimpotrivă, mă fericește. Îmi cere însă multă discreție și smerită stăpânire de sine. Și mai ales – e greu de priceput, zice, totuși mă roagă să fac un efort – să le iau drept firești, drept ceva neexcepțional, care să nu mă scoată din făgașul cât se poate de comun al vieții de obște…
Facem și planuri de viitor, părintele – ca orice muribund autentic – fiind sută-n sută convins că are să moară și tot sută-n sută încredințat că va trăi. Dar nu mai trec decât puține zile și se produce o hemoragie puternică. Îl doboară. Medicul deținut, chemat cu stăruință, sosit cu greu, dă din cap. Șeful camerei îl înfășoară pe Părintele Haralambie în pătură, iar eu îl duc, împreună cu alt deținut, până la ușa celulei de unde, noi stând cu fața la perete și brațele peste ochi, plantoanele – ridicându-l de pe jos – îl cară la infirmerie. Am aflat mai târziu că a murit a doua zi.” N. Steinhardt – „Jurnalul fericirii”
Care va fi destinul de astăzi al unui volum deja „arestat” cândva, ars, pus la index, interzis, din pricina căruia, într-o anume măsură, autorului său i s-a dat șansa să se jertfească pentru Hristos…? Poate că dezlegarea șaradei constă tocmai în titlul acestei cărți. Așa cum Hristos este continuu readus în mijlocul credincioșilor și al bisericii de parohie prin taina Sfintei Liturghii, tot astfel spiritualitatea românească – înlăuntrul căreia se înscrie, iată, și această carte – este destinată să învie constant, în viziunea Pr. Haralambie Vasilache, indiferent de persecuțiile și de încercările la care a fost supusă de-a lungul veacurilor…
Reeditarea și lectura volumului „Altarul spiritualității românești” devine astfel un act de tonică revenire la izvoare, temă de meditație și de rugă. Marius Vasileanu
-
Arhiva Rugului Aprins 4 – Comentarii la Evanghelia după Ioan
Autor(i): Ștefan Todirașcu
Nr. pagini: 286 pagini
Editura: Eikon
„Viaţa lui Ștefan Todirașcu ilustrează versantul discret al ortodoxiei, al cuminţeniei, smereniei și inteligenţei spirituale negălăgioase. Este una dintre personalităţile Rugului Aprins care a adus mulţi tineri spre rugăciunea neîncetată sau, măcar, spre Biserică. Printre cei care sau format în tinereţe lângă profesorul Șt. Todirașcu trebuie amintiţi academicianul Virgil Cândea și doctorul Mihai Constantineanu.” (Marius Vasileanu)
-
România dincolo de trecut – eseu despre experiența servituții
Autor(i): Mihai GHEORGHIU
Nr. pagini: 474 pagini
Editura: Eikon
„Într-o bună zi descoperi uimit că exişti, descoperi teribila evidenţă a lui a fi. Este chiar ziua în care, vânat fiind, ai putea să mori, în care ceilalţi, vânaţi şi ei, mor lângă tine atingându-te cu ultima privire, cu ultima respiraţie, cu ultima nădejde. Chipul tău viu se pietrifică pe chipul lor mort, viaţa ta primeşte deschiderea, alunecarea dincolo, a vieţii lor sfâşiate de demenţa unei politici transformate în asasinat. Şi atunci înţelegi că nu poţi fi altfel decât liber, întors împotriva lor, desfiinţând mecanismul celor care i-au ucis. A privi uciderea semenilor tăi, a traversa ordalia de a fi victima pură este a privi şi a traversa absurdul, a fi martorul şi totodată subiectul inumanului, al limitei, al tărâmului celuilalt care este haosul, desfigurarea. Aceasta este clipa în care te cucereşti pe tine însuţi şi totodată treci către ceilalţi, spre fiinţa lor, spre fragilitatea lor care este şi a ta. Încerci puterea de a fi cu ceilalţi, pentru ceilalţi. Vrei de la ei chipul tău confirmat încercând să te descoperi şi să te aşezi împreună cu ei în comuniunea în care distanţa între fiinţe se dizolvă, dispare, transformată în coexistenţă, în asemănare şi comunicare. Decembrie 1989 ar fi putut fi asumarea coexistenţei prin libertate, putinţa de ne apăra reciproc în şi pentru libertate, momentul în care România putea deveni sarcina noastră comună, ieşirea din prizonierat. Dar sarcina noastră s-a transformat în politică şi experienţă a eşecului, adică în experienţă reală a iluzoriului.” (Mihai Gheorghiu)
-
Paradoxuri și îngenunchieri – meditații despre filosofie și credință
Autor(i): Nicolae Turcan
Nr. pagini: 114 pagini
Editura: Eikon
Câți dintre idolii lui Dumnezeu ai alungat din tine însuți? De câte ori a reușit rugăciunea ta să spargă oglinda în care te autocontemplai fără să știi? A izbutit strigătul tău către Dumnezeul cel adevărat să risipească imaginile false care-ți populau mintea? Ți-ai oprit gândurile la marginea tainei, ți-ai lăsat neînțelegerea să vadă, prăbușindu-te înaintea Celui mai presus de toate reprezentările, simțirile și conceptele tale? Ai contemplat în icoană de necontemplatul, în cuvinte – de nespusul, în gânduri – de negânditul?
-
Gânduri despre Maica Domnului – imnul acatist
Autor(i): Mircea Vulcănescu
Nr. pagini: 66 pagini
Editura: Eikon
“Sfânta Fecioară nu este separată de firea omenească, nu are o fire diferită de a noastră în ceea ce privește curăția, ci este o persoană în care simțământul sărăciei firii noastre s-a eliberat într-un strigăt al purității de o asemenea forță încât ea a devenit receptacolul lui Dumnezeu în creație. Imaginați-vă întreaga creație ierarhizată în forma unei piramide după gradul de suspin după Dumnezeu. Într-o astfel de piramidă, Sfânta Fecioară este în vârf.
Legată ontologic de firea omenească, cu toate vicisitudinile acesteia, ea este punctul cel mai înalt al oricărei făpturi, principiul omenesc ce cheamă mântuirea. Ea acoperă toți oamenii și adună toate chemările lor. Prin ea, asemeni unei piramide ce ar descinde din înaltul cerului, Dumnezeu pătrunde în omenire.”
-
Dimensiunea Românească a Existenței
Autor(i): Mircea Vulcănescu
Nr. pagini: 112 pagini
Editura: Eikon
… fiecare popor are, lăsată de Dumnezeu, o faţă proprie, un chip al lui de a vedea lumea şi de a-l răsfrânge pentru alţii. Fiecare îşi face o idee despre lume şi despre om, în funcţie de dimensiunea în care i se proiectează lui însuşi existenţa.(…) Pe planul spiritual, tot ce există are un profil absolut: o efigie imperială; sau nu este. Altfel zis, dacă noi existăm într-adevăr nu numai ca o colectivitate biologică, dar şi ca o fiinţă spirituală, nu se poate să nu avem o faţă a noastră proprie, un chip neasemănat de a răsfrânge lumea aceasta a lui Dumnezeu la care să voim să reducem pe toate celelalte, care chip ne este, oarecum, justificarea existenţei noastre deosebite pe lume, în marea cea mare a făpturilor lui Dumnezeu. Mircea Vulcănescu